FUNDATIA ECOLOGICA GREEN

SCOALA POSTLICEALA F.E.G BUCURESTI

DOMENIU:SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA
SPECIALIZARE:ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

DIABETUL ZAHARAT-MEDICAMENTE ANTIDIABATICE

ORALE

INDRUMATOR:
FARM.PETRE PETRUTA

ABSOLVENT:
IACOB IOANA ROXANA

SESIUNEA IUNIE-IULIE 2023

BUCURESTI

1
CUPRINS
CAPITOLUL 1
1.1 Fiziologia pancreasului endocrin..............................................................7
1.2 Insulina.....................................................................................................7
1.3 Reglarea secretiei insulinice.....................................................................8
1.4 Actiunile fiziologice ale insulinei............................................................7
1.5 Patologia secretiei insulinice...................................................................7

CAPITOLUL 2
Diabetul zaharat
2.1 Etiopatogenia diabetului zaharat tip ...................................................11
2.2 Diabetul zaharat tip II…………………… ……………………....….15
Cauze……………………………………………………………………16
Simtome...................................................................................................16
Semnele de alarma……………………………………………………...17
Mecanism fiziopatogenetic……………………………………………..17
Factori de risc…………………………………………………………...17
Consultul de specialitate……………………………………………......18
Expectativa vigilenta……………………………………………………18
Investigatii………………………………………………………………17
Diagnostic precoce………………………………………………………18
Tratament generalitati…………………………………………………...18
Profilaxie………………………………………………………………...20
Tratament ambulatoriu…………………………….…………………….20
Tratament medicamentos………………………………………….…….21
Tratament chirurgical…………………………………………………...22
Alte tratamente..........................................................................................22

2
CAPITOLUL 3
Antidiabetice de sinteza...............................................................................22
Farmacologia...............................................................................................23
Sulfamidele hipoglicemiante.......................................................................23
Exemple de sulfamide hipoglicemiante.......................................................26
A. Glibenolamid.........................................................................................26
B. Tolbutamid..............................................................................................27
C. Clorpropamid..........................................................................................29
D.Gliciclamid..............................................................................................33
E. Minidiab..................................................................................................33
F. Glurenorm...............................................................................................35
G.GiIemal...................................................................................................37
H.Maninil...................................................................................................37
I.Glipicorne................................................................................................37
J.Glucontrol XL.........................................................................................41
K.DiapreI MR...........................................................................................46
L.Mcdoclazide..........................................................................................48
M.Amaryl.................................................................................................50
N.Siofor 1000..........................................................................................54
P.Actos.....................................................................................................58
Anexe .......................................................................................................62
Concluzie..................................................................................................66
Bibliografie...............................................................................................67

3
MOTTO:
('Un om este intelept daca intelege ca sanatatea este cea mai pretioasa avere a sa si daca invata sa
si-o pastreze sau sa o trateze, tinand cont de propria sa judecata.”
HIPPOCRATE

4
 ARGUMENTARE
Diabetul zaharat este o afectiune cronica care in prezent nu poate fi vindecata, fiind o
boala netransmisibila care apare in clipa in care organismul nu mai poate produce insulina sau
atunci cand corpul nu poate utiliza corect insulina.

In literatura de specialitate, diabetul zaharat este definit ca o tulburare metabolica. Odata

aparut acesta va dura toata viata.

Boala se caracterizeaza prin modificari ale metabolismului glucidic, lipidic si proteic,

rezultat fie din deficienta de insulinosecretie, insulinorezistenta sau ambele.

Lucrarea de diplomă „Diabetul zaharat-medicamente antiabetice orale” trateaza acest

subiect interesant si de actualitate din mai multe motive:
- Atât la nivel global, cât și la nivel național, numărul pacienților cu diabet a crescut
considerabil
- Diabetul zaharat netratat corespunzător sau chiar deloc poate duce la complicații dintre
cele mai grave.
- Măsurilor profilactice au fost ignorate atat de persoanele sanatoase cat si de cele
bolnave,
- Diabetul zaharat este afecțiunea care apare atunci când pancreasul endocrin secretă
cantități insuficiente de insulină sau când organismul utilizează deficitar insulina.
Practica farmaceutică m-a făcut să conștientizez importanța diabetului zaharat, să cunosc
metodele de diagnosticare ale acestei boli, dar și principalele medicamente administrate oral ce
sunt indicate pacienților la care dieta alimentară nu este suficientă pentru a stopa boala, dar și
unor pacienți insulino-dependenți cu dozaj minim de insulină, pentru a le putea recomanda
produse utile.

5
INTRODUCERE
De-a lungul timpului școala medicală românească a adus o serie de contribuții valoroase
la descifrarea modului de funcționare și patologie a pancreasului care secretă insulina, uneori în
cantitate insuficientă.
În viața de toate zilele vedem că întalnim destul de des persoane care suferă de boli ale
pancreasului, de diabet zaharat.
Corpul nostru are nevoie zilnic de energie, pe care o obținem prin alimentație. Mai întâi,
mâncarea pe care o furnizăm organismului este transformată în glucoză, prin procesul de
digestie. Apoi, glucoza ajunge în sânge și este sintetizată, cu ajutorul insulinei produse de
pancreas, în energie. Problemele apar atunci când pancreasul nu produce insulina necesară sau
când organismul nu folosește eficient acest hormon. În aceste situații, glucoza nu mai este
transformată în energie și se acumulează în organism într-o cantitate mai mare decât ar fi normal,
favorizând declanșarea diabetului zaharat. Efectul direct este creșterea nivelului glicemiei, adică

a cantității de glucoză din sânge, peste limitele normale, situație denumită hiperglicemie.
Există mai multe tipuri de diabet zaharat, în funcție de cauzele care au declanșat boala,
dintre care cele mai des întâlnite sunt de tip 1 și de tip 2.
Diabetul zaharat de tip 1 presupune lipsa producerii de insulină în corp sau prezența
unei cantități insuficiente din acest hormon în organism, fapt cauzat de funcționarea deficitară a
pancreasului. Este cel mai des întâlnit în cazul tinerilor, iar persoanele afectate sunt dependente
de tratamentul cu insulină.
Diabetul zaharat de tip 2 reprezintă rezultatul a două disfuncționalități: rezistența
celulelor la acțiunea insulinei și deficiențe la nivelul pancreasului. Este cea mai frecventă formă
de diabet și este adesea asociată cu obezitatea. Pacienții nu sunt dependenți de tratamentul cu
insulină, aceștia trebuind doar să își controleze nivelul glicemiei din organism printr-o
alimentație corespunzătoare, sport, dar și prin tratamentul recomandat de medic în acest sens,
dacă este cazul.
În prima parte a lucrării am făcut o prezentare anatomo-fiziologică a pancreasului, glandă
mixtă: exocrină și endocrină, iar în partea a doua, caracteristicile diabetului zaharat de tip II și a
celui de tip I, subliniind factorii declanșatori ai bolii și metodele de prevenire (profilactice) ca:
dieta alimentară și stilul de viață sănătos, toate fiind esențiale pentru prevenția și tratamentul
diabetului.

6
 CAPITOLUL 1
1.FIZIOLOGIA PANCREASULUI ENDOCRIN

1.1. PANCREASUL
Pancreasul in este o glanda endocrina de importanta majora prin cei doi hormoni pe care
ii secreta: glucagonul si mai ales insulina. Cele doua activitati secretorii pancreatice se realizeaza
de catre structuri celulare diferite: acinii glandulari secreta sucul pancreatic, iar insulele
Langerhans secreta hormonii. Acestea din urma sunt nisteformatiuni sferoidale raspandite printre
acinii pancreatici, reprezinta I -2 % din greutatea totala a pancreasului si se gasesc la om in
numar de 200.000—2000,000. Constituie uneori doar din cateva celule, alteori din mase celulare
mari, putand ajunge pana la un diametru de 300 kl, insulele Langerhans contin mai multe tipuri
de celule care pot fi diferentiate prin coloratii speciale intravitale in: celulele a, mai putine la
humar cu granule fine insolubile in alcool care secreta glucagonul si celulele care reprezinta 60
90 % din totalul populatiei celulare insulare, contin granule mici si mai putin numeroase,
solubile in alcool, care nu sunt altceva decat depozite citoplasmatice de insulina. S-au mai
descris celulele — putin numeroase si lipsite de granule, care, dupa parerea unor autori, s-ar
putea transforma in celule sau p si celulele 6, de asemenea fara granule si al caror rol nu este
cunoscut inca.

1.2 INSULINA
Este un hormon proteic cu functii metabolice multiple si deosebit de importante. Izolata
din pancreas si preparata sub forma cristalizata, insulina este un polipeptid cu greutatea
moleculara 6000, constituit din doua lanturi de aminoacizi,legate intre ele prin puntidisulfidice (-
S- S ), a caror distrugere duce la separarea unui lantpolipeptidic A , cu greutatea moleculara
2.750 constituit din 2 de aminoacizi, si a unui lant B cu greutatea moleculara 3.700, constituit din
30 de aminoacizi.
Tipuri de insulina extrasa din pancreasul diverselor specii animale prezinta mici diferente
structurale, cea mai apropiata de insulina umana fiind cea extrasa din pancreasul de porc.
Diferenta dintre cele doua insuline consta in ceea ce priveste structura ultimului aminoacid al
lantului B, care in insulina umana este treonina si in cea porcina alanina.
Insulina dispare rapid din sangefiind fixata de diverse tesuturi si in special de ficat si
rinichi.

7
 Dupa fixare,insulina este inactivata local in ficat, sub actiunea glutation –insulin

transhidrogenazei enzima care rupe legaturile S —S •eliberand cele doua lanturi peptidice care
vor fi ulterior metabolizate prin proteoliza. Actiunea enzimei necesita prezenta glutationului care
intervine ca o coenzima transformandu- se in formaoxidata. Enzime care degradeaza insulina,
denumite generic insulinaze, se mai gasesc in rinichi si muschi.

1.3 REGLAREA SECRETIEI INSULINICE

Se face predominant de catre nivelul glicemiei. S-a constatat experimental ca daca se
iriga pancreasul cu sange in care concentratia glucozei este superioara valorilor normale, este
cantitatea de insulina descarcata in sangele venelor pancreatice, iar cand glicemia este scazuta,
secretia insulinica diminua corespunzator.
De asemenea crestereaconcentratiei sanguine a altor monozaharide (fructoza, manoza)
stimuleazasecretia insulinica, in timp ce variatiileconcentratiei galactozei si pentozelor (xiloza,
arabinoza) nu au nici un efect.
In afara mecanismului direct de reglare a secretiei insulinice, mai exista si un mecanism
nervos realizat prin impulsuri care ajung la celulele insulino-secretoare pe cale vagala.
Se pare ca in conditii normale, influenta vagala nu detine o importanta deosebita, deoarece
experimental s-a demonstrat ca pancreasul transplantat in alta regiune si deci lipsit de influente
nervoase, continua sa descarce cantitati adecvate de insulina care mentin glicemia in limite
normale. Aceste experiente nu exclud insa posibilitatea ca in condilii fiziologice, fibrele vagale
sa participe la controlul secretiei insulinice, in cadrul unor relatii complexe glicemie -
hipotalamus. Nu este inca precizat daca insulina libera din plasma exercita vreun rol in reglarea
secretieiasa cum este dovedit pentru alti hormoni (tiroxina,cortizol). Se pare ca mecanismul ar
exista, deoarece s-a demonstrat ca injectarea zilnica de insulina provoaca reducerea insulelor,
dovada a diminuarii activitatii insulinosecretoare. In schimb, hipofiza nu exercita nici o influenta
asupra secretiei insulinice si nu exista un hormon pancreatotropasa cum sustineau vechii autori.
Insulina exercita multiple si complexe actiuni asupra tuturor metabolismelor.
Studii mai vechi au precizat ca extirparea pancreasului la animale determina un
sindrom grav, caracterizat prin multiple alterari metabolice, denumit diabetul zaharat. Dar
extirparea pancreasului provoaca concomitent alterari digestive profunde din cauza lipsei sucului
pancreatic din intestin. La scurt timp dupa administrarea acestei substante apar hiperglicemie,
glicozurie, poliurie, polidipsie, polifagie, pierdere in greutate, acidoza si in cateva zile animalul
moare in coma acidoticahiperglicemica. Aceste tulburari se datoresc lipsei de insulina, dovada

8
constituind-o amendarea lor completa prin administrarea acestui hormon. Mecanismul de
producere a acestor tulburari este constituit de alterarea primitiva a metabolismului glucidic, care
tulbura secundar toate celelalte metabolisme. Depunerea de glicogen in diferite organe si in
special in ficat si muschi este de asemenea intensificata sub actiunea insulinei.
Insulina exercita un efect anabolizant asupra lipidelor stimulandatat sinteza lipogeneza
cat si depunerea de grasimi de rezerva.

1.4. ACTIUNILE FIZIOLOGICE ALE INSULINEI

1.5 PATOLOGIA SECRETIEI INSULINICE
A. Insuficientele secretorii insulinice
Insuficientele secretorii insulinice domina patologia acestui hormon realizand diabetul
zaharat. Alterarea primara cea mai importanta a carentei insulinice este hiperglicemia
care se produce ca urmare a scaderii ritmului oxidarilor tisulare de glucoza si in acelasi
timp a diminuariicantitatii de glucoza transformata in lipide si /sau glicogen.
|La valori ale glicemiei care depasesc 180 mg % se realizeaza la nivel tubular, un aport
de glucoza care depaseste capacitatea maxima de reabsorbtie tubulara ( TmG ) si ca urmare o
anumita cantitate din glucoza filtrata la nivel glomerular nu mai poate fi reabsorbita in tubi,
ajugand in urina-glicozurie. Prezenta glucozei in urina mareste presiunea osmotica urinara si de
aceea volumul urinar creste-poliurie. Secundar tulburarilor metabolismului glucidic, se produc
alterări metabolice, lipidice si protidice, caracterizate prin mobilizarea excesiva lipoprotidica
pentru gluconeogeneza si consecutiv sinteza exagerata de corpi cetonici.
Acumularea acestor substante acide determina instalarea unei acidoze metabolice, iar
actiunea lor toxica exercitata asupra celulelor nervoase poate provoca un sindrom extrem de
grav, denumit coma diabetica sau acidocetozica, caracterizat prin alterari metabolice grave
insotite de pierderea cunostintei.

Coma diabetica reprezenta inainte una din cauzele frecvente de moarte a diabeticilor.
Actualmente aceasta complicatie este rara din cauza recunoasterii din timp a diabetului si a
instituirii tratamentului adecvat. Diabetul zaharat se datoreste insuficientei insulinice la nivel
tisular. De cele mai multe ori aceasta tulburare este consecintaalterarii aparatului
insulinosecretor, celulele insulare secretandcantitati de insulina inferioare necesitatilor tisulare -
diabet pancreatic. Alteori aparatul insular secreta insacantitati normale sau chiar crescute de
insulina, dar la nivelul tisular insulina este ineficienta din cauza secretiei excesive de hormoni cu

9
actiune antiinsulinica (hipofizari, corticosuprarenalieni, tiroidieni) diabet extrapancreatic. Recent
s -a sustinut ca anumite forme de diabet ar fi datorite secretiei unor insuline anormale.
B . Hipersecretia insulinica (hiperinsulinismul)
Hipersecretia insulinica este mai rar intalnita in clinica si este datorita de cele mai multe
ori unei tumori secretante a insulelor Langerhans-insulinom-care descarca in circulatiecantitati
crescute de insulina.
Hiperinsulinismul este caracterizat prin diminuarea valorilor glicemiei, ca urmare a
intensificarii consumului tisular de glucoza si prin manifestari nervoase, deoarece sistemul
nervos este cel mai sensibil la hipoglicemie, pentru ca nu are rezerve glucidice si activitatea
sa este conditionata de un aport adecvat de glucoza.

CAPITOLUL 2
DIABETUL ZAHARAT
A. Definitie.
Diabetul zaharat este un sindrom, cuprizand un grup heterogen de tulburari, care pot
avea o etiologie diferita, dar care au in comun hiperglicemia, asociata cu modificari lipidice si
proteice la fel de importante.

10
 Hiperglicemia si modificarea secundara a celorlalte metabolisme sunt consecinta unei
insuficiente absolute sau relative a secretiei de insulina.
Pentru acest motiv, desi diabetul ar puteafi inclus printre bolile endocrine, manifestarile
sale majore sunt de ordin metabolic. Dificultatile in definirea corespunzatoare a bolii provin din
faptul ca, in afara diabetului zaharat clinic manifest ( hiperglicemie franca, asociata cu
simptomele clasice ) exista etape premergatoare asimptomatice de durata variabila ( de la cateva
saptamani la mai multi ani ). Pentru acest motiv se apreciaza ca la un diabetic cunoscut, mai
exista cel putin unul , daca nu doi diabetici necunoscuti.

B.Clasificare si terminologie.
Terminologia si clasificarea adoptata pentru diferitele forme de diabet s-au schimbat de - a
lungul anilor, ultima propusa de OMS. Clasele majore intalnite in populatia tarii noastre sunt:
1. diabetul zaharat insulino- dependent ( denumit si tipul 1 de diabet ),
2.. diabetul zaharat insulino – independent ( tipul 2 de diabet )
3. toleranta alterata la glucoza ( denumita anterior si diabet chimic intrucat
diagnosticul se bazeaza pe valorile crescute ale glicemiei inregistrate in cursul
testului de tolerânta orala la glucoza ).Mentionam aici ca nu toti pacientii
prezetand toleranta alterata la glucoza evolueaza catre diabet zaharat clinic
manifest.
1. Diabetul zaharat insulino - dependent, este o forma de boala care se inregistreaza
in 10 - 15 % din diabeticii din tara noastra. Ea se caracterizeaza printr-o insuficienta absoluta de
secretie insulinica, debut relativ abrupt cu simptome evidente ( poliurie,polidipsie,polifagie,
pierdere ponderala ) si tendinta la cetoacidoza.
Aceasta forma de boala poate fi intalnita la toate varstele, dar caracterizeaza mai ales
pacientii la care boala debuteaza sub 30 de ani(in special la copii)
La aproximativ 90% din pacientii cu Dz tip 1 distrugerea celulelor beta are cauze autoimune,
markerii fiind autoanticorpii anti glutamic acid decarboxilaza, anti-celule beta, anti insulina,
anti –IA-3, si anti IA-2 beta.. Aproape 10% din Dz tip 1 , nu are evidente autoimune si a fost
denumit idiopatic. Dozarea insulinemiei si a peptiudului C sunt necesare pentru a stabili
daca un pacient are tipul 1 sau 2 de diabet .

