MINISTERUL EDUCAȚIEI

ȘCOALA POSTLICEALĂ TEHNICĂ „HENRI COANDĂ” BAIA MARE

CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

PROIECT

COORDONATOR:
Prof. LUPȘE MARIA

ABSOLVENT:
BURZO IOANA-NICOLETA

BAIA MARE

2021
 MINISTERUL EDUCAȚIEI

ȘCOALA POSTLICEALĂ TEHNICĂ „HENRI COANDĂ” BAIA MARE

CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

MEDICAȚIA DIABETULUI ZAHARAT

COORDONATOR,
PROF. LUPȘE MARIA

ABSOLVENT,
BURZO IOANA-NICOLETA

BAIA MARE

2021
 CUPRINS

CUPRINS...................................................................................................................................2
ARGUMENT.............................................................................................................................3
INTRODUCERE.......................................................................................................................4
CAPITOLUL I..........................................................................................................................5
DIABETUL ZAHARAT...........................................................................................................5
1.1.Aspecte generale..............................................................................................................5
1.2. Clasificare.......................................................................................................................6
1.3. Semne și simptome ale diabetului zaharat...................................................................7
1.4. Diabetul zaharat tip I.....................................................................................................8
1.5. Diabetul zaharat tip II.................................................................................................10
1.6.Diabetul de tip II la copii și tineri................................................................................12
1.7.Diabetul la femei; diabetul gestațional........................................................................13
CAPITOLUL II.......................................................................................................................15
TRATAMENTUL DIABETULUI ZAHARAT CU INSULINĂ........................................15
2.1.Insuline cu acțiune rapidă............................................................................................15
2.2.Insuline cu acțiune intermediară.................................................................................20
2.3.Insuline lente..................................................................................................................24
CAPITOLUL III.....................................................................................................................27
MEDICAȚIA ORALĂ ANTIDIABETICĂ..........................................................................27
3.1.Biguanide........................................................................................................................27
3.2.Sulfonamide, derivați de uree......................................................................................28
3.3. Combinații de hipoglicemiante orale..........................................................................31
3.4. Inhibitori ai alfaglucozidazei.......................................................................................32
3.5. Tiazolidindione.............................................................................................................33
3.6. Inhibitori ai dipeptidil peptidazei 4............................................................................34
3.7. Alte hipoglicemiante orale...........................................................................................35
CONCLUZII...........................................................................................................................39
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................40

2
 ARGUMENT
Tema proiectului pe care am ales-o se numește: “Medicația diabetului zaharat”.
Am ales această tema, deoarece în ultimii ani datorită alimentației incorecte, a
stresului cotidian, a sedentarismului, au crescut foarte mult cazurile de diabet. Este o boală
cronică, incurabilă, netransmisibilă, în creștere și costisitoare. Este principala cauză de orbire,
de insuficiență renală, atac vascular cerebral, infarct de miocard acut, neuropatie diabetic ă și
picior diabetic.
Este vorba de complicații care anual provoacă milioane de decese. Tocmai de
aceea este momentul să acționăm cu mult mai multă implicare decât până acuma pentru a
putea preveni diabetul și pentru a putea controla mult mai bine boala, prevenind astfel
complicațiile asociate.
Ca asistent de farmacie, consider că trebuie să cunosc medicația antidiabetică,
să o eliberez corect pacientului bolnav și să îl informez cu privire la administrare, indicații,
reacții advese și contraindicații. Dacă toate acestea vor fi respectate de către pacient, îsi vor
asigura o viață sănătoasă și activă.
Primul capitol a lucrării studiază boala: „Diabetul zaharat” – în care pancreasul
fie nu secretă insulină suficientă sau nu poate folosi insulina pe care o produce.
Această boală, „Diabetul zaharat” este una din cele mai răspândite afecțiuni
umane. Diabetul este considerat un complex, care apare ca urmare a acțiunii factorilor de
mediu asupra indivizilor predispuși genetic.
Al doilea și al treilea capitol este despre tratamentul în diabetul zaharat, care nu
se poate vindeca, dar se poate trata, ca diabeticii să ducă o viață cât de cât apropiată față de cei
nediabetici.
Secolul în care trăim, înregistrează printre bolile invalidante, diabetul, care
afectează ambele sexe, ca și vârstele cele mai diferite, de la copii și până la vârsta a treia.
Important pentru cunoașterea și tratarea diabetului, este speranța de viață a
pacienților diabetici, care reprezintă indicatorul principal al calității îngrijirii acestor bolnavi.
Speranța de viață variază în funcție de vârsta de debut a diabetului. În general se
apreciază că diabeticii au speranță de viață cu circa zece ani mai mică decât a celorlalți
indivizi.

3
 CAPITOLUL I

DIABETUL ZAHARAT
1.1. DEFINIȚIE
O definiție generală a diabetului zaharat, frecvent utilizată, arată că acesta este o boală
metabolică ce rezultă, din incapacitatea organismului de a produce sau utiliza insulina,
hormon secretat de pancreas și care este indispensabilă proceselor anabolice și echilibrului
energetic al organismului.
Diabetul zaharat este principala și cea mai frecventă boală în care este afectat
pancreasul endocrin. Este o tulburare a metabolismului glucidic, având cauze multiple:
transmiterea genetică, viroze care distrug celulele β din insulele Langerhans situate în coada
pancreasului și care sunt producătoare de insulină, apariția de autoanticorpi antiinsulari sau
antiinsulină, alimentația deze-chilibrată, unele medicamente consumate timp îndelungat,
stresuri repetate.
Diabetul zaharat este cea mai frecventă boală endocrină și este caracterizat prin
complicații care se dezvoltă în timp și afectează ochii, rinichii, nervii și vasele de sânge. Este
un sindrom heterogen caracterizat printr-o tulburare complexă a metabolismului energetic al
organismului, care afectează deopotrivă utilizarea glucidelor, lipidelor și proteinelor, precum
și a celorlalte metabolisme.
Mecanismul de producere a diabetului constă din incapacitatea metabolizării glucozei
la nivel celular datorită fie deficitului de secreție a insulinei, fie imposibilității ei de a acționa.

Fig. 1.1. O insulă Langerhans înconjurată de acizi pancreatici

4
 Din acest motiv, diabetul zaharat se clasifică în două tipuri principale: tipul I
insulino- dependent: întâlnit la copii, adolescenți și tineri și tipul II non-insulino-dependent:
întâlnit la per-soane cu vârsta în general peste 40 de ani.
Diabetul zaharat este un sindrom heterogen caracterizat printr-o tulburare complexă a
metabolismului, care afectează deopotrivă utilizarea glucidelor, lipidelor și proteinelor,
precum și a celorlalte metabolisme. Aceste alterări decurg dintr-un defect insulino-secretor
obligat: scăderea masei/funcției betacelulare, asociat uneori cu un grad insulino-rezistență
periferică.
Insulina, principalul hormon care reglează metabolismul glucidic, are ca efect
scăderea glicemiei prin activarea oxidării intracelulare a glucozei, prin creșterea glicogenezei
și prin diminuarea glicogenolizei și a gluconeogenezei.
În consecință, în diabetul zaharat netratat există o hiperglicemie permanentă care
depășește 120 mg/dl pe nemâncate, însoțită de glicozurie permanentă cu apariția glucozei în
urină; în mod normal aceasta trebuie să fie absentă.
Fără insulină, glucoza nu poate fi folosită ca substanță nutritivă de către organism,
rămâne în sânge în concentrație crescută: hiperglicemie și se elimină prin urină: glicozurie,
antrenând o serie de dezechilibre metabolice și hidroelectrolitice. Din această cauză pacientul
simte nevoia să bea multe lichide, are o poftă de mâncare exagerată și urinează cantități mai
mari de lichid. Totodată, acesta are frecvent abcese, infecții urinare și paradontoză.
Secreția de insulină este stimulată în mod specific de către glucoza circulantă, dar mai
poate fi stimulată de aminoacizi, glucagon, hormoni intestinali, medicamente hipoglicemiante
orale, sistemul nervos vegetativ, etc.
O glicemie postprandiană crescută determină o hipersecreție insulinică, ce tinde să
readucă la normal nivelul glucozei din sânge. Invers, o glicemie scăzută acționează prin
scăderea secreției insulinice. Secreția insulinică mai este stimulată de impulsuri sosite pe calea
nervului vag, de secretină, colecistokinină și degastrină.
Ea este inhibată de adrenalină și noradrenalină. Principala boală produsă de
insuficienta secreție de insulină sau de insuficienta utilizare a insulinei este diabetul zaharat.
Utilizarea terapeutică a insulinei a dus la apariția unei alte tulburări grave, coma
hipoglicemică, apărută în urma supradozării hormonului.
Molecula de insulină este o moleculă proteică formată din două lanțuri polipeptidice,
A cu 20 de aminoacizi și B cu 31 de aminoacizi, legate între ele prin două punți disulfidice.
Odată eliberată în torentul circular, insulina formează, cu proteinele, complexe
circulante care transportă insulina și o eliberează pe măsura necesităților organismului.
5
1.2. CLASIFICARE
Diabetul zaharat de tip I se caracterizează prin insuficiență insulinică și tendință la
instalarea cetoacidozei.
Diabetul zaharat de tip II este un grup heterogen de tulburări caracterizat prin grade
diferite de rezistență la insulină, afectarea secreției insulinice și creșterea producției de
glucoză.
În „Dicționarul medial”, Valeriu Rusu, sunt prezentate următoarele tipuri ale
diabetului zaharat:
-diabet zaharat aloxanic, provocat de animale;
-diabet zaharat bronzat- sindrom hemacromacoză idiopatică primitivă;
-diabet zaharat calcic- sindrom hipercalciurie;
-diabet zaharat chimic sau diabet asimptomatic;
-diabet zaharat gestațional- cu primele manifestări în perioada sarcinii, care dispare după
sarcină;
-diabet zaharat iatrogenic- declanșat după administrarea unor medicamente, cum ar fi
corticosteroizi, anumite diuretice și a unor anticoncepționale;
-diabet zaharat insipid- caracterizat prin poliurie și polidispepsie;
-diabet zaharat insulino-dependent- sindrom diabet de tip1;
-diabet zaharat juvenil- sindrom diabet zaharat tip 1;
-diabet zaharat lipoartrofic- boală rară caracterizată prin dispariția țesutului adipos;
-diabet zaharat non-insulino-dependent- sindrom diabet tip 2;
-diabet zaharat mason- sindrom MODY;
-diabet zaharat renal;
-diabet zaharat steroid- caracterizat prin intoleranță la glucoză sau diabet indus de un exces,
endogen sau exogen, de glucorticoizi sau exogeni; se produce prin insulinorezistență și este
caracterizat printr-o incidență redusă a complicațiilor microangiopatice;
-diabet zaharat de tip 1- sindrom diabet insulino-dependent;
-diabet zaharat de tip 2- sindrom diabet non-insulino-dependent;
-diabet zaharat- forme de diabet zaharat produs sub acțiunea unor substanțe la nivel renal.

