MEDICATIA ORALA

IN DIABET

0
 CUPRINS

INTRODUCERE....................................................................................................................2

CAPITOLUL I DIABETUL ZAHARAT.................................................................3

I.1 Definitie.........................................................................................3
I.2 Date paraclinice..............................................................................3
I.3 Manifestari clinice..........................................................................4
I.4 Clasificarea diabetului ..5

CAPITOLUL II - HIPOGLICEMIANTE ORALE7

II.1. Generalitati7
II.2.Clasificarea hipoglicemiantelor orale9
II.3.Hipoglicemiante orale utilizate in farmacii...19

CAPITOLUL III - MEDICAMENTATIA ANTIDIABETICA.......................27.

III.1. Insulina ......27
III.1.1.Definitie........27
III.1.2.Structura si proprietati fizico-chimice....28
III.1.3.Proprietati farmacocinetice.......................................................28
III.1.4.Proprietati farmacodinamice..29
III.1.5.Proprietati farmacotoxice..30
III.1.6.Caile de administrare ale insulinei.30
III.1.7.Insuline utilizate in farmacie.........................................................31

CONCLUZII.39

BIBLIOGRAFIE...40

1
 INTRODUCERE

Diabetul zaharat, o afectiune foarte raspandita si in plina extindere la toate

nivelele sociale, a fost pana la inceputul secolului al xx-lea tratata in clinicile
medicale, alaturi de celelalte boli interne.
Incepand cu deceniul al treilea, o data cu descoperirea insulinei s1,
ulterior, cu introducerea antidiabeticelor orale, cunoasterea diabetului a facut
mari pasi inainte, ridicand probleme de etiologie, patogenie, anatomie
patologica, biochimie, clinica, terapeutica.
Rezultatele au fost revelatoare: o serie de medici s-au specializat in
boli de nutritie si metabolism si s-au supraspecializat in diabet.Autoritatile de stat si-
au adus contributia pe plan social. Drept consecinte directe au fost: prelungirea
vietii pacientilor si ameliorarea capacitatii lor de munca.
In aceasta situatie au aparut, in legatura cu aceasta boala,probleme
medicale si medico-sociale noi.Tot mai multi diabetici fac complicatii, fie ele
nutritionale, de uzura, degenerative, inflamatorii, ca sa nu mentionam decat
ateroscleroza(cu formele sale curente : cardiopatia ischemica , infarctul
miocardic,ateroscleroza obliteranta a membrelor inferioare), neuropatia
(periferica si viscerala), nefropatia, retinopatia, toate de ordin diabetic sau
agravate de maladia metabolica.
La randul lor, aceste afectiuni necesita internarea in servicii
spitalicesti de profil medical(boli interne, cardiologie, neurologic, nefrologie,
dermatologie)sau de profil chirurgical(chirurgie generala, urologie,
oftalmologie) unde ridica, in afara problemelor apartinand specialiatilor
respective, si probleme metabolice de terapie a diabetului, cunoscut fiind ca nici una
dintre afectiunile mentionate nu vor evolua favorabil decat pe fondul unui diabet
echilibrat.
In fine, trebuie sa subliniem ca scoala de medicina romaneasca are o
contributie deosebita la cercetarea si cunoasterea acestei afectiuni, care prin
gravitatea, extinderea si consecintele sale constituie un adevarat flagel social.

2
 CAPITOLUL I - DIABETUL ZAHARAT

1.1.DEFINITIE

Diabetul este un sindrom, cuprinzand un grup heterogen de tulburari, care pot

avea o etiologie diferita, dar care au in comun hiperglicemia,asociata cu modificari
lipidice si proteice la fel de importante.Hiperglicemia si modificarea secundara a
celorlalte metabolisme sunt consecinta unei insuficiente absolute sau relative a
secretiei de insulina.Pentru acest motiv, desi diabetul ar putea fi inclus printre bolile
endocrine, manifestable sale majore sunt de ordin metabolic.

. 1.2.DATE PARACLINICE

Control metabolic normal tinta se actioneaza

glicemie mg/dl <110 90-130 <90->150
preprandiala
glicemie la culcare mg/dl <120 110-150 <110->180
glicemie mg/dl 100-145 146-180 >180
postprandiala(2h)
Glicozurie g/1 0 <0,5 >0,5

colesterol seric total mg/dl <185 185-230 >230

HDL-colesterol mg/dl >45B 35-45 B <35B

LDL colesterol mg/dl >55F 45-55 F <45F>130

<100 100-129
trigliceride serice mg/dl <150 150-200 >200
preprandial

Analizele in baza carora se precizeaza diagnosticul de diabet zaharat sunt

reprezentate de glicemii. In metabolismul glucidelor valorile glicemiei
reprezinta un parametru important. Aceste valori sunt de 60-100 mg/100 ml sange.
In urina normala glucoza se afla in cantitati foarte mici: cca 15-130
mg/24h. Depasirea pragului renal de reabsorbtie a glucozei(300-400mg glucoza/min)
duce la glicozurie.Prezenta glucozei in urina tulburata actioneaza ca un diuretic
osmotic, se produce poliurie, cu urina slab colorata si densitate peste 1020.Ca o
consecinta a acesteia apare polidipsia dar si tulburari electrolitice.Neutralizarea

3
glucozei, cresterea gluconeogenezei din proteinele proprii si deshidratrea determina
scaderea ponderala mai mare in diabetul juvenil. Denutritia determina polifagia.
Tulburarea metabolismului glucidic se repercuteaza asupra lipidelor care nu mai sunt
metabolizate pana la CO2 si apa. In sange se acumuleaza corpii cetonici (acid-
oxibutiric, acid acetilacetic, acetona) ceea ce determina scaderea rezervei alkaline
(acidoza compensata) si a PH-ului sanguin (acidoza decompensata).
Diagnosticarea diabetului zaharat, este urmata de clasificarea sa
(diagnosticul de apartenenta la una din urmatoarele categorii de diabet zaharat): tip 1,
tip 2, diabet zaharat secundar, diabet zaharat gestational, tolerant anormala la
glucoza.Aceste criteria de laborator (alaturi de cele clinice) reprezinta in acelasi
timp, in anumite situatii, tot atatea modalitati de diagnostic pentru complicatiile
diabetului zaharat.in majoritatea cazurilor de diabet zaharat, tabloul clinic este
revelator.

1.3. MANIFESTARI CLINICE

Tabloul clinic in forma sa completa, include numeroase semen si simptome

revelatoare pentru diagnosticul diabetului zaharat.
Poliuria > cu atat mai importanta cu cat glicozuria este mai mare;este
suparatoare, poate insuma mai multi litre in 24h;la copii poate stimuli enurezisul
nocturn de alta cauza si nu de putine ori acest simptom este primul orientativ
pentru diagnostic.
Polidipsia setea accentuata este urmarea pierderilor urinare
excesive;poate impresiona prin cantitatea de lichide ingerata care poate atinge 2-5 l/24h;
vara, acest semn isi poate pierde din importanta diagnostic daca este privit izolat.
Polifagia > accentuata, in special la tineri este rezultata catabolismului si
pierderilor mari de material energetic ramas nerecuperat.
Astenia fizica si intelectuala > lipsa de putere, scaderea puterii de
concentrare, tulburari de memorie, somnolenta.
Crampe musculare (carcei) > mai ales la gambe si mai ales noaptea; se explica
prin pierderile simultane de electroliti urinari.
Prurit genital,infectii urinare suparatoare fara raspuns la tratamentele obisnuite
(daca nu se asociaza si disparitia glicozuriei).

Tabloul clinic va fi completat de cetoacidoza diabetic (coma

4
 diabetica).Aceasta reprezinta expresia cea mai grava a insuficientei absolute sau
relative de insulina.Survine de obicei la diabeticii tratati cu insulin, mai rar la cei cu
mediactie orala.Rezulta dintr-o acidoza metabolica, primitive celulara, care isi
are originea in tulburarile proftmde ale metabolismului glucidic.Tulburarea
primara a metabolismului glucidic este reprezentata in esenta, de o utilizare
scazuta a glucozei, ale carei consecinte metabolice fundamentale sunt
hiperglicemia si cetoza.

1.4. CLASIFICAREA DIABETULUI

Diabetul zaharat se clasifica pe baza criteriilor etiopatogenetice in:

Diabet zaharat de tip l, juvenil sau insulino-dependent, care apare la copii sau
tineri.Este considerat o boala autoimuna in care sistemul imun ataca
celulele beta producatoare de insulin din pancreas si acesta nu mai poate
fabrica suficienta insulina. Acesti bolnavi au adesea nevoie de injectii cu
insulina pentru tot restul vietii. Pe fondul unei predispozitii transmise genetic
anumiti factor! de mediu pot produce la declansarea diabetului zaharat de tip
1: agenti infectiosi virali, factori endocrini, substante toxice, scurtarea
perioadei de hranire la san a nou-nascutilor (ipoteza nu este unanim
acceptata), traume, stres.

Diabet zaharat de tip 2, de maturitate sau non-insulino-dependent. Acesta apare la

persoane trecute de obicei de 40 de ani, reprezinta cea mai raspandita forma de diabet
(90-95% din total). La acesti bolnavi pancreasul produce insulina, dar
organismul nu o poate folosi eficient. Rezultatul este acumularea glucozei
insange(hiperglicemia). Diabetul de tip 2 apare in 80% din cazuri la persoane
supraponderale, inactivitatea fizica, stresul. Date recente au stabilit ca este vorba de
o rezistenta a celulelor la actiunea insulinei provocata de consumul excesiv de
grasimi animale.

Diabetul insipid, este o afectiune ce se caracterizeaza prin imposibiliatea

rinichilor de a concentra urina, determinand o poliurie (emisia unei cantitatimari de
urina diluata), insotita de o sete intensa (polidipsie). Acest tip poate avea mai multe

5
 cause legate de functionarea necorespunzatoare a rinichilor sau de absenta
hormonului antidiuretic, al carui rol este de a impiedica trecerea unei cantitati
prea mari de lichide in vezica urinara.Atunci cand hormonul antidiuretic
lipseste complet sau nu este secretat in circulatie vorbim de diabet insipid
central. Dar daca hormonul antidiuretic este present dar nu actioneaza asupra
tubului colector este vorba despre un diabet insipid nefrogenic.

Diabetul gestational se produce cand femeia insarcinata nu poate produce

aceasta cantitate suplimentara de insulina necesara in timpul sarcini. In
diabetul gestational nu exista simptome sau semne specifice. Dupa nastere,
de obicei, nivelele glicemiei revin la valori normale, diabetul gestational
disparand.O femeie care a avut diabet gestational are un risc mare de a face
diabet zaharat de tip 2 si glicemia va continua sa creasca daca diabetul va
ramane netratat.

6
 CAPITOLUL II - HIPOGLICEMIANTE ORALE

II.1 GENERALITATI
.

FARMACOTERAPIE
Tratamentul oral, aplicat persoanelor cu diabet zaharat tip 2 este reprezentat de
cateva categorii de medicamente. Este importanta cunoasterea acestora, pentru ca
medicamentele incluse intr-o categoric sau alta impartasesc, in general, acelasi mod de
actiune,aceleasi indicatii di contraindicatii, ceea ce le diferentiaza fiind momentul aparitiei
pe piata, potenta si durata de actiune (in consecinta, posibilitatea de a le aplica nuantat),
modul diferit de prezentare (conditionare/tableta, aspect, pret).
Medicamentele cu administrare orala aflate in uz se administreaza:
pacientilor diabetici (peste 40 de ani) de tip stenic, fara tendinta la
cetoacidoza, normoponderali si supraponderali in conditiile in care dieta
adecvata si exercitiul fizic nu sunt suficiente pentru obtinerea unui echilibru
metabolic bun;
pacientilor cu diabet zaharat tip 2 cu o vechime in general mai mica de 8 ani;
pacientilor cu un diabet zaharat care necesita mai putin de 40 u.insulina/zi
glicemii initiale sub 250 mg/dl fara cetonurie
Tinand seama de unele aspecte farmacodinamice, sulfonamidele hipoglicemiante
sunt indicate mai ales la adulti care nu sunt insulinoprivi si nu sunt obezi, in timp ce
biguanidele sunt recomandate indeosebi la obezi. Multi copii diabetici sunt isulinoprivi,
deci nu post fi tratati cu sulfoniluree sau biguanide. Eficienta imediata a
hipoglicemiantelor orale este evidenta. Bolnavii observa diminuarea sau disparitia
poliuriei, a pruritului vulvar, scaderea incidentei infectiilor.
Tratamentul de lunga durata cu antidiabetice orale poate ridica de asemenea o serie
de probleme care situeaza acest tratament la limita indicatiilor prinechilibrul diabetului, pe
care il pericliteaza, si prin complicatiile pe care le poate genera. Intr - adevar, la inceputul
tratamentului, antidiabeticele orale pot da rezultate bune, dar cu timpul, agravarea leziunilor
pancreatice poate transforma maladia intr-un diabet insulinodependent. La pacientii tratati
cu antidiabetice orale apar complicatii diabetice mai ales de ordin cardiovascular, care
constutuie o cauza de mortalitate ridicata.
Numeroase discutii s-au purtat in jurul datelor furnizate de University Group
Diabetes Program. Cei 1027 de bolnavi investigati au fost impartiti in 5 loturi, tratate astfel:
insulina in doza fixa; insulina in doze adaptate glicemiei; insulina tolbutamida; fenformin
si placebo. Toti bolnavi au primit dieta hipocalorica. Cele mai bune rezultate s-au obtinut
la lotul 2. Loturile 3 si 4 au avut mai multe decese si accidente cardiovasculare decat la
lotul placebo.

