Reacțiile

posttransfuzabile.
Îngrijirea pacientului
în hemotransfuzie.
- A realizat Punga Daniela -
 Principiul de bază al
transfuziologiei este acelaşi
cu al medicinei în general
“primum non nocere”
– în primul rând să nu faci
rău.
Cuprins 1. Reacţiile posttransfuzionale:

2. Îngrijirea pacientului în hemotransfuzie.

 Rezultatul incompatibilității

ABO ce va induce hemoliza eritrocitelor donatorului, care este

indusă de Ac recipientului
Izoaglutininele ABO sunt responsabile pentru majoritatea acestor
reactii, deşi aloanticorpii indreptati impotriva altor antigene
eritrocitare (Rh, Kell, si Duffy) pot de asemenea provoca hemoliza
intravasculară
Severitatea reacției este proporțională cu cantitatea de sânge
incompatibil transfuzat
 Reacţiile posttransfuzionale
-reacție ce prezintă semne adverse sau
simptome pe parcursul transfuziei sau
la 24 ore de la transfuzia sanguină.

CALIFICAREA REACȚIILOR POSTTRANSFUZIONALE:

2. după MECANISMUL de APARIȚIE:

1. după TIMPUL de APARIȚIE:
a) ACUTĂ – reacții care apar în
timpul sau până la 24 ore după
transfuzie;
b) TARDIVĂ – reacții care apar
după 24 ore după transfuzie.
a) imun – prezența și/sau dezvoltarea de anticorpi contra
antigenelor eritrocitare, leucocitare, trombocitare, proteinelor
plasmatice la pacientul-recipient de produse sanguine cu
declanșarea unui răspuns al organismului uman la
intracțiunea cu antigenele corespunzătoare anticorpilor;
b) non-imun – dezvoltarea unui răspuns al organismului
uman provocat de unele particularități a parametrilor fizici,
chimici ale produselor sanguine transfuzate și/sau unor erori
în tehnica realizării transfuziilor și/sau prezenței
comorbidităților la pacient.
 Semne ale reacţiilor posttransfuzionale:
Reacţiile febrile şi alergice se pot manifesta cu frisoane şi hipertermie
la fel ca şi reacţiile hemolitice severe. Din această cauză este foarte
important ca orice simptomatologie apărută în timpul transfuziei sa fie
considerată “reacţie adversă” şi evaluată corespunzător.
Dacă se suspicionează o reacţie post transfuzională:
Se OPREŞTE transfuzia
Se menţine accesul venos, în cazul necesităţii unui tratament
Se evaluează pacientul
Pacienţii care au primit transfuzii anterioare prezintă un risc crescut
în apariţia reacţiilor febrile. Un pacient care prezintă reacţie febrilă
este predispus ulterior la apariția altor reacţii.
 Simptomele clinice:
frisoane, febră, dureri în
regiunea lombară, cefalee,
greţuri, vomă, urticarii,
prurit cutanat şi altele
 Reacţiile de gravitate
Reacţiile uşoare se medie se caracterizează
manifestă prin majorarea prin creşterea
temperaturii corpului cu temperaturii corpului cu
10 C, mialgii, cefalee, 1,5-20 C, frisoane
frisoane. Aceste simptome intensive, majorarea
sunt de scurtă durată şi frecvenţei pulsului şi
dispar fără măsuri respiraţiei, uneori
terapeutice. urticărie, mialgii, cefale
pronunţate.
Reacţii grave,
temperatura corpului se
ridică cu mai mult de 20
C, se observă frisoane
intensive, cianoză, vomă,
cefalee chinuitoare,
dureri în oase, în
regiunea lombară,
dispnee, urticărie
 Reacţiile pirogene