6
1.3. SEMNE ȘI SIMPTOME ALE DIABETULUI ZAHARAT
Principalele simptome ale diabetului zaharat sunt polifagia: consum exagerat de
alimente; polidipsia: sete excesivă, cu ingestie consecutivă de mari cantități de apă și poliuria:
creșterea vo-lumului de urină, măsurat în 24 ore.
Semnele sunt reperele obiective care se au în vedere atunci când se diagnostichează

diabetul. Fig. 1.3. Diabetul zaharat

-semnul unschuld- crampe musculare la nivelul mușchiului triceps sural al gambei;
-parestezia- furnicături la extremități;
-oboseală permanentă- scăderea potențialului funcțional;
-scăderea în greutate.
Pe lângă acestea se mai ține seama de simptomele pe care le descrie pacientul, printre
care:
-senzația de sete;
-senzația de gură uscată;
-vedere încețoșată;
-diminuarea sensibilității dureroase;
-greutatea vindecării plăgilor;
-stări depresive.
Ambele tipuri de diabet, tipul 1: insulino-dependent și tipul 2: insulino-non-
independent sunt cunoscute a avea o bază familiară, genetică, ambele tipuri fiind boli
multifactoriale cauzate de o combinație între factorii genetici: moșteniți și factorii exogeni:
exogeni, de mediu: stil de viață, infecție, dietă, etc.
Identificarea genelor implicate ca și a factorilor de mediu a permis, pe deoparte, o mai
bună înțelegere a fiziopatologiei și a modului de instalare a bolii și, pe de altă parte, a realizat
un progres notabil în prevenirea diabetului.

7
 Tipurile 1 și 2 de diabet au la bază un grup de tulburări genetice heterogene autoimune
și metabolice diferențiate în funcție de tipul de diabet care, în final au o caracteristică comună
–intoleranța la glucoză – diferită ca aspect și gravitate.

1.4. DIABETUL ZAHARAT TIP I

Diabetul zaharat de tip 1 este o boală autoimună cu specificitate de organ în care

celulele beta ale insulelor Langerhaus din pancreas sunt distruse de către limfocitele T
citoxice printr-un proces mediat imunologic. Datorită incidenței familiare scăzute la un
procent de aproximativ 10% față de 90% a dezvoltării spontane a bolii, a faptului că procentul
concordanței bolii la gemeni univitelini este de 30-50%: concordanța de 100% atestă că
afecțiunea este pur genetică, apare clară implicarea largă a unor factori de mediu în
detrimentul bolii.
Riscul de a dezvolta un diabet de tip1 până la vârsta de 30 ani este de aproximativ 6%
dacă ai un frate cu diabet zaharat, de 2% dacă mama are diabet și riscul este dublu, de 4%, în
cazul în care tatăl are diabet.
Recent la om s-au identificat multe alte locusuri dintre care 13 au fost deja confirmate
a fi legate de tipul 1 de diabet zaharat.
Dacă s-ar lua în considerație în mod exclusiv argumentele genetice în determinismul
diabetului zaharat de tip 1, s-ar putea considera că celulele beta suferă un proces de
autoeliminare care este înscris în codul genetic chiar din momentul concepției și că viitorul
pacient diabetic nu poate scăpa de acest „destin” implacabil.
Putem spune că în diabetul zaharat de tip 1 nu este vorba de un defect genetic moștenit
și implacabil, ci de o predispoziție genetică. Aceasta pune în discuție factorii de mediu,
diabetul zaharat de tip 1 evidențiind interacțiunea strânsă, dualitatea factorilor genetici și de
mediu. Argumentele în favoarea factorilor de mediu sunt numeroase.
Apariția diabetului la copil: în jurul vârstei de 5 ani, între 12-15 ani, când începe sau
schimbă școala și de asemenea, cu o incidență maximă sezonieră: toamna și iarna, când
infecțiile virale sunt mai frecvente. Au fost implicati: virusul coxsackie, echovirusuri, varicelă
și rubeolă.
În afara factorilor infecțioși, afectarea sau distrugerea celulelor beta pancreatice,
insulino-secretoare poate firealizată în mod direct: betatoxicitate, ingestia unor nitozamine
odată cu alimentele, alcoolul, mai ales în condițiile malnutriției, medicamente, hormoni, etc.

8
 Fig.1.4. Diabetul zaharat de tip 1

Una din cauzele posibile ale declanșării diabetului de tip 1 la copii cu susceptibilitate
de diabet este hrănirea acestora cu lapte de vacă. Expunerea timpurie a acestor copii la
alimentarea cu lapte de vacă induce formarea de anticorpi la proteinele din lapte, beta-
lactoglobulină și beta cazeină care se leagă cu insulina bovină prezentă în laptele de vacă și
inițiază o cascadă de modificări la copii genetic susceptibili care, în final, duc la dezvoltarea
diabetului de tip 1.
Răspunsul imun la insulina bovină prin reactivitatea încrucișată la insulină umană
poate declanșa răspunsul autoimun betacelular pancreatic, cu distrugerea celulelor beta și
apariția diabetului de tip1.
Se cunoaște faptul că tipul 1 de diabet apare atunci când propriul sistem imun al
corpului lansează atacul asupra celulelor beta pancreatice producătoare de insulină. În acest
fel celulele imune programate să distrugă un virus specific, atacă enzima GAD legată de
celula beta pancreatică și în acest proces distruge celulele beta producătoare de insulină.
Unii cercetători cred că anticorpii la GAD: glutamic acid decarboxilază, sunt primii
în secvența asalturilor „autoimune” asupra celulelor beta și că ei ar fi „triggerul”: trăgaciul,
sistemului imun care declanșează atacul final în distrugerea celulelor beta producătoare de
insulină.
Privită din acest unghi, celula beta nu ar rămâne pasivă la agresiunea exogenă ci, în
fapt, este
modificată, activată imunologic și ulterior atrage riposta imunocitară care, în anumite condiții,
declanșează lanțul imunoreactiv distructiv descris anterior.
În realitate, celula beta nu este pasivă în această confruntare, ci se modifică specific
sub acțiunea factorilor de mediu, infecțioși, în speță, ca expresie a constelației imunologice
determinată genetic.

9
 Alături de acești factori, prin intervenția factorilor de mediu, factori precipitanți, se
declanșează modificările autoimune și consecutiv cascade de reacții ale sistemului autoimun
care, în final, distrug celulele beta insulino-secretoare cu instalare clinică, brutală, a diabetului
zaharat insulinopriv, deci insulino-dependent tip 1.
Este posibil ca procesul autoimun de distrucție a celulelor beta să se desfășoare mai
lent, fără apariția vreunui simptom de boală; în această perioadă numai determinarea
anticorpilor menționați ar putea fi revelatoare. Manifestările tipice, clasice ale bolii apar
numai când asaltul celulelor beta pancreatice este masiv, aproape total.
Studiul diabetului zaharat recunoaște o dinamică de o amploare și diversitate care nu
se întâlnește în nici un alt capitol al patologiei. Un argument oarecum formal la prima vedere
dar cu profunde semnificații de ordin științific îl constitue continua modificare a clasificării
formelor de diabet, modificări profund argumentate, veridice, care validează o dată în plus
complexitatea acestei afecțiuni. Amintim în acest sens amplificarea cunoștințelor privind
diabetul cu caracter de maturitate tip 2, apărut la tineri, așa numitul diabet de tip MODY în
care s-au evidențiat mutații legate de afectarea secreției de insulină și alte mecanisme.
S-a identificat de asemenea o formă de diabet de tip 1 cu dezvoltare lentă la adult, așa
numitul diabet autoimun latent al adultului LADA. Această formă de diabet are
caracteristicile diabetului autoimun dar apare cu o formă lent progresivă la vârsta de 25-35
ani.
De unde în trecut diabetul de tip 1 era descris ca o boală predominant a copilului și
adolescentului, iată că el se poate manifesta și la vârste mult mai înaintate. Inițial se prezintă
sub formă ,,mascată”, ca un diabet de tip 2 dar suferă o deteriorare lentă dar insidioasă, cu
durată de luni și chiar câțiva ani a controlului metabolic și progresiunea către
insulinodependență, deci cu aspect de diabet de tip 1.

1.5. DIABETUL ZAHARAT TIP II

Diabetul de tip 2 este în creștere continuă și a căpătat proporții epidemice în multe țări
în curs de dezvoltare ca și în rândul unor grupuri etnice din țările dezvoltate.
Este stabilit faptul că susceptibilitatea pentru tipul 2 de diabet este legată atât de factori
genetici cât și de factori dobândiți, iar patogenia acestei afecțiuni implică combinarea a doi
factori principali: insulinorezistența și disfuncția celulei beta pancreatice.