11
.

Fig2- Diabetul zaharat insulino-dependent (DZ de tip I) la copii

2. Diabetul zaharat insulino –independent, care se mai numeste tipul 2 de diabet,

reprezinta majoritatea pacientilor diabetici din tara noastra ( circa 85 % din cazuri ). Forma
tipica este cea care apare dupa varsta de 40 ani, la personae cu exces ponderal, cu o perioada
prediagnostica lunga (de ordinal lunilor sau anilor, simptomatologia de debut nezgomotoasa si
nu prezinta tendinta la cetoacidoza.
Cel putin initial capacitatea secretorie pancreatica este buna (uneori chiar exagerata, in
special la persoanele cu exces ponderal), raspunzand bine la dieta si tratament oral.
Desi aproximativ 80 % din diabeticii de tip 2 au fost sau sunt obezi in momentul
diagnosticarii, in 20 % din cazuri excesul ponderal lipseste.

2.1 ETIOPATOGENIA DIABETULUI ZAHARAT DE TIP 1

In 1912, Paulescu mentiona ca DZ este semnalata numai atunci cand 90% din testul
pancreatic este distrus. Datele recente arata ca in momentul aparitiei diabetului insulino
dependent, cea mai mare parte a celulelor P-pancreatice, secretoare de insulina sunt distruse.

12
 Procesul distructiv este de natura imunogica, desi „ cauza primara " a procesului autoimun
ramane un subiect de cercetare. Anterior, pe baza simptomelor clinice, diabetul de tip I era
considerat ca o boala cu instalare rapida, de ordinul saptamanilor. Studiile noastre arata ca
perioada „ prediagnostica clinica " inregistrata la acestipacienti este in medie de 3 saptamani.
Instalarea clinica a bolii este zgomotoasa si are o evolutie rapida, astfel incat sub varsta de 20 de
ani % din pacienti sunt diagnosticati in cetoacidoza inaugurala jumatate din acestia din urma
fiind cetoacidoze diabetice severe. Prima faza in aparitia diabetului de tip I este reprezentata de o
susceptibilitate genetica, identificata cel mai adesea prin prezenta unor mutatii in structura mai
multor gene, dintre care cele mai cunoscute apartinand sistemului HLA ( , , HumanLeucocyte
Antigen ") de care depinde reglarea raspunsului imun al organismului. Acest sistem se
proiecteaza pe bratul scurt al cromozomului 6. .ln cadrul lui prezenta unor markeri ( locusuri )
indica susceptibilitatea pentru diabet, dupa cum exista si markeri ce indica protectiaimpotriva
acestei boli.
Modul in care actioneaza diferitele ale HLA cu potential diabetogen este legat probabil de o
„ reactie imuna exagerata " fata de unele antigene, de natura proteica si de origine endogena sau
exogena. Trebuie remarcat faptul ca intre ereditate diabetica si markeri genetici pentru diabet,
exista o diferenta mare.
Daca ne referim la riscul aparitiei diabetului de tip I in functie de factorul ereditar si
asocierea acestuia cu markerii genetici apartinand grupelor HLA, predictibilitatea aparitiei bolii
este extrem de variabila. Tinand seama de slaba predictibilitate a diabetului de tip l, mijloace de
depistare precoce a bolii sunt extrem de scazute. Chiar daca am lua in consideratie factorii
ereditari si markeriiimuno - genetici, vor putea fi diagnosticati mai precoce, doar pana la 10%
din cei care in viitor vor face boala. Cu alte cuvinte 90% din viitorii diabetici, vor ramane
neidentificati. In a doua etapa a bolii se presupune interventia unor factori de mediu (virali, toxici
sau alimentari ) care pot modifica structura proteinelor din compozitia celulei p pancreatice,
astfel incat ele pot deveni antigenice si in consecinta, impotriva lor vor fi produsi anticorpi,
capabili sa distruga progresiv celulele pancreatice p- secretoare.
Etapa patogenetica este reprezentata de raspunsul inflamator de natura imuna al
insulelor Langerhans, manifestate prin procesul de insulita.
Celulele care infiltreaza insulele sunt reprezentate de monocite / macropfage si
limfocite T activate. In aceasta perioada pot fi pusi in evidenta, in ser, markerii imunologici care
includ: anticorpii antiinsulari citoplasmatici ( detectati prin imunoflu'orescenta ), anticorpii anti
insulinici si multialtii.

13
 Odata declansat procesul distructiv autoimun, in acesta vor fi antrenate limfocitele,
celulele naturale killer, macrofagele si mastocitele. Citokinele produse de aceste celule par a fi
raspunzatoare de agresiunea asupra celulelor [3 - pancreatice.
Prezenta in serul pacientilor diabetici a unuia sau mai multor markeri imunologici, in
concentratii semnificative, este mai mare ( ajugahd pana la 90 % ) in perioada „ imunologic
activa," care precede instalarea bolii clinice, pentru ca ulterior procentul sa scada progresiv.
Confirmarea obiectiva a instalarii definitive si ireversibile a diabetului de tip I ii
reprezinta punerea in evidenta a procesului de insulita. Studiile histologice ale pancreasului
efectuate la copiii morti in coma diabetica inaugurala indica prezenta celulelor f) - pancreatice,
dar lipsite de granulele insulinice aflate din abundenta la copii normali. In plus insulele
Langerhans prezinta infiltrate inflamatorii de tip imun ( limfocite B, macrofage, celule naturale
killer si limfocite citotoxice CD 8 ).
Ulterior, I dupa 10 - 15 ani de evolutie, aspectul histologic pancreatic al acestor pacienti se
modifica in mod substantial: celulele - secretoare lipsesc aproape complet, ceea ce corespunde cu
secretia endogena insulinica minima.
Dimpotriva celulele A(secretoare de glucagon ), celulele-D( secretoare de somatostatin )
si celulele C ( secretoare de polipeptid pancreatic ) sunt prezente.
Totusi, arhitectura insulelor este profund modificata datorita proceselor de fibroza,
disparitiei celulelor B ( care prezinta, in mod normal 70 % din toate celulele insulare ) si de
depunerile de amiloid. Procesul de scleroza cuprinde arii intinse si din tesutulacinar periinsular.
Caracterul sezonier al DZ de tip I ( cu predominanta in anotimpul rece) sugereaza ca de
multe ori decompensarea metabolica si' instalarea simptomelor bolii sunt ocazionate de un
factor infectios. Aceasta nu are nici o legatura cu declansarea procesului autoimun, care are loc
cu multa vreme inainteavand o cauza inca necunoscuta. Relatia stabilita intre aparitia diabetului
de tip 1 si unele infectii virale ( parotidita, rubeola, mononucleoza infectioasa, infectii cu
citomegalovirus si mai ales cu virusurile Coxsackie B3 si B 4 ) pot fi mai curand interpretate ca
un factor de agravare a unui proces diabetogen latent, decompensat de stresul infectios acut.

2.2. DIABETUL ZAHARAT TIP 2 ( non - insulino - dependent )

Generalitati

14
 Diabetul zaharat de tip 2 ( insulino -- dependent ) este o boala endocrina caracterizata prin
anomalii metabolice, in special al metabolismului glucidic.
Diabetul apare cand pancreasul secreta cantitati insuficiente de insulina sau modul in care
organismul utilizeaza insulina este deficitar. Insulina este hormonul care asigura necesarul
energetic celular, prin utilizarea glucozei ( zaharului ) de catre celule. Un alt rol al acestui
hormon este de a stoca surplusul de zahar in depozite la nivelul muschilor, tesutului adipos si
ficatului.
Cand secretia de insulina este deficitara sau daca exista rezistenta la actiunea acesteia in
tesuturile tinta, nivelul zaharului in sange ( glucoza din sange, glicemia) este mult prea mare iar
tesuturile nu o mai pot utiliza pentru producerea de energie.
Daca nivelul glicemiei este persistent crescut apar complicatii la nivelul ochilor, inimii,
vaselor de sange, nervilor si rinichilor. Controlul glicemiei este metoda cea mai eficienta de
prevenire a aparitieicomplicatiilor diabetul zaharat tip 2, mai ales ale complicatiilor
cardiovasculare. Majoritatea pacientilor cu diabetul zaharat tip 2 isi pot desfasura normal
activitatile cotidiene atunci candreusesc sa tina sub control nivelul glicemiei prin exercitii fizice,
dieta corespunzatoare si medicatia hipoglicemianta.
Din ce in ce mai multi adulti si copii dezvolta diabet zaharat de tip 2, datorita
obiceiurilor alimentare nesanatoase si a sedentarismului

Cauze:
a. Diabetul zaharat de tip 2 apare:
-cand celulele organismului nu raspund la actiunea insulinei, situatie in care celulele nu mai
utilizeaza glucoza sanguina pentru producerea de energie, numita rezistenta periferica la
actiunea insulinei;
- pancreasul nu mai produce suficienta insulina.

Mecanism fiziopatogenetic
Diabetul zaharat este o afectiune cronica in care apar perturbari ale metabolismului
(proces prin care organismul acumuleaza energie din alimente ). Diabetul este prezent atunci
cand apare rezistenta la nivel celular la actiunea insulinei sau cand pancreasul nu mai secreta o
cantitate adecvata de insulina. Insulina este hormonul care asigura necesarul I energetic celular,
prin utilizarea glucozei ( zaharului ).

15
 Hiperglicemia este principala cauza a alterarilor care apar in timp la nivelul altor organe:
cord, vase mari, ochi, rinichi, nervi.
Diabetul zaharat tip 2 apare in special la adult, dar din ce in ce mai multe cazuri sunt
diagnosticate la copil.
Adesea, persoanele cu diabetul zaharat tip 2 sunt supraponderale si sedentare. Multi
oameni au prediabet(toleranta alterata la glucoza care se caracterizeaza prin valori crescute-ale
zaharului din sange, dar nu suficient de mari pentru a fi pus diagnosticul de diabet.
Odata pus diagnosticul de diabet zaharat tip 2, echipa de medici trebuie sa elaboreze un
plan terapeutic individualizat. Tratamentul include de obicei dieta adecvata, program de
exercitii fizice, scadere in greutate, monitorizarea glicemiei si daca este nevoie tratament
medicamentos. O buna cooperare cu medicul specialist ajuta pacientul sa tina boala sub control
si sa previnaaparitia unor complicatii grave. In timp, capacitatea secretorie a pancreasului
endocrin devine din ce in ce mai insuficienta, astfel incat insulina secretata nu mai poate mentine
glicemia in limite normale.
Controlul nivelului glicemiei previne aparitiacomplicatiilor:
starea hiperosmolara este o complicatie acuta care apare in diabetul zaharat tip 2 fiind
cauzata de obicei de infectie(gripa sau alta infectie ), infarct, deshidratare ( ingestia insuficienta
de lichide ), tratamentul diuretic, in special cand pierderea de lichide
nu este inlocuita prin aport adecvat de lichide. - complicatii tardive produse de hiperglicemie:
leziuni oculare (retinopatie), afectare renala (nefropatie ), leziuni nervoase(neuropatie ), anomalii
cardiace (inclusiv infarct miocardic ), leziuni vasculare aterosclerotice (ce duc la aparitia
accidentelor vasculare cerebrale, a arteriopatiei periferice, posibil la amputare ).

Factori de risc
Factorii de risc ce nu pot fi controlati sunt urmatorii:
- istoric familial, ( rude de gradu unu: parinte, frate, sora ) cu diabetul zaharat tip 2;
rasa de etnia - afroamericanii, hispanici, americani nativi, americanii asiatici si populatia din
insulele oceanului Pacific au risc mai mare de a se dezvolta diabetul zaharat tip 2 fata de
populatia caucaziana;
- varsta inaintata creste riscul aparitiei diabetul zaharat tip 2; totusi numarul copiilor cu
diabet zaharat tip 2 este in crestere, de obicei acestia fiind obezi, sedentari si cu istoric pozitiv de
diabet zaharat
Persoanele care vor sa previna aparitia diabetului zaharat isi pot face testarea glicemiei.

16
 Simptome

In stadiul incipient al bolii, nivelul glicemiei creste foarte lent, astfel incat pacientul I este
asimptomatic. O treime din pacientii cu diabet nu stiu ca sufera de aceasta boala.
Simptomele de diabetul zaharat includ :
1.polidipsie
2.poliurie ( urinare in cantitate mai mare ),
3.polifagie
4.scadere ponderala,
5.oboseala
6. numeroase infectii
7.vindecare lenta a ranilor
8.vedere incetosata
9. furnicaturi sau amorteala la nivelul membrelor

Complicatii

17
1.Complicatii acute :
a. Cetoacidoza diabetica- indusa de productia de corpi cetonici, paralel cu
scaderea degradarii si eliminarii lor, proces secundar intensificarii
proceselor de lipoliza si proteoliza , in conditiile unui deficit major de
insulina. Este mai frecventa la pacientii cu Diabet Zaharat tip 1, dar poate
complica si in cazul unui pacient cu Diabet Zaharat tip 2 in prezenta unor
cisrcumstante favorizante cum ar fi subdozarea sau intreruperea
tratamentului cu insulina, infarct miocardic sau accident vascular cerebral
b. Coma hiperosmolara diabetica –apared e obicei la pacientii cu Diabet
zaharat tip 2 necunoscut sau neglijat, varstnici cu complicatii si
comorbiditati, cu alterarea capacitatii fizice si mentale. Secaracterizeaza
prin hiperglicemie severa, hiperosmolaritate plasmatica,
deshidratareaccentuata, absenta cetoacidozei si mortalitate ridicata
c. Acidoza lactica: complcatie metabolica grava a diabetului zaharat
caracterizata printr-o starede acidoza metabolica secundara acumularii
sanguine a acidului lactic in conditii favorizante –infarct miocardic,
insuficienta cardiaca, insuficienta respiratorie, anemie severa, insuficienta
hepatica,septicemie

1. Complicatii cronice:

18
 a. Microangiopatia diabetica: afectare vase mici din organism (capilare ,
arteriole, venule) ,manifestandu-se clini la nivelul retinei, glomerulilor
renali, nervilor
b. Macroangiopatie diabetica –afectarea vaselor mari –ateroscleroza
accelerata, si mediocalcoza Monckerberg care este specifica
pacientilor cu diabet
c. Nefropatie diabetica- afectarea parenchimului renal ce poate fi data de
modificari micro, macroangiopatice sau infectii ( glicozuria predispune
la infectii )
d. Retinopatia diabetica – complicatie specifica pacientilor cu Dz tip 1 si a
celor cu Dz tip 2 dupa 20-30 de ani de evolutie a bolii. Apare la ambii
ochi, cu leziuni de graviate asemanatoare. Poate duce la orbire
e. Neuropatie diabetica – reprezinta tulburarile neurologice ce aparla
pacientii cu diabet zaharat si este cea mai frecventa complicatie a
acestora. Poate afecta nervii membrelor inferioare,pacientii prezentand:
parestezii, senzatie de rece, amorteli, dureri foarte intense, dar si nervii
inimii, rinichilor, stomacului, intestinului,plamanului pacientii acuzand
hipotensiune ortostatica, tahicardie, constipatie
f. Gangrena diabetica
g. Tulburari ososase: osteopenie, osteoporoza

Consultul de specialitate

19
Se apeleaza la medicul de specialitate cand:
persoana cu varsta mai mare de 45 de ani caruia nu i-a fost niciodata masurata glicemia sau
nu a fost investigata pentru diabet de mai mult de 3 ani.
- persoanele cu varsta mai mica de 45 de ani, cu factori de risc pentru diabet de tip 2 si care
doresc sa fie testate.
-prezenta unuia sau mai multor simptome de diabet zaharat (sete intensa, urinari in cantitati mari,
foame excesiva, pierdere inexplicabila in greutate, sau oboseala excesiva ).
prezenta altor semne de diabet zaharat tip 2 precum rani care nu se vindeca sau infectii
frecvente;
Persoanele care nu au fost diagnosticate cu diabetul zaharat tip 2 dar care constata care au
urmatoarele simptome ale complicatiilor acestei boli:
durere forma de arsura, amorteala, furnicaturi la nivelul picioarelor sau mainilor;
- ameteala sau slabiciune la ridicarea sau asezatul brusc;
-fulgere luminoase,” puncte negre, pete, dungi la nivelul campului vizual;
-persoana obeza, sedentara care doreste sa previna aparitia diabetului zaharat tip 2
-persoana care a fost diagnosticata cu prediabet care doreste sa reduca riscul de aparitie al
diabetului zaharat tip 2.
Expectativa vigilenta
In cazul in care apar simptome de diabet zaharat tip 2 nu este indicata expectativa,
deoarece diabetul avanseaza si pot apare complicatii grave in cazul in care nu este pus
diagnosticul si nu se intervine terapeutic precoce.
In cazul in care exista simptome de diabet, mai ales daca sunt prezenti factorii de risc
este indicat cnsultul de specialitate.
Persoanele care sunt suspecte de existenta diabetului insulino—independent pot fi
diagnosticate de catre:
medicul de familie medicul de medicina generala medicul internist pediatrul
- endocrinologul medicul de nutritie,boli metabolice si diabet