7
 Evolutia fiecarui bolnav se urmareste prin dozarea periodica a glicemiei. Dozele de
antidiabetice se ajusteaza in functie de necesitati. In acest caz, controlul diabetului
trebuie sa cuprinda glicozuria din 24 de h si chiar glicemia postprandiala. Daca echilibrul
diabetului nu este perfect sub actiunea antidiabeticelor orale se va institui tratamentul
cu insulina. Uneori, sub tratamentul cu antidiabetice orale pacientii acuzau o stare
generala precara:astenie, adinamie, ameteli si dureri greu defmisablile in membrele
inferioare. Abandonarea tratamentului oral si trecerea acestor bolnavi pe insulina s-au
insotit de ameliorarea starii generale, care a ramas buna multa vreme.

FARMACOEPIDEMIOLOGIE
Tratamentul oral al diabetului zaharat de tip 2 (cu sulfonamide si biguanide)
este contraindicat in situatiile urmatoare:
diabet zaharat insulinodependent si cel secundar bolilor pancreatice severe;
diabet zaharat al pacientilor (tip 1 si tip 2) care urmeaza sa suporte un act
major chirurgical, sau care prezinta boli infectioase severe, traumatisme,
accidente vasculare;
diabet zaharat gestational;
femei diabetice in perioada de lactatie;
pacienti cu diabet zaharat si boli hepatice si renale severe;
boli cardiace ischemice severe, aritmii necontrolate;
porfirie cutanata;
reactii adverse la sulfonilureice;
sunt inutile la diabetici adulti la care se poate mentine glicemia si greutatea
corporala prin dieta hipocalorica si exercitii fizice;

INTERACTIUNI
Interactiunile farmacocinetice intre medicamentele utilizate in terapia diabetului
zaharat nu sunt foarte comune, deoarece agentii antidiabetici nu sunt in general,
substraturi, inductori sau inhibitori ai enzimelor majore. Beta blocantele reprezinta o
clasa de medicamente antihipertensive evitata frecvent la pacientul diabetic datorita temerii
ca acestea ar putea masca simptome ale hipoglicemiei ca palpitatii, tremur si foame si ar
putea prelungi recuperarea din hipoglicemie. In trialurile clinice controlul intensiv al
tensiunii arteriale reduce morbiditatea si mortalitatea cardiovasculara la pacientii cu
diabet zaharat, indiferent daca pacientii sunt tratati cu diuretice in doze mici, P-blocante
sau blocante ale canalelor de calciu.
Medicamentele care accentueaza efectul hipoglicemiant sunt:
cloramfenicol;
guanetidina;
anabolizante;
propanolol;
alcaloizi.
Medicamentele care diminueaza efectul hipoglicemiant sunt:

8
 acidul nicotinic;
saluretice;
corticosteroizi.

FARMACOTOXICOLOGIE
Prescriptia hipoglicemiantelor orale nu este lipsita de o serie de reactii, chiar daca
acestea apar intr-o pondere foarte mica. Din reactiile adverse ale substantelor de sinteza se
amintesc:
accidente hipoglicemice;
bolile autoimune ale antidiabeticelor biguanidinice (metformin, buformin);
eruptii cutanate (prurit, eritem nodos, eritem multiform, sindrom Stevens
Johnson, dermatita exfolianta, purpura);
manifestari gastrointestinale (greata, senzatie de voma, epigastralgii, hepatita
colestatica, diaree, flatulenta la inhibitorii a-glucozidazei-acarboza);
trombopenie, leucopenie la sulfonamide;
manifestari vasomotorii (flush-uri, tahicardie, cefalee)
tulburari hidroelectrolitice (hiponatremie de dilutie, modificari ale diurezei);
neuropatie optice reversibila;
efecte cardiovasculare
castig ponderal

II.2 CLASIFICAREA HIPOGLICEMIANTELOR ORALE

Hipoglicemiantele orale se clasifica in trei mari grupe:

A. MEDICAMENTE CAPABILE SA STIMULEZE SECRETIA DE

INSULINA

SULFAMIDELE ANTIDIABETICE (SULFONILUREE)

Generatia 1
TOLBUTAMIDA (TOLBUSAL, ORABET, RASTINON)
CLOR PROPAMIDA (DIABINESE)

Generatia 2
GLIBENCLAMIDA (MANINIL)
GLIPIZIDA (MINIDIAB, GLUCOTROL XL)
GLICLAZIDA (DIAPREL)
GLIQUIDONA (GLURENORM)

9
 Generatia 3
GLIMEPIRIDA (AMARYL)

Sulfamidele antidiabetice sunt medicamente cu proprietati

hipoglicemiante, utile in cazuri selectionate de diabet sau la varstnici cu diabet non-
insulinodependent, avand hiperglicemie mica sau moderata care nu pot fi echilibrati prin
dieta, in scopul evitarii complicatiilor acute si cronice ale diabetului si scaderii greutatii
corporate catre normal.
Scaderea glicemiei se datoreste, in principal, actiunii de stimulare a secretiei
pancreatice de insulina, eficacitatea fiind conditionata de pastrarea, in oarecare masura, a
capacitatii secretorii betainsulare. Acest tip de actiune este avantajos la diabeticii non-
insulinodependenti, dar nu este eficace in diabetul juvenil, diabetul insulinodependent si la
blonavii cu pancreatectomie totala.
Sulfamidele antidiabetice se absorb rapid si complet dupa administrarea orala;
epurarea se face prin metabolizare hepatica.
Derivatii de sulfoniluree au fost larg utilizati pentru tratamentul diabetului
zaharat de tip 2 inca din anul 1960 (tolbutamida). Acestia pot fi utilizati ca
monoterapie sau ca terapie orala combinata cu alte antidiabetice orale. In momentul de
fata, pe piata de medicamente din Romania sunt preparate farmaceutice ce contin
combinatii ale sulfonilureelor cu metformin, rosiglitazona si pioglitazona. De
asemenea, tratamentul cu derivati de sulfoniluree, administrarea in timpul zilei, poate
fi util in combinatie cu administrarea insulinei seara, ceea ce poate determina
reducerea dozei de insulina de pana la 50%. Aceasta este o conduita terapeutica general
acceptata, in ciuda faptului ca nu exista studii care sa confirme avantajele pe termen lung,
fata de monoterapia cu insulina.
Generatiile a 2-a si a 3-a de derivati de sulfoniluree au fost introduse in terapie in
anii '80. Compusii din aceasta grupa (glibenclamid, glipizid, gliclazid) sunt de 20-50 de ori
mai activi decat vechile sulfoniluree, au durata de actiune mai lunga, cu incidenta mai
scazuta de reactii adverse si care se leaga in procent redus de proteinele plasmatice,
participand astfel la mai putine interactiuni medicamentoase.
Ultimul compus aparut in aceasta clasa, glimepiridul, a fost introdus in anii '90.
Efectul acestuia se instaleaza rapid, are o durata lunga de actiune, permitand o unica
administrare pe zi. Desi foarte multe date clinice nu sunt disponibile la ora actuala,
glimepiridul pare a oferi anumite avantaje fata de restul sulfonilureelor in ceea ce
priveste riscul de hipoglicemie (previne eliberarea de insulina post- efort) si de crestere
in greutate. Pe langa acestea, glimepiridul se absoarbe complet, fie pe nemancate, fie dupa
mancare, nu se acumuleaza in organism atunci cand functia renala e redusa, fiind sigur in
cazul pacientilor cu insuficienta renala si la varstnici. Dar riscul de vasoconstrictie
coronariana si reactii adverse cardiovasculare sunt mai reduse comparativ cu alti derivati de
sulfoniluree. Terapia cu sulfoniluree se incepe cu doza cea mai scazuta recomandata de
producator, fiind necesara monitorizarea raspunsului si a nivelului seric al glucozei in
primele saptamani de tratament, in special la varstnici, unde riscul hipoglicemie este mai
mare. Doza poate fi crescuta la intervale de 2-4 saptamani, pana cand nivelul glicemic

10
dorit este atins. Daca apare hipoglicemia sau daca nu se obtine o imbunatatire a nivelului
glicemic, se recomanda scaderea dozei.
In ceea ce priveste eficacitatea derivatilor de sulfoniluree, dat fiind faptul ca efectul
hipoglicemic este atribuit unei secretii crescute de insulina, aceasta depinde de buna
functionare a celulelor . Deteriorarea rapida si necontrolabila a nivelurilor glicemice in
timpul tratamentului cu sulfoniluree are loc la aproximativ 5-10% din pacienti.
Incapacitatea de a mentine un control glicemic acceptabil este comuna pentru toate
sulfonilureele si reflecta o afectare marcata a celulelor , ceea ce denota un progres al bolii
si nu ineficienta terapeutica. Pacientii care prezinta inca suficiente celule functionale
raspund bine la terapia cu derivati de sulfoniluree.
Sulfamidele antidiabetice pot fi responsabile de reactii hipoglicemice. Acestea
survin in caz de supradozare sau in conditii de insuficienta renala sau hepatica. Varsta
inaintata favorizeaza de asemenea accidentele hipoglicemice, dozele necesare la batrani
fiind mai mici. Ca reactii adverse pot aparea anorexic, greata, voma, diaree, dureri
abdominale, reactii cutanate (prurit, eruptii maculopapulare). Au fost semnalate cazuri rare
de icter colestatic, pentru unele preparate, la doze mari. Folosirea in timpul sarcinii impune
multa prudenta sau trebuie evitata, deoarece exista rise de anomalii fetale. Administrarea la
sfarsitul sarcinii poate fi cauza de hipoglicemie la nou-nascut.
Riscul reactiilor hipoglicemice este crescut prin asocierea de
anticoagulante cumarinice, fenilbutazona, sulfafenazol, cloramfenicol (deplaseaza de
pe proteine, inhiba metabolizarea), acid acetilsalicilic si in general salicilati in doze
mari, clofibrat (deplaseaza de pe proteine). Alte medicamente scad eficacitatea
sulfamidelor-astfel actioneaza barbituricele, mai ales fenobarbitalul (favorizeaza
metabolizarea prin inductie enzimatica), diureticele tiazidice (inhiba functia pancreasului
(3-insular), simpatomimeticele, glucocorticoizii, estrogenii (au actiuni metabolice
contrarii). Ingestia de alcool sub tratamentul cu sulfamide antidiabetice determina, in cca.
30% din cazuri, congestia fetei, anxietate, cefalee, tahicardie, greata, voma, mai rar
hipotensiune- reactii de tip disulfiram; de aceea bauturile alcoolice trebuie evitate.
Tolbutamida, o sulfoniluree din prima generatie, se absoarbe repede si complet
din tubul digestiv. Este inactivata prin metabolizare hepatica. Tolbutamida este
avantajoasa la varstnici, deoarece efectul este usor controlabil. Reactiile adverse obisnuite
pentru sulfamidele antidiabetice sunt relativ rare. Asocierea cu anticoagulantele cumarinice
sau fenilbutazona poate favoriza dezvoltarea dereactii hipoglicemice prelungite datorita
inhibarii metabolizarii tolbutamidei (competitie pentru enzimele oxidative hepatice).
Clorpropamida se absoarbe bine si complet din intestin. Are efect de lunga
durata. Folosirea la bolnavii cu insuficienta hepatica sau insuficienta renala prezinta
risc de toxicitate cumulativa. Poate provoca hipoglicemie prelungita, mai ales la batrani.
Glibenclamida este o sulfoniluree de generatia a 2-a, cu potenta mare si efect de
lunga durata. Se absoarbe bine din tubul digestiv. Poate provoca hipoglcemie;
ingestia de alcool poate provoca reactii congestive la unele persoane.
Glipizida are efect de durata scurta. Se absoarbe bine si repede din intestin, dar
absorbtia este intarziata de alimente. Datorita duratei scurte a efectului, riscul de reactii
hipoglicemice severe este mic.