Reacţiile pirogene pot fi o urmare a pătrunderii

pirogenilor în circulaţia pacientului cu sîngele sau
componentele de sînge. Formarea în sînge a
pirogenilor poate avea loc cînd se folosesc soluţiile
de conservare necalitative ori nu se respectă
instrucţiunile de pregătire a sistemelor pentru
colectare şi transfuzie a sîngelui, de asemenea, în
cazurile de pătrundere a microbilor saprofiţi în sînge
în momentul colectării sau în timpul păstrării.
Pirogenii produc multe bacterii.
 Reacţiile pirogene

Profilaxia constă în respectarea strictă a cerinţelor

asepticii şi antisepticii la toate etapele începînd cu
colectarea şi terminînd cu efectuarea transfuziei.
Componentele de sînge trebuie utilizate în timp de 30
minute după scoaterea din frigider. În caz contrar,
începe proliferarea microbilor care au nimerit în sînge
din circulaţia donatorului, existenţi la momentul
colectării sîngelui. Aceste reacţii dispar fără tratament.
În unele cazuri se administrează antipiretice.
Reacţiile febrile antigenice nehemolitice

se manifestă în timpul hemotransfuziilor sau în timp de 2 ore,

se dezvoltă la persoanele cu multiple transfuzii de sînge sau a
componentelor de sînge care conţin leucocite şi trombocite. În
aceste cazuri are loc aloimunizarea recipientului cu
antigenele HLA leucocitari şi trombocitari cu formarea
anticorpilor antileucocitari şi antitrombocitari, care la una din
transfuziile repetate vor distruge leucocitele şi trombocitele
Aloimunizarea cu antigenii leucocitari şi trombocitari şi la
femeile cu sarcini repetate.
Tratamentul : antipiretice. Acidul acetilsalicilic nu se recomandă
recipienţilor de concentrat de trombocite
Profilaxia :utilizarea remediilor transfuzionale cu conţinut redus
de leucocite. În acest context sîngele şi componentele lui trebuie
să fie colectate prin leucofiltre/ de spălat concentratul de eritrocite
cu soluţie fiziologică cel puţin de 3 ori . În cazul persoanelor care
pe parcurs vor necesita multiple transfuzii de concentrat de
eritrocite, trebuie de la bun început utilizate eritrocite spălate.
 Reacţii alergice
În rezultatul sensibilizării recipientului cu
antigenele proteinelor plasmatice. Ele pot apărea
după transfuzia sîngelui, plasmei,
crioprecipitatului.
Simptome cu caracter alergic: urticărie, eritemă,
prurit, iar in cazuri mai serioase - dispnee, greţuri şi
vomă.
Tratamentul
antihistaminice şi desensibilizante (dimedrol,
suprastin, clorură de calciu, corticosteroizi).
epinefrina (la necesitate remedii
cardiovasculare,promedol).
Profilaxia
Utilizarea eritrocite spălate. În unele cazuri
administrarea preparatelor antihistaminice înainte
de transfuzie previn reacţiile alergice.
 Reacţiile anafilactice
Schimbarea bruscă a stării pacientului în primele minute, în timpul sau
după transfuzie. Pacienţii devin agitaţi, acuză dureri retrosternale,
respiraţie îngreuiată, dureri spasmatice în abdomen. Tegumentele sunt
hiperemiate, cu urticării, prurit. Cianoză. Sudoare rece. Pulsul frecvent,
de plenitudine foarte slabă, diaree. Se poate dezvolta edem pulmonar.
Reacţiile transfuzionale anafilactice sunt rezultatul prezenţei la recipient
a anticorpilor anti-IgA.Imunoglobulinele intravenoase conţin, de
asemenea, nu numai IgG, dar şi IgA, din care cauză utilizarea lor poate
conduce la formarea anticorpilor anti-IgA la persoanele cu deficit al
IgA.
 Tratamentul.
Soluţie fiziologică cu sau fără vasopresoare;
0,3 ml de adrenalină (1:1000)s/c / 3-5 ml i/v;
Dimedrol 25-100 mg i/v.
Hidrocortizon 100-250 mg i/v 6 ore.
Inhalaţii de oxigen,
Intubare a traheii,
Ventilaţie artificială a plămînilor.
În şoc, sub controlul TA se administrează dopamină 5-20
mkg/kg/min sau noradrenalină 2 mkg/min.