Investigatii
Pentru a confirma suspiciunea de diabet zaharat tip 2 medicul specialist va cere un set
de teste ce masoara nivelul glucozei sanguine (glicemia). Deobicei, determinarea glicemiei se
face dimineata pe nemancate. Uneori este necesara efectuarea unei investigatii suplimentare

20
TTGO ( test oral de toleranta la glucoza ), insa nu este recomandat deoarece necesita timp si are
un cost crescut.
Criterii ADA de diagnostic pentru DZ:
 HbA1c ≥6,5 sau
 Glicemie a jeun ≥ 126 mg/dl sau
 Glicemie ocazionala (intamplatoare) (la un pacient cu simptome caracteristice de
hiperglicemie- poliurie, polidipsie, polifagie, scadere ponderala) ≥ 200mg/dl

Pentru a pune diagnosticul de diabet zaharat tip 2 se iau in considerare pe langa nivelul
glicemiei, istoricul medical si examenul clinic al pacientului.
Daca glicemia este mai mare decat valoarea normala dar sub nivelul celei care defineste
nivelul diabetului, aceasta situatiecaracterizeaza toleranta alterata la glucoza cu risc crescut de
aparitie al diabetului zaharat tip 2.
Alte examene paraclinice precum masurarea ambulatorie a glicemiei sau determinarea
glucozei urinare nu sunt cele mai bune metode de diagnosticare al diabetului zaharat tip 2, insa
monitorizarea ambulatorie a glucozei este esentialadupa ce a fost pus diagnosticul de diabet. De
asemenea un examen complet al aparatului cardiovascular este important pentru depistarea unor
afectiuni cardiace.
Diagnostic precoce
Dupa varsta de 45 de ani este indicata determinarea valorilor glicemiei odata la 3 ani.
De asemenea vor fi testate pentru diabet persoanele hipertensive si cu valori crescute ale
colesterolului.
Medicul va depista existenta factorilor de risc si va stabili frecventa la care se vor
efectua testarile.
Asociatia Americana de diabet recomanda ca masurarea glicemiei sa se faca des sau sa
se inceapa de la o varsta mica in urmatoarelesituatii:
istoric familial - parinte, frate, sora cu diabet zaharat tip 2 obezitatea indexul masei
corporale ( IMC ) mai mare sau egal cu 25 diabetul ( toleranta alterata la glucoza )
hipertensiune arteriala nivel crescut al colesterolului istoric de diabet zaharat
gestational sau femeile care au nascut un copil cu greutate mare la nastere ( peste 4 kg )

Tratament - Generalitati

21
 Depistarea riscului crescut sau punerea diagnosticului de diabet zaharat tip 2 la persoana
in cauza sau a unui membru al familiei poate provoca panica.
Multi sunt socati la aflarea diagnosticului in timp ce altipacienti se simnt mai bine daca
afla care este cauza simptomelor lor. Este normal ca pacientii sa reactioneze prin furie sau
depresie daca afla ca au o boala cronica, insa e important ca acestia sa fie informati ca pot duce o
viata normala daca reusec sa-si mentina glicemia in limite normale. Scaderea in greutate, dieta
corespunzatoare si desfasurarea unui program regulat de exercitii fizice sunt modalitati foarte
eficace pentru a mentinescazut nivelul glicemiei.
Nu exista vindecare in cazul diabetului, insa sunt mai multe modalitati terapeutice care
sunt indicate in diabetul zaharat de tip 2.
Chiar in cazul in care pacientul este asimptomatic este necesara inceperea tratamentului
pentru a preveni evolutia bolii si aparitia complicatiilor•.
La unii pacienti, modificarea dietei sau aplicarea unui program regulat de exercitii fizice
sunt suficiente pentru a controla nivelul glicemiei. La altii, insa este necesar inoducerea
tratamentului medicamentos.

Principii de tratament ce trebuie respectate:

1. modificarea dietei cu repartizarea carbohidrantilor pe parcursul unei zile
astfel incat nivelul glicemiei sa ramana constant la actiunea insulinei
2. program de exercitii fizice, care imbunatates raspunsul celulelor
organismului la actiunea insulinei monitorizarea nivelului glicemiei astfel
incat sa ramana in limitele normale stabilite
3. adaugarea medicamentelor in cazul in care nu se respecta dieta sau
efectuarea unui program mai intens de exercitii pentru a mentine glicemia
in limite sigure.
4. este necesar unul sau mai multe tipuri de medicamente antidiabetice pentru
a stimula productia de insulina a organismului sau pentru a imbunatati
utilizarea ei
5. introducerea unei doze de insulina sau a tratamentului cronic, insulina se
poate administra singura sub forma injectabila sau poate fi asociata
medicatiei orale antidiabetice
6. control medical periodic pentru a evalua eficienta tratamentului sau pentru
depistarea precoce a complicatiilor oculare, cardiovasculare, renale,
nervoase.

22
 Alte probleme importante
- purtarea unor bratari puse la dispozitie de catre medic, farmacist prin care sa se
faca identificarea rapida a bolii si a persoanei care are diabet. pentru a putea fi
tratata atat hiper cat si hipoglicemia
- o atentie deosebita trebuie acordata pielii, dintilor, picioarelor si gingiilor-
pacientul este instruit sa se autocontroleze daca nu zilnic macar saptamanal,
pentru a putea trata din timp eventualele leziuni aparute

Tratament nonfarmacologic:

 Mentinerea unei greutati corporale adecvate.

Pentru a depista obezitatea se pot folosi tabele cu greutatea si inaltimea ideala. In cazul in
care este necesara scaderea in greutate, pierderea intre 4, 5- 9,1 kg poate reduce riscul aparitiei
diabetului zaharat tip 2. exercitiul fizic regulat de cel putin 30 de minute pe zi,nu trebuie
neaparat desfasurarea unei activitati epuizante sau inscrierea la o sala de gimnastica, orice efort
fizic care creste rata cardiaca este util.
Pentru inceput se poate incerca mersul in ritm moderat folosind pedometrele care
monitorizeazanumarul de pasiefectuati. Persoanele cu risc de a face diabet zaharat tip 2 se vor
adresa medicului specialist pentru intocmirea unui program individualizat de exercitii fizice.
Alimentatia sanatoasa bogata in fructe si legume, cereale integrale, nuci pot diminua
riscul de a face diabet zaharat tip 2. Excesul de dulciuri, carne rosie, alimente tip fast - food si
exces de bauturiracoritoare cresc riscul de dezvoltare a diabetului.
 Combaterea sedentarismului
 Abandonarea fumatului
 Scaderea consumului de alcool
 Reducerea ingestiei de sare
 Combaterea stresului psihic

23
 Profilaxia complicatiilor diabetului
Reducerea riscului de a dezvolta complicatiile diabetului pot fi realizate prin: controlul
glicemiei si mentinerea la o valoare apropiata de tinta administrarea unor doze mici de aspirina
pentru a preveni infarctul miocardic sau accidentele vasculare cerebrale sau a obstructiilor
arteriale periferice
- controlul medicamentos al tensiuni arteriale si a nivelului crescut al colesterolului
administrarea unui inhibitor de enzima de conversie sau a unui blocant de receptori de
angiotensina II, chiar daca pacientul nu este hiperteniv, pentru prevenirea aparitiei nefropatiei
diabetice examen oftamologic periodic ingrijirea atenta a picioarelor
oprirea fumatului; fumatul grabesteaparitiacomplicatiilor diabetului
2. Tratament medicamentos
Unii pacienti cu diabet zaharat tip 2 raspund bine la medicatia diabetica, aceasta
stimuleazaproductia proprie de insulina, reduce rezistenta periferica la actiunea insulinei sau
incetineste absortia carbohidrantilor.
Unii pacienti nu au nevoie de medicatie, in timp ce la altii un singur medicament este
suficient, dar se pot asocia mai multe antidiabetice orale in functie de necesarul fiecaruia si de
nivelul fiecaruia.
Unii pacienti cu diabet zaharat tip 2 iau tratament antihipertensiv sau de scadere a
colesterolului plasmatic, cat si doze mici de aspirina pentru a preveni infarctul miocardic,
accidente vasculare cerebrale sau obstructiile vaselor mai periferice.
3.Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical nu este indicat in cazul diabetului zaharat tip 2. Totusi,
pacientii supraponderali sunt consideraticandidati pentru chirurgia gastrointestinala
( inel gastric ), care ajuta la scadereaspetaculoasa in greutate. Totusi, exista multe
riscuri ale acestei operatii si de aceea multispecialisti nu o recomanda.

4.Tratament farmacologic
a)Medicamente antihiperglicemiante orale si injectabile non insulince
Biguanidele (BG) metformin reprezinta prima obtiune terapeutica in Dz tip2 datorita
efectelor de reducere a insulnorezistentei periferce,reduce a lipotoxicitatiidoza de metformin
este de 1000-3000 mg/zi in monoterapie sau asociat cu celelalte clase;

24
 Sulfonilureicele (SU) glibenclamid, glipizid,glicazid isi exercita efectul hipoglicemiant prin
mecanise pancreatice( cresterea secretiei de insulina) si extrapancreatice( cresterea
sensibilitatii periferice la insulina)
Metiglinidele(MG) repaglinida,nateglinida au mecanism de actiune simular cu
sulfonilureicile,cu durata mai scurta,fiind utilizate pentru corectarea hiperglicemiei posprandiale
Tiazolidindionele (TZD) pioglitazona reprezinta agonisti PPAR-gama si actioneaza prin
ameliorarea sensibilitatii de insulina la nivelul ficatului, tesutului adipos si tesutului muscular
Inhibitorii alfa-glucozidazei (IAG) acorboza,miglitol actioneaza prin reducerea scindarii
oligozaharidelor la nivelul enterocitelor cu reducerea absorsitiei acestra si reducerea glicemiei
postprandiale;
Incretinmimeticele (IM) includ inhibitorii ipepdidil-peptidazei ,efectele hipogliemiante se
datoreaza ameliorarii scretiei de insulina, dependenta de glucoza,reducerea senatiei de
glucogon,diminuarea senzatiei de foame,reducerii golirii gastrice

2. Insulinoterapie
Indicatiile insulinoterapiei:
DZ tip 1-insulina este,pana in prezent, singurul medicament care asigura
supravetuirea
DZ tip 2 in cazul
-esecul terapiei cu antidiabetice ninsulinice in doze maxim tolerate;
-contraindicatiilor antidiabeticilor neinsulinice,datoratat reactiilor adverse ale
acestora;
Episoade de stres metabolic acut(infectii,abdomenacut,infarct miocardic,AVC.)pre-
intra si postoperator-necesar tranzitoriu de insulina

25
 Capitolul 3
Antidiabetice de sinteza
Sinonime: Hipoglicemiante orale.
Baze fiziochimice: Sunt derivati de la doua structuri chimice de baza, diferite intre ele:
sulfoniluree
- biguanide
Farmacoterapia: Diabeticii varstnici ( peste 40 de ani ) de tip stenic cu consum crescut
de insulina si cel insulino - rezistent. Diabet recent de cel mult IO ani, care nu a facutinsulino -
terapie si este bine influentat de antidiabetice de sinteza. Diabet care necesita mai putin de 40
u.insulina pe zi . Au fost recomandate prediabeti pentru a pondera raspunsul amplu al insulinei la
glucoza.

26
 Tinand seama de unele aspecte farmacodinamice, sulfonidele hipoglicemiante sunt
indicate mai ales la adultii care nu sunt insulinoprivi si nu sunt obezi, in timp cebiguanidele sunt
recomandate indeosebi la obezi. Multi copii diabetici sunt insulinoprivi, deci nu pot fi tratati cu
sulfoniluree sau biguanidine.

Eficienta imediata a hipoglicemiantelor este evidenta. Bolnavii observa diminuarea sau

disparitia poliuriei, a pruritului vulvar, scadereaincindenteiinfectiilor.
In ce priveste efectele pe termen lung si indeosebi , diminuarea si prevenirea angiopatiei
diabetice, si a complicatiilor ei, in literatura exista date contradictorii. Numeroase discutii s-au
purtat in jurul datelor furnizate de „ University Grup Diabets Program " ( Diabets 1970- 1974 ).
Cei 1027 de bolnavi investigati au fost impartiti in 5 laturi, tratate astfel: insulina in doza fixa;
insulina in doze adaptate glicemiei; insulina tolbutamida; fenformin si placebo.
Toti bolnavii au primit dieta hipocalorica.
Cele mai bune rezultate s-au obtinut la lotul 2.
Loturile 3-4 au avut mai multe decese si accidente cardiovasculare decat lotul placebo. S-
au adus unele critici la experimentul mentionat
Evolutiafiecarui bolnav se urmareste prin dozarea periodica a glicemiei. Dozele de
antidiabetice se ajusteaza in functie de necesitati.
Alte indicatii: Angor, tulburari vasculare periferice, unele boli cutanate.
Farmacoepidemiologie

Contraindicatii: Diabetul juvenil, cel care necesita doze mari de insulina, in precoma si
coma diabetica, infectii si interventii chirurgicale la diabetici, de compensari si acidoza sau
insuficienta renala avansata.
Sunt inutile la diabetici adulti la care se poate mentine glicemia si greutatea corporala prin dieta
hipocalorica si exercitii fizice.
Interactiuni: Accentueaza efectul hipoglicemiant: cloranfenicol, guanetidina, anabolizante,
propanolol, alcaloizi.
Diminueaza efectul hipoglicemiant: ac. , nicotinic, saluretice, corticosteroizi.
Sulfamide hipoglicemiante
Sinonime: Sulfoniluree, sulfamide antidiabetice.
Baze farmacocinetice
Se absorb bine din tubul digestiv. Biotransformare prin acetilare. Particularitatile
farmacocineticereprezinta, alaturi de potenta, singurele aspecte care deosebesc sulfamidele
hipoglicemiante intre ele.

27
 Baze farmacodinamice
Mecanismele de actiune sunt comune tuturor sulfamidelor hipoglicemiante. Substantele
se deosebesc intre ele prin potenta. Sulfamidele din prima generatie sunt activate la doze intre
ele 100 -1500 mg/zi. Cele din a doua generatie, la 1- 5mg /zi.
Substantele produc hipoglicemie la animale si oameni normali, scad hiperglicemia la
diabetici. Nu produc hipoglicemie la animale pancreapectomizate total dar o produc la cele cu
pancreatectomiepartiala ca si cele hepatectomizate, lipsite de hipofiza, suprarenale, tiroida,
paratiroide, testicule, ovare.
Actiuni la nivelul pancreasului. Au efect p insulotrop, elibereaza insulina stocata in celula [3
dar nu stimuleaza procesele de sinteza a insulinei.
Sulfamidele hipoglicemiante cresc insulina circulanta, actiunea fiind maxima 2 -10 minute cu
valori minime ale glicemiei la 20 - 30 minute. Actiunea se mentine in timp, dupa oprirea
perfuziei.
Stimuleaza experimental cresterea si regenerarea celulelor -pancreatice.
Celulele neformate sunt granulate, deci au capacitate functionala. Au efect si in vitro, pe
pancreas izolat.
Efectele hepatice si periferice. Cresc glicogenul hepatic diminueaza glicogenoliza si
gluconeogeneza. Inhiba glucozo-6 - fosfataza si insulinaza hepatica, implica legarea insulinei
de proteine, sub aceasta forma hormonul pierzand capacitatea hipoglicemianta.
Alte actiuni: Cresc hipogeneza, au actiune de tip antabuz, cresc secretia si aciditatea sucului
gastric, au efect hipotiroidian. Tolbutamida si cloropamida cresc activitatea fibrinolitica a
sangelui, la aterosclerotici si diabetici, actiune care nu poate fi corelata cu modificarea
glicemiei.
Baze farmacotoxicologice
Erupiii cutanate, Jena epigastrica, hiporexie, diaree, leucopenie, agranulocitoza, icter
de staza.
Coma hipoglicemica: prelungita cu persistenta glicemiei scazuta, mai multe zile se
poate complica cu accidente vasculare cerebrale, letale; este mai frecventa peste 60 de ani la cei
tratati cu sulfoniluree, cu actiune lunga la cei cu insuficienta renala si diminuarea
excretieisulfoniluree la care se poate adauga o insuficienta heapatica cu tulburarea
biotransformarii; in unele cazuri de acest fel semiviatatolbutamidei a ajuns la 70 de ore.
I Toleranta: se instaleaza uneori dupa prima luna de administrare; in acest caz este
necesara administrarea unei alte sulfoniluree sau a unei biguanide.

28
 Farmacoepidemiologie
1. Interactiuni.
2. Accentueaza efectul hipoglicemiant: fenilbutanaza, oxifenbutanaza,
salicilatii, sulfamide antibacteriene, insulina, biguanidine, anabolizante, autocoagulant
orale,clafibrat
3. Sulfonilureeleaccentueaza si prelungeste efectul deprimant asupra SNC al
barbituricelor, altor hipnotice si sedative.
Sulfamidele hipoglicemiante atat din prima generatie cat si din generatia a doua sunt
generatii din acid —sulfonilureic cu urmatoarea structura chimica: inel benzenic + grup
sulfonil + uree.
Dupa natura radicalului R din stanga nucleului benzenic care conferaproprietatile sale
hipoglicemiante se cunosc astazi in mare numar de clase de sulfamide hipoglicemiante.

Exemple de sulfamide hipoglicemiante:

A.Glibenolamid ( glibenolamiduree )

Compozitie: comprimate contin andglibenolamida 5 mg

Actiune terapeutica: sulfamida antidiabetica care favorizeaza eliminarea insulinei din
celulele 13 - pancreatice si creste sensibilitatea receptorilor periferici de insulina.
a.Indicatii: diabet la adulti non — insulino- dependenti care nu poate fi echilibrati numai prin
dieta

b. Contraindicatii:
Diabet insulino- dependent;
Diabet juvenil;
Diabet acidocetonic;
Precoma diabetica;
Diabet cu insuficienta hepatica;
Insuficienta renala sau insuficienta renala severa;
Diabet cu obezitate ce nu poate fi nlaturat prin dieta;
Alergie la sulfamide si antecedente.