11
 Gliclazida are proprietati asemanatoare glibenclamidei, dar potenta mai mica.
Amelioreaza evolutia retinopatiei diabetice. Insuficienta hepatica si insuficienta renala
maresc riscul toxicitatii cumulative. Ca reactii adverse pot aparea tulburari digestive,
reactii cutanate minore si tulburari sangvine (reversibile la oprirea medicatiei).
Gliquidona este o sulfamida din generatia a 2-a cu efect de scurta durata (se
metine cca. 3 h). Se absoarbe repede din intestin. Este metabolizata in ficat, rezultand
metaboliti fara efect hipoglicemiant semnificativ. Ca reactii adverse, au fost semnalate
hipoglicemie, eruptii cutanate si fenomene de iritatie gastrica. Folosirea la bolnavii cu
insuficienta hepatica sau renala impune prudenta sau trebuie evitata.

Diaprel, comprimate - Prospect

Prospect Diaprel, comprimate

Indicatii
Diaprelul se adreseaza diabeticilor care necesita tratament antidiabetic oral: diabet non-acidocetozic, noninsulino-
dependent al adultului si al varstnicului, daca regimul prescris nu este suficient pentru a restabili echilibrul glucidic.
Doze si mod de administrare
In toate formele de diabet neechilibrate prin regimul prescris. In majoritatea cazurilor, posologia este de 2 comprimate (160
mg) pe zi, in doua prize (dimineata si seara) in timpul meselor. In formele usoare, posologia este de 1 comprimat (80 mg)
pe zi, in cazurile mai severe, doza poate fi crescuta pana la 4 comprimate (320 mg) pe zi, in doua prize. Prescriptia poate fi
progresiva si prudenta: in primele zile ale tratamentului, se va supraveghea glicemia a jeun, postprandiala si glicozuria
pentru 24 ore.

Actiune terapeutica

12
Diaprelul este o sulfamida hipoglicemianta care poseda o dubla polaritate de actiune: proprietatilemetabolice insotesc
proprietatile hemovasculare originale.
Proprietati metabolice: Diaprelul este insulinosecretor si potenteaza efectul insulinosecretor al glucozei. El creste
raspunsul pancreatic, stimuland celulele b ale pancreasului si determina unraspuns insulinic precoce,
la ingestia alimentara. In plus, Diaprelul amelioreaza actiunea insulineila nivelul ficatului si muschiului.
Diaprel diminueaza nivelul de colesterol si trigliceride plasmatice la diabetici.
Proprietati hemovasculare: Diaprel reduce adezivitatea si agregarea plachetara, micsorand turn-overul trombocitelor si
normalizeaza activitatea fibrinolitica endoteliala in toate formele de diabet insulino si non-insulinodependent. La pacientii
cu retinopatie diabetica, aceste proprietati pot intarzia evolutia retinopatiei.
Compozitie
Cutie cu 30 comprimate divizibile a 80 mg gliclazid (DCI).

Contraindicatii
Diabet infantil, diabet juvenil; cetoza grava, acidoza; precoma si coma diabetica; insuficienta renala severa; insuficienta
hepatica grava; antecedente alergice cunoscute sulfamidelor; asocierea cu miconazol (cale orala si injectabila); sarcina si
alaptare.

Reactii adverse
O eruptie cutanata benigna sau un prurit moderat poate surveni in mod exceptional la pacientii cu intoleranta la sulfoniluree.
Ca si alte produse din aceasta grupa terapeutica, actiunea hipoglicemianta poate sa potenteze administrarea simultana a
altor medicamente: anticoagulante, cumarinice, fenilbutazona si derivati, salicilati, beta-blocanti, probenecid, sulfamide
antibacteriene de lunga durata. Accidente toxice sanguine nu au fost relatate pana in prezent, dar pot fi intalnite ca si in
cazul altor sulfamide. Manifestarile hipoglicemiante sunt exceptionale si nu s-a semnalat nici un caz de coma.

Masuri de precautie
Utilizarea Diaprelului nu implica renuntarea la respectarea regimului hipocaloric si/sau hipoglucidic. Controalele biologice
obisnuite la diabetici (glicemia a jeun si postprandiala, glicozuria pentru 24 ore) trebuie efectuate cu regularitate. In caz
de interventie chirurgicala sau alte cauze de decompensare a diabetului, trebuie intrevazuta posibilitatea apelarii
la insulina.
Medicamente care potenteaza efectul hipoglicemiant al Diaprelului: miconazol, antiinflamatoare nesteroidiene,
sulfamide antibacteriene, cumarinice, IMAO, -blocanti, diazepam, tetraciclina, maleat de perhexilina, cloramfenicol, clofibrat.
Ingestia de alcool etilic poate, de asemenea, sa potenteze efectul hipoglicemiant. Barbituricele pot reduce activitatea
hipoglicemianta a Diaprel, si alte produse (corticoizi, salidiuretice, estroprogestative) sunt susceptibile de a modifica
echilibrul glicemic, in sensul unei hiperglicemii.

ALTE MEDICAMENTE CAPABILE SA CREASCA SECRETIA DE INSULINA

METAGLINIDELE

REPAGLINID (NOVONORM)

Metaglinidele sunt agenti terapeutici ce scad nivelurile de glucoza post-prandiale

prin stimularea puternica si rapida a eliberarii de insulina si au efect benefic in reducerea pe
termen lung a complicatiilor cardiovasculare din diabet. Compusii din aceasta grupa
terapeutica, repaglinida si nateglinida, au avantajul unei durate scurte de actiune, ceea ce
reduce riscul de hipoglicemie, dar creeaza dezavantajul unei compliante mai reduse cauzate
de necesitatea mai multor administrari pe zi.
Repaglinida si nateglinida (nefolosita in tara noastra) pot fi utilizate in
monoterapie la pacientii insuficient controlati nefarmacologic si in special la cei cu un mod
de viata dezordonat, la care mesele sunt fie impredictibile, fie omise. Metaglinidele,
administrate inainte de masa, asigura un control foarte bun al nivelurilor de glucoza post-
prandiale. Riscul scazut de hipoglicemie asociat cu utilizarea lor face ca terapia cu
metaglinide sa fie o optiune pentru pacientii varstnici, in cazul in care alte antidiabetice
orale sunt contraindicate. Administrarea lor se face cu 15-30 de minute inainte de
fiecare masa, terapia fiind initiata cu doze scazute, ce pot si crescute la interval de 2
saptamani, impunandu-se monitorizarea efectului asupra controlului glicemic. Daca o masa
este omisa, doza corespunzatoare de metaglinida nu se mai administreaza spre deosebire de

13
alte sulfoniluree si de metformin, repaglinida putand fi administrata la pacientii cu o
insuficienta renala moderata, cu conditia unui control strict al dozelor si monitorizarea
glicemiei. In S.U.A, FDA a autorizat utilizarea nateglinidei in combinatie cu
metformin la pacientii la care nu s-a reusit atingerea nivelurilor glicemice optime, prin
monoterapie.
Nateglinida trebuie administrata cu precautie la pacientii cu afectare hepatica. In
ceea ce priveste reactiile adverse ale metaglinidelor, incidenta episoadelor de hipoglicemie
este mai modificata, la inceputul monoterapiei.

B. MEDICAMENTE CARE AMELIOREAZA

INSULINOREZISTENTA BIGUANIDELE ANTIDIABETICE

METFORMINA (GLUCOPHAGE, MEGUAN, METFOGAMMA, SIOFOR)

BUFORMINA (SILUBIN RETARD)

Biguanidele antidiabetice scad glicemia crescuta a diabeticilor, fara sa modifice

practic glicemia normala-se comporta ca substante antihiperglicemiante (spre
deosebire de insulina si sulfamidele antidiabetice, care sunt hipoglicemiante). Odata cu
micsorarea hiperglicemiei se produce si scaderea nivelului plasmatic al insulinei. Pot
reduce excesul ponderal la diabetici si scad concentratia plasmatica a trigliceridelor si

14
VLDL.
Efectul biguanidelor este conditionat de pastrarea unei functionalitati limita a
pancreasului. Biguanidele micsoreaza capacitatea ficatului de a produce glucoza, prin
inhibarea gluconeogenezei de catre innsulina si inhibarea stimularii gluconeogenezei
de catre glucagon. La nivelul muschilor este favorizata captarea glucozei sub influenta
insulinei. De asemenea, tesutul adipos capteaza si oxideaza mai mult glucoza. Creste
capacitatea insulinei de a se fixa de receptori si de a-i actiona. In plus, biguanidele intarzie
absorbtia glucozei din intestin, crescand toleranta la glucoza administrata oral.
Metabolismul lipidic este influentat in sensul scaderii oxidarii acizilor grasi. Tratamentul
prelungit provoaca scaderea trigliceridelor plasmatice, datorita scaderii sintezei hepatice a
lipoproteinelor cu densitate foarte mica. O alta actiune metabolica consta in cresterea
modesta a lactacidemiei.
Indicatia principala abiguanidelor este diabetul la adultul obez, dar si in cazul
pacientilor cu greutate corporala normala. Diabetul grav si diabetul juvenil nu pot fi
controlate, biguanidele fiind contraindicate in aceste situatii.
Dintre derivatii de guanidina, penforminul a fost retras de pe piata in anii '70, din
cauza unei incidente crescute a acidozei lactice, buforminul are o utilizare destul de
restransa, in schimb metforminul este biguanida eel mai larg folosita, studiie clinice fiind
numeroase cu rezultate pozitive in cazul pacientilor diabetici. Totodata, este unul dintre cele,
mai ieftine antidiabetice orale. Poate fi folosit in combinatie cu alte antidiabetice orale
sau cu insulina. Pe piata de medicamente de la noi din tara exista combinatii ale
metforminului cu glibenclamidul, rosiglitazona, pioglitazona si vidagliptina.
Metforminul este contraindicat la pacientii cu functia renala compromisa,
evitandu-se astfel acumularea lui si riscul producerii reactiilor adverse. Insuficienta
cardiaca sau respiratorie sau orice alta afectiune care predispune la hipoxie
(hipotensiune, septicemie) constituie contraindicatii pentru administrarea metforminului, la
fel si afectarea hepatica, consumul de alcool si un istoric de acidoza metabolica.
Metforminul poate fi utilizat la varstanici in absenta unei disfunctii renale severe.
Reactiile adverse cele mai frecvente sunt cele de la nivel gastrointestinal,
care pot fi insa reduse daca administrarea se face cu alimente si se cresc treptat dozele
pana la doza eficienta. Formele cu cedare prelungita par sa produca mai putine reactii
adverse. Administrarea se face de 2 ori pe zi, in timpul mesei sau dupa masa. S-au
obtinut si preparate cu eliberare prelungita, care pot fi administrate o data pe zi.
Eficacitatea pe termen lung in ceea ce priveste scaderea nivelului seric de glucoza
este similara cu cea a sulfonilureelor. Datorita efectului antihiperglicemic prin
scaderea cantitatii hepatice de glucoza si a inhibarii gluconeogenezei, si a unui rise scazut
de hipoglicemie, metforminul constituie o buna alegere in monoterapia de prima linie.
Metformina, dimetilbiguanida, se absorbe repede dupa administrarea orala. La
bolnavii insulino- dependent} tratamentul cu metformina nu este recomandabil. Poate
produce diaree, anorexie, greata, voma.
Buformina, o alta biguanida antidiabetica, reprezinta o alternativa a metforminei.

15
 C. MEDICAMENTE CE SCAD ABSORBTIA GLUCIDELOR DIN

INTESTIN INHIBITORI DE ALFA-GLUCOZ1DAZA

TOLRESTATUL
EPALRESTATUL
ACARBOZA(GLUCOBAY)

Actioneaza prin prelungirea procesului de digestie a glucidelor la nivel intestinal

si prin scaderea ratei de absorbtie a glucidelor la nivel intestinal, diminuand in consecinta
glicemia postprandiala.
Se administreaza la mesele principale care contin glucide, initial in doze de 50
mg/masa, ulterior, 1 OOmg/fiecare masa principala. Cresterea dozelor se face progresiv pe
parcursul a 4-8 saptamani, pentru a evita tulburarile gastrointestinale.
Precautiile se adreseaza: asocierii cu insulina sau preparatele care stimuleaza
eliberarea de insulina, intrucat poate genera reactii hipoglicemice (acestea vor fi combatute
prin administrarea de glucoza) si suferintelor hepatice, renale sau intestinale cronice.
Tratamentului cu acarboza i se poate asocia oricare alt preparat antidiabetic,
inclusiv insulina.

Glucobay, comprimate
Prospect Glucobay, comprimate
Compozitie
1 comprimat de Glucobay 50 contine 50 mg acarboza. 1 comprimat de Glucobay 100 contine 100 mg acarboza. Excipienti:
Celuloza microcristalina, dioxid de siliciu cu grad inalt de dispersie, stearat de magneziu, amidon.

