Gisca Maria Irina

An II AMG
Incidenta avortului spontan
Avortul spontan reprezinta expulzarea embrionului sau fatului din uter intr-un
stadiu al sarcinii in care acesta nu poate supravietui in mod independent. Conform definitiei
oferite de OMS, acest pra sub care embrionul sau fatul nu pot supravietui este de cel mult !""
, ceea ce corespunde unei varste estationale de #" ## saptamani.
$rin urmare, avortul spontan reprezinta pierderea neprovocata a fatului inainte
de a #"-a saptamana de sarcina.
Se estimeaza ca %!& din sarcini sfarsesc prin avort spontan. 'in acestea, peste
("& dintre cazuri se produc in primele trei luni de sarcina. Mult mai rar, pierderea spontana a
sarcini are loc dupa a #"-a saptamana de sarcina.
)nele avorturi spontane au loc inainte ca femeia sa realizeze ca este
insarcinata. Aproximativ %!& din ovulele fertilizate sunt expulzate inainte ca nidatia
*implantarea+ oului sa aiba loc. Odata ce bataile cordului fetal pot fi detectate intr-o anumita
sarcina, riscul de avort spontan scade sub !&.
,ermenul de -avort iminent. descrie situatia in care o femeie prezinta semnele
unei posibile pierderi ale sarcinii *sanerari uterine, de exemplu+, dar fatul este inca in viata.
Semne si simptome
Simptomele avortului spontan constau in/
pierderi de sane care cresc proresiv
durere abdominala
febra
stare enerala de slabiciune
varsaturi
'urerile abdominale si sanerarile vainale sunt simptomul cel mai des intalnit in avortul
spontan. Acestea pot fi usoare, moderate sau severe. 'urata persistentei simptomelor variaza
de la o femeie la alta.
Cauzele unui avort spontan
In primul trimestru de sarcina, cauzele cele mai frecvente pentru avortul spontan constau in/
anomalii cromozomiale, boli vasculare de colaen *lupus+, diabet, tulburari 0ormonale, anomalii
conenitale ale uterului.
Anomaliile cromozomiale
)nele anomalii enetice sunt prevalente la cuplurile care se confrunta cu avorturi recurente. 1le
pot fi depistate inainte de instalarea sarcinii.
Anomaliile cromozomiale sunt prezente in 2umatate dintre cazurile de avort spontan in primul
trimestru si doar in #"& dintre cazurile ce au loc in trimestrul al doilea.
Avortul spontan in primul trimestru este atat de frecvent incat este considerat a fi -normal. *cu
exceptia avortului 0abitual+. Cu alte cuvinte, pierderea sarcinii in primul trimestru nu determina
investiatii suplimentare, decat daca se produce in mod repetat *cand exista trei pierderi de
sarcina inainte de saptamana a #"-a de estatie+. In sc0imb, pierderea sarcinii in trimestrul al
doilea este mai putin obisnuita si poate face obiectul unor investiatii medicale.
Anomaliile cromozomiale pot deveni mai frecvente odata cu inaintarea in varsta de aceea
incidenta avortului spontan la femeile peste 3! ani este mai crescuta. 4arsta mamei *prea mare
sau prea mica+ este de altfel cel mai important factor de risc pentru pierderea sarcinii la femeile
sanatoase.
Bolile vasculare de colagen
1xemple de boli vasculare de colaen asociate cu un risc crescut de avort spontan sunt lupus
eritematos sistemic si sindromul antifosfolipidic .
Diabetul
'iabetul poate fi controlat in mod eficient in timpul unei sarcini. 'ar, un diabet necontrolat creste
atat riscul de avort spontan, cat si pe cel de anomalii conenitale ale bebelusului. O alta
problema este aceea a diabetului estational.
Tulburarile hormonale
Cauzele 0ormonale ale avortului spontan sunt sindromul Cus0in, afectiunile tiroidei si
sindromul ovarului polic0istic. )nele surse indica si insuficienta de estroeni sau proesteron
drept posibila cauza a pierderii sarcinii.
Infectiile materno-fetale
Infectiile cu un numar mare de microoranisme cresc riscul de pierdere a sarcinii/ 5isteria
monoc6toenes, ,oxoplasma ondii, parvovirus 7%8, virusul rubeolei, 0erpes simplex,
citomealovirus si virusul coriomeninitei limfocitare.
Anomaliile uterului
Anatomia anormala a uterului poate fi o cauza a avorturilor spontane. 5a unele
femei, poate exista un perete despartitor *un sept uterin+ ce imparte cavitatea uterina in doua
sectiuni. Septul este sarac vascularizat si nu poate furniza suficiente nutriente embrionului. 'e
aceea, implantarea embrionului pe septul uterin este o cauza de avort spontan.
9ibromul uterin *leiomiom+ este o tumora benina ce se dezvolta pe seama fibrelor
musculare din cavitatea uterina. 'esi ma2oritatea fibroamelor nu sunt cauze ale avortului
spontan *de fapt, ele reprezinta o cauza rara de infertilitate+, in unele cazuri ele pot impiedica
implantarea embrionului.
$rocedurile medicale invazive efectuate la nivelul uterului, precum amniocenteza si
prelevarea de vilozitati coriale, cresc usor riscul de pierdere a sarcinii.
Factori de risc
tabaismul *peste %" tiari pe zi+
consumul de alcool
utilizarea de medicamente antiinflamatorii nesteroidiene in prea2ma momentului
implantarii embrionului
consumul de cafeina
Alcoolul este un aent teratoen cunoscut *o substanta care provoaca malformatii, anomalii+,
deci ravidele sunt sfatuite sa renunte la bauturile alcoolice pe perioada sarcinii.
Prevenire
Cauza avortului este identificata pentru a se putea institui, daca este cazul, un tratament care
sa permita evitarea unui nou avort.
,ratamentul avortului 0abitual depinde de cauza sa. Investiatiile medicale pot pune in evidenta
mai multi potentiali factori, care in mod individual sau in asociere, pot fi responsabili pentru
pierderea sarcinii. 'aca o anomalie cromozomiala la unul sau ambii parteneri este considerata
a fi cauza, cuplul poate beneficia de consiliere enetica, pentru a afla care sunt posibilele
riscuri.
In cazul unei malformatii a uterului, se poate apela la o corectare c0iruricala. ,rebuie subliniat
insa faptul ca existenta unei malformatii nu este in mod necesar si cauza avortului spontan. 'in
acest motiv, indepartarea unui fibrom sau a septului uterin nu reprezinta arantia unei sarcini
reusite.
Controlarea eficienta a diabetului sau a bolilor tiroidei sunt esentiale in prevenirea avortului
0abitual la femeile cu aceste afectiuni.
)tilizarea proesteronului este uneori utilizata pentru pacientele cu pierderi de sarcina
recurente, desi nu au fost inca efectuate studii pe scara lara care se confirme eficacitatea
suplimentarii cu proesteron.