10
 Asupra secvenței declanșării inițiale a unuia din cei doi factori sunt încă în discuții, dar
punctul final este același. Una din aserțiuni este cea conform căreia defectul primar există la
nivelul celulei beta și se exprimă prin afectarea secreției de insulină. Insulinorezistența se
dezvoltă concomitent sau ca urmare a tulburării secreției insulinice.
Alternativ defectul primar este reprezentat de scăderea sensibilității la insulină:
insulinorezistența, la nivelul țesuturilor. Față de această situație, celula beta inițial își menține
rata secreției de insulină și este capabilă să compenseze insulinorezistența. Glicemia în
această perioadă este normală. Cu timpul apare hiperglicemia pe nemâncate, semn că
disponibilitățile de insulină sunt reduse și astfel apare o insulopenie relativă față de
insulinorezistență. Când apare diabetul franc, pacientul, indiferent dacă este slab sau obez,
prezintă o reducere a secreției de insulină.
S-a susținut de unii autori că diabeticii de tip 2 slabi ar avea inițial o scădere a secreției
de insulină, iar obezii insulinorezistență inițială care apoi se combină una cu alta ducând la
instalarea propriu-zisă a diabetului de tip 2.
In tipul 2 de diabet, un prim semn biologic este suprimarea acestei prime faze de răspuns
insulinic, fapt ce explică, în parte, creșterea exagerată a glicemiei postprandiale la acești
pacienți.
O dată diabetul instalat, și cea de-a doua fază de răspuns insulinic este atenuată și în
această etapă, este greu de stabilit care dintre cele două faze de secreție a insulinei are un efect
mai important asupra nivelului glicemic.
Un alt aspect fiziopatologic în diabetul de tip 2 este modificarea mecanismului
secretor al celulei beta pancreatice. În mod normal, secreția de insulină este oscilatorie la un
interval de 5-15 minute. În diabetul de tip 2 regularitatea acestor oscilații dispare, fapt ce are
impact pe receptorii periferici de insulină și consecutiv apariția intoleranței la glucoză.
Este interesant sub aspect epidemiologic și patogenic faptul că la unele rude de
gradul I sănătoși ai unui diabetic s-a pus în evidență pierderea pulsatilității normale a secreției
de insulină, fapt ce pledează pentru prezența acestui defect primar al celulei beta în
respectivele familii.
În celula beta pancreatică, în faza premergătoare secreției de insulină pură, aceasta se
regăsește sub forma proinsulinei - o moleculă mai mare din care se desprinde un fragment de
aminoacizi denumit peptidul C care este și el eliminat în circulație. În diabetul de tip 2 și mai
ales la persoanele obeze există și o disfuncție a celulei beta care aruncă în circulație o
cantitate mai mare de insulină neprocesată, adică sub formă de proinsulină care nu prezintă
efectele hormonale ale insulinei pure.
11
 Cauzele disfuncției celulei beta implică factori moșteniți și alții dobândiți.
Alți factori asociați cu disfuncția celulei beta cu rol predictiv pentru diabet este
greutatea la naștere. Aceasta a fost atribuită scăderii numărului sau funcției celulelor beta într-
un stadiu critic de dezvoltare intrauterină datorită malnutriției proteice și consecutiv
deficienței unor aminoacizi specifici pentru troficitatea celulei beta.
Concomitent cu insulina, celula beta secretă în cantitate redusă o altă proteină,
amiloidul. La diabetici amiloidul insular este crescut și se dispune sub formă de fibrile
insolubile care înlocuiesc treptat masa celulară beta. Depunerile de amiloid afectează funcția
insulară și secreția de insulină scade odată cu evoluția bolii.
Observația că un control glicemic crește funcția celulei beta susține ipoteza că
hiperglicemia are un efect advers asupra secreției insulinice.
Insulinorezistența este definită ca incapacitatea insulinei de a produce efecte
biologice cunoscute la concentrații efective la indivizi normali. Aceasta se manifestă prin
incapacitatea de a suprima producția hepatică de glucoză și de a stimula prelevarea și
consumul glucozei în țesuturile periferice țintă. Mușchiul scheletic este locul principal al
insulinorezistenței unde defectul a fost localizat a fi legat de calea metabolică neoxidativă a
glucozei astfel încât depunerea de glucoză în mușchi sub formă de glicogen este anormal de
scăzută. Alte două organe la nivelul cărora acționează insulinorezistența sunt țesutul grăsos și
ficatul.
Insulinorezistența la nivelul ficatului duce la incapacitatea insulinei de a stopa
producția hepatică de glucoză. Capacitatea hiperglicemiei de a inhiba producția hepatică de
glucoză este excesiv de crescută în prezența hiperglicemiei.
Obezitatea este foarte frecvent asociată cu tipul 2 de diabet. Din zece diabetici de tip 2,
opt sunt actuali sau foști obezi.
Cauzele dobândite ale insulinorezistenței includ malnutriția fătului în uter și în prima
copilărie, sarcina, unele medicamente: cum ar fi corticoizii, scăderea activității fizice,
glucotoxicitatea și nu în ultimul rând obezitatea.
Obezitatea abdominală este asociată cu scăderea legării insulinei la nivel periferic:
muscular și consecutiv cu scăderea sensibilității la insulină.
Obezitatea abdominală este in parte moștenită dar și asociată cu stilul de viață sedentar.
Genele potențial legate de obezitate includ unele enzime metabolice care pot duce la
insulinorezistență în mușchii scheletici cum ar fi glicogensintetaza sau alte enzime sau
hormoni care interferează cu controlul homeostatic normal al masei grăsoase din organism :
receptorii de leptină.
12
 Cu toate acestea sunt și evidențe care dovedesc că scăderea secreției de insulină este
factorul genetic principal și inițial care predispune la tipul 2 de diabet. Oricum , oricare dintre
cei doi factori inițiază dezvoltarea bolii, instalarea unuia duce la apariția subsecventă a celei
de-a doua anomalii metabolice. Mai mult de atât, ambele defecte pot fi prezente simultan
înainte de apariția semnificativă a alterării toleranței la glucoză.

1.6.DIABETUL DE TIP II LA COPII ȘI TINERI

Incidența tipului 2 de diabet la copii este paralelă cu prezența obezității endemice la

tineri. Se consideră că factorii genetici și stilul de viață care cresc riscul dezvoltării tipului 2
de diabet la adolescenți și adulți sunt similare. Prezența obezității și absența exercițiului fizic
sunt asociate cu apariția diabetului de tip 2 la copii și adolescenți ,ca de altfel și la adulți.
Se cunoaște faptul că obezitatea are o componentă genetică, familiară. Dacă ambii
părinți sunt obezi, riscul pentru obezitate la copii este de 66%. Acest procent scade la 50%
dacă numai un părinte este obez. În cazul în care nici un părinte nu este supraponderal, riscul
de obezitate la descendenți este de numai 9%.
Gemenii univitelini au șansa la vârsta adultă să aibă greutate similară chiar dacă cresc
separat. Pe lângă obezitate și reducerea activității fizice, antecedentele familiare de diabet,
genul feminin pubertatea și istoria unei greutăți reduse la naștere par a fi factori de risc
semnificativ pentru tipul 2 de diabet la adolescenți.
Instalarea obezității pare a fi un factor important care anunță dezvoltarea
insulinorezistenței. Aceasta, în prezența unei propensități spre disfuncție a celulei beta,
determinate genetic, conduce la o alterare a toleranței la glucoză.
Diabetul zaharat de tip 2 deși afectează în general persoanele mature, în ultimii ani,
din cauza alimentației nesănătoase, bazată în special pe măncare de tip fast-food, sucuri
acidulate, dulciuri în exces și a lipsei de mișcare fizică, numărul copiilor diagnosticați cu
obezitate și respectiv cu diabet zaharat de tip 2 a crescut.
Semnele diabetului la copii se pot instala fie acut: în câteva zile, fie intermediar: în
câteva săptămâni, fie lent: în jur de doi ani, în funcție de vârsta copilului, accesul la îngrijiri
medicale, precocitatea diagnosticului, infecții, traumatisme sau stres psihic.
Primele semne sunt:
- senzația continuă de sete și urinări frecvente, ca urmare a nivelului ridicat al zahărului din
sânge, care îi crează această senzație, iar cantitatea mare de lichid determină urinări frecvente;

13
- foame excesivă determinată de lipsa insulinei care să fixeze glucoza în celulele corpului,
organele își pierd repede energia și cer „de mâncare”, creierul transmițând imediat mesajul de
foame;
- scăderea în greutate, deși copilul mănâncă mai mult și foarte repede;
- oboseala cronică, urmare a faptului că organismul este privat de glucoză, corpul este din ce
în ce mai slăbut, se instalează oboseala și o stare de letargie.
In situația în care diagnosticarea este tardivă: întârziată, pot apărea:
- dureri de stomac asociate cu febră;
- greață și vomă cu aspect de zaț de cafea;
- respirație care are miros a fructe, a acetonă;
- probleme de respirație;
- iritabilitate și comportament neobișnuit;
- vedere în ceață;
- infecții bacteriene la nivelul organelor genitale;
- comă diabetică;

1.7.DIABETUL LA FEMEI; DIABETUL GESTAȚIONAL

Specific femeilor este diabetul zaharat gestațional sau la sarcină. La unele femei
diabetul zaharat apare în timpul sarcinii din cauza insuficienței organismului de a secreta
insulina în cantitățile necesare pentru a menține glicemia: cantitatea de glucoză din sânge, în
limite normale. Glicemia crește de obicei între săptămânile 24 și 28 de sarcină.
Diabetul gestațional se produce deoarece pancreasul nu secretă o cantitate optimă de
insulină. În timpul sarcinii placenta secretă hormoni care blochează activitatea insulinei. Acest
lucru determină un necesar crescut de insulină pentru a menține glicemia în limite normale. Pe
măsură ce sarcina înaintează în vârstă mai mulți hormoni care vor bloca insulina sunt
produși, iar corpul va deveni insulinorezistent.
Cele mai frecvente simptome în diabetul gestațional sunt setea, micțiuni frecvente,
senzație de foame și vedere încețoșată. Totuși, la majoritatea pacienților nu există
simptomatologie. Uneori simptomele pot trece neobservate, pentru că urinările frecvente și
foamea crescută apar frecvent în timpul sarcinii normale. În cazul în care simptomele sunt
prezente, poate fi un indiciu că diabetul era prezent încă înainte de sarcină.

14
 În aceste cazuri, persoanelor cu diabet zaharat gestațional și cu diabet zaharat de tip 2
le pot fi în timp afectate: inima, vasele sanguine, ochii, rinichii, nervii.
Este important ca glicemia să se mențină în limite normale pentru a preveni apariția
complicațiilor la făt, la nou-născut și la mamă:
- la făt: probleme legate de greutatea mare a fătului;
- la nou-născut: nivelul scăzut al glicemiei copilului;
- la mamă: tensiunea arterială crescută.
Diabetul gestațional este diferit de celelalte tipuri de diabet, prin faptul că apare în
timpul sarcinii și dispare după naștere.
Diabetul gestațional este diagnosticat de cele mai multe ori între săptămânile 24 și 28
de sarcină. Dacă valorile glicemiei se mențin în limite normale, iar greutatea copilului este
normală la naștere, atunci riscurile de complicații ale fătului sunt asemănătoare cu ale unui făt
din mamă nediabetică.

15
 CAPITOLUL II

TRATAMENTUL DIABETULUI ZAHARAT CU INSULINĂ

2.1.INSULINE CU ACȚIUNE RAPIDĂ

Insulinele cu acțiune rapidă au o acțiune imediată, intră în acțiune după 15 minute,

au un maxim de acțiune la o oră și o durată de acțiune de 3-4 ore. Aceste insuline acoperă
creșterea glicemiei prandiale, legată strict de masa respectivă, reduc riscul hiperglicemiilor
postprandiale tardive, se administrează chiar înainte mesei sau imediat după masă și permit
modificarea dozei de insulină în funcție de conținutul glucidic al mesei respective. Insulinele
rapide sunt indicate îndeosebi diabeticilor care iau mese mai consistente la intervale de timp
variabile.
NOVORAPID

Substanța activă: insulină aspart

Acțiune:
-hormon care asigură homeostazia metabolismului glucidic;
-inhibă biosinteza hepatică de glucoză și crește utilizarea periferică a glucozei, cu scăderea
glicemiei;
Indicații: diabet zaharat
Reacții adverse: hipoglicemie: transpirații reci, piele rece, paloare, nervozitate, tremor
anxietate, somnolență foame excesivă, tulburări de vedere temporare; edeme;
hipersensibilitate locală sau sistemică.
Contraindicații: hipoglicemie, hipersensibilitate la insulina aspart sau la oricare dintre
excipienți.
Mod de administrare: doza este individuală și determinată de către medic în
concordanță cu nevoile pacientului. În mod normal se asociază cu o insulină cu acțiune
intermediară sau prelungită, administrare cel puțin o dată pe zi. Cerința individuală este între
0,5-1UI/kg/zi.
Formă de prezentare:

16
 Novorapid Flexpen: 100 UI/ml, soluție injectabilă, cutie x 1 sau 5 stilouri injectoare
preumplute x 3 ml;
Novorapid Penfill: 100 UI/ml soluție injectabilă în cartuș, cutie x 5 sau 10 cartușe x 3
ml sol. inj.
Novorapid 100 UI/ml soluție injectabilă în flacon, ambalaj multiplu x 5 flacoane x
1x10ml; cutie x 1 flacon x 10 ml sol. inj. ; cutie x 5 flacoane x 10 ml sol. inj.
Novorapid Fnovelet: 100 UI/ml soluție injectabilă în stilou injector preumplut, cutie x
5 sau 10 stilouri preumplute x 3 ml sol. inj;
Novorapid Innolet: 100UI/ml soluție injectabilă în stilou injector preumplut, cutie x 1,
5 sau 10 stilouri preumplut x 3 ml sol. inj.