Actiune terapeutica

16
Inhbitor a-glucosidaza. terapie adjuvanta insotita de regim alimentar la pacientii diabetici. Acarboza este un inhibitor
competitiv al stadiului final al digestiei glucidelor. Acest efect inhibitor, reversibil intarzie absorbtia glucozei din
polizaharide, oligozaharide si dizaharide. Acarboza inhiba activitatea enzimatica datorita afinitatii crescute pentru
glucozidazele din intestinul subtire: afinitatea acarbozei pentru zaharaza este de 11.000 pana la 15.000 ori mai mare
decat a zaharozei, rezultand o reducere a maximului glice-miei (peak) si insulinei serice postprandial.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la acarboza si/sau excipienti. Deoarece informatiile asupra efectelor si tolerantei la copii si adolescenti
sunt insuficiente, Glucobay nu trebuie folosit la pacienti sub 18 ani. Tulburari intestinale cronice asociate cu tulburari
specifice de digestie sau malabsorbtie. Stari patologice care se pot agrava ca urmare a formarii de gaz in cantitati crescute
in intestin. (de ex.: Sindrom Roemheld, hernii mari, obstructii intestinale si ulcere intestinale). Glucobayul nu trebuie
administrat in timpul sarcinii deoarece nu exista informatii despre folosirea la femeile gravide. Dupa administrarea de
acarboza marcata radioactiv la sobolani in perioada de lactatie, o cantitate mica de produs radioactiv s-a regasit in lapte. Nu
exista date corespondente la om. Totusi, deoarece efectele induse de acarboza prin lapte la sugari nu sunt excluse, in
principiu nu se recomanda prescrierea Glucobayului in timpul alaptarii. Glucobay nu trebuie folosit la pacientii cu afectare
renala severa (clearance la creatinina< 25 ml/min).

Precautii
Cresteri asimptomatice ale enzimelor hepatice pot sa apara in cazuri izolate in special la doze mai mari. De aceea, cand
este necesar, valorile enzimelor hepatice ale pacientului trebuie monitorizate pentru primele 6 pana la 12 luni
de tratament. Efectele sunt reversibile dupa intreruperea tratamentului cu Glucobay.
Interactiuni: Zaharoza (zaharul) si alimentele continand zaharoza pot sa produca adeseadisconfort abdominal sau
chiar diaree in timpul tratamentului cu Glucobay ca urmare a procesului crescut de fermentatie a glucidelor in colon.
Glucobay are un efect antihiperglicemic, dar nu produce el insusi hipoglicemie. Daca Glucobay este prescris impreuna cu
medicamente continand sulfoniluree sau metformin, sau impreuna cu insulina, o scadere a valorilor glicemiei pana la
hipoglicemie poate necesita o scadere adecvata a dozei de sulfoniluree, metformin sau insulina. Daca apare o hipoglicemie
acuta trebuie avut in vedere ca zaharoza (zaharul) este descompusa in fructoza si glucoza mult mai lent in timpul
tratamentului cu Glucobay; pentru acest motiv zaharoza nu este indicata pentru inlaturarea hipoglicemiei, ci trebuie
folosita glucoza. Deoarece poate influenta actiunea acarbozei, administrarea simultana de antiacide, colestiramina,
absorbanti intestinali, enzime digestive si Glucobay trebuie evitata.

Reactii adverse
Frecvent flatulenta si garguimente, ocazional diaree si distensie abdominala si mai rar dureri abdominale. Aceste
efecte adverse pot fi severe si pot fi confundate cu simptome "ileus-like"/de ileus. Daca nu se respecta regimul diabetic,
efectele adverse intestinale se pot intensifica. Daca apar simptome suparatoare, in ciuda respectarii regimului alimentar,
trebuie informat medicul si doza redusa temporar sau permanent. In cazuri individuale pot aparea reactii de
hipersensibilitate cutanate de ex.: eritem, exantem si urticarie. Foarte rar, s-au descris cazuri de hepatita si/sau icter.

Mod de administrare
Comprimatele de Glucobay trebuie inghitite intregi cu putin lichid inainte de mese sau impreuna cu alimentele la inceputul
mesei. Nu exista o perioada limita de administrare a Glucobayului. Recomandari: O respectare stricta a regimului alimentar
pentru diabet este desigur imperios necesara la administrarea de Glucobay. Administrarea regulata a Glucobayului nu
trebuie intrerupta fara consultarea prealabila a medicului, deoarece poate duce la o crestere a glucozei sanguine. Glucobay
nu produce hipoglicemie la pacientii care au numai regim alimentar. Daca apar simptome de hipoglicemie in timpul
tratamentului cu Glucobay la pacientii tratati cu insulina ca urmare a necesitatii reducerii dozei de insulina, sau la pacientii
tratati cu sulfoniluree sau metformin, trebuie administrata glucoza nu zaharoza (zahar). Tratamentul cu Glucobay trebuie
inscris in carnetul medical al diabeticului.
Dozare: Doza trebuie adaptata de catre medic pentru fiecare pacient in parte, deoarece eficienta si toleranta variaza de la o
persoana la alta. In cazul in care nu este altfel prescris, doza recomandata este urmatoarea: Initial- 31 comprimat de 50
mg acarboza/zi sau 31/2 comprimat de 100 mg acarboza/zi pana la 3 2 comprimate de 50 mg acarboza/zi sau 3 1
comprimat de 100 mg acarboza/zi. O crestere in continuare a dozei la 3 200 mg acarboza/zi poate fi ocazional necesara.
Doza poate fi crescuta dupa 4-8 saptamani si daca pacientii nu prezinta un raspuns clinic adecvat chiar mai tarziu in timpul
tratamentului. Daca apar acuze dureroase in ciuda respectarii regimului diabetic doza nu trebuie crescuta si in anumite
cazuri chiar redusa. Doza medie este 300 mg acarboza/zi (echivalent cu 3 2 comprimate de Glucobay 50/zi sau 3 1
comprimat de Glucobay 100/zi). Pacientii care primesc 3 200 mg necesita o monitorizare atenta

TIAZOLIDINDIONELE (TGLITAZONE)

PIOGLITAZONA (ACTOS)
ROSIGLITAZONA (AVANDIA)

Cresc sensibilitatea la insulina in intreg organismul prin reglarea transcriptiei

unor gene. Activitatea antidiabetica a tiazolidindionelor a fost descrisa la inceputul anilor
1980, troglitazona fiind primul compus autorizat pentru utilizare clinica in 1997. A fost
retras de pe piata la foarte scurt timp, din cauza hepatotoxicitatii idiosincrazice fatale. La
ora actuala, compusii eel mai frecvent utilizati, din aceasta clasa, sunt rosiglitazona si

17
pioglitazona.
Se folosesc fie ca monoterapie, fie ca terapie combinata cu metforminul sau
glimepiridul, combinatii existente si in preparatele farmaceutice de la noi din tara.
Rosiglitazona si pioglitazona se utilizeaza la pacientii obezi sau la cei non-obezi la care
diabetul nu este eficient controlat prin masuri nefarmacologice. Efectul se instaleaza lent,
maximul eficientei atingandu-se in aproximativ 3 luni de tratament, cu exceptia cazurilor
in care tiazolidindionele se folosesc in asociere cu insulina sau cu derivatii de
sulfoniluree.
Terapia cu tiazolidindione prezinta cateva avantaje: efectele se mentin in timp, nu
produce hipoglicemie si poate fi folosita la pacientii cu afectare renala. Substituirea unei
tiazolidindione cu o sulfoniluree sau cu metformin, in cazul pacientilor cu control glicemic
inadecvat, are valoare limitata si prezinta riscul deteriorarii controlului glicemic pe termen
lung, datorita instalarii lente a efectului tiazolidindionelor. Din acest motiv, multi medici
prefera utilizarea tiazolidindionelor in combinatie cu metformin sau cu un derivat de
sulfoniluree. La aceasta strategic de tratament unii pacienti raspund bine, altii prezinta un
raspuns terapeutic slab, necesitand trecerea la insulina. Combinarea tratamentului
insulinic cu o tiazolidindiona poate imbunatati controlul glicemic sau poate duce la
reducerea dozei de insulina, in cazul pacientilor obezi.
Utilizarea tiazolidindionelor a ridicat unele probleme de toxicitate si
carcinogeneza. Ca o masura de precautie, functia hepatica trebuie evaluata inainte de
inceperea terapiei cu tiazolidindione si apoi se repeta la intervale de 2 luni, in primul an de
tratament. Existenta unei afectari hepatice constituie o contraindicatie pentru
administrarea tiazolidindionelor. Cu toate acestea, in cazul rosiglitazonei si
pioglitazonei nu au fost sesizate cazuri de hepatotoxicitate. Acesti doi agenti
terapeutici pot insa cauza retentie hidrica, cu cresterea volumului plasmatic si scaderea
valorilor hematocritului si ale hemoglobinei, existand riscul aparitiei edemelor si a
anemiei. In Europa este contraindicata utilizarea tiazolidindionelor la pacientii cu
insuficienta cardiaca.
Managementul clinic al pacientilor cu diabet zaharat de tip 2 necesita o
cunoastere temeinica a patogenezei acesteia, in vederea unei conduite terapeutice
corecte si rationale. Atingerea si mentinerea unui control glicemic adecvat, cu
minimalizarea riscurilor de hipoglicemie iatrogena, reprezinta obiectivul principal
imediat si pe termen lung al terapiei cu antidiabetice orale.

Avandia
Prospect Avandia

18
Compozitie
Avandia este un medicament care contine substanta activa rosiglitazona. Este disponibil sub forma de comprimate (de
culoare roz: 2 mg; portocalie:4 mg sau rosie-bruna:8 mg).

Actiune terapeutica
Avandia se utilizeaza la pacientii adulti (in special cei supraponderali) care sufera de diabet de tip 2(non-
insulinodependent). Avandia se poate utiliza ca medicament unic la pacientii pentru
caremetformina (un medicament antidiabetic) nu este indicata. Avandia poate fi utilizat si in combinatie
cu metformina (terapie dubla), la pacientii cu diabet de tip 2 la care nu se poate realiza un controlsatisfacator al bolii
numai cu metformina, sau in combinatie cu sulfoniluree (un alt tip de medicament antidiabetic), atunci cand metformina nu
este indicata. Avandia se poate utiliza, de asemenea, in asociere cu ambele medicamente metformina si sulfoniluree
(terapie tripla) - la pacientii la care nu se poate realiza un control suficient al bolii, cu toate ca se utilizeaza terapiaorala
dubla.

Indicatii
Diabetul de tip 2 este o boala in care pancreasul nu produce suficienta insulina pentru a controla concentratia
de glucoza (zahar) in sange sau cand organismul nu poate utiliza insulina in mod eficace. Rosiglitazona, substanta
activa din Avandia, creste sensibilitatea la insulina a celulelor (adipoase, musculare si hepatice), ceea ce inseamna
ca organismul utilizeaza mai bine insulina pe care o produce. Ca urmare, concentratia glucozei in sange se reduce.
Aceasta faciliteazacontrolul diabetului de tip 2. Tratamentul diabetului de tip 2 cu Avandia completeaza regimul
alimentar si exercitiul fizic.

Doze si mod de administrare

Avandia poate fi administrat cu sau fara alimente. Doza initiala recomandata este de 4 mg zilnic, administrata intr-o singura
priza sau in doua prize a cate 2 mg. Aceasta doza poate fi crescuta pana la 8 mg zilnic, dupa opt saptamani, daca este
necesar un control mai bun al concentratiilor de zahar in sange, administrata fie in doza unica, fie in doua doze a cate 4 mg.
Cresterea dozei trebuie facuta insa cu precautie la pacientii carora li se administreaza, de asemenea, sulfoniluree, din
cauza riscului de retentie de fluide.

Contraindicatii
Avandia nu trebuie administrat persoanelor care pot prezenta hipersensibilitate (alergie) la rosiglitazona sau la oricare dintre
celelalte ingrediente sau pacientilor care sufera de insuficienta cardiaca, probleme ale ficatului, un sindrom acut
coronarian precum angina instabila (o forma grava de durere in piept cu intensitate variabila), anumite tipuri de atac de
cord sau complicatii ale diabetului (cetoacidoza diabetica sau precoma diabetica). Dozele de Avandia pot necesita
modificari daca se administreaza in combinatie cu unele medicamente, cum sunt gemfibrozil sau rifampicina. Lista
completa a acestor medicamente este disponibila in prospect.

Reactii adverse
Cele mai frecvente efecte secundare ale tratamentului cu Avandia (observate la 1pana la 10 pacienti din 100) sunt: anemie
(scaderea numarului de globule rosii), hipercolesterolemie(cresterea concentratiei
de colesterol in sange), hipertrigliceridemie (cresterea concentratiilor detrigliceride, un tip de grasimi),
hiperlipemie (cresterea concentratiei de lipide, un alt tip de grasimi),cresterea in greutate, cresterea apetitului,
ischemie cardiaca (reducerea aportului de oxigen catre muschiul cardiac), constipatie, fracturi osoase (ruperea oaselor),
hipoglicemie (reducerea concentratiei glucozei din sange), si edeme (umflaturi).