29
 In interventile chirurgicale, infectiile intervenite obliga la cresterea dozei sau in cazurile
severe la instituirea tratamentului cu insulina. Alcoolul, acidul acetilsalicilic cresc riscul
hipoglicemiei prin interventiile de ordin farmaceutic, propanolul, acidul nicotinic, insulina
favorizeazascaderea glicemiei prin actiunisangerice, barbituricele micsoreaza efectul
hipoglicemic al glibenolamidei prin inductie enzimatica, diureticele, furosemidul,
glucocorticoizii astrogeni si contraceptivele orale actioneaza antagonic; aceste asociatii pot face
necesara modificarea dozei de glibenolamida si controlul glicemiei.
Sarcina si alaptare: Glibenolamidul nu se administreaza in timpul sarcinii si alaptarii.
c.Reactii adverse: In general bine suportat, provoaca rareori greturi, senzatii de greutate
epigastrica, constipatie sau diaree, urticarie, eruptii maculopapuloase, ipotiroidism, leucopenie,
trombocitopenie reversibila, cresterea fosfatazelor, posibil icter colestatic. Supradozarea absoluta
sau relativa provoaca hipoglicemie.
d. Mod de administrare
Tratamentul se incepe cu o jumatate de comprimat ( 2,5 mg) pe zi la micul dejun,
crescand la nevoie la 1 % -2 comprimate pe zi, mai putin la batrani ( in doua reprize dimineata si
seara inainte de masa). Tratamentul trebuie monitorizat prin control periodic al glicemiei, al
numarului globulelor sanguine si al hemoglobinei glicozinate. Atentie ! In cursul tratamentului
este interzisa consumarea bauturilor alcoolice. Asocierea cu alte medicamente se va face numai
cu acordul medicului.

B. Tolbutamid ( tolbutamiduree )

Compozitie: Comprimate continand 500 mg de tolbutamid.

Actiune farmacoterapeutica : Se absoarbe repede si complet din tubul digestiv

30
 Timpul mediu de injumatatire este de aproape 6 ore ( 3,5 - 8 ore). Este inactiva prin
metabolizare hepatica de aceea trebuie folosita cu prudenta la bolnavii cu insuficienta hepatica.
Efectul este de durata relativ scurta ( 6 -12 ore ) de aceea este de preferat ca doza zilnica sa fie
fractionata.
Tolbutamida este avantajoasă la varstnici, deoarece efectul este usor controlabil.
tolbutamida este o sulfamida antidiabetica hipoglicemianta, actionand predominant prin
stimularea secretiei de insulina a pancreasului, efectul mentionandu-se 8—10 ore.
a. Indicatii: Diabet pancreatic non- insulinodependent moderat ( care necesita doze de insulina
sub 35 de untatiinternationale, dar nu poate fi controlat numai prin dieta
Ihipoglucidica ), stabil la adultul cu greutate normala
b. Contraindicatii: Alergie la tolbutamida, diabet juvenil, diabet instabil, diabet cu acidoza,
cetoza sau coma, diabet in prezenta febrei, traumatismelor grave sau infectiilor ( este
necesara insulina ) insuficienta hepatica sau tiroidiana grava, sarcina.
c. Reactii adverse: Obisnuit cu sulfamidele antidiabetice; sunt relativ rare. Au fost evidentiate la
unii bolnavi microgranuloame in diferite tesuturi, inclusiv in miocard ceea ce ar putea explica
cele catevasemnalari privind crestereamortalitatii prin infarct miocardic la pacientiitratati cu
tolbutamida.
Atentie ! A se folosi cu prudenta la bolnavii cu insuficienta hepatica.
Interactiuni medicamentoase: Diureticele tiazidice si alte saluretice, glucocorticoizii, barbituricele,
acidul nicotinic, hormonii tiroidieni, simpatomimeticele si clorpromazina antagonizeaza scaderea
glicemiei. Insulina, metformina, unele sulfamide antibacteriene, cloramfenicolul, tetraciclina,
fenilbutazona, amino fenazona, salicilatii, ciclofosfamida favorizeaza reactii lehipoglicemice. Se
va evita consumul de bauturi alcoolice ( cresc riscul hipoglicemiei ).
d. Mod de administrare: 400 - 800 mg in prima zi ( 4 -8 comprimate ), 300 - 600 mg in a doua zi
( 3 —6 comprimate ), 300 - 500 mg in a treia zi ( 3-5 comprimate), 100 300 mg (13 capsule ) in
zilele urmatoare, ce tratament de intretinere. Administrarea se face dupa mese, in 2 sau 3 prize
pe zi.
Conditii de pastrare: La adapost de lumina, caldura si umiditate.

31
C. Clorpropamid

(chlorpropamid, chloronse, diabetoral,diabinese)

Comprimate continandclorpropamida 250 mg.
Actiune: Sulfamida antidiabetica ce efect rapid, intens si prelungit. Incepe de la
administrare, este maxim la 3 -6 ore, si se mentine cel mult 24 de ore; actioneaza prin stimularea
secretiei pancreatice de insulina. Stimuleazasecretia de vasopresina si creste actiunea acesteia la
nivelul rinichiului.
a.Indicatii: Diabet pancreatic moderat ( care necesita doze sub 35 de unitatiinternationale dar nu
poate fi controlat numai prin dieta hipoglucidica), stabil la adultul cu greutate normala; diabet
insipid central.
Administrare: In diabetul zaharat se administreazaobisnuit 25 —500 mg /zi (1- 2 comprimate), o
data pe zi inaintea micului dejun; tratamentul incepe cu doze mici (125
I mg), care cresc progresiv in functie de glicemie, dozarea trebuie individualizata ( doza eficace
este cuprinsa intre 125 mg silg ), in diabetul insipit 100 - 500 mg /zi.
b.Contraindicatii: Alergie la sulfamide, diabet juvenil, diabet instabil, diabet cu acidoza, cetoza
sau coma, diabet in prezenta febrei, traumatismele grave sau a infectiilor ( este necesara
insulina ), insuficienta hepatica sau tiroidiana grava, parfinii hepatice, sarcina; prudenta la renali
si hepatici, debiliati, malnutriti.
Atentie: La asocierea cu diuretice tiazidice si la alte saluretice, glucocorticoizi
asociatiiestroprogestative, barbiturice, acid nicotinic, hormoni tiroidieni , simptomimetice si
clorpromazina care antagonizeazascaderea glicemiei. Asocierea cu insulina, metformina
( Meguan), unele sulfamide antibacteriene, cloranfenicolul, tetraciclina, fenilbutazona,
aminofenazona si altitirazoli; se va evita consumul de bauturi alcoolice.
Trebuie evitat la bolnavii cu insuficienta renala ( acumularea de cantitati toxice ): pericol de
hipoglicemie, mai ales la batrani, la bolnavii cu scleroza avansata si la cei care nu coopereaza.
c.Reactii adverse: Reactii hipoglicemice cand doza este prea mare ( bolile hepatice si renale,
malnutritia, debilitatea, varstainaintata, bauturile alcoolice, insuficienta suprarenala si hipofizara
sunt factori favorizanti ); greata, neplacere epigastrica ( doza zilnica se fractioneaza); diaree,
anorexie, cefalee, eruptii cutanate alergice; foarte rar disfunctie hepatica, icter colestatic,

32
leucopenie, agramlocitoza, anemie hematolitica. Poate fi cauzata de hipoglicemie prelungita,
uneori hipotermii si detentie de apa.
D.Gliciclamid
Sinonime: Glycyclamideem, Cicloral, flacon cu 30 comprimate de 0,25 g. Se administreaza
oral in 2-3 prize zilnice. Doza zilnica este de 0,25 - 1 g.
E. Minidiab ( glifizideem )

Actiune terapeutica: Minidiab este un antidiabetic oral, de generatie noua, care prezinta o buna
activitate hipoglicemianta si otoxicitate extrem de redusa.
1. Farmacologie:
2. Principiul activ-glifizida - constituie o etapa importanta in tratamentul oral
al diabetului zaharat si este rezultatul unor numeroase studii efectuate la Institutul de Cercetari
Farmitolia Carlo Erba.
Studii farmacologice la animal: Studii farmacologice aprofundate au demonstrat ca
glifizida reduce glicemia la animalele normoglicemice si antagonizeaza hiperglicemia
provocata prin diferite metode experimentale. Teste farmacologice efectuate in vitro si in vivo au
evidentiat faptul ca medicamentul actioneaza prin stimularea celulelor p pancreatice.
Studii toxicologice de lunga durata efectuate pe diverse specii de animale au confirmat
toxicitatea neglijabila a Minidiab- ului.
Farmacologie clinica: Minidiab- ul se absoarbe rapid si in totalitate la nivelul tractului intestinal,
asigurand o actiune rapida si constanta, o scadereevidentiata a glicemiei se observa in prima
jumatate de ora de la administrarea orala. Eliberarea Minidiab -ului din organism este rapida,
realizandu-se prin excretia urinara de metaboliti practice inactiv. Minidiab -ul administrat inainte
de fiecare masa principala reprezinta o masura utila de control a hiperglicemiei postfrandiala,
fara riscul aparitiei a episoadelor de hipoglicemie datorate fenomenului de acumulare. In studii
efectuate in mai multe tari, s - videntiat eficacitatea si siguranta Minidiab-ului in controlul
diabetului zaharat de maturitate. Minidiab - ul prezinta aceasi eficienta terapeutica si tolerant
chiar dupamulti ani de tratament.
a.Indicatii: Diabetul zaharat de maturitate care nu se poate trata numai prin dieta.

33
b.Contraindicatii: Ca si alte sulfoniluree, Minidiab este contraindicat in urmatoarele cazuri:
diabet zaharat insulino - dependent, cetoacidoza diabetica , coma si precoma diabetica, sarcina,
alterari grave ale functiei renale sau hepatice, insuficienta adrenala, cazuri confirmate de
hipersensibilitate la medicament.
Utilizarea sulfonilureelor in diabetul latent si starile pediatrice nu este recomandata.
Posologie si mod de administrare: Doza trebuie adaptata pentru fiecare pacient, pe baza
controalelor periodice ale glicozuriei si ale glicemiei. In general normalizarea glicemiei este
obtinuta cu doze variind intre 3,5 si 20 mg Minidiab ( % - 4 comprimate pe zi ). La
pacientiitratati pentru prima data se incepe h - I comprimat pe zi si se creste pana la normalizarea
glicemiei.
La pacientii tratati deja cu hipoglicemiante orale, doza depinde de statusul clinic
metabolic al fiecarui medicament si de tratamentul hipoglicemiant anterior; in aceasta situatie
este recomandabil sa se inceapa cu doze mici, care apoi cresc treptat pana la normalizarea
glicemiei. Acestipacienti necesita o supraveghere atenta, uneori este recomandabil a se pastra o
perioada de timp tratamentul anterior si inceputul tratamentului cu Minidiab.
c.Reactii adverse: Utilizarea hipoglicemiantelor orale apartinand grupei sulfonilureelor trebuie
limitata numai la pacientiiprezentand diabet zaharat de maturitate simptomatic, fara cetoacidoza,
atunci cand acesta nu poate fi tratat numai prin dieta si cand administrarea de insulina nu este
indicata. In cazul aparitiei hipoglicemiei se vor administra hidranti de carbon ( zahar ); in cazuri
mai grave care pot fi insotite de pierderea cunostintei si se va administra i.v. o perfuzie lenta de
solutie de glucoza.
Instituirea unui tratament insulinic temporar pentru a mentine un control metabolic adecvat poate
fi necesara in urmatoarele cazuri: traumatisme, interventii chirurgicale, boli infectioase si
afectiuni febrile.
La pacientii aflati sub tratament cu sulfoniluree, trebuie avuta in vedere posibilitatea
aparitieireactilor de tip antabuzdupa ingestia de bauturi alcoolice. Actiune hipoglicemianta a
sulfonilureelor poate fi crescuta de dicumarol si derivati, IMAO, sulfonamide, fenilbutazona si
derivati, cloramfenicol, ciclofosfamida, probenecid, feniramol si salicilati. Efectul
hipoglicemiant poate fi redus prin administrarea concomitenta de adrenalina, corticosteroizi,
contraceptive orale-si diuretice tiazidice. Administrarea concomitenta a p - blocantelor trebuie
facuta cu prudenta. Nu lasati medicamentul la indemana copiilor.
d.Precautii: Pacientii trebuie sa respecte riguros prescriptia medicului referitoare la regimul
dietetic, doza si orarul de administrare a medicamentului; ei trebuie invatati sa recunoasca

34
prompt primele simptome ale hipoglicemiei (cefalee, iritabilitate,tulburari de somn, tremur,
transpiratii profunde ) pentru a contacta medicul in timp util.
e.Efecte secundare: Desi au frecventa scazuta, episoadele de hipoglicemie pot aparea in cursul
tratamentului de sulfoniluree la pacientii in varsta sau cu diversitate in caz de efort fizic,
alimentatia neregulata, indigestie si bauturi alcoolice sau in cazul alterarii functiei hepatice sau
/si renale. Frecventa tulburarilor gastrointestinale ( greata, senzatii de plenitudine epigastrica ) si
a cefaleei este rara. Aceste tulburari sunt legate de doza si ele dispar cand doza se reduce.
Pacientiitratati cu sulfoniluree au prezentat ocazional manifestari alergice cutanate tranzitorii,
care au disparut in cursul
tratamentului. Foarte rar au fost rapoflatealterari ale sistemului hematopoetic, in general
reversibile.

F. Glurenorm( gliguidoneem )

Glurenorm Forma de prezentare: tablete a 30 mg de gliquidon/

tableta
Actiune terapeutica: Glurenormstimuleaza insulele Langerhans pentru a produce I
insulina endogena si este indicat atunci cand metabolismul hidrantilor de carbon numai poate fi
controlat in mod satisfacator doar prin regim alimentar.
a.Indicatii: Tratamentul diabetului zaharat la pacientii de varsta medie si la cei varstnici, adica
diabetul care apare si se manifesta la maturitate.
b.Contraindicatii: Nu se va utiliza in tratamentul diabetului insulino-dependent si in precoma
diabetica, in diabetul cu complicatii; acidoza in prezenta corpilor cetonici, in tratamentul
pacientilor cu alergie la sulfamide si in cursul sarcinii.
c.Precautii: Tratamentul diabetului presupune supraveghere medicala permanenta. Se cere o
atentie deosebita mai ales in perioada de titrare a dozei sau atunci cand se schimba tratamentul,
pana cand se stabileste doza optima, medicamentul poate afecta capacitatea pacientului de a
conduce un vehicul sau de a desfasuraactivitati care presupune o concentrare totala.
Glurenorm este in general bine tolerat de pacientii cu afectiuni renale, dar in situatia unei
afectiuni renale grave este necesar un control medical minutios. In cazul in care in timpul

35
tratamentului se manifesta semne de disconfort ( semne de hipoglicemie, febra, greata ) se va
consulta medicul fara intarziere.
Daca in cursul tratamentului cu Glurenorm se instaleaza sarcina, se va intrerupe
tratamentul si se va consulta medicul imediat.
Pacientii diabetici sunt predispusi la tulburari cardiovasculare. Aceasta categorie de isc
poate fi diminuata numai prin respectarea stricta a regimului prescris de medic. Tratamentul
antidiabetic oral nu se poate substitui regimul alimentar specific prescris, intrucat pentru
tratamentul diabetului regimul alimentar are in primul rand rolul de a controla greutatea
pacientului si este independent de tratamentul medicamentos pe care il prescrie medicul. Asa
cum este cazul formelor orale ale tuturor medicamentelor utilizate in tratamentul diabetului
zaharat, omisia unei mese sau nerespectarea recomandarilor posologice ale medicului pot duce la
o scadere importanta a nivelului glicemiei si eventual la o pierdere a cunostintei. Hipoglicemia se
poate corecta de obicei mancandputin zahar, o bomboana sau band un lichid indulcit. Daca
hipoglicemia persista,se va consulta imediat medicul.
d.Reactii adverse: S-au raportat cazuri rare de hipoglicemie, reactii cutanate alergice, modificari
ale sistemului hematopoetic si intoleranta gastrointestinala.
e.Interactiuni: Actiunea hipoglicemianta a medicamentelor de tipul sulfoniluree poate fi
intensificata in urma efortului fizic, a stresului, a consumului de alcool sau a anumitor
medicamente ca de exemplu salicilati, sulfonamide, preparate pe baza de fenilbutazona,
tuberculostatice, cloramfenicol, ciclofosfamide, inhibitori MAO. Este posibila o reducere a
efectului hipoglicemic prin administrarea concomitenta de clorpromazin, simpaticomimetice,
corticoizi, hormoni tiroidieni, anticonceptionale orale si preparate care contin acid nicotinic.
Glurenorm poate reduce toleranta pacientilor la alcooli.
Dozare, mod de administrare: Instructiunile medicului referitoare la posologie si
regim alimentar adaptate metabolismului individual al pacientului vor fi respectate cu strictete.
Pacientul nu va intrerupe tratamentul fara a consulta medicul in prealabil.
Tratamentul cu Glurenorm ce va incepe de obicei cu % tb. (15 mg ) luata la micul dejun.
Daca aceasta doza se dovedeste insuficienta, va fi marita treptat, conform instructiunilor
medicului.
Trebuie avut in vedere ca o doza totala zilnica de mai mult de 4 tablete ( 120 mg ) nu produce de
obicei un efect mai bun
Schimbarea tratamentului , inlocuirea altor antidiabetice orale cu un mod de actiune
similar: Doza initiala va fi stabilita in functie de starea pacientului diabetic. Atunci cand se trece