HUMALOG

Substanța activă: insulină lispro

Acțiune:
-hormon care asigură homeostazia metabolismului glucidic;
-inhibă biosinteza hepatică de glucoză și crește utilizarea periferică a glucozei cu scăderea
glicemiei.
Indicații: în tratamentul pacienților cu diabet zaharat, care necesită insulină pentru
pentru controlul glicemiei.
Reacții adverse: hipoglicemie: transpirații reci, piele rece, paloare, nervozitate,
tremor, confuzie, dificultate în concentrare, tulburări temporare de vedere, cefalee, greață și
palpitații; edeme și anomalii de refracție; eritem; inflamație; lipodistrofie la locul injectării.
Contraindicații: hipersensibilitate la insulina lispro sau la unul din
excipienți;hipoglicemie.
Mod de administrare: doza este determinată de medic în funcție de necesități.
Acțiunea rapidă a insulinei lispro impune administrare cât mai aproape de masă, 15minute
înainte, comparativ cu mixturile de insulină obișnuită, 30 minute înainte de masă. Nu se
administrează intravenos.
Formă de prezentare:
Humalog: 100UI/ml soluție injectabilă; cutie cu 5 cartușe x 3 ml sol. inj.; 2 cutii x 5
cartușe x 3 ml sol. inj.; 5 cutii x 1 flacon x 10 ml sol. inj.; cutie x 1 flacon x 10 ml sol. inj.;
cuti3 x 2 flacoane x 10 ml sol. inj.

17
 Humalog 100 UI/ml Junior Kwikpen: soluție injectabilă în stilou injector preumplut,
cutie cu 5 stilouri injectoare preumplute a câte 3 ml sol. inj.
Humalog: 200 UI/ml soluție injectabilă în stilou injector preumplut, 5 stilouri
preumplute a 3 ml, KwikPen.
Humalog KwikPen: 100 UI/ml soluție injectabilă, cutie x 5 stilouri injectoare
preumplute x 3 ml sol. inj.; 2 cutii x 5 stilouri injectoare preumplute x 3 ml sol. inj.
Humalog Mix25 KwikPen: 100 UI/ml suspensie injectabilă, cutie x 5 stilouri
injectoare preumplute x 3 ml susp. inj.; 2 cutii x 5 stilouri injectoare preumplute x 3 ml susp.
inj.
Humalog Mix25: suspensie injectabilă, cutie x 5 cartușe x 3 ml susp. inj.; 2 cutii x 5
cartușe x 3 ml susp. inj.; cutie x 5 flacoane x 10 ml susp. inj.
Humalog Mix50 KwikPen: 100 UI/ml suspensie injectabilă, cutie x 5 stilouri
injectoare preumplute x 3 ml susp. inj.; 2 cutii x 5 stilouri injectoare preumplute x 3 ml susp.
inj.
Humalog Mix50: suspensie injectabilă, cutie x 5 cartușe x 3 ml susp. inj.; 2 cutii x 5
cartușe x 3 ml susp. inj.; cutie x 1 flacon x 10 ml susp. inj.
Humalog Basal KwikPen: 100 UI/ml suspensie injectabilă, 2 cutii x 5 stilouri
injectoare x 3 ml susp. inj.; cutie x 5 stilouri injectoare x 3 ml susp. inj.
Humalog Mix 25 Pen: suspensie injectabilă, 2 cutii x 5 stilouri injectoare preumplute x
3 ml; cutie x 5 stilouri injectoare preumplute x 3 ml.
Humalog NPL: 100 UI/ml Pen suspensie injectabilă, 2 cutii x 5 stilouri injectoare
preumplute x 3 ml; cutie x 5 stilouri injectoare preumplute x 3 ml.
Humalog NPL: 100 UI/ml soluție injectabilă, 2 cutii x 5 cartușe x 3 ml sol. inj.; cutie x
5 cartușe x 3 ml sol. inj.

Fig 2.1. HUMALOG

18
HUMULIN R

Substanța activă: insulină umană

Acțiune:
-hormon care asigură homeostazia metabolismului glucidic;
-inhibă biosinteza hepatică de glucoză și crește utilizarea periferică a glucozei cu scăderea
glicemiei.
Indicații: în tratamentul pacienților cu diabet zaharat, care necesită insulină pentru
pentru controlul glicemiei.
Reacții adverse: hipoglicemie: transpirații reci, piele rece, paloare, nervozitate, tremor,
confuzie, dificultate în concentrare, tulburări temporare de vedere, cefalee, greață și palpitații;
edeme; hipersensibilitate locală; astenie marcată; somnolență; anxietate.
Contraindicații: hipersensibilitate la insulină; hipoglicemie.
Mod de administrare: dozajul este dependent de necesitățile pacientului. Doza medie
zilnicăpentru tratamentul de întreținere la cei cu diabet zaharat de tip I: 0,5-1 UI/kg. La copii
< 12 ani: 0,7 – 1 UI/kg/zi. Se administrează subcutanat în peretele abdominal. Se pot
administra în coapsă, regiunea fesieră sau deltoidiană.
Formă de prezentare:
Humulin R: 100UI/ml soluție injectabilă în flacon, cutie cu 1 flacon x 10 ml sol. inj.;
cutie cu 2 flacoane a câte 10 ml sol. inj.; cutie cu 5 x 1 flacon a câte 10 ml sol. inj.
Humulin R: 100UI/ml soluție injectabilă în cartuș, cutie cu 5 cartușe x 3 ml sol. inj.;
cutie cu 2x5 cartușe a cate 3 ml sol. inj.

INSUMAN RAPID

Substanța activă: insulină umană

Acțiune: Scade glicemia și favorizează procesele anabolice, diminuând, de
asemenea procesele catabolice; Stimulează transportul glucozei în celule, precum și
glicogenogeneza musculară și hepatică și ameliorează utilizarea piruvatului; Inhibă
glicogenoliza și gluconeogeneza; Stimulează lipogeneza în ficat și țesutul adipos și inhibă
lipoliza; Stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor și sinteza proteică; Crește
pătrunderea potasiului în celule.
Indicații: Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.
19
 Reacții adverse: Edem, reacții la nivelul locului de injectare.
Contraindicații: Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre
excipienți.
Mod de administrare: Nu există regulin fixe cu privire la schema de administrare
a dozelor de insulină; Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între
0,5 și 1,0 UI/kg și zi; Necesarul metabolic bazal reprezintă 40 % până la 60% din necesarul
zilnic total.
Insuman Rapid se injectează subcutanat cu 15 până la 20 de minute înainte de
masă.
Insuman Rapid 100 UI/ml în stilou injector preumplut SoloStar eliberează insulină
în doze de la 1 până la 80 de unități în trepte dec câte o unitate; Fiecare stilou injector conține
doze multiple.
Forma de prezentare:
Insuman Rapid 100 UI/ml SoloStar: soluție injectabilă în stilou injector preumplut,
cutie x 3, 4, 5, 6, 9 sau 10 stilouri injectoare x 1 cartuș din sticla incoloră x 3 ml sol. inj.;
Insuman Rapid 100 UI/ml: soluție injectabilă în cartuș, cutie x 3, 4, 5, 6, 9, sau 10
cartușe din sticla incoloră x 3 ml sol. inj.;
Insuman Rapid 100 UI/ml: soluție injectabilă în flacon, cutie x 1 sau 5 flacoane din
sticla incoloră x 5 ml sol. inj.

APIDRA

Substanța activă: insulină glulizină

Acțiune: Hormon care asigură homeostazia metabolismului glucidic; se leagă de
receptorii specifici de la suprafața celulelor din țesuturile insulino-sensibile, cum ar fi ficatul,
țesutul muscular sau adipos. Inhibă biosinteza hepatică de glucoză și crește utilizarea
periferică a glucozei, cu scăderea glicemiei. De asemenea, inhibă lipoliza, cu diminuarea
formării corpilor cetonici.
Indicații: Diabet zaharat.
Reacții adverse: Inflamație și edem la locul injectării, reacții alergice sistemice,
lipodistrofie la nivelul locului de injectare, ca rezultat al omiterii schimbării locului de
injectare din cadrul unei arii.
Contraindicații: Hipoglicemie, hipersensibilitate la insulină.

20
 Mod de administrare: Se administrează cu puțin timp, 0-15 min, înainte sau după
mese. Insulina glulizină are o instalare mai rapidă a acțiunii și o durată mai scurtă a acțiunii
decât insulina umană solubilă. Trebuie utilizată în regimuri terapeutice care includ insulina cu
durată de acțiune intermediară sau lungă sau analogi de insulină bazală și poate fi administrată
în asociere cu antidiabetice orale. Se administrează prin injectare subcutanată sau prin
perfuzie subcutanată continuă cu ajutorul pompei de perfuzie.
Formă de prezentare:
Apidra 100 UI/ml: soluție injectabilă în cartuș, cutie x 1, 3, 4, 5, 6, 8, 9 sau 10 cartușe x
3 ml sol. inj.; cutie x 1, 3, 4, 5, 6, 8, 9 sau 10 cartușe pentru Opticlick x 3 ml sol. inj.;
Apidra 100 UI/ml: soluție injectabilă în stilou injector preumplut, cutie x 1, 3, 4, 5, 6, 8,
9 sau 10 stilouri injectoare preumplute SoloStar x 3 ml sol. inj.; cutie x 1, 3, 4, 5, 6, 8, 9 sau
10 stilouri injectoare preumplute OptiSet x 3 ml sol. inj.;
Apidra 100 UI/ml: soluție injectabilă în flacon, cutie x 1, 2 sau 5 flacoane x 10 ml sol.
inj.

ACTRAPID

Substanța activă: insulină umană

Acțiune:
-hormon care asigură homeostazia metabolismului glucidic;
-inhibă biosinteza hepatică de glucoză și crește utilizarea periferică a glucozei cu scăderea
glicemiei.
Indicații: în tratamentul pacienților cu diabet zaharat, care necesită insulină pentru
controlul glicemiei.
Reacții adverse: hipoglicemie: transpirații reci, piele rece, paloare, nervozitate, tremor,
confuzie, dificultate în concentrare, tulburări temporare de vedere, cefalee, greață și palpitații;
edeme; hipersensibilitate locală; astenie marcată; somnolență; anxietate.
Contraindicații: hipersensibilitate la insulină; hipoglicemie.
Mod de administrare: dozajul este dependent de necesitățile pacientului. Doza medie
zilnică pentru tratamentul de întreținere la cei cu diabet zaharat de tip I: 0,5-1 UI/kg. La copii
< 12 ani: 0,7 – 1 UI/kg/zi. Se administrează subcutanat în peretele abdominal. Se pot
administra în coapsă, regiunea fesieră sau deltoidiană.
Formă de prezentare:

21
 Actrapid 100 UI/ml: soluție injectabilă în flacon, ct x 1 sau 5 flacoane x 10 ml; 5 cutii
x 1 flacon x 10 ml.
Actrapid 40 UI/ml: soluție injectabilă în flacon, ct x 1 sau 5 flacoane x 10 ml; 5 cutii x
1 flacon x 10 ml.
Actrapid Flexpen 100 UI/ml: soluție injectabilă în cartuș, ct x 1; 5 sau 10 cartușe x 3
ml sol. inj.
Actrapid Innolet 100 UI/ml: soluție injectabilă în cartuș, ct x 1; 5 sau 10 cartușe x 3 ml
sol. inj.
Actrapid Novolet 100 UI/ml: soluție injectabilă în stilou injector preumplut, ct x 5 sau
10 stilouri injectoare preumplute x 3 ml.
Actrapid Penfill 100 UI/ml: soluție injectabilă în cartuș, ct x 1; 5 sau 10 cartușe x 3 ml
sol. inj.

