Sarcina extrauterină

 Sarcina extrauterină (ectopică) reprezintă implantarea anormală a zigotului

(produsului de concepție),adică în afara cavității uterine.
 Forme anatomo-clinice:
 · Sarcina tubară (istmică, ampulară, pavilionară, interstitială )– sarcina este localizată
în una din trompele uterine, mai frecvent în porţiunea ampulară (reprezintă 98% din
totalul sarcinilor ectopice).
 Forme rare:
· Sarcina abdominală: - primară – implantarea are loc iniţial pe suprafaţa peritoneală; -
secundară – implantarea iniţială a oului fetal are loc la nivelul ostiumului tubar, iar după
avortul tubar se reimplantează pe suprafaţa peritoneală.
· Sarcina cervicală – implantarea produsului de concepţie în canalul cervical.
· Sarcina ligamentară – forma secundară de SE în care sarcina tubară primară
erodează mezosalpingele şi se localizează între foiţele ligamentului larg.
· Sarcina heterotopică – condiţie în care coexistă o SE şi una intrauterină.
· Sarcină ovariană – SE se implantează în cortexul ovarian.(- Intrafoliculara, -
Extrafoluculara)
· Sarcina Uterina: cornuală, angulară, în diverticulul uterin, în saculație uterină, în cornul
rudimentar, intramurală.
 Rata de sarcini ectopice este de aproximativ 1 sau 2% dintre nașteri în
țările dezvoltate, deși s-ar putea apropia de pragul de 4% la persoanele
ce utilizează tehnologie de reproducere asistată.Este cea mai comună
cauză de deces în timpul primului trimestru aproximativ 10% din totalul
sarcinilor.În țările dezvoltate rezultatele s-au îmbunătățit, iar în țările în curs
de dezvoltare adesea rămân slabe.Riscul de deces pentru persoanele
din țările dezvoltate este între 0,1 și 0,3 puncte procentuale, în timp ce în
țările în curs de dezvoltare este între 1 și 3 puncte procentuale.Prima
descriere cunoscută a unei sarcini ectopice este realizată de
către Albucasis în secolul al XI-lea.
Cauzele sarcinii extrauterine pot fi:
I. Tubare
• congenitale (malformaţii)
• modificări biochimice locale
• tulburări mecanice (aderenţe, plastii tubare)
• tulburări neurovegetative (spasme tubare)
II. Factori hormonali
• acționează asupra motilităţii şi biochimiei tubare
III. Mijloace contraceptive DIU
IV. Etiologie extratubară
• fibrom uterin
• chist ovarian
V. Anamneza ginecologică complicată
• sarcină extrauterină anterioară
 Simptomele sarcinii extrauterine

De regulă, în primele saptamani, sarcinile anormale nu se diferentiază simptomatic fată de o sarcină