36
 de la alte medicamente antidiabetice orale, se va avea in vedere ca efectul unei tablete
Glurenorm ( 30 mg ) este echivalent cu cel al unei doze de aproximativ 1000 mg tolbutamida.
Doza initiala de Glurenorm este de obicei de la % pana la o tableta.
Doza se va mari numai la indicatia medicului, atunci cand se prescrie 2 tablete (60 mg )
doza zilnica poate fi luata in doza unica la micul dejun. Totusi, se obtin rezultate mai bune prin
administrarea dozei in 2-3 prize zilnice. Tabletele de Glurenorm se vor lua la inceputul mesei.
Conditii de pastrare: se va pastraintr-un loc uscat, la o temperatura care sa nu depaseasca 25 C.
Se va pastraintr-un loc sigur si nu se va lasa la indemana copiilor

G. Gilemal - comprimate 5 mg ( glidencladinum )

Proprietati: Antidiabetic oral, de tip sulfoniluree. Efectul sau hipoglicemiant se bazeaza pe
capacitatea de a elibera insulina din forma sa legata, biologic inactiva.
I
insulina, pe de alta parte elibereaza insulina inactiva, legata de proteinele plasmatice.
Poate fi administrat in diabetul non - insulinodependent ( diabet zaharat tip II ) in toate
cazurile unde activitatea celulelor 13 este inca prezenta ( 13 - celule ). Poate fi combinat cu alte
diabetice orale de tip biguanidic. Atinge maximul efectului dupa un efect de tip doze dependent
in circa 2-4 ore si acest efect dispare dupa 24 de ore. Este aproape complet metabolizat in ficat.
Timpul sau de injumatatire este de 10 ore.
a.Indicatii: In diabet zaharat de tip II, unde regimul alimentar nu este suficient. Este in
general eficace la pacientii cu debut al diabetului dupavarsta de 35 de ani, obezi si care
nu pot fi echilibrati prin dieta, adesea si la pacientii care nu au raspuns la antidiabetice orale
b.Contraindicatii:Diabet zaharat de tip I; Diabet zaharat juvenil;Insuficienta renala sau hepatica
severa; Sarcina si alaptare.
c.Posologie: Trebuie individualizata, ajustand si schimband doza in spitale sau sectii ambulatorii
speciale. Doza uzuala la pacientii care nu au fost in prealabil tratati cu un antidiabetic oral, doza
initiala este 2,5 mg zilnic ( % tb. ),luat inainte de micul dejun, in cazul unui mic dejun redus,
doza se ia inainte de masa de pranz. Dupa 3-5 zile aceasta doza se dovedeste eficienta, se va
continua cu tratamentul de intretinere.
Daca efectul nu este suficient, doza poate fi crescuta saptamanal 2,5 mg administrata dimineata.
Doza maxima zilnica este de 15 mg. Doza de pana la 10 mg zilnic se vor lua in priza unica,
dimineata, doze mai mari vor fi administrate in doua prize.

37
Cand se trece de la un alt antidiabetic oral la Gilemal; aceste poate fi administrat imediat, in
doze de 2,5 mg sau mai frecvent 5 mg zilnic.
1. Doza zilnica poate fi crescuta 2,5 mg la intervale de 3-5 zile. Daca in
ciuda dietei adecvate si a administrarii dozei zilnice maxime, efectul nu este satisfacator, se
recomanda tratamentul combinat cu biguanide.
Trecerea de la tratamentul cu insulina trebuie sa se faca in spital, sub control medical
strict. In cazul dozelor mici de insulina, tratamentul poate fi intrerupt imediat; daca dozele pot fi
moderate, trecerea trebuie efectuata treptat dupa modelul descris anterior.
d.Efecte adverse: Rareori tulburari gastrointestinale, alergii tranzitorii, dureri de cap, ameteli.
Usor efect diuretic. Supradozarea poate cauza simptome severe de hipocalcemie ce pot merge
pana la coma.
e.Interactiuni medicamentoase: Poate fi administrat silmutant cu alte medicamente dar numai cu
acordul medicului, deoarece poate modifica efectul celorlalte medicamente asociate.
Necesarul de insulina scade ( poate aparea hipoglicemia ), in prezenta alcoolului,
amfetaminelor, steroizilor anabolizanti, salicilatilor in doze mari, indometacinului si naprocxen.
Necesarul de insulina creste ( risc de hiperglicemie ). La administrarea receptorilor adrenergici,
clorcromazina, corticosteroizi, contraceptive orale, diuretice tiazidice, hormoni tiroidieni,
clomidina , heparina, izoniazida, morfina , acid nalidixic, feniloin.
Gilemal inhiba efectul antidiuretic al vasopresinelor si analogilor sai.
f.Precautii: Regimul alimentar trebuie respectat in mod stric in timpul tratamentului, dieta si
modul de viata al pacientului nu trebuie sa varieze. Consumarea bauturilor alcoolice este
interzisa in timpul tratamentului.
In cazul interventiilor chirurgicale sau bolilor febrile, pacientul va trebui sa treaca pe
tratament cu insulina. Conducerea autovehiculelor si prestarea muncilor ce necesita concentrare
nu sunt recomandate in timpul tratamentului cu un alt antidiabetic sau ingestiei neregulata a
medicamentului pana ce controlul adecvat nu este adecvat.
Medicamentul trebuie administrat cu grija pacientilorvarstnici, in cazul tulburarilorusoare
ale functiei hepatice si renale in boala Adison. In sarcina, Gilemal trebuie intrerupt si pacienta
trebuie tratata cu insulina. In timpul alaptarii se administreaza numai daca este absolute necesar.
Poate cauza tulburari gastrointestinale la pacientii care sufera de intoleranta la lactoza datorita
continutului in lactoza al tabletei.

38
H.Maninil 5 ( glibenclamidum )

Compozitie: Un comprimat contine Glibenclamid 5 mg

a.Indicatii: Este indicat in diabetul zaharat de tip II insulino independent, cand dieta este
insuficienta, dar nu se impune instituirea tratamentului cu insulina.
Se poate incerca un tratament simultan cu insulina in cazul unui esec terapeutic. In cazul sistarii
complet al secretiei endogene de insulina in diabetul zaharat de tip II, combinatiaglibenclamid -
insulina nu asigura un efect terapeutic de durata.
b.Contraindicatii: Este contraindicat tratamentul cu sulfamida hipoglicemianta in diabetul
zaharat tip I insulino - dependent si in esecul secundar complet al terapiei cu glibenclamid in
diabetul zaharat de tip II, in cursul bolilor infectioase, interventiilor chirurgicale si in rezectia
pancreatica.
Alte contraindicatii sunt: tulburari hepatice grave, o alterare importanta a functiei renale
clearance la creatina sub 30 ml /min, o sensibilitate cunoscuta la glibenclamid sau la unul din
excipienti; sarcina si alaptare.
c.Efecte adverse: Poate aparea hipoglicemie.
Cauzele pot fi: supradozare, functie renala si hepatica alterata , consum de alcool mese
neregulate sau omiterea lor, solicitari fizice excesive, interactiuni medicamentoase. Cand
hipoglicemia se instaleaza lent, simptomele unei dereglari adrenergice sunt minime sau lipsesc.
Ocazional pot apareatulburari gastrointestinale sau reactii de fotosensibilizare. Izolat, eritem
polimorf, demartitaexfoliativa, eritrodermie si eritem nodos precum si colestaza, hepatita,
cresterea enzimelor hepatice. S-au observat un efect slab diuretic al glibenclamidului. Poate
aparea o crestere in greutate, dupa administrarea de durata se poate ajunge la hipofunctie
tiroidiana.
d.Interactiuni cu alte medicamente: Daca pacientii se afla in tratament de durata cu
glibenclamid, o alta terapie medicamentoasa poate periclita efectul sau. De asemenea
intreruperea unei alte terapii poate schimba metabolismul. Efectul hipoglicemiant poate fi
potentat de substante care inhiba eliminarea glibenclamidului si daca sunt administrate

39
concomitent medicamente care scad glicemia sau cresc sensibilitatea la insulina. Consumul de
alcool sau cronic poate potenta sau reduce in mod inprevizibil efectul hipoglicemiant.
e.Mod de administrare: Se recomanda o dozare gradata, se incape cu 2,5 mg pe zi, respectiv 1/2
comprimat.
Maninil 5/ zi. Doza poate fi marita treptat, la interval de cateva zile, pana la doza
terapeutica de intretinere. Maximul de eficacitate se atinge cu 15 mg de glibenclamid pe zi (3
comprimate de Maninil 5/zi). Doza necesara de glibenclamid poate scadea in cursul terapiei.
Administrarea la copii si la adultii tineri: Pentru ca tipul II al diabetului zaharat este
foarte rar la adultii tineri, administrarea de Maninil 5 reprezinta o exceptie. La cei sub 50 de
kg se incepe cu o doza zilnica cat mai redusa de 2,5 mg glibenclamid pe zi ( % tb. Maninil 5 ).
Modul si durata administrarii: Doze zilnice de pana la 2 comprimate pot fi administrate
o singura data, dimineata cu putin lichid. Doza de 3 comprimate va fi administrata in 2
comprimate: dimineata si seara.

I. Glipicorne( gliclazidum )
Prezentare farmaceutica: Comprimate de 80 mg gliclozid.
Actiune terapeutica: Sulfamida hipoglicemianta cu dubla actiuneinsulino secretoare si
de potentare a efectului insulino - secretor de glucoza. Se absoarbe imediat concentratia maxima
sanguina intre 2 - 6 ore.
a.Indicatii: Antidiabetic oral care se adreseazapacientilor non-insulinodependenti.
Mod de administrare: Doua comprimate pe zi in doua prize, doza zilnica poate
varia intre 40 - 230 mg ( % - 4 comprimate ).
b.Reactii adverse: Cazuri rare de reactii cutanate, eritem, urticarie care regreseaza in
cateva zile de tratament. Foarte rar tulburari digestive.
c.Contraindicatii: Diabet infantil, diabet juvenil , cetoze grave,acidoze, coma, precoma
diabetica, sarcina, insuficienta renala si hepatica grava in asociere cu Miconazol comprimate.

40
 J. Glucontrol XL

Glipizidum GITS
Compozitie calitativa si cantitativa: Tablete si glipizideGlTScontin 5,1 0 sau 20 mg de
glipizide (Ph .Eur.)
Forma farmaceutica: Tablete cu eliberare controlata.
a.Indicatii: Cu adjuvant al dietei la pacientii cu diabet zaharat insulino independent, atunci cand
dieta adecvata nu este suficienta
b.Patologie si mod de administrare: Ca orice agent hipoglicemiant, doza trebuie adaptata la
fiecare caz in parte. Doza initiala recomandata este de 5 mg/zi, administrata la micul dejun.
In general dozele se cresc cu 5 mg in functie de glicemie.Este necesar un interval cateva de zile
intre titrari. Nivelurile plasmatice de platou se ating in a cincea zi de dozare, pacientiivarstnici
necesita 1-2zile in plus.
Doza de mentinere: Pacientii sunt controlati cu un regim de dozaj o data pe zi. Doza maxima
recomandata este de 20 mg deoarece efectul hipoglicemiant maxim este observat la acest nivel.
Pacientii tratati cu glipizide standard, cu doze cuprinse intre 5- 20 mg zilnic pot fi
schimbati pe Glucontrolfl XL o data pe zi la doza echivalenta cea mai apropiata. Folosirea la
copii; siguranta si eficacitatea folosirii la copii nu au fost stabilite. Folosirea la pacientii varstnici
si pacientii cu risc; pentru evitarea riscului hipoglicemiei inclusiv la varstnici, malnutritii sau la
pacientii cu aport caloric neregulat si la pacientii cu insuficienta renala sau hepatica, dozele
initiale si de mentinere trebuie adaptate cu atentie. Studii clinice facute pe aproximativ 200 de
pacienti de 65 de ani sau peste, indica faptul ca glipizide este eficacesi sigur la aceasta categorie
de varsta ca si la pacientii sub 65 de ani. Pacientii in tratament cu alte hipoglicemiante si ca la
orice hipoglicemiante din clasa sulfonilureelor este necesara o perioada de urmarire atenta a
reactiilorhipoglicemice ( de exemplu simptomatologia sau monitorizarea glicemiei ) de cel putin
doua saptamani la schimbarea medicatiei anterioare cu Glucontrol XL. La schimbare se
recomanda o doza consecutive de glipizid GITS.
c.Contraindicatii: Glipizide este contraindicat la pacientii cu: hipersensibilitate la glipizide, alte
sulfoniluree sau sulfamide si altiexcipienti din tablete, diabet zaharat tip l , fl diabet insulino -

41
dependent, diabet juvenil, cetoacidoza diabetica, precoma diabetica si insuficienta hepatica
sau renala severa.
d.Avertismente si precautii speciale de folosire: Hipoglicemia, toate sulfonilureele inclusiv
glipizidGlTS au potential de producere a hipoglicemiilor severe care pot avea ca rezultat coma si
pot necesita spitalizare. Ca la toate sulfonilureele cu durata de actiune prelungita si in cazul
tratamentului cu glipizidGlTS hipoglicemia asociata poate fi prelungita.
Pacientii care au prezentat hipoglicemii severe se trateaza cu glucoza si trebuie
monitorizati minimul 48 de ore. Pentru evitarea hipoglicemiilor sunt foarte importante selectarea
corecta a pacientilor, regimul de dozaj si instructiunile date pacientilor.
Ingestia regulata de glucide inclusiv micul dejun este necesar pentru evitarea
hipoglicemiilor care apar cand omite o masa sau aportul alimentar este dezechilibrat.
Insuficienta hepatica sau renala pot afecta farmacocinetica glipizidului, iar insuficienta hepatica
poate determina diminuarea capacitatii de gluconeogeneza, ambele crescand riscul
reactiilorhipoglicemice severe. Pacientii varstnici, malnutriti si cei cu insuficienta adrenergica
sau pituitara sunt in mod particular sensibili la actiunea hipoglicemica a medicamentelor
hipoglicemiante. Hipoglicemia poate fi greu de recunoscut la pacientiivarstnici si la pacientii
care primesc ca medicatie p - blocante adrenergice.
Hipoglicemia este mai probabil sa apara atunci cand aportul caloric este deficitar
dupaexercitii prelungite, ingestie de alcool sau atunci cand se foloseste mai mult de un agent
hipoglicemiant.
Pierderea controlului glicemiei, cand un pacient stabilizat cu orice regim de diabet este
expus unui stres de tipuri: febra, traumatisme, infectii sau proceduri chirurgicale, controlul
glicemiei poate fi pierdut. In aceste conditii poate fi necesara intreruperea tratamentului cu
glipizide si administrarea de insulina. Eficienta oricarui hipoglicemiant inclusiv glipizide
scade in timp la multipacienti, care poate fi datorata progreseiseveritatii diabetului sau scaderii
raspunsului la medicamente. Fenomenul este cunoscut ca esec secundar, pentru a fi diferentiat de
esecul primar in care medicamentul este ineficace de la inceput la un pacient. Inainte de a
clasifica un pacient in grupul esecurilor secundare trebuie facuta o ajustare adecvata a dozei si a
regimului alimentar.
Periodic trebuie monitorizate glicemia si glicozuria, masurarea hemoglobinei glucozilate
poate fi folositoare.
e.Tulburari gastrointestinale:

42
 Trebuie multa' atentie cand se administreaza Glucontrol XL la pacientii cu antecedente cu
rezectii gastrointestinale severe. In caz de diaree cronica este de preferat tratamentul cu
glipizide standard.
Informatii pentru pacient: Riscul hipoglicemiei, simptomele, tramentul si conditiile de aparitie
trebuie explicate pacientului si apartinatorilor. Trebuie de asemenea explicate esecul primar si
secundar, pacientii trebuie avertizati ca medicamentul Glucontrol XL trebuie inghititintreg.
Pacientii nu trebuie sa mestece, sa sparga sau sa divida tabletele, nu trebuie sa se ingrijoreze daca
observa ocazional iłmscaun ceva care seamana cu o tableta. La glipizidGlTS medicamentul este
ambalat intr-un invelisneabsorbabil 'special care permite eliberarea lenta a produsului. Cand
procesul este terminat, tableta goala este eliminata.
Pacientii trebuie informati despre riscurile si avantajele tratamentului cu glipizide si
modalitatile de tratament .
Trebuie de asemenea informati despre importanta regimului alimentar si a testarii
regulate a glicemiei siglicozuriei.
Interactiuni medicamentoase sau alte forme de interactiune: Actiunea hipoglicemianta a
sulfonilureelor poate fi potentata de unele medicamente inclusiv antiinflamatori tinut sub
observatie pentru hipoglicemie, iar cand se intrerupe tratamentul cu aceste medicamente
pacientul trebuie urmarit pentru prevenirea pierderii controlului glicemiei. Studii in vitro de
legare de proteinele plasmatice este diferita de cea a tolbutamidului si nu interactioneazacti
salicilatul sau dicumarolul. Totusi trebuie atentie in extrapolarea acestor rezultate la situatii
clinice de administrare asociata a glipizidului cu aceste medicamente. Unele medicamente
produc hiperglicemie si pot conduce la pierderea controlului glicemiei. Aceste medicamente
includ diuretice tiazidice si alte diuretice, corticosteroizi, fenotiazine, preparate tiroidiene,
estrogeni, canalelor de calciu si izoniazida.
Interactiunea dintre niconazol sau fluconazol oral si agentihipoglicemici orali poate
duce la hipoglicemii severe. Nu se cunoaste daca aceasta interactiune apare si in cazul
administrarii intravenoase, topice sau avginale.
Sarciana si lactatia, folosirea in timpul sarcinii: In studiile de reproducere facute pe
femele gestante de sobolani, glipizidul a fost toxic mediu pentru fat, nu au fost observate efecte
peratogene in studiile facute pe sobolani sau iepuri. GlipizidGlTS va fi folosit in timpul sarcinii
doar daca beneficiul potential justifica riscul potential asupra fatului. Hipoglicemi severe
prelungite ( 4-10 zile) au fost raportate la nou nascutii ai caror mame au primit sulfonilureeice
in timpul sarcinii, aceste raportari au fost mai frecvente cand s au folosit agenti cu timpi de
injumatatireprelungiti. Daca se folosesteglipizid in timpul sarcinii, tratamentul trebuie interrupt