2.2.INSULINE CU ACȚIUNE INTERMEDIARĂ

Insulinele intermediare intră în acțiune după 60-120 minute, au un maxim de acțiune

după 4-12 ore și durata de acțiune de 16-24 ore. Ele se administrează în două doze pentru a
acoperi nevoile bazale și se pot amesteca cu insulinele rapide.

MIXTARD 30

Substanța activă: insulină umană

Acțiune:
-hormon care asigură homeostazia metabolismului glucidic ;
-inhibă biosinteza hepatică de glucoză și crește utilizarea periferică a glucozei, cu scăderea
glicemiei.
Indicații:
-diabet insulinodependent și complicațiile acestuia;
-insulinoterapie cu ocazia sarcinii sau a intervențiilor chirurgicale.

22
 Reacții adverse: hipoglicemie: transpirații reci, piele rece, paloare, nervozitate,
dificultate în concentrare, somnolență, cefalee, greață, palpitații; edeme; reacții de
hipersensibilitate grave.
Contraindicații: hipersensibilitate la insulină, hipoglicemie.
Mod de administrare: dozajul este dependent de necesitățile pacientului. Doza medie
zilnică pentru tratament de întreținere la cei cu diabet de tip 1: 0,5-1 UI/kg. La copii mai mari
de 12 ani:0,7-1 UI/kg/zi. Se administrează în peretele abdominal, în coapsă, regiunea fesieră
sau deltoidiană.
Formă de prezentare:
Mixtard 30 Penfill 100 UI/ml: suspensie injectabilă în cartuș, cutie cu 1, 5 sau 10
cartușe x 3ml susp. inj.;
Mixtard 30 100 UI/ml: suspensie injectabilă în flacon, 5 cutii x 1 flacon x 10 ml susp.
inj.; cutie x 1 sau 5 flacoane x 10 ml susp. inj.;
Mixtard 30, 40 UI/ml: suspensie injectabilă în flacon, 5 cutii x 1 flacon x 10 ml susp.
inj.; cutie x 1 sau 5 flacoane x 10 ml susp. inj.;
Mixtard 30 Flexpen 100 UI/ml: suspensie injectabilă în stilou injector preumplut, cutie
x 1, 5 sau 10 stilouri injectoare preumplute x 3 ml susp. inj.;
Mixtard 30 Innolet 100 UI/ ml: suspensie injectabilă în stilou injector preumplut, cutie
x 1, 5 sau 10 stilouri injectoare preumplute x 3 ml susp. inj.;
Mixtard 30 Novolet 100 UI/ml: suspensie injectabilă în stilou injector preumplut, cutie
x 5 sau 10 stilouri injectoare preumplute x 3 ml susp. inj.

HUMULIN N

Substanța activă: insulină umană

Acțiune:
-hormon care asigură homeostazia metabolismului glucidic ;
-inhibă biosinteza hepatică de glucoză și crește utilizarea periferică a glucozei, cu scăderea
glicemiei.
Indicații:
- în tratamentul pacienților cu diabet zaharat, care necesită insulină pentru pentru controlul
glicemiei.

23
 Reacții adverse: hipoglicemie: transpirații reci, piele rece, paloare, nervozitate,
dificultate în concentrare, somnolență, cefalee, greață, palpitații; edeme; reacții de
hipersensibilitate grave.
Contraindicații: hipersensibilitate la insulină; hipoglicemie.
Mod de administrare: dozajul este dependent de necesitățile pacientului. Doza medie
zilnică pentru tratament de întreținere la cei cu diabet de tip 1: 0,5-1 UI/kg. La copii mai mari
de 12 ani:0,7-1 UI/kg/zi. Se administrează în peretele abdominal, în coapsă, regiunea fesieră
sau deltoidiană.
Formă de prezentare:
Humulin N 100 UI/ml: suspensie injectabilă în cartuș, cutie cu 5 cartușe x 3ml susp.
inj.; cutie cu 2x5 cartușe a câte 3 ml susp.inj.
Humulin N KwikPen 100 UI/ml: suspensie injectabilă, cutie cu 6 stilouri injectoare a
câte 3 ml susp. inj.; cutie cu 2x5 stilouru injectoare a câte 3 ml susp. inj.; cutie cu 5 stilouri
injectoare a câte 3 ml susp. inj.

INSUMAN COMB

Substanță activă: insulină umană

Acțiune: Hormon care asigură homeostazia metabolismului glucidic; se leagă de
receptorii specifici de la suprafața celulelor din țesuturile insulino-sensibile, cum ar fi ficatul,
țesutul muscular sau adipos. Inhibă biosinteza hepatică de glucoză și crește utilizarea
periferică a glucozei, cu scăderea glicemiei. De asemenea, inhibă lipoliza, cu diminuarea
formării corpilor cetonici.
Indicații: Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.
Reacții adverse: Hipoglicemie, edeme, hipersensibilitate locală, astenie marcată,
confuzie, somnolență, anxietate, dificultate în concentrare.
Contraindicații: Hipersensibilitate la insulină, hipoglicemie.
Mod de administrare: Dozajul este dependent de necesitățile pacientului; Doza medie
zilnică pentru tratamentul de întreținere la cei cu diabet zaharat de tip I: 0,5 – 1,0 UI/kg; La
copii < 12 ani: 0,7 -1,0 UI/kg/zi. Se administrează subcutanat în peretele abdominal. Se pot
administra în coapsă, regiunea fesieră sau deltoidiană.
Formă de prezentare:

24
 Insuman Comb 25 100 UI/ml SoloStar: suspensie injectabilă în stilou injector
preumplut, cutie x 3; 4; 5; 6; 9 sau 10 stilouri injectoare x 1 cartuș din sticla incoloră x 3 ml
susp. inj.
Insuman Comb 25 100 UI/ml: suspensie injectabilă în flacon, cutie x 1 sau 5 flacoane
din sticla incoloră x 5 ml susp. inj.
Insuman Comb 25 100 UI/ml: suspensie injectabilă în cartuș, cutie x 3; 4; 5; 6; 9 sau
10 cartușe din sticla incoloră x 3 ml susp. inj.
Insuman Comb 50 100 UI/ml: suspensie injectabilă în cartuș, cutie x 3; 4; 5; 6; 9 sau
10 cartușe din sticla incoloră x 3 ml susp. inj.
Insuman Comb 15 100 UI/ml Opticlik: suspensie injectabilă în cartuș, cutie x 3; 4; 5;
6; 9 sau 10 cartușe x 3 ml susp. inj.
Insuman Comb 15 100 UI/ml Optiset: suspensie injectabilă în stilou injector
preumplut, cutie x 3; 4; 5; 6; 9 sau 10 stilouri injectoare x 1 cartuș din sticla incoloră x 3 ml
susp. inj.
Insuman Comb 15 100 UI/ ml SoloStar: suspensie injectabilă în stilou injector
preumplut, ct x 3; 4; 5; 6; 9 sau 10 stilouri injectoare x 1 cartuș din sticla incoloră x 3 ml susp.
inj.
Insuman Comb 15 100 UI/ml: suspensie injectabilă în cartuș, ct x 3; 4; 5; 6; 9 sau 10
cartușe x 3 ml susp. inj.
Insuman Comb 15 100 UI/ml: suspensie injectabilă în flacon, ct x 1 sau 5 flaccoane x 5
ml susp. inj.
Insuman Comb 15, 40 UI/ml: suspensie injectabilă în cartuș, ct x 1 sau 5 flacoane x 10
ml susp. inj.
Insuman Comb 25 100 UI/ml Opticlik: suspensie injectabilă în cartuș, ct x 3; 4; 5; 6; 9
sau 10 cartușe x 3 ml susp. inj.
Insuman Comb 25 100 UI/ml Optiset: suspensie injectabilă în stilou injector preumplut,
ct cu câte 3; 4; 5; 6; 9 sau 10 stilouri injectoare x 1 cartuș x 3 ml susp. inj.
Insuman Comb 25, 40 UI/ml: suspensie injectabilă în flacon, ct x 1 sau 5 flacoane x 10
ml susp. inj.
Insuman Comb 30 100 UI/ml Opticlik: suspensie injectabilă în cartuș, ct x 3; 4; 5; 6; 9
sau 10 cartușe x 3 ml susp. inj.
Insuman Comb 30 100 UI/ml Optiset: suspensie injectabilă în stilou injector preumplut,
ct x 3; 4; 5; 6; 9 sau 10 stilouri injectoare x 1 cartuș x 3 ml susp. inj.

25
 Insuman Comb 30 100 UI/ml: suspensie injectabilă în cartuș, ct x 3; 4; 5; 6; 9; sau 10
cartușe x 3 ml susp. inj.
Insuman Comb 30 100 UI/ml: suspensie injectabilă în flacon, ct x 1 sau 5 flacoane x 5
ml susp. inj.
Insuman Comb 50 100 UI/ml Opticlik: suspensie injectabilă în cartuș, ct x 3; 4; 5; 6; 9
sau 10 cartușe x 3 ml susp. inj.
Insuman Comb 50 100 UI/ml SoloStar: suspensie injectabilă în stilou injector
preumplut, ct x 3; 4; 5; 6; 9 sau 10 stilouri injectoare x 1 cartuș din sticla incoloră x 3 ml susp.
inj.
Insuman Comb 50 100 UI/ml: suspensie injectabilă în flacon, ct x 1 sau 5 flacoane din
sticla incoloră x 5 ml susp. inj.
Insuman Comb 50, 40 UI/ml: suspensie injectabilă în flacon, ct x 1 sau 5 flacoane din
sticla incoloră x 5 ml susp. inj.

INSUMAN BASAL

Substanța activă: insulină umană.

Acțiune: Hormon care asigură homeostazia metabolismului glucidic; se leagă de
receptorii specifici de la suprafața celulelor din țesuturile insulino-sensibile, cum ar fi ficatul,
țesutul muscular sau adipos. Inhibă biosinteza hepatică de glucoză și crește utilizarea
periferică a glucozei, cu scăderea glicemiei. De asemenea, inhibă lipoliza, cu diminuarea
formării corpilor cetonici.
Indicații: Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.
Reacții adverse: Hipoglicemie, edeme, hipersensibilitate locală, astenie marcată,
confuzie, somnolență, anxietate, dificultate în concentrare.
Contraindicații: Hipersensibilitate la insulină, hipoglicemie.
Mod de administrare: Dozajul este dependent de necesitățile pacientului; Doza
medie zilnică pentru tratamentul de întreținere la cei cu diabet zaharat de tip I: 0,5 – 1,0
UI/kg; La copii < 12 ani: 0,7 -1,0 UI/kg/zi. Se administrează subcutanat în peretele
abdominal. Se pot administra în coapsă, regiunea fesieră sau deltoidiană.
Formă de prezentare:

26
 Insuman Basal 100 UI/ml SoloStar: suspensie injectabilă în stilou injector preumplut, ct
x 3; 4; 5; 6; 9 sau 10 stilouri injectoare x 1 cartuș din sticla incoloră x 3 ml susp. inj.
Insuman Basal 100 UI/ml: suspensie injectabilă în cartuș, ct x 3; 4; 5; 6; 9 sau 10
cartușe din sticla incoloră x 3 ml susp. inj.
Insuman Basal 100 UI/ml Opticlik: suspensie injectabilă în cartuș, ct x 3; 4; 5; 6; 9 sau
10 cartușe x 3 ml susp. inj.
Insuman Basal 100 UI/ml Optiset: suspensie injectabilă în stilou injector preumplut, ct
x 3; 4; 5; 6; 9 sau 10 stilouri injectoare x 1 cartuș din sticla incoloră x 3 ml susp. inj.
Insuman Basal 40 UI/ml: suspensie injectabilă în flacon, ct x 1 sau 5 flacoane din sticla
incoloră x 10 ml susp. inj.