II.3 HIPOGLICEMIANTE ORALE UTILIZATE IN FARMACIE

BIGUANIDE

Fdin. Inhiba absorbtia glucozei din intestin, neoglucogeneza si glicogenoliza,

stimuleaza glicoliza anaeroba. Actiunea incepe dupa 2-3 zile si este maxima dupa 15-30
zile. Au efect cetogen. anorexigen, antilipidogen, fibrinolitic, hipotiroidian.
Ind. Diabet non-insulinodependent, mai ales la obezi, caand nu se poate controla
boala numai cu dieta si exercitii fizice. Se pot asocia cu sulfoniluree.
R.a. Pot produce fenomene dispeptice, astenie, cefalee, acidoza lactica (rara,
uneori fatala. Apare la doze mari, la varstnici, in insuficienta renala, asociere cu AINS).
Deficit de vit. 612 si acid folic, in tratament prelungit.
Cind. Varstnici, sarcina, alcoolici, insuficienta cardiaca, hepatica, renala, acidoza
metabolica decompensata, precoma sau coma diabetica, stari hipoxice, infectii.
Prec. Administrarea se intrerupe cu 48 h inaintea operatiilor sub anestezie
generala si examenelor radiologice cu substante de contrast iodate.

19
METFORMINUM

Fcin.Absorbtie incompleta din tubul digestiv. Biodisponibilitate 40-60%. Pic

plasmatic la 2 h. Eliminare renala.
Admin. Oral, initial 425-850 mg/zi. Doza eficace intre 1-2,55 g/zi, in 2-3 prize, in
timpul sau dupa masa.

> DIAFORMIN (Terapia, Romania)

Compr. 850mg. Ct.x 30.

> DIGUAN 500 (Zentiva, Romania)

Compr. 500mg. Ct.x 20; 50.

> DIPIMET (Antibiotice, Romania)

Compr. film. 500mg. Ct.x 30; 60; 90.

> FORMIRAN (Terapia, Romania)

Compr.ptr.sol. orala 500mg, 850mg, lOOOmg Ct.x 30

> GLUCOPHAGE (Merck Sante, Franta)

Compr. film. 500mg. Ct.x50; 100. Compr.
film. 850mg. Ct.x60; 100. Compr. film.
lOOOmg. Ct.x30; 50; 60; 90.
GLUFORMIN (Pliva, Croatia)
Compr. film. 850mg. Ct.x30.

> MEDIFOR (Okasa, India)

Compr. 850mg. Ct.x 40; 56.

> MEGUAN (G. Richter SA, Romania)

Compr. 500mg; 8^0 mg. Ct.x 20

> METFOGAMMA (Worwag, Germania)

Compr. film. 500mg. Ct.x 30; 120.
Compr. film. 850mg. Ct.x 20; 30; 60; 90; 120.
Compr. film. 1000 mg. Ct.x 30; 120.

> METFORMIN 500, 850,1000 (Arena, Romania)

Compr. film. 500mg. Ct.x 20; 60; 1000.
Compr. film. 850mg. Ct.x 15; 1000. Compr.
lOOOmg. Ct.x 50; 200.

> METFORMIN SANDOZ 500, 850 (Hexal, Romania)

Compr. film. 500mg; 850mg. Ct.x 30.

20
 > METFORMIN LPH (Labormed Pharma, Romania)
Compr. film. 500mg; 850mg. Ct.x 30.

> METFORMIN TEVA 500, 850 (Teva, Romania)

Compr. film. 500mg; 850mg; lOOOmg. Ct.x 30; 50; 60; 90;100; 120: x30;
40;50; 90; 100; 120: x 30; 50; 60; 90; 100;120.

> METFORMIN AL 500, 850 ( Aliud Pharma, Germania)

Compr. film. 500mg; 850mg. Ct.x 30;60; 120.

> SIOFOR (Berlin Chemie, Germania)

Compr. film. 500mg; 850mg; lOOOmg. Ct.x 60.

BUFORMINUM______________________________________________________________

Admin. Oral, 0,1 g de 1-3 ori pe zi, dupa masa. Preparatele retard, cate 1
(dimineata) sau 2 pe zi (dimineata si seara).

> SILUBIN RETARD (Dita, Romania)

Draj.retard lOOmg. Ct.x 60

SULFONAMIDE. DERIVATI DE UREE

Fdin. Libereaza insulina stocata in celulele beta, cresc insulina circulanta,

stimuleaza cresterea si regenerarea celulelor, cresc glicogenul hepatic, diminua
glicogenoliza. Au actiune de tip antabuz s.i efect hipotiroidian. Sulfoniluree de prima
generatie: clorpropamida, tolbutamida. A doua generatie: glimepirid, glipizid,
glibenclamida, gliclazid.

21
 Ind. Diabet zaharat ne-insulinodependent fornie stabile, usoare pana la moderate,
care nu prezinta rise de cetoacidoza, care nu pot fi controlate eficient numai prin dieta,
scaderea ponderala a pacientilor supraponderali si exercitii fizice. Diabetici in varsta de
peste 40 ani, neobezi, care nu pot fi compensati cu regim alimentar. Daca nu se obtin
rezultate bune dupa prima luna de tratament, se asociaza cu o biguanida sau cu o glitazona
sau se asociaza, eventual se trece la insulina.
R.a. Greata, dureri epigastrice, vome (diminua prin fractionarea dozei sau
reducerea ei). Eruptii cutanate, prurit, cefalee, ameteli, fotosensibilitate, trombopenie,
leucopenie, hipoglicemie accentuata, cres.tere ponderala.
Cind. Diabet insulinodependent, diabet non-insulinodependent dezechilibrat,
sarcina, alaptare, in cursul bolilor infectioase, interventiilor chirurgicale, cetoza, acidoza,
precoma si coma diabetica, insuficienta hepatica sau renala severa, disfunctii tiroidiene
severe.
Admin. Initial, doze mici, indeosebi la varstnici. Se create treptat, la nevoie,
dupa 1-2 sapt. Admin, cu 20-30 min. inainte de masa. In functie de durata actiunii, mai
multe prize zilnice sau o data pe zi, dimineata.

GLIBENCLAMIDAUM

Fein. Absorbtia digestiva. Complet metabolizata in ficat, metaboliti inactivi,

eliminati prin urina (40%) si bila (60%), complet in 45-72 h. T 1/2 = 4-llh.
Admin. Oral, initial 2,5-5mg/zi, in una sau doua prize (la 12 h, cu 1-2 h inainte de
masa).

> GLIBENCLAMID (Arena, Romania)

Compr. l,75mg; 3,5mg; 5mg. FI. x 30; 100.

> GLIBENCLAMID LPH (Labormed Pharma, Romania)

Compr. l,75mg; 3,5mg. Ct.x 60; 120.

GLIBENCLAMID (Laropharm, Romania)

Compr. 5mg. Ct. x 60.

MANINIL (Berlin Chemie, Germania)

Compr. l,75mg; 3,5mg; 5mg. Ct.x 120

22
TOLBUTAMIDAUM

Admin. Oral, 0,25-l,5g/zi, pana la 3g/zi, in 2-3 prize, inainte sau dupa masa.
.-T -

TOLBUTAMID (Sintofarm, Romania)

Compr. 0,50 g. Fl. x 50.

GLIPIZIDUM

Fein. Absorbtie rapida din tubul digestiv. Alimentele intarzie si diminueaza

absorbtia. Pic plasmatic la 2 h. T 1A 2-4h. Biotransformare 5% la primul pasaj hepatic.
Eliminare prin urina (65% in primele 24h) s.i fecale (15%).
Fdin. Ar avea efect benefic asupra microangiopatiei diabetice. Diminua agregarea
plachetara.
Admin. Oral, cu 15-20 min. inainte de masa. Initial 2,5-5mg dimineata. In functie
de nevoi se poate create cu 2,5-5mg la 3-5 zile, pana la doza optima. Daca apar fenomene
de hipoglicemie doza zilnica se imparte in 2 prize, dimineata si seara. Doza de
intretinere 5-15 mg/zi. In functie de efecte si toleranta doza zilnica poate ajunge la 30mg,
foarte rar 40mg.

> GLIPIZID LPH (Labormed Pharma SA, Romania)

Compr. 5mg. Ct. x30.

/ GLUCOTROL XL (Pfizer Europe, Anglia)

Compr. film. 5mg; lOmg. Ct.x 30.

GLIQUIDONUM

Fein. Absorbtie rapida din tubul digestiv, biotransformarea aproape completa in

23
metaboliti inactivi. T 1A l,4h. Excretie urinara (5%) si biliara-fecale.
Admin. Oral, inainte de micul dejun, initial 15mg. Se poate create treptat cu cate
15mg pana la 30-60 mg de 2-3 ori/zi.

GLIQUIDON LPH 30 mg (LaborMed, Romania)

Compr. 30mg. Ct.x 30

> GLURENORM (Boehringer Ingelheim, Germania)

Compr. 30mg Ct.x 60.

GLICLAZIDUM

Fein. Absorbtie orala, rapida la unii, lenta la altii. Pic seric la 4h. Concentrate de
echilibru dupa 2 zile. T 1A 1 Oh. Metabolizarea intensa. Excretie urinara, 20% nemodificata.
Fdin. Efect metabolic dar si vascular si hemoreologic direct: scaderea agregarii
plachetare, cresterea fibrinolizei.
Cind. Insuficienta hepatica, renala grava. Sarcina, alaptare. Cetoacidoza diabetica.
Admin. Oral, numai pentru adulti, initial 40-80mg/zi. Se poate create, la interval de
7-10 zile pana la 160-320mg/zi, in 1-2 prize. Doza de intretinere 80-160mg/ zi, in 2 prize,
inainte de micul dejun si inainte de cina. Preparate retard, o priza zilnica.

> DIABREZIDE (L.Molteni farm., Italia)

Compr. 80mg. Ct.x 40.

> DIAPREL MR (Servier, Franta)

Compr. 80mg. Ct.x 60.
Compr. film. elib. modif. (MR) 30mg. Ct.x 30; 60.

> DICLAZID (Terapia, Romania)

Compr. 80mg. Ct. x 30.

ESQUEL (G.Richter, Romania)

Compr. 80mg. Ct. x 30.

> GLICLAZID LPH (LaborMed Pharma, Romania)

Compr. 80mg. Ct. x 60.
Compr. elib. prel.(MR) 30mg. Ct.x 60.

> GLIDIET (Modi-Mundipharma, India)

Compr. 80mg. Ct. x 50.

24
BIGUANIDE SI SULFONAMIDE. COMBINATII METFORMINUM SI

SULFANAMIDE

BIDIAB (Arena Group, Romania)

Metformin 400mg; Glibenclamid 2,5mg. Caps. Ct.x 20; 500

GLIBOMET (Lab.Guidotti SpA, Italia)

Metformin 400mg; Glibenclamid 2,5mg. Compr.film. Ct.x 60

Ind. Diabet zaharat insulinoindependent, fara cetoacidoza, care nu poate fi

controlat prin dieta si/sau tratament cu sulfonamide.
Admin. Initial 2compr./zi, la mese. Nu se recomanda depasirea dozei de 2g
metformina/zi.

GLIFORMIN (Labormed Pharma, Romania)

Metformin 400mg; Glibenclamid 2,5mg. Compr.film. Ct.x 60

GLUCOVANCE (Merck Sante, Franta)

Metformin 500mg; Glibenclamid 2,5mg/5mg
Compr.film. 500mg/2,5 mg. Ct.x30; 60; 90; 120
Compr.film. 500mg/5 mg. Ct.x30; 60; 90; 120

25
 Admin. Destinat adultilor. Initial un compr./zi. Doza se ajusteaza la 1-2 sapt. prin
adaugarea unui compr., in functie de valorile glicemiei. Doza maxima 4compr./zi. Admin,
la inceputul meselor. La micul dejun 1 compr./zi. Dimineata si seara, pentru 2-4 compr./zi.

METFORMINUM SI TIAZOLIDIND1ONE

> AVANDAMET (SmithKIine Beecham PLC, Marea Britanie)

Metformin 500mg; Rosiglitazona Img; 2mg sau 4mg.
Compr.film. Ct.x56

Ind. Diabet zaharat tip2, la pacienti supraponderali, la care glicemia nu poate fi

controlata cu metformin singur.
Admin. Initial 2x2 compr./zi. Dupa 8 sapt. se poate create. Doza maxima
zilnica este de 8 compr.
Cind. Nu se admin.la bolnavi cu creatinina serica peste 135mmoli/l. Insuficienta
cardiaca, hepatica, alcoolism.