Profilaxia.
Transfuzia hemocomponenţilor cu deficit al IgA.
 REACȚII ACUTE
HEMOLITICE
POSTTRANSFUZIONALE
Frisoane și febră, cefalee, greață, vomă,
anxietate,
Durere de-a lungul membrului cu abord
venos, durere abdominală, pectorală
sau lombară
Frecvent este prezentă hemoglobinuria
hipotensiune, insuficiență renală și coagulare
intravasculară diseminată
Pentru identificarea promptă a acestor reacţii,
este indispensabilă monitorizarea semnelor
vitale până și după transfuzie
 Management

transfuzia se stopează imediatse păstreaza

calea de acces intravenos pentru investigare se va
colecta sângele netransfuzat și o probă sanguină
posttransfuzie, corect marcată evaluarea de laborator a
hemolizei include determinarea:haptoglobineilactat-
dehidrogenazei (LDH)bilirubinei indirecte în serul
persoanei recipient.
Leziunea pulmonară acută condiționată de
transfuzie (TRALI)
(0.04-0.16% de pacienți transfuzați)
Transfuzia de anticorpi contra antigenelor leucocitelor
(HLA I - II) și neutrofilelor (HNA) primitorului
Este indusă în urma transfuziei de plasmă cu conținut de
Ac antileucocitari sau anti-neutrofile care se fixeaza de
antigenele corespunzatoare de pe leucocitele pacientului
și induc activarea sistemului complementului, agregarea
granulocitelor şi aderența la endoteliul pulmonar cu
blocarea patului microcirculator pulmonar
Se presupune ca leucocitele sunt agregate în vasele
pulmonare, unde elibereaza mediatori care măresc
permeabilitatea capilară
Simptome:insuficienţa respiratorie şi
edem pulmonar
care nu este de origine cardiacă, inclusiv
infiltrate interstitiale bilaterale
Hipotensiune
Debutul este tipic de la 1 la 2 ore post
transfuzie
Tratamentul este simptomatic
SOLUȚIA - deleucocitarea
componentelor sanguine
Grefa contra gazdă asociată
transfuziei
complicaţie frecventă a transplantului de maduvă
osoasă alogenă în decursul careia
limfocitele T din măduva donatorului nu pot fi
eliminate de către pacientul cu imunodeficiență
limfocitele T transmise cu componentele sanguine,
recunosc antigenele HLA ale primitorului ca antigene
străine și reacţionează imun
 Simptome:
eritem maculopapular, febră și diaree, disfuncție hepatică, de
obicei la 8-10 zi post transfuzie
Poate dezvolta aplazie medulară și pancitopenie, cu
progresare rapidă până la deces.

SOLUȚIA
Deleucocitarea componentelor sanguine
Compatibilizarea după antigenele sistemului HLA
Iradierea dozată a componentelor sanguine
Purpura posttransfuzională
În serul primitorului se
evidențiază
anticorpii specifici anti-plachete,
antigenul cel mai frecvent
identificat fiind
HPA-l de pe receptorul plachetar
Trombocitopenia tardivă se
datorează producerii de
anticorpi care reacţionează atât
cu plachetele primitorului, cît şi
cu cele ale donatorului
Transfuziile suplimentare de
plachete pot înrăutaţi
trombocitopenia şi trebuie
evitate.
 Pacienții prezintă purpură diseminată
Hemoragii din mucoase, tractul GI și urinar
pot surveni datorită trombocitopeniei, ce se
dezvoltă la 7-10 zile după transfuzia de
plachete
Tratamentul cu imunoglobulină administrată
intravenos poate neutraliza anticorpii
respectivi, sau poate fi utilizată plasmafereza
pentru indepărtarea anticorpilor