NOVOMIX

Substanța activă: insulină aspart

Acțiune:
-hormon care asigură homeostazia metabolismului glucidic;
-inhibă biosinteza hepatică de glucoză și crește utilizarea periferică a glucozei, cu scăderea
glicemiei;
Indicații: diabet zaharat
Reacții adverse: hipoglicemie: transpirații reci, piele rece, nervozitate, tremor,
anxietate, somnolență, foame excesivă, tulburări de vedere temporare; edeme;
hipersensibilitate locală sau sistemică.
Contraindicații: hipoglicemie, hipersensibilitate la insulina aspart sau la oricare dintre
excipienți.
Mod de administrare: doza este individuală și determinată de către medic în
concordanță cu nevoile pacientului. În mod normal se asociază cu o insulină cu acțiune
intermediară sau prelungită, administrare cel puțin o dată pe zi. Cerința individuală este între
0,5-1UI/kg/zi.
Formă de prezentare:
Novomix 30 Flexpen: suspensie injectabilă, ct x 5 sau 10 stilouri injectoare
preumplute x 3 ml
Novomix 30 Penfill 100 UI/ml: suspensie injectabilă în cartuș, ct x 5 sau 10 cartușe x
3 ml susp. inj.
27
 Novomix 50 Flexpen 100 UI/ml: suspensie injectabilă în stilou injector preumplut, ct x
1; 5 sau 10 stilouri injectoare preumplute x 3 ml susp. inj.
Novomix 50 Penfill 100 UI/ml: suspensie injectabilă în cartuș, ct x 1; 5 sau 10 cartușe
x 3 ml susp. inj.
Novomix 70 Flexpen 100 UI/ml: suspensie injectabilă, ct x 1; 5 sau 10 stilouri
injectoare preumplute x 3 ml susp. inj.
Novomix 70 Penfill 100 UI/ml: suspensie injectabilă în cartuș, ct x 1; 5 sau 10 cartușe
x 3 ml susp. inj.

2.3.INSULINE LENTE

Insulinele lente au acțiune mai prelungită, motiv pentru care se administrează într-o
singură doză zilnică, rareori singure.

TOUJEO 300 UI/ML

Substanța activă: insulină glargin

Acțiune:
-hormon care asigură homeostazia metabolismului glucidic ;
-se leagă de receptorii specifici de la suprafața celulelor din țesuturilor insulino-sensibile, cum
ar fi ficatul, țesutul muscular sau adipos;
-inhibă lipoliza, cu diminuarea formării corpilor cetonici;
-inhibă biosinteza hepatică de glucoză și crește utilizarea periferică a glucozei, cu scăderea
glicemiei.
Indicații:
-diabet zaharat.
Reacții adverse: hipoglicemie; amauroză tranzitorie; lipodistrofie; eritem; durere;
prurit; papule; inflamație și edem la locul injectării; reacții alergice; anticorpi la insulină.

28
 Contraindicații: hipersensibilitate la insulină; hipoglicemie.
Mod de administrare: Se administrează zilnic, într-o singură injecție subcutanat,
seara. Doza de insulină se individualizează pe baza monitorizării metabolice stricte.
Formă de prezentare:
Toujeo 300UI/ml DoubleStar: soluție injectabilă în stilou injector preumplut, cutie cu
3 sau 5 stilouri preumplute x 3ml.
Toujeo 300 UI/ml: soluție injectabilă în stilou injector preumplut, cutie x 1; 3 sau 5
stilouri injectoare preumplute x 1,5 ml sol. inj. în stilou injector preumplut SoloStar.

LEVEMIR

Substanța activă: insulină detemir

Acțiune:
-hormon care asigură homeostazia metabolismului glucidic ;
-se leagă de receptorii specifici de la suprafața celulelor din țesuturilor insulino-sensibile, cum
ar fi ficatul, țesutul muscular sau adipos;
-inhibă lipoliza, cu diminuarea formării corpilor cetonici;
-inhibă biosinteza hepatică de glucoză și crește utilizarea periferică a glucozei, cu scăderea
glicemiei.
Indicații:
-diabet zaharat.
Reacții adverse: hipoglicemie; foame excesivă; tulburări de vedere temporare;
cefalee; greață; edeme; hipersensibilitate locală sau sitemică; astenie marcată; confuzie;
dificultate de concentrare.
Contraindicații: hipersensibilitate la insulina detemir sau la oricare din excipienți;
hipoglicemie.
Mod de administrare: Doza este individuală și determinată de către medic în
concordanță cu nevoile pacientului. Se administrează o dată sau de două ori /zi.
Formă de prezentare:
Levemir Flexpen 100 UI/ml: soluție injectabilă , cutie x 1; 5 sau 10 stilouri injectoare
preumplute x 3ml.
Levemir Penfill 100 UI/ml: soluție injectabilă în cartuș, ct x 1; 5 sau 10 cartușe x 3 ml.
Levemir Innolet 100 UI/ml: soluție injectabilă, ct x 1; 5 sau 10 stilouri injectoare
preumplute x 3 ml
29
LANTUS

Substanța activă: insulină glargin

Acțiune:
-hormon care asigură homeostazia metabolismului glucidic ;
-se leagă de receptorii specifici de la suprafața celulelor din țesuturilor insulino-sensibile, cum
ar fi ficatul, țesutul muscular sau adipos;
-inhibă lipoliza, cu diminuarea formării corpilor cetonici;
-inhibă biosinteza hepatică de glucoză și crește utilizarea periferică a glucozei, cu scăderea
glicemiei.
Indicații:
-diabet zaharat.
Reacții adverse: hipoglicemie; amauroză tranzitorie; lipodistrofie; eritem; durere;
prurit; papule; inflamație și edem la locul injectării; reacții alergice; anticorpi la insulină.
Contraindicații: hipersensibilitate la insulină; hipoglicemie.
Mod de administrare: Se administrează zilnic, într-o singură injecție subcutanat,
seara. Doza de insulină se individualizează pe baza monitorizării metabolice stricte.
Formă de prezentare:
Lantus 100 UI/ml: soluție injectabilă în cartuș, ct x 1; 3; 4; 5; 6; 8; 9 sau 10 cartușe din
sticlă x 3 ml sol. inj.
Lantus SoloStar 100 UI/ml: soluție injectabilă în stilou injector preumplut, ct x 1; 3; 5;
6; 8; 9 sau 10 stilouri injectoare preumplute x 3 ml.
Lantus 100 UI/ml: soluție injectabilă în flacon, ct x 1 flacon din sticlă x 10 ml sol. inj.;
ct x 1; 2; 5 sau 10 flacoane din sticlă x 5 ml sol. inj.
Lantus Opticlik 100 UI/ml: soluție injectabilă în cartuș, ct x 1; 3; 4; 5; 6; 8; 9 sau 10
cartușe din sticlă pentru
Opticlik x 3ml.
Lantus Optiset 100 UI/ml: soluție injectabilă în stilou injector preumplut, ct x 1; 3; 4;
5; 6; 8; 9 sau 10 stilouri injectoare preumplute x 3 ml.

30
 CAPITOLUL III

MEDICAȚIA ORALĂ ANTIDIABETICĂ

3.1.BIGUANIDE
METFORMINUM

Substanța activă: Metforminum

Acțiunea terapeutică:
-mecanismele posibile includ întârzierea absorției glucozei din tractul gastro-intestinal;
-creșterea captării glucozei în celule;
-inhibarea gluconeogenezei hepatice.
Indicații: Diabet zaharat non insulino-dependent de tip II, în special la pacienții obezi,
când nu se poate exercita un control metabolic eficient numai prin dietă și exercițiu fizic.
Reacții adverse: Grețuri, vărsături, dureri abdominale, flatulență, scădere în greutate,
diaree, gust metalic, cefalee, vertij, reacții de hipersensibilitate cutanată, tulburări ale
hematogenezei, hipoglicemie.
Contraindicații: Afectarea funcției renale; afectarea funcției hepatice; comă diabetică
cetozică; insuficiență funcțională cardiovasculară severă; boală arterială ocluzivă periferică;
insuficiență respiratorie; infecții acute sau cronice severe; alcolism; hipersensibilitate la
clorhidratul de metformină.
Mod de administrare: doza inițială de 0,5-1g clorhidrat de metformină/zi; se crește
treptat până la cel mult 3 g/ zi.
Denumiri cimerciale:
Glucophage
comprimate filmate 1000 mg
Glucophage Xr
comprimate cu eliberare prelungită 500 mg
Meguan
comprimate filmate 500 mg; 850 mg
Metfogamma
31
comprimate filmate 500 mg; 850 mg; 1000 mg
Metformin
comprimate filmate 500 mg; 850 mg; 1000 mg
Siofor
comprimate filmate 850 mg; 1000 mg

Fig. 3.1. METFORMIN

3.2.SULFONAMIDE, DERIVAȚI DE UREE

GLIBENCLAMIDUM

Substanța activă: Glibenclamidum

Acțiune: antidiabetic oral, derivat de sulfoniluree; inițial crește secreția de insulină
din celulele beta-pancreatice, apoi inhibă biosinteza hepatică a glucozei și crește sensibilitatea
receptorilor la insulină.
Indicații: diabet zaharat non insulinodependent.
Reacții adverse: reacții hipoglicemice, tulburări de vedere pasagere, tulburări
gastro-intestinale, eritem nodos, hepatită, trobocitopenie, eritrocitopenie.
Contraindicații: diabet zaharat de tip I, insulino-dependent; eșecul secundar
complet al terapiei cu glibenclamidă în diabetul zaharat de tip 2; comă diabetică; boli
infecțioase; intervenții chirurgicale; în cazul rezecției pancreatice; sarcină.