SULFONILUREE SI TIAZOLIDINDIONE

> TANDEMACT (Tad, Anglia)

Glimepirid 4mg; Pioglitazona 30mg sau 45mg. Compr. Ct.x30; 90

INHIBITORI AI ALFAGLUCOZIDAZEI

ACARBOSUM

Fein. Dupa administrare orala, degradata in intestin. Substanta si metabolitii

sunt putini absorbiti (1%). Eliminare prin fecale si urina.
Fdin. Inhiba alfaglicozidaza la nivel intestinal, diminua degradarea
polizaharidelor in monozaharide absorbabile. Diminua hiperglicemia postprandiala.
Ind. Diabet neinsulinodependent, in completarea dietei, asocial cu alte
antidiabetice.
R.a. Dureri abdominale, diaree, flatulenta. Cresterea transaminazelor serice.
Cind. Cetoacidoza diabetica, ciroza, inflamatii intestinale. Sarcina, alaptare.
Admin. Initial 50mg x 3/zi. In functie de efecte se poate ajunge la lOOmg
x3/zi, rareori 200mgx3 /zi. Compr. se inghit inainte de masa.

> GLUCOBAY (Bayer, Germania)

Compr. 50mg; lOOmg. Ct. x30.

26
 CAPITOLUL III - MEDICATIA ANTIDIABETICA

In plin secol xx, persoanele diagnosticate cu diabet zaharat aveau in fata un viitor
sumbru.Tratamentul era sever: unii erau infometati in mod deliberat, pentru a le controla
astfel glicemia, iar altora li se administrau cantitati imense de lichide, uneori si alcool, pentru
a le curata organismul de impuritati. In pofida tratamentului, majoriatatea nu
supravietuiau mai mult de un an de la diagnosticarea bolii.
Dar, dupa descoperirea insulinei perspectivele bolnavilor de diabet au devenit mai
luminoase. O data injectat hormonul pacientilor diabetici, s-a obtinut scaderea glicemiei
si ameliorarea simptomelor.
In tratamentul diabetului zaharat trebuie avute in vedere urmatoarele idei de baza:
tratamentul dureaza toata viata; tratamentul nu se face in toate cazurile cu medicamente ci,
de multe ori numai prin regim alimentar si exercitii fizice; regimul alimentar este o
componenta obligatorie a oricarui tratament antidiabetic; medicamentele antidiabetice utile
intr-o anumita perioada pot deveni inutile sau necorespunzatoare altei etape evolutive, fiind
necesara oprirea sau inlocuirea; tratamentul corect instituit si urmat de bolnav permit o
viata normala. Tratamentul trebuie individualizat si adaptat permanent la evolutia
cazului respectiv, pentru a asigura compensarea, obtinerea unui echilibru metabolic cat mai
apropiat de cel fiziologic. Controlul metabolic pe termen lung trebuie sa includa o dieta
saraca in surse de energie (zahar si grasimi), bogata in fibre cu glucide nerafinate.In
principiu in diabetul de tip 2 la bolnavii cu greutate normala se instituie initial un regim
alimentar echilibrat.Daca nu se obtine echilibrarea se adauga sulfiniluree lipsa
echilibrarii impune asocierea cu biguanide. Esuarea acestui tratament necesita
administrarea insulinei. La bolnavii hiperponderali in vederea reducerii greutatii, masuri
care par sa restabileasca sensibilitatea la insulina.Neechilibrarea impune recurgerea la
biguanide. Daca acestea nu sunt eficace se asociaza sulfonilureele si in final se apeleaza la
insulina.

III .1 INSULINA

27
 III.1.1 DEFINITIE

Este hormonul hipoglicemiant si glicogenolitic elaborat de celulele beta de la

nivelul insulelor lui Langerhans si constituie elementul esential pentru echilibrul glicemic.
In ultima instanta, diabetul apare ca o maladie determinata prin carenta absoluta (deficit)
sau carenta relativa (in caz de contrareglare) de insulina.
Extrasa pentru prima data din pancreasul de caine de catre Paulescu in 1916
(realizare publicata in 1921), a fost utilizata clinic de catre Banting si Best in 1922. Aceasta
insulina amorfa necristalizata, cunoscuta si sub numele de insulina ordinara (I.O) sau
insulina regulara (I.R) se prezenta ca o pulbere alba, insolubila in solventi organici
obisnuiti, dar solubila in apa alcalinizata sau acidulata. Precipita la punctul izoelectric de
PH=5,5. Mai stabila in mediul acid era utilizata in solutii cu PH cuprins intre 2-3,5. Abel
a obtinut hormonul cristalizat in 1925, iar in 1934, Scott si Fisher arata importanta
unor ioni metalici ca: zinc, nichel, cobalt, cadmiu, pentru cristalizarea insulinei.

III.1.2. STRUCTURA SI PROPRIETATILE FIZICO-CHIMICE

Insulina este un hormon, ce este compus din doua lanturi peptidice, formate
din 20-30 aminoacizi unite intre ele prin doua legaturi bisulfidice.Moleculele de
insulina sunt asemanatoare la mamifere, astfel incat multi bolnavi de diabet sunt tratati
cu insulina extrasa de la porci. Aceste molecule tind sa formeze dimeri in solutie.
Insulina este o proteina mica cu masa de 5734 daltoni si cuprinde 51 resturi
aminoacidice. Este alcatuita din doua lanturi, un lant A (cu 21 resturi aminoacidice) si unul
B (cu 30 resturi aminoacidice) legate prin doua punti disulfurice (A7-B7 si A20-B19); o a
treia legatura disulfurica leaga restul CYS-A6 cu CYS-All. Insulinele altor specii difera
de cea umana.Diferenta cea mai mica exista intre insulina umana si cea de porc, aceasta
deosebindu-se numai prin natura restului C-terminal al lantului B. La om este treonina, la
porc alanina. Insulina de porc din care s-a detasat treonina terminala este practic lipsita
de antigenicitate si este folosita in tratamentul diabetului. Prin tehnologia ADN recombinat
s-a obtinut insulina umana pentru uz terapeutic.
Dodson si Holden (1986) insista asupra structurii de suprafata a moleculei de
insulina, care, prin grupurile polare si nepolare pe care le prezinta, ii confera o anumita
reactivitate in solutie, ii dicteaza interreactiile cu proteinele din jur si, in consecinta, de
aceasta depinde stabilitatea sa in organism, care poate fi caracteristica speciei, dar si
caracteristica persoanei. In conformitate cu aceasta, molecula de insulina apare ca un
monomer cu structura compacta, gata oricand sa se aglomereze intr-un dimer, iar in
prezenta Zn2+, intr-un hexamer. In pancreas insulina se afla sub forma de hexameri.Forma
activa circulanta este monomerul.
Insulina cristalizata reprezinta astfel un etalon stabil care cuprinde 24,5 u biologice
pe miligram.Unitatea biologica reprezinta cantitatea de insulina care, injectata pe cale
subcutanata la un iepure de 2 kg nemancat de 12 h, este in stare sa coboare glicemia la 45

28
mg% la limita de aparitie a convulsiilor hipoglicemice.

III.1.3.PROPRIETATI FARMACOCINETICE

Timp de 50-60 de ani dupa descoperirea insulinei, cercetarile privind acest

hormon s-au axat in principal pe tesuturile asupra carora actioneaza hormonul: hepatic,
muscular si cel gras, precum si asupra efectelor finale pe care insulina le exercita asupra
diverselor principii alimentare.In ceea ce priveste nivelul sau nivelele la care se
exercita actiunea insulinei, acestea sunt: pericelular si intracelular. La nivelul membranei
celulare insulina exercita efecte activatoare pentru prelevarea principiilor alimentare, in
special pentru glucide, si antreneaza o data cu ele o serie de schimburi ionice si
modificari hidroelectrolitice. La nivelul intracelular, insulina moduleaza o serie de enzime
care detin controlul fluxului material in toate directiile, flux care constituie complexitatea
cailor metabolice principale.
Insulina umana (mai solubila) injectata subcutanat este absorbita ceva mai
repede decat cea de porc.Insulina injectata trece repede in tesuturi unde este captata si
inactivata de insulinaza. Jumatate din insulina excretata in vena pancreatica este
degradata in timpul unei singure treceri prin ficat. Insulina circulanta este metabolizata cu
rata de 2% /minut.
Rinichiul este de asemenea un organ la nivelul caruia se inactiveaza o buna parte
din insulina.Clearance-ul total al insulinei la nivelul rinichiului este de 190 ml/minut, pe
cand eliminarea sa ar justifica numai un clearance de Iml/minut. Diferenta este retinuta
si dezintegrata de catre parenchimul renal. In cazul marilor insuficiente renale, insulina
este mai putin inactivata la nivelul rinichilor.
Inactivarea insulinei are loc si la nivelul altor tesuturi ca: miocard, tesut musculos,
tesut gras. Dintre elementele figurate ale sangelui, leucocitele si, in special, limfocitele
prezinta o actiune insulinazica.

III.1.4. PROPRIETATI FARMACODINAMICE

Insulina influenteaza intens metabolismul glucidic.Este activa numai ca molecula

intreaga. Actioneaza direct la nivelul celular, inclusiv pe tesuturi izolate, influentand
receptorii specifici de la suprafata membranelor celulare.Numarul acestora se
modifica sub influenta insulinei. Astfel, alimentatia in exces stimuleaza secretia
insulinei diminuand numarul receptorilor periferici. Fenomenul este urmat de scaderea
sensibilitatii la insulina intalnita adesea la obezi. Insulina creste utilizarea glucozei.
Favorizeaza transferul glucozei prin membrana celulara, permitand cresterea utilizarii ei
tisulare. Influienteaza indirect actiunea hexokinazei, contracarand efectul inhibitor al
corticosteroizilor asupra enzimei. Intervine in fosforilarea oxidativa favorizand formarea
compusilor macroergici. Inhiba glicogenoliza, conversia AGL si aminoacizilor in
cetoacizi, a aminoacizilor in glucoza. Are efecte anabolice, favorizand stocarea glucozei
ca glicogen, sinteza trigliceridelor si formarea VLDL. In muschi creste transportul
aminoacizilor si sinteza proteinelor la nivel ribozomal. In lipsa insulinei se produce

29
hiperglicemie, cu suita de fenomene datorita acesteia: glicozurie, poliurie, polidipsie,
excretie crescuta de electroliti. Efectul hipoglicemiant al insulinei este potentat de
reserpina, (3-adrenolitice, ganglioplegice) . Neutilizarea glucozei ca sursa de energie in
lipsa insulinei, este compensata prin mobilizarea si oxidarea lipidelor, cu aparitia de corpi
cetonici. Insuficienta secretiei de insulina duce la gluconeogeneza din proteine, care
sunt consumate in exces aparand cresterea azotului urinar.
Toate aceste tulburari sunt inlaturate prin administrarea de insulina care
determina diminuarea hiperglicemiei, disparitia glicozuriei si corpilor cetonici din urina.
Perioada de latenta si durata actiunii hipoglicemiante sunt diferite la preparatele de
insulina folosite in terapeutica.

III.1.5.PROPRIETATI FARMACOTOXICE

Supradozarea insulinei produce hipoglicemie cu simptome vegetative

(consecinte ale eliberarii reflexe, compensatorii de catecolamine, transpiratii, tahicardie,
hipertensiune, paloare), psihice (anxietate, iritabilitate, confuzie), digestive (foame,
greata, cresterea contractiilor de foame), nervoase (ameteli, paralizii trecatoare,
tremuraturi, convulsii). La o glicemie sub 40 mg/lOOml, fenomenele sunt foarte intense,
imposibilitate de orientare, delir, convulsii. In lipsa tratamentului se produce coma si
moartea. Unele preparate de insulina, insuficient purificate si cele cu globina sau
protamina pit produce fenomene alergice cu manifestari locale (eritem, edeme, dureri)
sau generale (urticarie). La locul injectiilor subcutanate insulina poate produce
lipodistrofii, cu fenomene hiper sau hipotrofice, care se evita prin schimbarea locului de
injectie in fiecare zi. Alteori apar fenomene iritative (hiperemie, vezicule), intretinute
adesea de prezenta alcoolului in seringa. La unii bolnavi (uneori pana la 95%) tratati cu
insulina clasica, mai ales bovina, apare insulino-rezistenta, in primele 12 saptamani
manifestata prin diminuarea sau disparitia efectului specific hormonal, ca urmare a
aparitiei de anticorpi antiinsulinici, care inactiveaza substanta exogena. Insulina de
porc are capacitate mai redusa inductoare a sintezei de imunoglobuline, decat cea
bovina. Insulina de porc sau bovina bine purificata ca si cea umana sunt mai putin
imunogene. Uneori, mai ales la inceputul administrarii insulinei, pot aparea edeme si
tulburari de refractie, care dispar in timp.

