Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sunt două mase ovoide de substanţă cenuşie, cu axul mare convergent spre
anterior. Drept urmare, talamuşii se unesc uneori prin feţele mediale la nivelul
ADHESIO INTERTALAMICA.
Extremitatea anterioară a talamusului se numeşte tubercul talamic.
Extremitatea posterioară, mai voluminoasă, se numeşte PULVINAR
(pernuţa).
Faţa superioară este complexă:
supero-lateral este nucleul caudat; în unghiul medial dintre nucleul
caudat şi talamus se găsesc:
o vena talamostriată
o o bandă de substanţă albă - STRIA TERMINALĂ
această faţă este acoperită :
o spre lateral de ventriculul lateral
o spre medial de ventriculul III.
În partea sa laterală, această fată este acoperită de o lama de
substanţă albă numită strat zonal, care se întinde între cele două strii
talamice.
Peste stratul zonal, ependimul ventricular formează LAMINA
AFFIXA.
Spre medial, talamusul este străbătut antero-posterior de o bandă de
substanţă albă numită stria medulară.
Ependimul ventriculului III se inseră pe această strie şi formează o
condensare numită tenia talamică.
RAPORTURI:
- supero-lateral este nucleul caudat (acesta înconjoară talamusul ca
receptorul în furca unui telefon)
- superior - ventriculul lateral
- supero-medial - corpul fornixului
- medial - ventriculul III
- lateral:
o Lama medulară externă
o Nucleul reticular talamic
o Braţul posterior al capsulei albe interne
o Nucleul lenticular.
- anterior:
o Orificiul interventricular Monroe
o Columnele fornixului
- infero-anterior - hipotalamusul
- infero-posterior - zona subtalamică care se continuă apoi cu
tegmentul mezencefalic
Lama medulară internă:
- este sub formă de Y
- e formată din substanţă albă
- împarte talamusul în trei grupe de nuclei: anterior, medial şi lateral.
Epitalamusul
Subtalamusul
Subtalamusul este situat între talamus şi mezencefal. Capsula albă internă
îl separă de nucleul lenticular. Subtalamusul este format din:
- Nucleul subtalamic Louis;
- Zona incertă este o bandă de substanţă cenuşie situată între talamus şi
nucleul subtalamic;
- Nucleii câmpului prerubric şi ai ansei lenticulare.
Metatalamusul
Este localizat postero-inferior de talamus, la limita dintre diencefal şi
mezencefal. El este format din:
- corpul geniculat lateral (CGL) – reprezintă o staţie la nivelul căii optice;
- corpul geniculat medial (CGM) – la nivelul său se găseşte al IV-lea neuron
al căii auditive.
Ventriculul III
- este o cavitate în diencefal
- se formează prin dilatarea canalului Sylvius între structurile diencefalice
- îi descriem:
PEREŢI:
1. peretele lateral, format astfel:
a. în 2/3 superioară faţa medială a talamusului. Cei doi talamuşi
sunt uniţi spre anterior - adhezio intertalamica (nu este o
comisură!!!), fibre nervoase nu trec dintr-o parte în alta, ci se
întorc în talamusul de aceeaşi parte.
b. în 1/3 inferioară este faţa medială a hipotalamusului. În
hipotalamus, V III se înfundă la nivelul unui unghi inferior
numit infundibul.
c. Între talamus şi hipotalamus este şanţul hipotalamic care
începe la columnele fornixului şi se termină la deschiderea
anterioară a canalului Sylvius.
2. peretele superior este reprezentat de pânza coroidiană a
ventriculului III. Aceasta este formată din ependim (la interior) şi
pia mater (la exterior). Pe pânza coroidiană se inseră plexurile
coroide ale ventriculului III - ghemuri conjunctivo-vasculare care
proemină în ventricul şi secretă LCR
Pânza coroidiană se inseră spre anterior pe fornix şi în cea mai mare
parte spre posterior pe cele două strii medulare talamice (reflectarea
ependimului la nivelul striilor formează o bandă densă => tenia
talamica).
Striile medulare se continuă posterior cu două benzi de substanţă
albă numite habenule (frâuri). Acestea converg posterior la nivelul
comisurii habenulare de care se prinde epifiza.
3. peretele anterior este format de :
a. lama terminală - lamă de substanţă albă care începe la rostrul
corpului calos şi se termină în apropierea recesului
suprachiasmatic. În grosimea sa, la locul de intersecţie cu
columnele fornixului se găseşte o condensare numită
comisura albă anterioară.
b. recesul suprachiasmatic, determinat de contactul cu chiasma
optică.
c. peretele infundibular.
4. peretele posterior începe la unghiul postero-superior, unde se
găseşte epifiza. Este format de:
a. lama inferioară a pediculului epifizar
b. în grosimea lui se găseşte comisura albă posterioară
c. o zonă corespunzătoare regiunii subtalamice şi comunicării
cu mezencefalul (o lamă de substanţă albă) întreruptă de
deschiderea superioară a canalului Sylvius
d. o lamă de substanţă cenuşie
e. infundibulul.
UNGHIURI
1. unghiul inferior => infundibul - locul unde se termină în fund de
sac cavitatea ventriculului în masa hipotalamică.
2. unghiul posterior - este reprezentat de epifiză care se fixează de
pediculul epifizar. Acest pedicul are o dublă divergenţă:
a. în plan sagital, pediculul este format dintr-o lamă superioară
şi una inferioară.
b. în grosimea lamei inferioare se găseşte o comisură albă
posterioară.
c. La nivelul lamei superioare este o nouă divergenţă, aceea a
habenulelor unite prin comisura habenulară. Această nouă
divergenţă este în plan transversal.
COMUNICĂRI:
1. orificiul interventricular Monroe se găseşte între columnele
fornixului (anterior) şi tuberculul talamic (posterior). Prin cele două
orificii interventriculare, ventriculul III comunică cu ventriculul
lateral din grosimea emisferelor cerebrale.
2. orificiul canalului Sylvius prin care se realizează comunicarea cu
ventriculul IV.