SOLUȚIA
Compatibilizarea după antigenele sistemului
HPA
SUPRAÎNCĂRCARE DE VOLUM CIRCULATOR

Etiologie (risc approximativ 1 la 100) :

Supraîncărcarea patului vascular
Simptome:
Dispnee, ortopnee, tusă progresivă cu
spută roză, tahicardie, hipertensiune, cefalee

Soluție: transfuzie de componente sanguine vs sânge

total.
O2 terapie , suport ventilator.
 Aloimunizarea

Componentele celulare sangvine şi proteinele plasmatice,

ce sunt purtătoare de antigene
Aloanticorpii la antigenele eritrocitare se detectează
în cadrul testărilor pre- transfuzie, ce pot întârzia găsirea
unor produse antigen-negative compatibile pentru
transfuzie
Femeile în perioada fertilă, sensibilizate la anumite
antigene eritrocitare (D, C, E, Kell sau Duffy) prezintă
riscul de a avea un făt cu boala hemolitica a nou-
nascutului

SOLUȚIA:
compatibilitatea prin testul antiglobulinic direct
 CONTAMINAREA
BACTERIANĂ/ENDOTOXEMIA

Incidența 1:700 concentrate de plachete

de la donatori comuni și 1:4 000 de la un
donator.
Frecvența sepsisului asociat cu
contaminarea bacteriană
a concentratului eritrocitar este estimat
1: 250 000.
Frecvența contaminării concentratului
eritrocitar bazat pe depistarea culturilor
este de 2.6/100 000 unități concentrat
eritrocitar.
 HIPOCALCEMIA

Etiologie :
Transfuzii masive de sânge cu
citrat şi/sau metabolism întârziat al citratului
Semne şi simptome:
Parestezie, tetanie,
aritmie
Soluție: evitarea transfuziilor masive
 HIPERKALIEMIA

Etiologie :
Transfuzarea unor volume mari de
sânge
cu termen de valabilitate mare, cu
nivel înalt de
potasiu în supernatant
Semne şi simptome:
Aritmie cardiacă
Soluție: transfuzia componentului
sanguin conform termenului
de valabilitate
 EMBOLIA CU AER

Etiologie :
pătrunderea aerului intravenos
odată cu transfuzia
Semne şi simptome:
brusc se dezvoltă hipotensiunea severă,
dificultăţi de respiraţie, cianoză şi colaps, la
pacientul ventilat brusc
scade EtCO2
Soluția: respectarea tehnicii de realizare a
transfuziei
 HIPOTERMIA

Etiologie :
Transfuzia rapidă a
componentelor sanguine reci
Simptome:
Aritmie cardiacă
Soluția: asigurarea cu
dispozitive concepute pentru
încălzirea componentelor
sanguine
 Îngrijirea pacientului in timpul transfuziei

1. Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă şi se acoperă .

2. Verificaţi semnele vitale la fiecare 15', în prima jumătate de oră
după începerea transfuziei, şi la fiecare jumătate de oră sau la o oră
după transfuzie.
3. Informaţi pacientul/familia să anunţe nursa în caz de mâncărime,
dispnee, ameţeli, dureri în spate sau în piept, deoarece acestea pot fi
reacţii ale transfuziei .
4. Instruiţi pacientul să informeze nursa dacă durerea sau roşeaţa apar
la locul puncţiei venoase, deoarece acestea sunt indicative ale
infiltraţiei.
5. Temperatura camerei să fie cu 1 -2° mai ridicată .
6. Oferiţi pacientului lichide calde şi acoperiţi-l cu pled.
 Concluzie
Hemotransfuzia este o procedură
primordială în medicină. Efectuarea
prosperă a acestea poate salva viața
unui om, iar eroarea practicării ei
survine cu reacții care, uneori, pot
fi ireparabile.