III.1.6.CAILE DE ADMINISTRARE ALE INSULINEI

Calea digestiva este exclusa. Insulina este un polipeptid care se digera sub
actiunea fermentilor proteolitici digestivi. Din aceasta cauza, nu se administreaza
niciodata pe cale digestiva. Incercari de incorporare a insulinei in liposomi, substante care
s-o protejeze contra actiunii sucurilor digestive, s-au inceput. Acestea constituie numai faze
premergatoare utilizarii insulinei pe cale digestiva, dar n-au depasit faza experimentala.
Cu titlu de curiozitate, citam lucrari recente care incearca sa administreze insulina pe
cale rectala. Ziv (1984) a studiat efectul insulinei administrate in microclisme,
incorporand 150 U insulina in 2,5 ml de colat de sodiu, stiut fiind ca acizii biliari
favorizeaza absorbtia de insulina in etajul inferior al tubului digestiv. La persoanele

30
 sanatoase (de control) s-a ajuns, in 10 minute de la administrarea insulinei pe aceasta cale,
la o crestere a insulinemiei, care revenea la normal dupa 20 de minute. Concomitent cu
cresterea insulinemiei, glicemia scadea pana la 50% din valoarea initiala. La diabetici,
insulinemia a crescut de asemenea dupa administrarea insulinei pe cale rectala, iar scaderea
glicemiei se putea constata pana la 4 h de la administrarea hormonului. Nu s-au semnalat
tulburari gastrointestinale. Semnalam acesta cale de administrare a insulinei, care este
mai putin penibila decat injectii repetate si care, ca si administrarea pe cale nazala, poate
avea o perspectiva buna, desi pana acum nu s-au raspandit ca metode de tratament.
Calea intramusculara ofera o actiune intensa, care incepe imediat si este de
scurta durata. Poate fi utilizata in cazuri exceptionale, de acidocetoza. Dupa administrari
repetate lasa in urma o scleroza musculara incomoda.
Calea intravenoasa este rezervata numai insulinelor cu actiune rapida.Toate
celelalte preparate semilente si lente sunt formal contraindicate pentru aceasta cale de
administrare. Se utilizeaza in tratamentul comei diabetice, pentru actiunea imediata, desi
este de scurta durata. Administrarea in perfuzii de durata are dezavantajul ca insulina se
poate inactiva prin contactul indelungat cu mediul alcalin sau se poate absorbi pe peretii
vaselor si tuburilor.
Calea subcutanata este calea de electie pentru administrarea insulinei. Se
injecteaza la locurile indicate clasic pentru aceasta. Nu se administreaza nici un alt
medicament o data cu insulina ( pentru ,,economia" de intepaturi).
Cu titlu de curiozitate, mentionam eforturi care se fac in ultimul timp pentru
implantul de insulina. In acest scop ar trebui sa se obtina polimeri de insulina fibrilara, care
sa puna in libertate lent moleculele acestui hormon.
Problema seringii cu care injectam hormonul este din plastic cu utilizare unica. La
concentratia curenta a insulinei in produsele comercializate, sunt adecvate seringi
speciale, care au volumul gradat in unitati de insulina, sau seringi de 1ml cu 10
subdiviziuni, pentru a se putea doza medicamentul cu maximum de acuratete.
Doza de insulina pentru o zi si dozele partiale pentru fiecare intepatura se stabilesc
pentru fiecare pacient in parte, in raport cu gravitatea bolii, cu regimul alimentar, cu gradul
de efort fizic, iar ritmul injectiilor se stabileste de asemenea pentru fiecare pacient in
functie de obiceiurile alimentare, de programul pacientului in cursul zilei. Astfel,
formula terapeutica trebuie stabilita o data pentru fiecare pacient si pastrata cat mai
constanta un timp cat mai indelungat. Orice schimbare de regim sau de tratament trebuie
facuta numai de catre medic si in conditii clinice si paraclinice corecte.

II.I.7 INSULINE UTILIZATE IN FARMACIE - INSULINE

SI ANALOGI CU ACTIUNE RAPIDA
Sunt insuline solubile. La insulina umana injectare subcutanata, efectul apare dupa
15-60 de minute, este maxim dupa 1-4 h, dureaza 6-8 h. Se administreaza cu 15-30 de
minute inainte de masa. La injectarea intravenoasa, efectul apare dupa 5 minute si dureaza
cca 1/2- Ih. Insulina lispro si insulina aspart se injecteaza subcutanat efectul apare dupa 10-
20 de minute (actiune ultra-rapida) si dureaza 2-5 h. Toate produsele din acest grup se
folosesc in urgente.

31
INSULINUM HUMANUM

> ACTRAPID HM PENFIL (NovoNordisk, Danemarca)

Sol. inj. 100 u.i/ml 1,5 ml; 3ml.Ct. x 5 cartridges Sol. inj.
100 u.i/ml. Fl. 10ml.

> ACTRAPID NO VOLET (Novo, Danemarca)

Sol. inj. 100 u.i/ml 1,5 ml; 3ml.

> HUMULIN REGULAR (Lilly, Franta)

Sol. inj. 100 u.i/ml; 3ml; 10ml. Sol.
inj. 40 u.i/ml 10ml.

> INSUMAN RAPID OPTISET (Aventis, Germania)

Susp. inj. lOOu.i/ml. Cartus x 3ml; 5ml. Ct.x 5

> INSUMAN RAPID (Aventis, Germania)

Susp. inj. lOOu.i/ml. Cartus x 3ml. Ct.x 3; 4; 5; 10 stilouri injectoare
x 1 cartus

INSULIN HUMAN WINTHROP RAPID (Sanofi-Aventis, Germania)

Susp. inj. 100u.i/ml.3 ml; 5ml. Ct. x 4; 5; 10 cartuse. Ct x 1; 5 flacoane

> INSULIN HUMAN WINTHROP RAPID OPTISET (Sanofi-

Aventis,
Germania)
Sol. inj. 100 u.i/ml; 3ml. Ct. x 1 cartus x 3; 4; 5; 10

INSULIN HUMAN WINTHROP INFUSAT (Sanofi-Aventis, Germania)

Sol. inj. 100 u.i/ml; 3ml; 10ml. Ct. x 5 cartuse x 3,15ml. Ct. x 3
flacoane

EXUBERA 1; 3mg (Pfizer Ltd., Anglia)

Pulb. inhal. Img; 3mg. Ct. x 1; 2; 3; 6; 9 pungi x 30 blistere
perforate: x 1; 2-;.3; 6; 9 pungi x 30 blistere perforate.

INSULINUM LISPRUM

Analog al insulinei umane obtinut prin tehnologia ADN-ului recombinat

(E.coli); aminoacizii din pozitiile B28 si B29 sunt lisina si, respectiv, prolina.

> HUMALOG (Eli Lilly BV, Olanda)

Sol.inj. 40 u.i/ml - 10 ml;
Susp. inj.100 u.i/ml. Stilouri injectabile (pen) 3ml; Cartuse 3ml.

32
Actrapid hm penfill - solutie injectabila
Prospect Actrapid hm penfill - solutie injectabila

Ce este Actrapid HM PENFILL pentru ce se utilizeaza

Indicatii
Tratamentul diabetului zaharat.

Mod de administrare

Actrapid este o insulina cu actiune rapidasi se poate utiliza in asociere cu preparate de insulina cu actiune prelungita.

Dozaj
Dozajul este individual si stabilit in concordanta cu necesitatile pacientului. Necesarul individual de insulina este cuprins, de
regula, intre 0,3 si 1,0 UI/kg si zi si poate fi mai mare la pacientii insulinorezistenti (de exemplu in perioada pubertatii sau
datorita obezitatii) sau mai mic la pacientii cu productie de insulina endogena reziduala.
La pacientii cu diabet zaharat, optimizarea controlului glicemic intarzie debutul complicatiilor diabetice tardive. De aceea, se
recomanda monitorizarea atenta a glicemiei.

O injectie trebuie urmata in decurs de 30 minute de o masa sau de o gustare care contine carbohidrati.

Ajustarea dozei
De obicei, afectiunile concomitente, in special infectiile si starile febrile, cresc necesarul de insulina al pacientilor.
Insuficienta renala sau hepatica poate reduce necesarul de insulina al pacientilor.

De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesara daca pacientii isi intensifica activitatea fizica sau isi modifica dieta
obisnuita.
Ajustarea dozei poate fi necesara cand un pacient este transferat de pe un preparat insulinic pe un altul.
Administrare
Pentru administrare subcutanata. Administrarea intravenoasa a Actrapid din orice stilou injector (pen) preumplut sau cartus
trebuie sa fie o exceptie rezervata numai situatiilor in care flacoanele nu sunt disponibile. in acest caz, Actrapid trebuie tras
intr-o seringa de insulina, evitandu-se introducerea aerului, sau perfuzat cu un sistem de perfuzare. Aceasta procedura
trebuie sa fie efectuata numai de catre personal medical de specialitate.
Actrapid se administreaza subcutanat in peretele abdominal. De asemenea, se poate administra in coapsa, regiunea
fesiera sau deltoidiana.

Injectarea subcutanata in peretele abdominal asigura o absorbtie mai rapida decat din alte locuri de
injectare.
Injectarea intr-un pliu cutanat reduce riscul injectarii intramusculare accidentale. Acul trebuie tinut sub piele cel putin 6
secunde pentru a fi siguri ca intreaga doza este injectata. Pentru a evita lipodistrofia, locurile de injectare trebuie schimbate
prin rotatie in cadrul aceleiasi regiuni anatomice.

33
Cartusele sunt destinate utilizarii impreuna cu dispozitivele Novo Nordisk de administrare a insulinei (dispozitive durabile
pentru uz repetat) si acele NovoFine sau NovoTwist. Trebuie urmate instructiunile detaliate care insotesc dispozitivul de
administrare.

Actrapid este insotit de prospectul pentru pacient care contine instructiuni detaliate pentru folosire,
care trebuie urmate.
Atentionari si precautii

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti. Hipoglicemie

Precautii
Folosirea unor doze inadecvate sau intreruperea tratamentului, in special in diabetul zaharat de tip 1, poate duce la
hiperglicemie. De obicei, primele simptome de hiperglicemie apar treptat, pe parcursul catorva ore sau zile. Ele includ sete,
poliurie, greata, varsaturi, somnolenta, tegumente uscate si eritematoase, xerostomie, pierderea apetitului si respiratie cu
miros de acetona. Indiabetul zaharat de tip 1, evenimentele hiperglicemice netratate duc eventual la cetoacidoza
diabetica, potential letala.
Daca doza de insulina este prea mare fata de necesar poate sa apara hipoglicemia. Omiterea unei mese sau un exercitiu
fizic intens, neplanificat poate sa conduca la hipoglicemie. Pacientii la care controlul glicemiei este net imbunatatit, de
exemplu prin tratament intensiv cu insulina, pot prezenta o modificare a simptomelor de avertizare obisnuite si trebuie
sfatuiti in acest sens. De obicei, la pacientii cu diabet zaharat care a debutat cu mult timp in urma, simptomele deavertizare
pot sa dispara.

Trecerea unui pacient pe o alta marca sau alt tip de insulina trebuie facuta numai sub supraveghere medicala stricta.
Schimbarile survenite in concentratie, marca (producator), tip (insulina cu actiune rapida, cu actiune intermediara, cu
actiune prelungita, etc.), specie (animala, umana sau analog de insulina) si/sau metoda de fabricatie
(tehnologie ADN recombinant fata de insulina de origine animala) pot duce la necesitatea modificarii dozei. Daca este
necesara modificarea dozei cand pacientii
sunt transferati pe Actrapid, aceasta se poate face de la prima doza sau in timpul primelor saptamanisau luni de tratament.
Ca in orice tratament cu insulina, pot aparea reactii la locul de injectare, care includ: durere, prurit, urticarie, tumefactie si
inflamatie. Schimbarea continua prin rotatie a locurilor de injectare in cadrul aceleiasi regiuni anatomice, poate ajuta la
reducerea sau prevenirea acestor reactii. De regula, aceste reactii dispar pe parcursul catorva zile, pana la cateva
saptamani. in cazuri rare, reactiile la locul de injectare pot necesita intreruperea administrarii Actrapid.

Cativa pacienti care au avut reactii hipoglicemice dupa ce au fost transferati de pe insulina de origine animala pe insulina
umana au raportat simptome precoce de avertizare a hipoglicemiei mai putin pronuntate sau diferite fata de cele avute sub
tratamentul cu insulina de origine animala.

Inainte de o calatorie in zone cu diferente de fus orar, pacientul trebuie sfatuit sa se adreseze unui medic, deoarece,
aceasta presupune administrarea insulinei si a meselor la alte ore.

Datorita riscului precipitarii in unele catetere de pompa, Actrapid nu trebuie folosit in pompele de insulina pentru
administrarea subcutanata continua.

Actrapid contine metacrezol care poate produce reactii alergice.

Interactiuni medicamentoase
Se cunoaste faptul ca unele medicamente interactioneaza cu metabolismul glucozei. De aceea, medicul trebuie sa ia in
considerare posibilele interactiuni medicamentoase si sa intrebe intotdeauna pacientul despre oricare medicament pe care
il utilizeaza.