32
 Mod de administrare: inițial 0,875-1,75mg/zi, doza se crește treptat la intervale de
câteva zile - o săptămână, până la doza de întreținere de 10,5mg/zi.
Denumiri comerciale:
GLIBENCLAMID ARENA
Comprimate 1,75 mg; 3,5 mg; 5 mg
MANINIL
Comprimate 1,75 mg; 3,5 mg

Fig 3.2.1. MANINIL

GLIMEPIRIDUM

Substanța activă: Glimepiridum

Acțiune: antidiabetic oral, derivat de sulfoniluree; inițial crește secreția de insulină
din celulele beta-pancreatice, apoi inhibă biosinteza hepatică a glucozei și crește sensibilitatea
receptorilor la insulină.
Indicații: adjuvant al dietei la pacienții cu diabet zaharat insulino-independent,
atunci când dieta adecvată nu este suficientă.
Reacții adverse: hipoglicemie, greață, vărsături, senzație imperioasă de foame,
tulburări de concentrare, depresie, cefalee, bradicardie, diaree, icter colestatic, anemie
hemolitică, reacții de hipersensibilitate.
Contraindicații: diabet zaharat de tip 1 insulino-dependent, eșec al terapiei cu
glimepirină, comă diabetică, pancreatectomie, dezechilibru metabolic diabetic, insuficiență
renală sau hepatică, sarcină și alăptare.
33
 Mod de administrare: doza inițială este de 1mg o dată, zilnic; doza poate fi crescută
treptat, la intervale de 1-2 săptămâni, la 2mg, 3mg, sau 4mg/zi, în funcție de situația
metabolică.
Denumiri comerciale:
AMARYL
Comprimate 1 mg, 2 mg, 3 mg, 4 mg, 6 mg
GLIMEPIRIDA ACCORD
Comprimate 1 mg, 2 mg, 3 mg, 4 mg
GLIMEPIRIDE
Comprimate 2 mg, 3 mg

Fig.3.2.2 AMARYL

GLICAZIDUM

Substanță activă: Glicazidum

Acțiune: Antidiabetic oral,derivat de sulfoniluree; inițial crește secreția de insulină din
celulele beta-pancreatice, apoi inhibă biosinteza hepatică a glucozei și crește sensibilitatea
receptorilor la insulină.
Indicații: Diabet non-insulino-dependent de tip II al adultului, atunci când regimul
dietetic, efortul fizic și scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru a controla glicemia.
Prevenția complicațiilor determinate de diabet: reducerea riscului de complicații macro și
microvasculare, în special a nefropatiei nou-apărute sau agravate, la pacienți cu diabet zaharat
de tip II tratați pe baza unei strategii de control intensiv al glicemiei.

34
 Reacții adverse: Hipoglicemie, tulburări gastro-intestinale, reacții la nivelul pielii și
mucoaselor, tulburări hematologice.
Contraindicatii: Hipersensibilitate la glicazidă, la alți derivați de sulfoniluree sau la
excipienții produsului; diabet zaharat insulino-dependent, mai ales diabet juvenil, diabet
complicat cu ceto-acidoză sau stările precomatoase diabetice; sarcină și alăptare, tratament
concomitent cu miconazol.
Mod de administrare: Adulți de la 80 mg până la 240 mg/zi, maxim 320 mg/zi.
Denumiri comerciale:
DIAPREL MR
Comprimate eliberare modificată 30 mg, 60 mg
ESQUEL
Comprimate 80 mg
GLICAZIDA
Comprimate eliberare prelungită 30 mg
GLYCLADA
Comprimate eliberare prelungită 30 mg, 60 mg

3.3. COMBINAȚII DE HIPOGLICEMIANTE ORALE

SITAGLIPTINUM + METFORMINUM

Substanța activă: Sitagliptinum + Metforminum

Acțiune: Sitagliptin: antidiabetic, inhibitor de dipeptidil-peptidază 4; Metformin:
antidiabetic, biguanidă.
Indicații: În tratamentul diabetului zaharat de tip II. Este indicat ca adjuvant la dietă și
exercițiu fizic pentru imbunătățirea controlului glicemic.
Reacții adverse: cefalee, diaree, constipație, greață, vărsături, hipoglicemie, edeme
periferice.
Contraindicații: Hipersensibilitate, ceto-acidoză diabetică, precomă diabetică, condiții
acute cu potențial de alterare a funcției renale, boală acută sau cronică, care ar putea
determina hipoxie tisulară, alcoolism, alăptare.

35
 Mod de administrare: Doza trebuie individualizată în funcție de regimul actual al
pacientului, eficacitate și tolerabilitate, fără a se depași doza zilnică maximă recomandată de
100 mg sitagliptin.
Denumiri comerciale:
EFFICIB
Comprimate filmate cu Sitagliptin 50 mg și Metformin 850 mg, 1000 mg
JANUMET
Comprimate filmate cu Sitagliptin 50 mg și Metformin 850 mg, 1000 mg
VELMETIA
Comprimate filmate cu Sitagliptin 50 mg și Metformin 850 mg, 1000 mg

PIOGLITAZONUM + METFORMINUM

Substanță activă: Pioglitazonum + Metforminum

Acțiune: Pioglitazonă: antidiabetic, tiazoldindionă. Metformină: antidiabetic,
biguanidă.
Indicații: Tratamentul pacienților cu diabet zaharat de tip II, mai ales al celor
supraponderali, care nu pot obține un control suficient al glicemiei numai cu doza maxim
tolerată de metformină administrată pe cale orală.
Reacții adverse: Anemie, tulburări de vedere, creștere în greutate, flatulență, cefalee,
hematurie, disfuncție erectilă.
Contraindicații: Hipersensibilitate, boală cronică sau acută care ar putea determina
hipoxie tisulară, alcoolism, ceto-acidoză diabetică sau precomă diabetică, afecțiuni acute cu
potențial de deteriorare a funcției renale.
Mod de administrare: 1 comprimat de 2 ori/zi
Denumiri comerciale:
COMPETACT
Comprimate cu Metformin 850 mg și Pioglitazonă 15 mg.

VILDAGLIPTINUM + METFORMINUM

Substanță activă: Vildagliptinum + Metforminum

Acțiune: Vildagliptină: antidiabetic, inhibitor al dipeptil-peptidazei 4. Metformină:
antidiabetic, biguanidă.
36
 Indicații: Tratamentul pacienților cu diabet zaharat de tip II care nu pot obține un
control glicemic suficient la doza maximă tolerată de metformină administrată oral în
monoterapie sau care sunt tratați deja cu o asociere de vildagliptin și metformină sub formă de
comprimate separate.
Reacții adverse: Frecvent: hipoglicemie, tremur, cefalee, amețeală, greață; mai puțin
frecvente: oboseală
Contraindicații: Hipersensibilitate, ceto-acidoză diabetică sau precomă diabetică,
condiții acute cu potențial de alterare a funcției renale, boală acută sau cronică carepoate
provoca hipoxie tisulară, alcoolism, alăptare.
Mod de administrare: Inițial, 1 comprimat de 50 mg/850 mg sau 50 mg/1000mg de
2 ori/zi, dimineața și seara. Doza zilnică recomandată este de 100 mg vildagliptin plus 2000
mgclorhidrat de metformină.
Denumiri comerciale:
EUCREAS
Comprimate filmate cu Vildagliptină 50 mg și Metformin 850 mg sau 1000 mg
ICANDRA
Comprimate filmate cu Vildagliptină 50 mg și Metformin 850 mg
ZOMARIST
Comprimate filmate cu Vildagliptină 50 mg și Metformină 850 mg

3.4. INHIBITORI AI ALFAGLUCOZIDAZEI

ACARBOSUM

Substanță activă: Acarbosum

Acțiune: Antidiabetic oral, inhibă alfa-glucozidaza, cu întârzierea digestiei și
absorbției carbohidraților din intestinul subțire.
Indicații: Adjuvant în tratamentul diabetului zaharat non insulin-dependent,
asociat măsurilor dietetice specifice.
Reacții adverse: Flatulență, diaree, distensie abdominală, dureri abdominale.
Contraindicații: Hipersensibilitate, pacienți < 15 ani, tulburări intestinale
cronice asociate cu tulburări specifice de digestie sau malabsorbție, stări patologice care se

37
pot agrava ca urmare a formării de gaz în cantități crescute în intestin, pacienți cu afectare
renală severă.
Mod de administrare: Oral, 50-200 mg x 3/zi. Dozele trebuie individualizate
fiecărui pacient și se cresc treptat.
Denumiri comerciale:
GLUCOBAY
Comprimate 50 mg, 100 mg

3.5. TIAZOLIDINDIONE

PIOGLITAZONUM

Substanța activă: Pioglitazonum

Acțiune: Antidiabetic din clasa tiazolidindione, agonist al receptorilor PPAR-
gama, cu creșterea sensibilității la insulină a celulelor hepatice și a altor celule periferice,
reduce gluconeogeneza hepatică.
Indicații: Diabet zaharat de tip II: ca monoterapie la pacienți adulți la care dieta și
exercițiile fizice nu controlează adecvat glicemia; asociat insulinei sau inui antidiabetic oral la
pacienții adulți la care dieta, exercițiile fizice și antidiabeticul folosit nu controlează adecvat
glicemia.
Reacții adverse: Infecții ale căilor aeriene superioare, cefalee, sinuzită, mialgii,
faringită, agravarea diabetului zaharat, la asocierea cu insulină, edeme.
Contraindicații: Hipersensibilitate, bolnavi cu diabet de tip I, ceto-acidoză
diabetică.
Mod de administrare: Ca monoterapie: inițial 15-30 mg o dată/zi, independent de
orarul meselor. La nevoie se crește până la 45 mg o dată/zi.
În asociere cu alte antidiabetice: sulfoniluree, 15-30 mg pioglitazon o data/zi, fără a modifica
doza de sulfoniluree; metformină, 15-30 mg pioglitazon o dată/zi, fără a modifica doza de
metformină; insulină, 15-30 mg pioglitazon o dată/zi, fără a modifica doza de insulină.
Denumiri comerciale:
ACTOS
Comprimate 15 mg, 30 mg, 45 mg
GLIDIPION

38
Comprimate 15 mg, 30 mg, 45 mg
PIOGLITAZONA TORRENT
Comprimate 15 mg, 30 mg, 45 mg
PIOGLITAZONE ACCORD
Comprimate 15 mg, 30 mg, 45 mg

3.6. INHIBITORI AI DIPEPTIDIL PEPTIDAZEI 4

SITAGLIPTINUM

Substanță activă: Sitagliptinum

Acțiune: Antidiabetic oral, inhibă dipeptidil-peptidaza 4 cu creșterea concentrației
hormonilor de tip GLP-1 și GIP, astfel crește sensibilitatea celulelor pancreatice beta și alfa la
glucoză, cu o secreție îmbunătățită de insulină, respectiv glucagon, adecvată glucozei.
Indicații: Pentru pacienții cu diabet zaharat de tip II, când dieta și exercițiul fizic nu
realizează singure un control glicemic adecvat și când Metforminum nu poate fi utilizat
datorită contraindicațiilor sau intoleranței.
Reacții adverse: Asociat cu metformin, poate produce greață, diaree, dureri
abdominale, somnolență, scăderea glicemiei.
Contraindicații: Hipersensibilitate.
Mod de administrare: 100 mg o data/ zi.
Denumiri comerciale:
JANUVIA
Comprimate filmate 25 mg, 50 mg, 100 mg

VILDAGLIPTINUM

Substanță activă: Vildagliptinum

Acțiune: Antidiabetic oral, inhibă dipeptidil-peptidaza 4 cu creșterea concentrației
hormonilor de tip GLP-1 și GIP, astfel crește sensibilitatea celulelor pancreatice beta și alfa la
glucoză, cu o secreție îmbunătățită de insulină, respectiv glucagon, adecvată glucozei.
Indicații: Tratamentul diabetului zaharat de tip II, în asociere cu metformină sau cu
o sulfoniluree sau cu o tiazolidindionă, atunci când acestea singure nu sunt suficiente.