43
cu cel putin o luna inainte de data probabila a nasterii. Din cauza ca informatii recente indica
faptul ca nivelurile anormale ale glicemiei in timpul sarcinii sunt asociate cu o incidenta crescuta
a anomaliilor congenitale, multiexperti recomanda folosirea insulinei in timpul sarcinii pentru
mentinerea in limite normale a valorilor glicemiei.
Folosirea in timpul alaptarii; cu toate ca nu se cunoaste daca glipizid este excretat in
lapte matern, se cunoaste ca unele sulfoniluree sunt excretate in laptele matern. Datorita
potentialului de hipoglicemie a sugarului trebuie luata o decizie de intrerupere fie a alaptarii fie a
medicamentului in functie de importanta pentru mama a tratamentului. Daca se intrerupe
tratamentul si regimul alimentar nu este suficient pentru mentinerea in limite normale a valorilor
glicemiei trebuie avut in vedere tratamentul cu insulina.
Efectele glipizidului asupra abilitatii de conducere auto si manuirii utilajelor nu au fost
studiate, dar nu exista date care sa sugereze ca glipizidulinfluenteaza aceste abilitati. Pacientii
trebuie sa fie atenti la simptomele de hipoglicemie in cazul conducerii auto sau folosirii
utilajelor.
f.Reactii adverse: Hipoglicemia poate fi severa, si poate produce coma,eruptii cutaneo-mucoase
prurit,urticarie,eruptiimaculopopuloase):tulburati gastrointestinale (greata,diaree, discomf01t
epigastric). Ca si in cazul altor sulfoniluree pot aparea tulburari hepatice ( icter colestatic,
hepatite toxiceSe intrerupe tratamentul in cazul aparitiei icterului colestatic.
g.Reactii hematologice: leucopenie,agranulocitoza, trombocitopenie, anemie hemolitica, anemie
aplazica, pancitopenie, porfirie si reactii tip disulfiram au fost semnalate in cazul sulfonilureelor.
Cazuri de hiponatremie, anomalii ale testelor de laborator , cresteri tranzitorii usoare si moderate
ale TGO, LDH, fosfataza alcalina, uree si creatinina. Legatura cu administrarea de glipizide nu
este clara.
h.Supradozarea: Supradozajul sulfonilureelor, inclusiv glipizidul poate produce hipoglicemie.
Hipoglicemia trebuie tratata intensiv in concordanta cu standardele practicii medicale.
Hipoglicemia usoarafara pierderea cunostintei sau modificarii neurologice trebuie
tratata cu glucoza orala si trebuie ajustate dozele de medicament antidiabetic si/sau in ritmul
meselor. Se face monitorizarea pacientului pana cand medicul considera ca este in afara oricarui
pericol. Hipoglicemiile severe (coma, convulsii sau alte afectari neurologice ) apar rar, dar sunt
considerate urgente medicale si necesita spitalizare imediata. Daca se suspecteaza sau este
diagnosticata coma hipoglicemica se administreaza pacientului rapid i.v. solutie concentrata
(50% ) de glucoza. Aceasta va fi urmata de o perfuzie de glucoza ( IO %) pentru mentinerea
valorilor glicemiei la aproximativ 100 mg/zi. Pacientii vor fi monitorizati minimum 48 de ore si
in functie de evolutie medicul stabileste necesitatea monitorizarii in continuare.

44
i.Proprietati farmacodinamice: Glipizide scade glicemia prin stimularea insulinei din pancreas,
efect care depinde de functionarea celulelor 13 din insulele pancreatice. Este foarte importanta
stimularea de catreglipizid a secretiei postprandiale de insulina. Raspunsul insulin-tropic post
prandial este crescut de administrarea de glipizid la pacientii diabetici. Raspunsurile insulinei
postprandiale si a peptiduluiconcentratiileraman crescute cel putin 6 luni dupa tratament.
ScadereaHbAlc si a glicemiei au fost similare la pacientii tineri si varstnici.
j.Proprietati farmacocinetice: Incepand cu 2 - 3 ore administrarea de Glucontrol XL,
concentratiile plasmatice de medicament care cresc treptat, atingand maximum la 6 12 ore dupa
administrare. Dupa administrarea unei doze unice de Glucontrol XL mai multe zile,
concentratiile plasmatice de glipizide se mentin pe tot intervalul de 24 de ore cu mai
putinefluctuatii ale concentratiilor de varf de cat cele observate dupa administrarea de glipizid
standard administrat de doua ori pe zi. Media biodisponibilitatii la 21 de barbati cu diabet zaharat
insulino-independent dupa administrarea de 20 mg
Glucontrol XL comparativ cu Glibenese standard ( IO mg de doua ori pe zi) au fost 90
Concentratiile plasmatice de platou sunt atinse cel mai devreme a cince -a zi de tratament. La
pacientii peste 65 de anî aceste concentratii se ating 1-2 zile mai tarziu. Nu au fost semnalate
acumulari de medicamente la pacientii cu diabet zaharat insulinoindependent in timpul
tratamentului cronic cu glipizid GITS.
Intr-un studiu facut pe 26 de subiecti cu diabet insulino-independent, farmacocinetica
produsului au fost lineara la regimurile de dozaj de 5-60 mg glipizidGlTS in timp ce
concentratiile plasmatice de medicament au crescut proportional cu doza . Intr-un studiu cu doza
unica facut pe 24 de voluntari sanatosi cu 4 tablete de 5 mg si una de 20 mg de glipizide GITS
acestea au fost bioechivalente. Glipizide se elimina in principal prin Imetabolizare hepatica; mai
putin de 10% se elimina nemodificat in fecale si urina, aproximativ 90 % este excretata ca
produs metabolizat prin urina (80% si fecale (IO % ). Glipizide este legat 98-99 % de proteinele
plasmatice, in principal de albumine .Intr -un studiu incrucisat pe voluntari sanatosiglipizid nu a
avut efect antidiuretic, determinand chiar o usoaracrestere a clearance -ului apei.
Date preclinice de siguranta: 'Studii de toxicitate acuta nu au aratat sensibilitate specifica. Teste
de toxicitate cronica facute pe sobolani si caini la doze de pana la 80 mg /kg nu au evidentiat
efecte toxice. Un studiu de 20 de luni facut pe sobolani si un studiu 18 luni facut pe soareci cu
doze pana la 75 ori mai mari decat dozele umane nu au aratat nici un efect asupra
carcinogenezei. Studii facute pe sobolani de ambele sexe cu doze pana la 75 ori mai mari decat
dozele umane nu au aratat nici un efect asupra fertilitatii.
k.Particularitati farmaceutice; lista excipientilor:

45
 Tabletele de Glucontrol XL continurmatoriiingredienti inactivi: polietilen oxid, hidroxipropil
metil celuloza, oxid feric, stearat de magneziu, acetat de celuloza, polietilen glicol, clorura de
sodiu si cerneala neagra
Incompatibilitati majore: Nu sunt.
Conditii de pastrare: Se pastreaza la temperaturi sub 30 C. A se feri de umezeala.
Natura si continutul ambalajului: Tabletele de glipizidGlTS sunt ambalate in sticle de
polietilena cu densitate mare.

K. DIAPREL MR

DIAPREL MR este un medicament utilizat pentru reducerea nivelului de glucoza din

sânge (antidiabetic oral apartinând grupei sulfonilureelor).
I DIAPa.Indicatii:DIAPREL MR este utilizat în anumite forme de diabet (diabetul zaharat de tip 2) la
adulti, atunci când dieta, efortul fizic si scaderea în greutate nu au efectul dorit în mentinerea
nivelului de glucoza din sânge în limite normale.
b. Contraindicatii .
1. hipersensibilitate la gliclazida sau la oricare dintre celelalte componente ale
DIAPREL MR, sau la alte medicamente din aceeasi grupa (sulfoniluree) sau la alte medicamente
înrudite (sulfonamide hipoglicemiante);
• diabet insulino-dependent (tipul 1)
• afectare renala sau hepatica severe;
2. daca se iau medicamente pentru tratamentul micozelor
3. daca se alapteaza (vezi pct. " Sarcina si alaptarea").
Trebuie respectata schema de tratament recomandata de medicul specialist pentru a
atinge valorile normale de glucoza din sânge.Aceasta înseamna ca, în afara de administrarea
regulată a comprimatelor, trebuie să se urmeze dieta, exercițiile fizice .In timpul tratamentului cu
gliclazida este necesară monitorizarea nivelului de glucoza din sânge (și eventual din urină),
precum și a hemoglobinei glicozilate (HbAl c). In primele săptămâni de tratament poate crește
riscul de hipoglicetnie (niveluri scăzute ale glucozei), de aceea este necesară urmărirea atentă a
pacientului.

46
 Hipoglicemia poate apărea:
1. dacă mesele sunt neregulate sau dacă săriți peste mese,
2. dacă se tine post,
3. dacă se schimba dieta,
• atunci când crește efortul fizic si nu adaptați consumul de carbohidrați,
• atunci când se consuma alcool, mai ales combinat cu omiterea meselor,
• dacă se utilizeaza și alte medicamente sau remedii naturale în același timp,
• dacă se utilizeaza doze prea mari de gliclazida,
4. dacă se sufera de disfuncții hormonale (ale glandei tiroide, glandei pituitare
sau ale cortexului suprarenal),
• dacă se sufera de afectare hepatică sau renală severă.
In timpul episoadelor hipoglicemice pot apărea următoarele simptome: dureri de cap,
senzație intensă de foame, grețuri, vărsături, oboseală, tulburări ale somnului, neliniște,
agresivitate, lipsa concentrării, scăderea vigilenței, depresie, confuzie, tulburări de vorbire și
vizuale, tremurături, tulburări senzoriale, amețeli, neputință. Următoarele semne și simptome pot
de asemenea să apară: transpirații, pieleumedă și rece, anxietate, puls rapid sau neregulat,
tensiune arterială crescută, dureri puternice în piept care pot să radieze în zonele vecine
(angină pectorală).
Dacă nivelul glicemiei continuă să scadă, poate apare confuzie marcată (delir), convulsii,
pierderea controlului, respirația devine superficială, pulsul scade, se poate ajunge la pierderea
cunoștinței. In majoritatea cazurilor simptomele de glicemie scăzută dispar foarte repede dacă
veți consuma diferite forme de glucide, de exemplu tablete de glucoza, zahăr cubic, sucuri dulci,
ceai îndulcit.
Simptomele de glicemie scăzută pot fi uneori absente, mai puțin evidente, pot apare mult
mai lent sau chiar nu vă puteți da seama în timp util că glicemia a scăzut. Aceasta se poate
întâmpla în cazul pacienților vârstnici care sunt în tratament cu diferite medicamente (de
exemplu medicamente ce acționează asupra sistemului nervos central sau betablocante).
Si mptomele de glicemie crescută (hiperglicemie) pot apărea atunci când gliclazida nu a

redus suficient nivelul glicemiei, dacă nu ați respectat schema de tratament recomandată de
medicul dumneavoastră sau în situații speciale de stres. Aceste simptome pot include setea,
urinările frecvente, uscăciunea gurii, uscăciunea pielii cu senzație de mâncărime, infecții ale
pielii și performanțe fizice reduse.
DIAPREL MR nu este recomandat copiilor datorită lipsei de informații.

47
 Scăderea glicemiei cu gliclazida poate fi accentuată iar semnele de hipoglicemie pot
apărea atunci când se administrează următoarele medicamente:
5. alte medicamente utilizate pentru tratamentul glicemiei crescute
(antidiabetice orale sau insulina),
6. antibiotice (de exemplu sulfonamide), o
medicamente pentru tratamentul
tensiunii arteriale crescute sau insuficienței cardiace (betablocante, inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei cum ar fi captopril sau enalapril), o
medicamente pentru tratarea
micozelor (miconazol, fluconazol),
7. medicamente utilizate pentru tratamentul ulcerului gastric sau duodenal
(antagoniști ai receptorilor H2),
8. medicamente pentru tratamentul depresiei(inhibitori de monoaminoxidază),
' analgezice sau antireumatice (fenilbutazonă, ibuprofen),
9. medicamente care conțin alcool etilic.
Scăderea glicemiei cu gliclazida poate fi afectată și poate apare o creștere a nivelului de
glucoza din sânge dacă se administrează unul dintre următoarele medicamente: medicamente
utilizate pentru tratamentul diferitelor afecțiuni ale sistemului nervos central (clorpromazina),
1. medicamente antiinflamatoare (corticosteroizi),
2. medicamente pentru tratamentul astmului bronșic .DIAPREL MR poate
crește efectele medicamentelor utilizate pentru reducerea coagulării sângelui (de exemplu
warfarina).
Folosirea DIAPREL MR cu alimente și băuturi:
DIAPREL MR poate fi administrat cu alimente și băuturi nealcoolice. Consumul de alcool
etilic nu este recomandat deoarece poate afecta controlul diabetului într-un mod neprevăzut.
Sarcina și
concentrare și de reacție pot fi afectate dacă nivelul glicemiei este prea scăzut (hipoglicemie) sau
prea crescut (hiperglicemie) sau dacă apar tulburări vizuale datorită acestor condiții.
d.Cum se utilizeaza DIAPREL MR - conform recomandărilor medicului. Doza este stabilită de
medic în funcție de nivelul de glucoza din sânge și posibil din urină. Orice modificare a
factorilor externi (de exemplu scăderea în greutate, modificarea stilului de viață, stres) sau
îmbunătățirea controlului glicemic poate necesita ajustarea dozelor de gliclazida. Doza uzuală
este de 1-4 comprimate (maximum 120 mg) administrate o singură dată, la micul dejun.
Aceasta depinde de răspunsul la tratament. Dacă este necesară utilizarea DIAPREL MR în

48
asociere cu metformin, inhibitori de alfa glucozidază sau insulina, medicul dumneavoastră va
stabili doza pentru fiecare medicament în parte.
e.Mod de administrare
Administrare orală. Se inghit comprimatele întregi, nu se mesteca si se iau cu un pahar de apă,
la micul dejun (de preferat la aceeași oră în fiecare zi).
F. Reacții adverse posibile
Ca toate medicamentele, DIAPREL MR poate provoca reacți adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele. Cea mai obișnuită reacție adversă este scăderea glicemiei în sânge
(hipoglicemia). Dacă aceste simptome nu sunt tratate pot duce la somnolență pierderea
cunoștinței sau chiar comă. Dacă un episod hipoglicemie este sever sau prelungit, chiar dacă este
controlat temporar prin ingestia de zahăr, trebuie să solicitați imediat asistență medicală.
- Tulburări hepatice.
Au fost raportări izolate de funcționare anormală a ficatului, care pot cauza icter.
Simptomele dispar în general la întreruperea tratamentului. Medicul va decide dacă
tratamentul trebuie întrerupt.
-Afecțiuni cutanate.
Au fost raportate reacții cutanate cum ar fi erupții, roșeață, prurit,urticarie. Pot apare de
asemenea reacții cutanate severe.
- Tulburări hematologice.
Au fost raportate scăderi ale numărului de celule sanguine (de exemplu trombocite, hematii și
leucocite) care pot cauza paloare, sângerări prelungite, contuzii, dureri în gât, febră. Aceste
simptome dispar de obicei la întreruperea tratamentului.
- Tulburări digestive.
Pot apărea dureri abdominale, vărsături, indigestie, diaree sau constipație. Aceste efecte sunt mai
reduse când DIAPREL MR este administrat la mese conform recomandărilor.
-Tulburări vizuale
Vederea poate fi afectată pentru scurt timp, mai ales la începereatratamentului,
datorită modificărilor nivelului glicemiei.
La tratamentul cu sulfoniluree au fost descrise cazuri de modificări svere ale numărului de
celule sanguine precum și inflamații ergice la nivelul pereților vaselor de sânge. Au fost
observate simptome de afectare hepatică (de exemplu icter), care în lajoritatea cazurilor dispar
după renunțarea la sulfoniluree dar jre în situații izolate pot conduce la insuficiență hepatică

49
fatală.Dacă oricare dintre reacțiile adverse devine severă, sau dacă iservați orice reactie
adversă nemenționată în acest prospect, si rugăm să vă adresați medicului sau farmacistului.
Cum se păstrează DIAPREL MR
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.Nu se utilizeaza DIAPREL MR după data de expirare înscrisă
pe ambalaj EXP. Data expirării se referă la ultima zi a lunii respective.