Urmatoarele substante pot reduce necesarul de insulina:

Antidiabetice orale (AO), inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), blocante beta-adrenergice neselective, inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), salicilati, alcool etilic, steroizi anabolizanti si sulfonamide .

Urmatoarele substante pot creste necesarul de insulina:

Contraceptive orale, tiazide, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni si simpatomimetice beta-adrenergice, hormon de crestere si
danazol.

Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele hipoglicemiei si pot intarzia revenirea din starea de hipoglicemie.

Octreotidul/lanreotidul poate atat reduce cat si creste necesarul de insulina.

34
Alcoolul etilic poate intensifica si prelungi efectul hipoglicemiant al insulinei.

suplimentare

Compozitie
Insulina umana, ADNr (obtinuta prin tehnologie ADN recombinant pe Saccharomyces cerevisiae).

1 ml solutie injectabila conine insulina umana 100 UI.

1 cartua contine 3 ml echivalent cu 300 UI .
O UI (Unitate Internationala) corespunde la 0,035 mg insulina umana anhidra.
Ambalaj
Cartus din sticla tip I a 3 ml, cu piston din cauciuc bromobutilic si cu dop din cauciuc bromobutilic/poliizoprenic. Marimea
ambalajului: 1, 5 si 10 cartuse a cate 3 ml. Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.

Fabricantul
Novo Nordisk A/S Novo Nordisk A/S Novo Alle Hallas Alle DK-2880 Bagsvaerd DK-4400 Kalundborg Danemarca

Detinatorul autorizatiei de punere pe piata

Novo Nordisk A/S Novo Alle DK-2880 Bagsvaerd Danemarca

INSULINUM ASPARTUM

Obtinuta prin inlocuirea unei molecule de prolina din insulina umana cu

acid aspartic.

> NOVORAPID FLEXPEN (NovoNordisk, Danemarca)

Sol. inj. lOOu/ml. Ct. x 5 sau 10 penuri x 3ml.

> NOVORAPID PENFILL (NovoNordisk A/S,

Danemarca)
Sol. inj. lOOu/ml. Ct. x 5 penuri x 3ml.
Analog de insulina umana, echipotent cu insulina umana solubila
(neutra) produsa prin tehnologia ADN recombinat, utilizand Escherichia coli.
Instalare mai rapida a actiunii si durata mai scurta decat insulina umana solubila.

/ APIDRA (Aventis, Germania)

Sol. inj. Insulina glulizina lOOu/ml. Cartus 3ml-ct. x 5 Flacon
10 ml. Stilou injector (per) 3ml- ct x 5. Admin.Sc. Cu 0-15
minute inainte de sau imediat dupa mese.

INSULINE SI ANALOGI CU ACTIUNE INTERMEDIARA

Preparatele contin suspensie de insulina retard. Administrarea exclusiv sc.

Latenta este de 1-2 h, actiunea este maxima dupa 4-6 h si dureaza 10-16 h.

INSULINUM HUMANUM

35
 > HUMULIN LN (Eli Lilly, Franta)
Susp. inj. 40 u.i./ml 10 ml
Susp. inj. 100 u.i./ml 1,5 ml; 3ml-ct.x 5 cartuse; fl.10 ml

> INSULATARD (NovoNordisk, Danemarca)

Susp. inj. 100 u.i./ml. fl. 10ml; stilou injector x 3ml. ct. x 5

> INSUMAN BASAL (Aventis, Germania)

Susp. inj. 100 u.i./ml, 3ml; Sml.Ct. x 4; 5; 10 x 1; 5.

> INSUMAN BASAL OPTISET (Aventis, Germania)

Susp. inj. 100 u.i./ml. Cartus 3ml. Ct. x 3; 4; 5; 10 stilouri injectoare
x 1 cartus.

> INSULIN HUMAN WINTHROP BASAL (Sanofi-Aventis, Germania)

Susp. inj. 40 u.i./ml 10 ml. Ct x 1; 5
Susp. inj. 40 u.i./ml. Fl. x 10ml. Ct.x 1;5
Susp. inj. 100 u.i./ml. Cartus x 5ml; 3ml. Ct.x 1; 5 x 3; 4; 5; 10.

INSULINE SI ANALOGI CUACTIUNE INTERMEDIARA SI DEBUT RAPID

> HUMULIN M 3 (Lilly, Franta)

Susp. inj. lOOu.i/ml 1,5 ml; 3ml; 10ml

} INSUMAN COMB 25, 50 (Aventis, Germania)

Susp. inj. lOOu.i/ml, (25) 3ml; 5ml. Ct. x 4; 5; 10 xl; 5 Susp. inj.
lOOu.i/ml, (50) 3ml; 5ml. Ct. x 4; 5; 10 xl; 5

> INSULIN HUMAN WINTHROP COMB 15, 25, 50 (Sanofi-Aventis,

Germania)

36
 Susp. inj. 40 u.i/ml. 10ml.(15) ct. xl; 5fl. (25) Ct. xl; 5fl. (50) Ct. x
i;5
Susp. inj. 100u.i/ml.(15) 3ml; 5ml; 10ml. Ct. x 4; 5; 10 cartuse (25) 3ml; 5ml.
Ct. x 4; 5; 10 xl; 5 (50) 3ml; 5ml. Ct. x 4; 5; 10 x 1;

>INSULIN HUMAN WINTHROP COMB 15, 25, 50 OPTISET (Sanofi-

Aventis, Germania)
Susp. inj. lOOu.i/ml. 3ml (15) Ct.x 3; 4; 5; 10 pen-uri (25) Ct. x 3; 4;
5; 10 pen-uri (50) Ct.3; 4; 5; 10 pen-uri

> INSUMAN COMB 25, 50 OPTISET (Aventis, Germania)
Susp. inj. lOOu.i/ml, (25) Cartus 3ml. Ct. x3; 4; 5; 10 pen-uri x 1
cartus
Susp. inj. lOOu.i/ml, (50) Cartus 3ml. Ct. x3; 4; 5; 10 pen-uri x 1
cartus

> MIXTARD 20; 30 NOVOLET; 40 PENFILL (NovoNordisk A/S,

Danemarca)
Susp. inj. 100u.i/ml,3 ml (30 PENFILL).Ct. x5 pen-uri preumplute
Susp. inj. lOOu.i/ml (30) Fl. 10ml
Susp. inj. lOOu.i/ml (30 NOVOLET). Cartus 3ml. Ct. x5
Susp. inj. lOOu.i/ml (40 PENFILL). Cartus 3ml. Ct. x5

INSULINUM LISPRUM

> HUMALOG MIX (Lilly, Olanda)

Susp. inj. lOOu.i/ml, 3ml

INSULINUM ASPARTUM

> NOVOMIX (NovoNordisk A/S, Danemarca)

Susp. inj. lOOu.i/ml, 3ml

> NOVOMIX 30, 50, 70 FLEXPEN (NovoNordisk A/S, Danemarca)

Susp. inj. lOOu.i/ml. Pen preumplut 3ml (30) Ct. x 5; (50) Ct. x 1; 5; 10;
(70)Ctxl;5

> NOVOMIX 30, 50, 70 PENFILL (NovoNordisk A/S, Danemarca)

Susp. inj. lOOu.i/ml. Cartus 3 ml (30). Ct. x 5; (50) Ct. x 1; 5; 10 (70) Ct.
xl;5; 10.

37
INSULINE SI ANALOGI CU ACTIUNE PRELUNGITA

Injectate sc. Actiunea incepe dupa 2-3 h, este maxima dupa 8 h si dureaza 18-24
h.

INSULINUM GLARGINUM
__________________________________________________________________________

Analog de insulina produs prin tehnologie ADN recombinat, utilizand Echerichia

coli (tulpini K 12)

> LANTUS (Aventis, Germania)

Sol. inj. lOOu.i/ml. Cartuse 3ml; 5 ml. Ct. xl; 3; 4; 5; 6; 8; 9; 10 x 1;
2; 5; 10
Sol. inj.lOOu.i/ml. Fl. 10ml.

> LANTUS OPTISET (Aventis, Germania)

Sol. inj. lOOu.i/ml. Cartuse 3ml. Ct. x 5.

INSULINUM DETEMIRUMUM____________________________________________

Analog de insulina umana obtinut prin tehnologie ADN recombinat pe

Saccharomyces cerevisiae.

> LEVEMIR FLEXPEN (NovoNordisk A/8, Danemarca)

Sol. inj. lOOu.i/ml. Stilou inj. (pen) 3ml. Ct. x 5

LEVEMIR PENFILL (NovoNordisk A/S, Danemarca)

Sol. inj. lOOu.i/ml. Cartus 3ml. Ct. x 5

38
 CONCLUZII

Diabetul este un sindrom, cuprinzand un grup heterogen de tulburari, care pot

avea o etiologie diferita, dar care au in comun hiperglicemia, asociata cu modificari
lipidice si proteice la fel de inportante. Hiperglicemia si modificarea secundara a
celorlalte metabolisme sunt consecinta unei insufuciente absolute sau relative a secretiei
de insulina.
Diabetul zaharat cu o raspandire foarte larga si cu un polimorfism clinic atat de
variat, ridica mari probleme cercetatorilor in legatura cu conditiile sale de aparitie. Unele
dintre cauze ar putea fi: ereditatea, varsta, profesiunea, alimentatia, obezitatea.
Este general acceptat ca oricare ar fi forma clinica a diabetului, pot aparea
complicatii cu evolutii lente sau rapide.
Pe baza criteriilor etiopatogenetice diabetul se clasifica in: diabet zaharat
tipl(insulinodependent), diabet zaharat tip 2 (non-insulinodependent), diabet insipid,
diabet gestational.
O data cu introducerea insulinei in terapeutica diabetului, mortalitatea prin coma
acidocetozica s-a redus foarte mult, iar durata medie de viata a diabeticilor a crescut.
Inaintea anilor '70, preparatele de insulina bovina si porcina erau utilizate in
mod exclusiv, in anii '80 s-a trecut la folosirea unor preparate de insulina animal inalt
purificat, ca in anii 1980-1990, industria farmaceutica a venit in intampinarea cerintelor de
calitate si cantitate, emitand pe piata preparate de insulina de tip uman.
Avem insuline si analogi cu actiune rapida, intermediara si prelungita. Au fost
comercializate primele preparate premixate, primele dispozitive de administrare de tip PEN
si primele pompe de insulina.
Insulinele difera intre ele prin durata actiunii, modul de administrare si dozaj, care
se administreaza individual.
O alta gama de medicamente care fac viata usoara diabeticului sunt
hipoglicemiantele orale. Ele sunt compusi de sinteza care scad nivelul glucozei in sange si
care se administreaza pe cale orala oferind prin aceasta posibilitatea sa se evite injectia cu
insulina cu toate incovenientele ei. Hipoglicemiantele orale sunt administrate
pacientilor cu diabet zaharat tip 2, care nu sunt insulinoprivi.
Hipoglicemiantele orale se clasifica in patru mari grupe: sulfoniluree (cu cele trei
generatii de hipoglicemiante), biguanide, glitazone, sitagliptina.
Pe langa marele beneficiu pe care-1 prezinta aceste medicamente, ele au si alte
efecte precum reactii adverse (eruptii cutanate, manifestari gastrointestinale,
manifestari vasomotorii, tulburari hidroelectrolitice). Trebuiesc utilizate cu precautie in boli
infectioase, insuficiente renale, hepatice, cardiace, sarcina, alaptare.
Diabetul este o boala care se face simtita tot mai des in viata de zi cu zi,

39
manifestandu-se la orice varsta. Numai in Romania in 2007 au fost inregistrati peste
900.000 de diabetici (cei mai multi cu varste peste 40 ani).
Scopul cercetatorilor, a medicilor diabetologi, a medicilor de familie este aceea de a
oferi persoanelor afectate de diabet tratament de ultima ora a terapiei, reorientarea atitudinii
si inlaturarea conceptiilor gresite despre aceasta boala.

BIBLIOGRAFIE

1.PROF. DR. FULGA ION - Farmacologie, Editura medicala, Bucuresti, 2006

2. DR. PERCIUN RODICA, Tratamentul Diabetului zaharat ,

EdituraSaeculumVizual, Bucuresti, 2005

3. DR. PIEPTEA M. RADU, Diabetul Zaharat in clinica medicala, Editura

Academiei, Bucuresti, 1989

4. PROF. DR. DOC. MINCU IULIAN, Diabetul Zaharat, mod de viata si

tratament, Editura Medicala, Bucuresti, 1985.

5. DR. MARIA COLLAZO - CLAVELL, Despre Diabet,

Editura Bicall, Bucuresti, 2003

6. MEMORATOR DE FARMACOLOGIE SI GHID FARMACOTERAPIC,

Editura Minesan, Bucuresti, 2008

40