39
 Reacții adverse: Hipoglicemie, tremur, cefalee, amețeli, greață, oboseală,
constipație, creștere în greutate, edeme periferice.
Contraindicații: Hipersensibilitate.
Mod de administrare: Asociat cu metformină sau tiazolidindionă, doza zilnică
recomandată de Vildagliptin este de 50 mg de două ori/ zi, dimineața și seara.
Asociat cu o sulfoniluree, doza recomandată de Vildagliptin este de 50 mg administrate o
dată/ zi, dimineața.
Denumiri comerciale:
GALVUS
Comprimate 50 mg, 100 mg
JALRA
Comprimate 50 mg

SAXAGLIPTINUM

Substanță activă: Saxagliptinum.

Acțiune: Antidiabetic oral, inhibă dipeptidil-peptidaza 4 cu creșterea concentrației
hormonilor de tip GLP-1 și GIP, astfel crește sensibilitatea celulelor pancreatice beta și alfa la
glucoză, cu o secreție îmbunătățită de insulină, respectiv glucagon, adecvată glucozei.
Indicații: Adjuvant al dietei și exercițiului în diabetul zaharat de tip II la adulți.
Reacții adverse: Limfopenie, rash, creșterea creatininemiei.
Mod de administrare : 5 mg/ zi. Doza se va reduce la 2,5 mg/ zi la pacienții cu IR
moderată sau severă sau la administrarea concomitentă de inhibitori puternici CYP3A4/5.
Denumiri comerciale:
ONGLYZA
Comprimate filmate 2,5 mg; 5 mg

LINAGLIPTINUM

Substanță activă: Linagliptinum

Acțiune: Inhibitor al enzimei dipeptidil-peptidaza 4, enzimă implicată în
inactivarea hormonilor de tip incretin, GLP-1 și GIP.
40
 Indicații: Tratamentul diabetului zaharat de tip II la adulți, pentru a îmbunătăți
controlul glicemic, fie ca monoterapie, fie în combinație cu metformină sau cu sulfonilureeși
metformină.
Reacții adverse: Hipoglicemie, nasofaringită, tuse, pancreatită.
Contraindicații: Hipersensibilitate.
Mod de administrare: 5 mg o dată/ zi.
Denumiri comerciale:
TRAJENTA
Comprimate filmate 2.5 mg; 5 mg

3.7. ALTE HIPOGLICEMIANTE ORALE

CANAGLIFLOZINUM

Substanță activă: Canagliflozinum

Acțiune: Responsabil pentru aproape întreaga reabsorbție a glucozei filtrate din
lumenul tubular; Este un inhibitor activ de SGLT2 disponibil pe cale orală;
Indicații: Pentru tratamentul adultilor cu diabet zaharat de tip 2 insuficient
controlat, ca terapie adăugată la regim alimentar și exerciții fizice:
-în monoterapie, atunci când administrarea de metformin este considerată inadecvată din
cauza intoleranței sau a contraindicațiilor;
-în asociere cu alte medicamente pentru tratamentul diabetului.
Reacții adverse: Candidoza vulvovaginală, infecție a tractului urinar, constipație,
sete, greață,poliurie,etc.
Contraindicații: Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre
excipienți.
Mod de administrare: Doza inițială recomandată de canagliflozin este de 100 mg
o dată pe zi.,fiind crescută la indicația medicului și în caz de necesitate până la 300 mg o
dată/zi.
Denumire comercială: Invokana, comprimate filmate 100 mg; 300 mg.

DAPAGLIFOZINUM

41
 Substanță activă: dapaglifozinum.
Acțiune: Este un inhibitor foarte puternic ,selectiv și reversibil al SGLT2;
Indicații: Indicat la pacienții adulti pentru tratamentul insuficient controlat al
diabetului zaharat de tip 2, în asociere cu dieta și programul de exerciții fizice:
-în monoterapie, dacă utilizarea metformin nu este adecvată din cauza intoleranței;
-în asociere cu alte medicamente pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2;
Indicat și pentru tratamentul pacienților adulți simptomatici cu
insuficiență cardiacă cronică cu fracție de ejecție redusă.
Reacții adverse: Hipoglicemie, vulvo-vaginită, balanită, infecție a tractului urinar,
amețeală, erupție cutanată tranzitorie, disurie, poliurie, etc.
Contraindicații: Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre
excipienți.
Mod de administrare: Doza recomandată de dapagliflozin este de 10 mg
administrată o dată pe zi.
Denumire comercială: Forxiga, comprimate filmate, 5mg: 10 mg.

EMPAGLIFLOZINUM

Substanță activă: Empagliflozinum.

Acțiune: este un inhibitor competitiv reversibil, cu potență crescută și selectiv al co-
transportorului 2 de sodiu-glucoză.
Indicații: Indicat la pacienții adulti pentru tratamentul insuficient controlat al
diabetului zaharat de tip 2, în asociere cu dieta și programul de exerciții fizice:
-în monoterapie, dacă utilizarea metformin nu este adecvată din cauza intoleranței;
-în asociere cu alte medicamente pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2;
Reacții adverse: Hipoglicemie, candidoză vaginală, vulvovaginită, infecșii ale
căilor urinare, prurit, diureză crescută, creștere a lipidelor serice.
Contraindicații: Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre
excipienți.
Mod de administrare: Doza inițială recomandată de empagliflozin este de 10 mg o
dată pe zi atunci când se administrează în monoterapie și în terapie asociată suplimentară cu
alte medicamente pentru tratamentul diabetului zaharat. În cazul în care pacientul
necesită ,doza poate fi crescută la 25 mg o dată pe zi, la recomandarea medicului.
Denumire comercială: Jardiance, comprimate filmate, 10 mg; 25 mg.
42
NATEGLINIDUM

Substanță activă: Nateglinidum.

Acțiune: Un stimulant al secreției de insulină,cu acțiune rapidă și de scurtă durată,
administrat pe cale orală.
Indicații: Indicat în tratament asociat cu metformină la pacienții cu diabet zaharat de
tip 2, inadecvat controlat, chiar în cazul administrării dozei maxime tolerate de metformină în
monoterapie.
Reacții adverse: Hipoglicemie, dureri abdominale, diaree, dispepsie, greață,
vărsături.
Contraindicații: Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre
excipienți; diabet zaharat de ti 1; cetoacidoză diabetică,cu sau fără comă; sarcină și alăptare în
curs; insuficiență hepatică severă.
Mod de administrare: Nateglinida trebuie administrată cu 1 până la 30 minute
înainte de mese; de obicei mic dejun, prânz și cină. Doza trebuie stabilită de către medic, în
conformitate cu necesarul pacientului. Doza inițială recomandată este de 60 mg de trei ori pe
zi, înainte de mese; doza poate fi crescută la 120 mg de trei ori pe zi.
Denumire comercială: Starlix, comprimate filmate, 60 mg; 120 mg; 180 mg.

REPAGLINIDUM

Substanță activă: Repaglinidum.

Acțiune: Repaglinida este un stimulant oral al secreției de insulină, cu acțiune de
scurtă durată; Scade rapid glicemia prin stimularea eliberării insulinei din pancreas, efect
dependent de funcționarea celulelor Beta din insulele pancreatice.
Indicații: Repaglinida este indicată la pacienții adulți cu diabet zaharat de tip 2 a
căror hiperglicemie nu mai poate fi controlată adecvat prin dietă, scădere în greutate și
exerciții fizice; indicată și în asociere cu metformina la pacienții adulți cu diabet zaharat de tip
2 la care metformina în monoterapie nu realizează un control satisfăcător al glicemiei.
Reacții adverse: Hipoglicemie, dureri abdominale, diaree,etc.
Contraindicații: Hipersensibilitate la repaglinidă sau la oricare dintre excipienți;
diabet zaharat de tip 1, peptid C-negativ; cetoacidoză diabetică, cu sau fără comă; disfuncție
hepatică severă.
43
 Mod de administrare: Se administrează preprandial și doza este stabilită treptat, în
mod individual, pentru a optimiza controlul glicemic. Doza trebuie stabilită de către medic, în
funcție de necesarul pacientului. Doza inițială recomandată este de 0,5 mg. Între creșterile
treptate ale dozei sunt necesare intervale de una până la două săptămâni. Dacă pacienții sunt
trecuți de la un alt medicament antidiabetic oral, doza inițială este de 1 mg. Doza de
întreținere maximă recomandată per priză este 4 mg, administrată la mesele principale. Doza
totală maximă zilnică nu trebuie să depășească 16 mg.
Denumire comercială:
Reneos, comprimate 0,5 mg; 1 mg; 2 mg;
Repaglinida, comprimate 0,5 mg; 1 mg; 2 mg;
Repaglinide Teva, comprimate 0,5mg; 1 mg; 2 mg.

44
 CONCLUZII

Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin hiperglicemie cronică datorată

scăderii secreției de insulină sau tulburării acțiunii acesteia.
Se consideră că o persoană are diabet zaharat atunci când glicemia măsurată
dimineața înainte de masă este mai mare de 126 mg% sau când este peste 200 mg% în orice
moment al zilei.
La copil trebuie luat în considerație și aspectul legat de faptul că acești copii vor trăi
cu această boală 40 sau chiar 50 ani.
Diabetul la copil apare rar înaintea vârstei de un an, destul de rar înaintea vârstei de
10 ani, pentru ca la pubertate și adolescență să se înregistreze o creștere marcată a incidenței
bolii.
Diabetul poate cauza complicații serioase inclusiv boli de inimă, orbire, colapsul
rinichilor și amputarea extremităților.
Putem spune că diabetul zaharat reprezintă o afecțiune redutabilă prin implicațiile
sale pe termen lung, dar că supravegherea corectă și tratamentul eficient duc la creșterea
speranței de viață.
O dată cu introducerea insulinei în terapeutica diabetului, mortalitatea prin coma
acidocetozică s-a redus foarte mult, iar durata medie de viață a diabeticilor a crescut.
Avem insuline cu acțiune rapidă,intermediară și lentă.
O altă gamă de medicamente care fac viața ușoară diabeticului sunt hipoglicemiantele
orale. Ele sunt compuși de sinteză care scad nivelul glucozei în sânge și care se administrează
pe cale orală, oferind prin aceasta posibilitatea să se evite injecția cu insulină, cu toate
incovenientele ei. Hipoglicemiantele orale sunt administrate pacienților cu diabet zaharat de
tip 2, care nu sunt insulinoprivi.
Pe lângă marele beneficiu pe care îl prezintă aceste medicamente, ele au și alte
efecte, precum reacții adverse: erupții cutanate, manifestări gastrointestinale, manifestări
vasomotorii, tulburări hidroelectrolitice ; Trebuiesc utilizate cu precauție în boli infecțioase,
insuficiențe renale, insuficiențe hepatice, insuficiențe cardiace, sarcină, alăptare.

45
 BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru Mihaela, Crin Mărcean, Vladimir-Manta Mihăilescu „Anatomie și

fiziologie umană”, editura Medicală, anul 2014
2. Chiriță Cornel, Cristina Daniela Marineci „Agenda medicală”, editura Medicală, anul
2015
3. Dobrescu Dumitru, Simona Negreș, Liliana Dobrescu „Memomed”, editura
Universitară, anul 2013
4. Dumitrescu Constantin „Diabetul zaharat pe înțelesul tuturor”, editura M.A.S.T., anul
2013
5. Moțet Dumitru „Prevenire și tratament”, editura Semne , anul 2013
6. Papilian Victor „Anatomia omului” volumul II, editura All, anul 2003

RESURSE WEB :
1.www.anm.ro

46
47
48