M. Amaryl
Annrvl 2.0

20 e - Ayentis
Compozitie:
Informații suplimentare
Substanța activă este gliclazida. Fiecare comprimat cu eliberare idificată conține 30 mg
gliclazida. Celelalte componente sunt: hidrogenfosfat de calciu, maltodextrină, hipromeloză,
stearat de magneziu, siliciu anhidru coloidal. Medoclazide( contine 80 mg Gliclazide )
Actiune: gliclazidele este o sulfoniluree care difera de alti compusi inruditi din punct de
vedere chimic . Medicamentul este bine absorbit, este metabolizat in ficat si eliminat prin urina
nemodificat. Pe langa actiunea hipoglicemica, reduce adezivitatea si agregarea trombocitelor si
creste activitatea fibrinolitica. Gliclazida mareste mai ales prima faza a secretiei de insulina, dar
si a doua faza intr-o masura mai mica.
a.Indicatii: tratamentul diabetului zaharat de maturitate, diabet zaharat tip II, insulino
independent, atunci cand regimul alimentar, exercitiile fizice regulate si scadereagreutatii
corporale nu pot mentine glicemia la valori normale.
Amaryl se poate utiliza de asemenea in asociatie cu insulina sau metformina.

b.Contraindicatii: diabetul zaharat juvenil diabetul complicat cu cetoza si acidoza sarcina

precoma si coma diabetica. Amaryl nu trebuie administrat in urmatoarele situatii:
-diabet zaharat de tip I insulino — dependent, esec al terapiei cu glimepirida, precoma sau coma
diabetica, pancreatectomie, dezechilibru metabolic diabetic ( cetoacidoza inclusiv in atencend
ente),hipersensibilitate cunoscuta la glimepirida,la oricare dintre componentiiprodusului,
hipersensibilitate la alte sulfoniluree antidiabetice,sarcina( glimepirida se inlocuieste cu insulina,

50
medicul va discuta cu pacientele care doresc sa-si planifice o sarcina ), alaptare; la
pacientiidializati sau cu insuficienta hepatica severa nu exista suficienta experienta privind
tratamentul cu Amaryl. La pacientii cu insuficienta hepatica severa este indicata trecerea la
insulina, nu in ultimul rand pentru a obtine un control metabolic optim.
Atentionari:
Monitorizare regulata a glicemiei, glucozuriei, tabloului sanguin si a functiei hepatice;
respectarea cu strictete a tratament; prudenta la varstnici; situatii de stres; interactiuni
medicamentoase cu alopurinol, beta-blocante, chinina, chinolone antibacteriene, ciclofosfamida
si ifosfamida, cloramfenicol, anticoagulante cumarinice, disopiramida, fenfluramina,
fenilbutazona, fibrati, fluoxetina, guanetidina, IEC, IMAO, insulina si diferite antidiabetice
orale, miconazol, pirazinamida, pentoxifilina, oxifenbutazona, probenecid, salicilati, steroizi
anabolizanti si androgenici, sulfinpirazona, sulfonamide, tetracicline, clonidina, guanetidina si
rezerpina, acetazolamida, adrenalina sau alte simpatomimetice, barbiturice, ciclosperina,
diazoxid, fenitoina, fenotiazine, glucagon, glucocorticoizi, hormoni sexuali feminini, hormoni
tiroidieni, indometacina, I-IIN, laxative, nicotinati, rifampicina, saluretice, alcool; soferi si
activitati de precizie.

c.Mod de administrare: doza zilnica poate varia % comprimat la 4 comprimate Amaryl 1 mg

Un comprimat contineglimepirida I mg si excipienti: lactoza monohidrat,amidonglicolat de
sodium, polividona 25000, celuloza microcristalina, stearat de magneziu,oxidrosu de fer ( E 1
72). Doza Amaryl trebuie stabilita numai de catre medic. Pacientul nu trebuie sa intrerupa
tratamentul sau sa modifice doza sau regimul alimentar decat la recomandarea medicului. Doza
de Amaryl se stabileste in functie de rezultatul testelor metabolice ( determinarea glicemiei si
glucozuriei ) este preferabil sa se administreze doza minima eficace. In timpul tratamentului este
necesara monitorizarea metabolica regulata(glicemie,glucozurie, hemoglobina si glicozilata ).
Doza initiala este I mg glimepirida ( un comprimat de Amaryl 7 mg ) o data pe zi. Daca este
necesar doza poate fi crescuta treptat, la interval de 1-2 saptamani la 2 mg, 3 mg sau 4 mg de
glimepirida pe zi in functie de situatia metabolic.
O doza mai mare de 4 mg de glimepirida pe zi da rezultate mai bune numai in cazuri
exceptionale. Nu trebuie depasita doza de 6 mg de glimepirid pe zi, uneori la pacientiivarstnici
( la care doza trebuie stabilita cu atentie deosebita ), este necesar sa se reduca doza sau sa se
intrerupa tratamentul ( daca se va administra doza minima eficace), pentru evitarea
hipoglicemiei ( in cazul in care sensibilitatea la insulina a crescut).

51
Cand se modifica doza trebuie luata in considerare modificarea greutătii corporale, indeosebi in
cazul antidiabeticelor cu timp de injumatatire ( clorpropamida ) se recomanda o pauza de cateva
zile pentru scaderea riscului reactiilorhipoglicemice prin effect aditiv. Doza initiala recomandata
este de I mg de glimepirida ( un comprimat de Amaryl 7 mg pe zi ).
Utilizarea in asociatie cu insulina: atunci cand glicemia nu poate fi mentinuta la valori normale
cu doza zilnica maxima de Amaryl, se poate administra concomitent insulina, in acest caz doza
curenta de Amarylramane nemodificata. Tratamentul cu insulin se incepe cu o doza mica care
ulterior se creste treptat pana cand se obtin valorile dorite ale glicemiei. Tratamentul combinat
trebuie initiat sub stricta supraveghere medicala, utilizare in asociatie cu metformina. Atunci
cand glicemia nu poate fi mentinuta la valori normale cu doza zilnica maxima de glimepirida sau
metformina, se poate initia o terapie asociata. In acest caz doza curenta a antidiabeticului
administrat initial ramane nemodificata. Tratamentul additional (cu metformina sau glimepirida )
se incepe cu o doza mica care ulterior se creste treptat fara a se depasi doza zilnica maxima
admisa, pana cand se obtin valorile dorite ale glicemiei. Tratamentul combinat trebuie initiat sub
stricta supraveghere medicala.
Adulti/tineri: Deoarece diabetul de tip II este rar intalnit la aldutii tineri — MODY
( „ MaturityOnsetDiabets in Young " ) — glimepirida este indicata foarte rar la aceasta grupa de
varsta. La pacientii cu greutate corporala sub 50 kg, tratamentul se incepe cu o doza minima
eficace de I mg glimepirida ( un comprimat Amaryl 7 mg ) apoi se continua la fel ca la alduti.
Glimepirida este ineficace ca adjunvant al terapiei cu insulina la pacientii cu diabet tip I
insulino-dependent. Comprimatul de Amaryl se inghiteintregimpreuna cu apa suficienta ( % - I
pahar cu apa ). Oralul administrarii de Amaryl se stabileste pentru fiecare pacient in functie de
obiceiurile sale alimentare. In general, medicamentul se administreaza o data pe zi inaintea
micului dejun, in lipsa micului dejun, Amaryl se administreazainaintea mesei de pranz, este
important ca Amaryl sa fie administrat la intervale regulate. Daca pacientul omite o doza, aceasta
trebuie administrata cat mai curand posibil, fara a dubla doza. De asemenea se va atentiona
pacientul ca dupa administrarea medicamentului trebuie sa manace, medical trebuie sa
recomande pacientului masurile care trebuie luate in cazul erorilor de administrare.

d. Reactii adverse:
- Hipoglicemie: atunci candAmaryl scade foarte mult glicemia si in absenta unor mecanisme de
reglare se poate produce hipoglicemie eventual asociata cu deficite neurologice tranzatorii
( tulburari de vedere, tulburari de vorbire, pareze si parestezii ). Hipoglicemia poate evolua pana

52
la coma care pune viata in pericol, fenomen cunoscut pentru alte sulfoniluree antidiabetice.
Factorii care favorizeaza hipoglicemia includ supradozaj si tratament de timp indelungat cu
doze foalte mari de Amaryl: diagnostic incorrect, refuz si incapacitate de cooperare a
pacientului, orar neregulat al meselor, subnutritie, nerespectarea regimului alimentar
recomandat, efort fizic foarte mare, insuficienta renala sau hepatica, tulburari endogene ale
metabolismului hidrocarbonatilor ( in cazul unor afectiunifunctionale ale tiroidei, ale lobului
hipofizar anterior sau ale corticosuprarenali, interactiuni cu alte produse medicamentoase sau cu
alcool ).
Reactii adverse gastrointestinal: rareori se produc: greata, varsaturi, senzatie de
satietate,epigastralgie si diaree. In cazuri isolate se pot produce tulburari functionale hepatice
cum sunt: icter colestatic si hepatita, eventual insuficienta hepatica care pune viata in pericol.
Reactii adverse hematologice vasculare: sunt cunoscute numai din experienta utilizarii celorlalte
sulfoniluree. S-au semnalat cazuri rare de trombocitopenie si cazuri izolate de ritropenie,
leucopenie, granulocitopenie care pot evolua catre granulocitoza, ancitopenie ( mielosupresie ),
si anemie hemolitica. De asemenea pot aparea cazuri izolate de vasculita .
Alte reactii adverse: rareori se produc reactii de hipersensibilitate, in deosebi utanate,
manifestate pri prurit, exantem, urticarie, edem Quinke.In cazuri isolate aceste reactii pot evolua
pana la situati clinice care pot pune in ericolviata pacientului (discnee, scaderea foarte mare a
tensiunii arteriare, chiar colaps). e aceea pacientul trebuie sa-si informeze medical imediat ce
apar astfel de reactii cutanate, sunt posibile de asemenea reactii alergice incrucisate cu diferite
sulfonamide, deruivati de sulfonamide si probenecid. Au fost semnalate cazuri isolate de
hipotermie sau fotosensibilizare.Pacientul trebuie sfatuit sa informeze medical imediat ce apar
reactii adverse. Medicul va decide daca tratamentul cu Amaryl poate fi continuat sau nu.
Supradozaj: atat supradozajul acut cu glimepirida, cat si tratamentul indelunga cu reze foarte
mari pot provoca hipoglicemie severa, prelungita care uneori poate pune in pericol viata
pacientului. Supradozajul intentionat poate provoca hipoglicemie prelungita cu tendinta si
recaderedupa succesul tratamentului initial al acesteia
Cazurile de hipoglicemie foarte grave cu pierderea cunostintei si sintome neurologice severe,
reprezinta urgente medicale si necesita internare in spital si instituirea imediata a tratamentului.

e.Precautii
Tratamentul cu Amaryl necesita monitorizarea regulata a glicemiei, glucozuriei, a tabloului
sanguin (in deosebi numararea de leucocite si trombocite) si a functiei hepatice.

53
Pentru obtinerea unei situatii metabolice bune, pacientul trebuie informat ca este necesara
respectarea strictele a tratamentului (administrarea regulata a comprimatelor, dieta,
exercitiile fizice si daca este necesar scadereagreutatii corporale). Deoarece pacientiivarstnici
sunt uneori mai sensibili la efectele Amaryldecat la adulti, ajustarea dozei necesita prudenta. Este
necesara monitorizarea atenta in timpul tratamentului, riscul de hipoglicemie poate fi mai mare
la inceputul tratamentului, de aceea pacientul trebuie monitorizat cu atentie. Perioadele lungi
de absistenta alimentara, o indigestie inadecvata de hidrocarbonati, ingestie de cantitati mari de
alcool si indeosebi asocierea acestora mareste riscul de hipoglicemie. Simptomele de avertizare a
hipoglicemiei pot fi absente sau minore indeosebi la pacientiivarstnicicand hipoglicemia se
dezvolta foarte lent. In prezenta neuropatiei diabetic sau sub tratament concomitent cu
simpatolitice. Reactiile de reglare a glicemiei pot fi perturbate la pacientii cu insificienta
hepatica. Simptomele clinice ale hiperglicemiei (atunci cand tratamentul cu Amaryl este
insuficient sau nu se respecta, ca si in situatii de stres): sete intensa, gura uscata, poliurie,
prurit si /sau piele uscata, infectii ale pieli si stare de oboseala. Pacientul trebuie sfatuit sa
informeze medicul urgent daca apar alte afectiuni in timpul tratamentului cu Amaryl si sa
informeze alti medici despre faptul ca este diabetic.
f.Interactiuni:
Administrarea concomitenta de Amaryl cu alte medicamente poate determina accentuarea sau
diminuarea efectului glimepiridei si de scadere a glicemiei. De aceea pacientul trebuie sa
informeze medicul despre medicamentele pe care le utilizeaza concomitent inclusiv pe cele care
se elibereazafaraprescriptie medicala. La stabilirea dozei trebuie luate in considerare anumite
interactiuni. Glimepirida este metabolizata de catre citocromul P450-2C9 (CYP2C9).
Acest aspect trebuie avut in vedere atunci candglimepirida se administreaza in asociatie cu
inductori (rifamicina) sau cu inhibitori (fluconazol) CYP2C9.
Glimepirida poate sa creasca sau sa diminueze efectul anticoagulant al
derivatiilorcumarinici. Ingestia acuta sau cronica de alcool poate sa creasca sau sa diminueze
efectul Amaryl si scaderea glicemiei. Cantitatea de alcool permisa trebuie convenita impreuna cu
medicul.

Siofor 1000

54
Compozitie
Un comprimat filmat contine clorhidrat de metformina 1000 mg si excipienti: nucleu
I -hipromeloza 15 mPa.s, povidona K25, stearat de magneziu, film - hipromeloza 5 mPa.s,
macrogol 6000, dioxid de titan (E 171).
Grupa farmacoterapeutica
Siofor 1000 apartine unei grupe de medicamente destinate tratamentului diabetului non-
insulinodependent la adulti (tipul II de diabet zaharat).
a.Indicatii
Siofor 1000 este un medicament pentru reducerea nivelului prea mare de glucoză din
sânge la pacienții adulți cu diabet zaharat de tip II adult; în special la pacienții supraponderali
la care nivelul glucozei din sânge nu a putut fi reglat numai prin dietă și exercițiu fizic. Siofor
1000 poate fi utilizat singur (în mono-terapie) sau în combinație cu alte medicamente ce scad
nivelul de glucoză din sânge sau cu insulină. După ce măsurile de dietă nu au dat rezultate la
pacienții supraponderali cu diabet zaharat de tip II, s-a demonstrat o scădere a frecvenței
complicațiilor legate de diabet sub tratament cu metformină ca terapie de primă alegere.
b.Contraindicatii
Siofor 1000 nu trebuie administrat în următoarele cazuri
- hipersensibilitate la clorură de metformină sau la oricare dintre ceilalți componenți ai
Siofor 1000; acidifierea excesivă a sângelui în diabetul zaharat (cetoacidoză diabetică), etapă
preliminară a comei (precomă);
3. afectare renală sau dereglarea funcției renale (insuficiență renală cu valori
ridicate de creatinină în sânge); stări acute care pot determina dereglarea funcțiilor renale, ca de
exemplu
4. pierderi de lichide datorită vomei persistente sau diareei severe, infecții
severe,
5. insuficiență circulatorie (șoc);
6. examinări cu administrare intravenoasă de agenți care conțin iod, înainte, în
timpul și pe o perioadă de până la 48 de ore de la examinare; boli acute sau cronice care pot
duce la insuficiență de oxigen în țesuturile corpului (hipoxia țesuturilor), cum ar fi:

55
 7. insuficiența cardiacă sau tulburări ale funcțiilor pulmonare (insuficiență
cardiacă sau respiratorie),
• atac de cord (infarct miocardic recent),
• insuficiență circulatorie (șoc);
8. dereglarea funcției ficatului, intoxicație acută cu alcool, alcoolism; -
perioada de alăptare.
Atenționări speciale de care trebuie să țineți cont atunci când luați Siofor 1000
Riscul unei acumulări nedorite și, astfel, riscul unei acidifieri excesive a sângelui cu acid lactic
(acidoză lactică) este determinat mai ales de funcția renală, motiv pentru care funcționarea
normală dovedită a rinichilor este o condiție necesara pentru tratamentul cu Siofor 1000.
Evaluarea funcției renale, pe baza determinării nivelurilor serice ale creatininei, trebuie
deasemenea repetată la intervale de cel puțin un an și, dacă este posibil, chiar mai devreme de un
an. Dacă nivelul de creatinină este la limita superioară a nivelului normal, faceți-vă controlul
recomandat de cel puțin două sau patru ori pe an. Trebuie remarcat că, în special la pacienții în
vârstă, determinarea nivelului seric de creatinină nu este întotdeauna relevant; s-ar putea deci
ca, în acest caz, să fie necesară determinarea unei alte valori pentru analizarea funcției renale,
verificarea clereance-ul creatininei, înainte de a începe tratamentul.
Se va acorda o atenție deosebită în cazul unei dereglări existente la nivelul funcției renale
(de exemplu, la începutul terapiei cu anumite medicamente pentru tratamentul hipertensiunii
arteriale sau afecțiunilor reumatice). De asemenea, trebuie acordată multă atenție în cazul
tulburărilor funcției ficatului. In cazul examinărilor cu administrare intravenoasă de agenți
diferiți de cei care conțin iod, există riscul declanșării unei insuficiențe renale acute. Tratamentul
cu Siofor 1000 trebuie deci întrerupt înainte de efectuarea controlului, și poate fi recomandat
numai după două zile de la examinare dacă o nouă examinare a arătat anterior că funcția renală
este normală.
Pentru o operație cu anestezie generală, tratamentul cu Siofor 1000 trebuie întrerupt cu
două zile înainte de operație și poate fi continuat numai după două zile de la intervenție, în
condițiile în care se remarcă o funcție renală normală.
Consumul unor cantități mari de alcool prezintă riscul apariției hipoglicemiei și acidozei
lactice; deci în timpul tratamentului cu metformină, ar trebui evitat consumul de alcool.
Deoarece nu există informații adecvate în această privință, Siofor 1000 nu trebuie utilizat
în tratamentul la copii.