normală. În săptămînile 2-3 de obicei femeile pot observa:
 Intîrzierea ciclului menstrual
 Greturi
 Somnolență
 Schimbări ale apetitului alimentar
 Sensibilitatea sanilor
Aceste simptome pot continua aproximativ pana în săptămînile 4-5, în timp ce femeia poate să nu fie
constientă de starea sa. Pentru a depista la timp posibile sarcini anormale și pentru a preveni
complicațiile care pot apărea ulterior, este indicată consultarea medicului în momentul în care se
constată întarzierea ciclului menstrual.
In unele situații pot apărea și alte simptome care ar putea indica o sarcină extrauterină:
 Dureri abdominale, de obicei in zona de jos a abdomenului, într-o parte
 Sangerări
 Stare acută de oboseală
 Diagnosticul formelor necomplicate de SE
 Criterii anamnestice (asociate variabil): amenoree de durată variabilă, durere
sub formă de colică în una din fosele iliace, metroragie negricioasă, redusă
cantitativ, semne neurovegetative de sarcină.
 Criterii clinice: modificări de sarcină la nivelul uterului, discordanţa dintre
mărimea uterului şi durata amenoreei, decelarea unei formaţiuni la nivelul unei
zone anexiale, mobilă, dureroasă, separată de uter.
 Sarcina ectopică cervicală – formă necomplicată se suspectează când la
examenul cu valvele orificiul cervical extern este deschis, cu posibilitatea
vizualizării ţesutului ovular, volumul cervixului crescut, coloraţie violacee; la tuşeul
vaginal: cervix cu consistenţă redusă, mărit de volum comparativ cu uterul (în
clepsidră). În clinică recomandăm evitarea explorării digitale a canalului
cervical în astfel de situaţii care pot declanşa hemoragii dramatice, indicând
explorarea ecografică.
 Sarcina ectopică heterotopică în formă necomplicată o suspicionăm în caz de
durere abdominală, masă anexială latero-uterină, uter mărit de volum.
Diagnosticul formelor complicate de SE
 Diagnosticul acestor forme se suspicionează pe criterii
anamnestice: amenoree, metroragii capricioase, negricioase,
dureri în etajul abdominal inferior, lipotimie, şi pe criterii clinice
(pentru SE tubară sau heterotopică): semnele şocului hemoragic
(instabilitate hemodinamică), fundul de sac Douglas deformat,
sensibil.
 Indicăm obligator la pacientele cu sângerare vaginală sau durere
pelvină explorarea ecografică ca test diagnostic iniţial,
argumentând acest gest prin faptul că evidenţierea unei mase
anexiale sugestive pentru un sac ovular, în prezenţa unui test de
sarcină pozitiv şi a unei cavităţi uterine fără sac ovular induce
prezumpţia pentru sarcină ectopică tubară.
 Examenul ecografic endovaginal utilizat pentru diagnosticarea
semnelor directe şi indirecte de SE tubară constă în: absenţa
sacului ovular în cavitatea uterină, pseudosac gestaţional,
formaţiune anexială, vizualizarea embrionului cu sau fără activitate
cardiacă în afara cavităţii uterine, vizualizarea veziculei ombilicale
în afara cavităţii uterine, lichid în Douglas.
 O alta metoda de a diagnostica afectiunea este efectuarea unor
teste de sange pentru detectarea HcG (gonadotropina corionica
umana) – valori scazute sau un ritm de crestere mic al acestuia
sugereaza existenta unei sarcini ectopice. Intr-o sarcina normala,
Diagnosticul diferențial

· sarcină intrauterină
· avort incomplet efectuat
·boală inflamatorie pelvină
· chist ovarian complicat
·miom uterin complicat
·hiperplazie/polipoză a endometriului
· cancer de col uterin (SE cervicala) ş.a.
·peritonită;
· apendicită acută;
·diverticulită;
· colică reno-ureterală;
· infarct intestino-mezenteric;
·pancreatită acută;
·ocluzie intestinală;
· alte cauze de hemoperitoneu
 Tratamentul conservator (medicamentos), se adresează pacientelor care sunt stabile din
punct de vedere hemodinamic şi sunt compliante la monitorizarea post-terapeutică.
Tratamentul medicamentos presupune administrarea de Metotrexat, care este un agent
antineoplazic. Acesta trebuie administrat în doze mici, cu precauţie şi cu supravegere
atentă asupra apariţiei eventualelor efecte secundare (greţuri, vărsături, creşterea
transaminazelor, gastrită, enterită, alopecie, neutropenie, pneumopatii,
dermatite, stomatite). Administrarea este contraindicată în afecţiunile hepatice, renale
sau hematologice Monitorizarea tratamentului constă în urmărire clinică a semnalelor de
alarmă (pelvialgii, sângerări vaginale, instabilitate hemodinamică, scădere nefavorabilă
a βHCG), biologică şi imagistică. Pacientele trebuie informate asupra faptului că nu
întotdeauna terapia conservatoare este eficentă şi prezentată soluţia terapeutică
ulterioară acestei etape, şi anume, posibilitatea unei intervenţii chirurgicale.
 Tratamentul chirurgical se impune în caz de :
 sarcină tubară ruptă;
 instabilitate hemodinamică;
 necomplianţa pacientei;
 contraindicaţia sau eşecul tratamentului medical;
 valoarea βHCG peste 3000UI/l la valoarea iniţială;
 prezenţa unei mase anexiale peste 3,5 cm;
 activitate cardiacă embrionară evidenţiată ectopic la ecografie.