56
 Datorită dereglării funcțiilor renale specifice pacienților mai în vârstă, dozajul Siofor
1000 trebuie stabilit în acord cu funcția renală.
Pacientele cu diabet care sunt sau doresc să rămână însărcinate, nu trebuie să urmeze
tratament cu Siofor 1000. Nu trebuie luat acest medicament în perioada de alăptare.
Atenționări speciale
In cazul unei acumulări nedorite, metformina poate declanșa sau facilita apariția unei
acidifieri excesive a sângelui (acidoză lactică) o complicație care — dacă nu este tratată la timp
— poate pune în pericol viața pacientului (de exemplu, apariția comei). Pe lângă supradozaj,
cauzele acidifierii excesive a sângelui cu acid lactic (acidoză lactică) ar putea fi ignorarea
contraindicațiilor. De aceea, contraindicațiile trebuie luate în considerare cu multă atenție (vezi
secțiunea „Siofor 1000 nu trebuie luat în următoarele cazuri....'' ). Semnele de debut a acidifierii
în exces a sângelui cu acid lactic (acidoză lactică) pot fi asemănătoare cu efectele secundare ale
metforminei asupra tractului gastrointestinal: greață, vărsături, diaree și dureri abdominale. În
câteva ore, se pot instala și celelalte efecte: crampe și dureri musculare, intensificarea excesivă a
respirației și pierderea cunoștinței cu intrare în comă care impun un tratament de urgență într-un
spital.
Tratamentul cu Siofor 1000 în monoterapie nu determină scăderea nivelului de
glucoză din sânge (hipoglicemie) și, prin urmare, nu influențează capacitatea de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje. In tratament combinat cu sulfonilureice, insulină sau alte
medicamente cu efect de scădere a nivelului de glucoză din sânge, capacitatea de a conduce
vehicule și de a folosi utilaje sau de a lucra sigur, fără sprijin, ar putea fi afectată de un posibil
nivel scăzut al glucozei din sânge (hipoglicemie).
Interacțiuni cu alte medicamente
În timpul unui tratament îndelungat cu Siofor 1000, atât înițierea cât și întreruperea bruscă a
tratamentului cu un alt medicament pot interfera cu reglarea nivelului de glucoză în sânge.
În timpul utilizării Siofor 1000 trebuie evitate băuturile sau alimentele ce conțin alcool.
d.Mod de administrare
Întotdeauna se va lua Siofor 1000 conform instrucțiunilor medicului. Doza de Siofor 1000
trebuie stabilită de către medic, separat pentru fiecare pacient în parte, pe baza nivelului de
glucoză din sânge ce va fi controlat periodic. In cazul în care nu se prescrie altfel de către medic,
doza normală este de două comprimate filmate de Siofor 1000 pe zi 2000 mg de clorură de
metformină). Doza zilnică maximă este de trei comprimate filmate de Siofor 1000 pe zi
(echivalentul a 3000 de mg de clorură de metformină).

57
Efecte care apar când se întrerupe tratamentul cu Siofor 1000:Dacă se intrerupe tratamentul cu
Siofor 1000 nivelul de glucoză din sânge va înregistra o creștere incontrolabilă, și că, pe termen
lung, vor apărea complicații întârziate ale diabetului precum afecțiuni la nivelul ochilor,
rinichilor și vaselor de sânge.
e.Reactii adverse
Ca toate medicamentele, Siofor 1000 poate avea reacții adverse.
Tulburări gastrointestinale
Foarte frecvente: grețuri, vărsături și diaree, dureri abdominale, pierderea poftei de mâncare.
Acestea se manifestă de obicei la începutul tratamentului și dispar spontan în majoritatea
cazurilor. Pentru a preveni aceste simptome, se recomandă administrarea de Siofor 1000 în
timpul sau după masă, câte o doză de două sau trei ori pe zi. Dacă aceste simptome persistă pe
o perioadă îndelungată, întrerupeți administrarea Siofor 1000 și adresați-vă medicului
dumneavoastră.
Frecvente: gust de metal.
Dereglări de metabolism și nutriție foarte rare: dereglări severe ale metabolismului în sensul unei
acidifieri în exces a sângelui cu acid lactic (acidoză lactică).
Vărsăturile și durerile abdominale care pot fi însoțite de dureri și crampe musculare sau de
oboseală generală severă ar putea fi semne ale acestei dereglări (vezi „Atenționări speciale").
Dereglări la nivelul pielii și țesuturilor subcutanate foarte rare: înroșirea pielii (un ușor eritem)
la pacienții care manifestă o intoleranță la medicamente.
Supradozaj
O supradoză de Siofor 1000 nu duce la scăderea nivelului glicemiei din sânge
(hipoglicemie), ci atrage după sine riscul de acidifiere în exces a sângelui cu acid lactic (acidoză
lactică). Semnele începutului de acidifiere a sângelui cu acid lactic pot fi asemănătoare efectelor
secundare directe ale metforminei asupra tractului gastrointestinal: greață, vărsături, diaree și
dureri abdominale. In câteva ore se pot instala dureri musculare și crampe, respirație adâncă și
rapidă, precum și pierderea cunoștinței și coma care impune internarea imediată într-un spital.
Dacă se suspectează o acidifiere în exces a sângelui cu acid lactic (acidoză lactică), mergeți
imediat la un medic și încetați administrarea de Siofor 1000.

58
Actos 30 mg comprimate
COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Actos 15 mg comprimate
Fiecare comprimat conține pioglitazonă 15 mg (sub formă de clorhidrat). Fiecare
comprimat conține lactoză monohidrat 92,87 mg (vezi pct. 4.4). Actos 30 mg comprimate
Fiecare comprimat conține pioglitazonă 30 mg (sub formă de clorhidrat). Excipient cu
efect cunoscut
FORMA FARMACEUTICĂ Comprimate Actos 15 mg comprimate Comprimatele sunt
rotunde, convexe, de culoare albă sau aproape albă, având marcat „15” pe una din fețe și
„ACTOS” pe cealaltă față. Actos 30 mg comprimate Comprimatele sunt rotunde, plate,
de culoare albă sau aproape albă, având marcat „30” pe una din fețe și „ACTOS” pe
cealaltă față. Actos 45 mg comprimate Comprimatele sunt rotunde, plate, de culoare albă
sau aproape albă, având marcat „45” pe una din fețe și „ACTOS” pe cealaltă față.
Indicații terapeutice
Pioglitazona este indicată ca tratament de a doua sau a treia intenție în diabetul zaharat tip
2, după cum este descris mai jos: în monoterapie - la pacienți adulți (în special pacienții
supraponderali) controlați inadecvat prin dietă și exercițiu fizic, la care metforminul este
inadecvat datorită contraindicațiilor sau intoleranței. 3 ca terapie orală dublă în asociere
cu - metformin, la pacienți adulți (în special pacienții supraponderali) cu control glicemic
insuficient în pofida dozei maxime tolerate a monoterapiei cu metformin - o sulfoniluree,
numai la pacienții adulți care manifestă intoleranță la metformin sau la care metforminul
este contraindicat, cu control glicemic insuficient în pofida dozei maxime tolerate a
monoterapiei cu o sulfoniluree. ca terapie orală triplă în asociere cu - metformin și o
sulfoniluree, la pacienți adulți (în special pacienții supraponderali) cu control glicemic
insuficient în pofida terapiei orale duble. Pioglitazona este de asemenea indicată în
asociere cu insulina la pacienți adulți cu diabet tip 2 la care insulina nu asigură un control
glicemic suficient și la care metforminul este inadecvat datorită contraindicațiilor sau
intoleranței

59
Răspunsul pacienților la tratament trebuie evaluat după 3 până la 6 luni de la inițierea
tratamentului cu pioglitazonă (de exemplu scăderea HbA1c). Administrarea pioglitazonei
trebuie întreruptă la pacienții care nu răspund corespunzător la acest tratament. În
contextul riscului posibil existent în cazul tratamentului îndelungat, la vizitele de rutină
ulterioare medicii trebuie să analizeze dacă tratamentul și-a păstrat beneficiile (vezi pct.
4.4). 4.2 Doze și mod de administrare
Doze Tratamentul cu pioglitazonă poate fi inițiat cu doza de 15 mg sau 30 mg o dată pe
zi. Doza poate fi crescută în trepte până la 45 mg o dată pe zi. În asocierea cu insulină,
doza curentă de insulină poate fi păstrată după inițierea tratamentului cu pioglitazonă.
Dacă pacienții raportează hipoglicemie, doza de insulină trebuie scăzută. La pacienții
vârstnici nu este necesară modificarea dozei (vezi pct. 5.2). Medicii trebuie să inițieze
tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă și să crească doza treptat, în special în cazul
în care pioglitazona este asociată cu insulină (vezi pct. 4.4, Retenția hidrică și insuficiența
cardiacă). Insuficiență renală La pacienții cu insuficiență renală (clearance al creatininei
> 4 ml/min) (vezi pct. 5.2) nu este necesară modificarea dozei. Nu sunt disponibile
informații referitoare la pacienți dializați, în consecință pioglitazona nu trebuie utilizată la
acești pacienți. Insuficiență hepatică Pioglitazona nu trebuie utilizată la pacienții cu
insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3 și 4.4). Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea
Actos la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile
date.
Mod de administrare Comprimatele de pioglitazonă se administrează oral o dată pe zi, cu
sau fără alimente.
Comprimatele trebuie înghițite cu un pahar cu apă. 4 4.3 Contraindicații Pioglitazona este
contraindicată la pacienții cu: - hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre
excipienții enumerați la pct. 6.1 - insuficiență cardiacă sau istoric de insuficiență cardiacă
(stadiile NYHA I până la IV) - insuficiență hepatică - cetoacidoză diabetică - neoplasm
de vezică urinară confirmat în prezent sau antecedente de neoplasm de vezică urinară -
hematurie macroscopică neinvestigată 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru
utilizare Retenția hidrică și insuficiența cardiacă Pioglitazona poate determina retenție de
hidrică, care poate exacerba sau precipita insuficiența cardiacă. Când sunt tratați pacienți
care au cel puțin un factor de risc pentru dezvoltarea insuficienței cardiace congestive (de
exemplu infarct miocardic în antecedente sau boală arterială coronariană simptomatică
sau vârstnici), medicii trebuie să înceapă cu cea mai mică doză disponibilă și să crească
doza gradat.

60
Pacienții, în special cei cu rezervă cardiacă scăzută, trebuie urmăriți pentru decelarea
semnelor și simptomelor de insuficiență cardiacă, creștere în greutate sau apariția
edemelor. Pioglitazona trebuie întreruptă dacă apare orice deteriorare a stării cardiace.
După punerea pe piață s-au raportat cazuri de insuficiență cardiacă atunci când
pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina sau la pacienți cu istoric de
insuficiență cardiacă. Atunci când pioglitazona este utilizată în asociere cu insulina,
pacienții trebuie monitorizați pentru apariția semnelor și simptomelor de insuficiență
cardiacă, creștere în greutate și edeme. Dat fiind că insulina și pioglitazona se asociază
ambele cu retenție hidrică, administrarea lor concomitentă poate crește riscul de edeme.
De asemenea, după punerea pe piață, au fost raportate cazuri de edeme periferice și
insuficiență cardiacă la pacienții tratați concomitent cu pioglitazonă și antiinflamatoare
nesteroidiene, inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2. Pioglitazona trebuie întreruptă dacă
apare orice deteriorare a stării cardiace. Un studiu de evaluare a efectelor cardiovasculare
ale pioglitazonei a fost efectuat la pacienți sub 75 ani cu diabet de tip II și boală majoră
macrovasculară preexistentă. Pioglitazona sau placebo au fost adăugate la medicația
antidiabetică și cardiovasculară pentru până la 3,5 ani. Acest studiu a arătat o creștere a
rapoartelor referitoare la insuficiența cardiacă; totuși, aceasta nu a dus la o creștere a
mortalității în acest studiu. Vârstnici Asocierea pioglitazonei cu insulină trebuie făcută cu
precauție la vârstnici din cauza riscului crescut de insuficiență cardiacă gravă. Având în
vedere riscurile specifice vârstei (în special neoplasmul de vezică urinară, fracturile și
insuficiența cardiacă), raportul dintre beneficii și riscuri trebuie evaluat cu atenție atât
înainte cât și în timpul tratamentului la vârstnici. Neoplasm de vezică urinară Într-o
analiză a unui grup de studii clinice randomizate (o meta-analiză) s-au raportat mai multe
cazuri de neoplasm de vezică urinară (19 cazuri din cei 12506 pacienți cărora li se
administra pioglitazonă; 0,15%), în comparație cu grupul de control (7 cazuri din cei
10212 pacienți cărora nu li se administra pioglitazonă; 0,07%) RR = 2,64 (IÎ 95% 1,11-
6,31, p = 0,029). În urma excluderii din studiu a pacienților care fuseseră tratați timp de
mai puțin de un an cu medicația de studiu la momentul diagnosticării neoplasmului de
vezică urinară, au rămas 7 cazuri (0,06%) în grupul cu pioglitazonă și 2 cazuri (0,02%) în
grupul de control. Studii epidemiologice au demonstrat, de asemenea, existența unui risc
ușor crescut de neoplasm de vezică urinară la pacienți diabetici tratați cu pioglitazonă,
deși nu toate studiile au identificat un risc crescut semnificativ din punct de vedere
statistic.

61
 Reacțiile adverse raportate mai frecvent (> 0,5%) decât cu placebo și ca mai mult decât un
caz izolat la pacienții care au primit pioglitazonă în studiile dublu-orb sunt enumerate mai jos
sub forma clasificării MedDRA pe aparate, sisteme și organe și ca frecvență absolută aparate,
sisteme și organe, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a incidenței, urmată
de ordinea descrescătoare a gravităț

Anexe

62
63
64
65
Concluzii
Diabetul zaharat afecteaza negativ functia diastolica la pacientii cu hipertensiune
arteriala. Acest efect este mai semnificativ la subgrupul de pacienti de sex masculin, insa sunt
necesare studii suplimentare.
Disfunctia diastolica poate fi un indicator al afectarii organelor-tinta la pacientii
asimptomatici cu HTA si DZ .
Monitorizarea automata a nivelului zaharului din sange este vitala pentru gestionarea
eficienta a diabetului zaharat, care ajuta la reglarea programarii meselor, a activitatii fizice si a
momentului de a lua medicamente, inclusiv insulina. Monitorizarea regulata a nivelurilor de
glucoza din sange si reducerea absorbtiei de glucoza poate contribui la amanarea complicatiilor
diabetului zaharat de tip 2. In cazul pacientilor cu diabet zaharat de tip 1, administrarea cu simt
de raspundere a insulinei este unica modalitate de a preveni instalarea complicatiilor.
Datorita practicii farmaceutice am observat cat de importanta este medicamentatia in
cazul diabetului zaharat, am inceput să cunosc metodele de diagnosticare ale acestei boli, dar și
principalele medicamente care sunt indicate atat pacienților la care dieta alimentară nu este
suficientă pentru a stopa boala cat și pacienților insulino-dependenți cu dozaj minim de insulină,
pentru a le putea recomanda produse utile.

66
Bibliografie
[1]Viorel V. Serban „ Progrese in diabetologie "
[2]Editura de Vest Timisoara 2020
[3]Editura tehnica Bucurestl 2018
[4]. Viorel Serban - Tratat Roman de Boli Metabolice vol 1 si 2, Editura Brumar Timisoara
2011.
[5]. Gabriela Radulian. Diabetul zaharat în practica medical. Editura Universitară “Carol
Davila”, Bucuresti, 2019 3. American Diabetes Association. Standard of medical care in
diabetes, 2020 Diabetes Care 2020 Jan; 43: Suppl 1.
[6] American Association of Clinical Endocrinologists. Comprehensive Type 2 Diabetes
Management Algorithm. 2020
[7]. Mach F, Baigent C, Catapano AL, et al. ESC/EAS Guidelines for the management of
dyslipidaemias: lipid modification to reduce cardiovascular risk. Eur Heart J 2020; 41: 111-
188.
[8.] Diabetic Retinopathy: A Position Statement by the American Diabetes Association.
Diabetes Care 2017 Mar; 40(3): 412-418.
[9]. Diabetic Neuropathy: A Position Statement by the American Diabetes Association.
Diabetes Care 2017 Jan; 40(1): 136-154.
[10]Gabriela Radulian Managementul nutriţional în diabetul zaharat, bolile metabolice şi
alte patologii - vol.2; Editura Universitară “Carol Davila”, București, 2015
[11]Editura Medicala Bucuresti 2016
[12]Iulian Mincu „ Diabetul zaharat. ”
[13] . American Diabetes Association. Classification and Diagnosis of Diabetes: Standards of
Medical Care in Diabetes – 2021. Diabetes Care 2021; 44 (Suppl. 1): S15-33 7
[14] Dumitru Dobrescu „ Farmacoterapie practica. ”
[15] 1. Cernea S. Metabolismul glucidic. Homeostazia glucozei. În: Cernea S. Patogeneza
diabetului zaharat. Editura University Press, Târgu Mureş, 2017, pg 13-44.
[16]. Anghel A, Tămaş L. Metabolismul intermediar şi enegetic al glucidelor, lipidelor şi
proteinelor. În: Şerban V (editor). Tratat român de boli metabolice. Editura Brumar,
Timişoara, 2010, vol. 1,
[17]. Dobreanu M, Cernea S. Metabolismul carbohidraţilor. În: Dobreanu M (editor).
Biochimie clinică. Implicaţii practice. Editura University Press, Târgu Mureş, 2015, Ediţia a 3-
a rev., vol 2,

67
[18]. Ionescu-Târgovişte C, Botea V. Diabetul zaharat: definiţie şi clasificare. În: Şerban V
(editor). Tratat român de boli metabolice. Ed Brumar, Timișoara, 2010, vol. 1
[19]. Lee CMY, Colagiuri S. Diagnostic Criteria and Classification. În: Bonora R, DeFronzo
RA (editors). Diabetes Epidemiology, Genetics, Pathogenesis, Diagnosis, Prevention, and
Treatment. Editura Springer International Publishing, 2018
[20] American Diabetes Association. Diagnosis and Classification of Diabetes Mellitus.
Diabetes Care 2014; 37 (Suppl. 1): S81-90. 11. Cernea S. Definiţia, screeningul şi diagnosticul
diabetului zaharat. În: Evaluarea pacientului cu diabet zaharat: ghid practic pentru medici de
familie şi rezidenţi. University Press, 2014;
[21] American Diabetes Association. Standards of Medical Care in Diabetes – 2019. Diabetes
Care 2019; 42 (Suppl. 1).
[22]American Diabetes Association. Diabetes and Employment. Position Statement. Diabetes
Care 2014; 37 (Suppl. 1).

68