CAPITOLUL I - INTRODUCERE

1.1. IMPORTANTA TEORETICA A TEMEI

Diabetul zaharat este un sindrom complex si eterogen, indus de tulburarea genetica sau cistigata a
secretiei de Insulina si/sau de rezistenta celulelor periferice la actiunea insulinei, fapt care induce modificari
profunde in metabolismul proteic, glucidic, lipidic, ionic si mineral. Dereglarile mentionate stau la baza
aparitiei unui spectru larg de complicatii cronice, care afecteaza mai mult sau mai putin toate tesuturile
organice.
Diabetul zaharat de tipul 1: la ora actuala, afectiune autoimuna cu o etiologie multifactoriala,
produsa de o interactiune complexa a mai multor factori genetici si de mediu, a caror consecinta este
distructia progresiva a celulelor beta-pancreatice (cele care sintetizeaza insulina) si, in final, deficitul absolut
de Insulina endogena.
Diabetul zaharat de tipul 2: sindrom eterogen al carei etiopatogenie implica atit factori genetici, cit
si de mediu, ale carui mecanisme intime moleculare nu sunt inca elucidate. Se admite existenta a doua
defecte metabolice majore: deficitul de secretie beta-celulara si rezistenta tesuturilor-tinta la actiunea
insulinei.
Diabetul zaharat secundar: altfel denumit, alte tipuri specifice de diabet, reuneste un grup eterogen
de afectiuni, care au in comun prezenta unei explicatii relativ certe pentru aparitia diabetului.
Datele statistice demonstreaza cresterea continua a incidentei si a morbiditatii diabetului si este
considerata drept o epidemie diabetica. Conform datelor OMS, incidenta diabetului la nivel mondial, in anul
2000, a fost de 2,8%, in 2030 se presupune ca va atinge 4,4%, iar numarul total de diabetici se va mari de la
171 mln pina la 366 mln. In conformitate cu datele Federatiei Internationale de Diabet, se estima ca numarul
total de diabetici in anul 2000 va atinge cifra de 151 mln (realmente in 2000 au fost inregistrati 171 mln de
pacienti), in anul 2003 194 mln si in anul 2005 334 mln.
Din numarul total de diabetici 10-15% revin diabetului de tipul 1, iar 85-90% diabetului de tipul
2. Diabetul zaharat este o maladie ce duce la o invalidizare si la o letalitate precoce, dat fiind complicatiilor
sale. Diabetul zaharat sporeste letalitatea de 2-3, ori comparativ cu populatia generala. Creste riscul de
aparitie a patologiei cardiovasculare (cardiopatia ischemica si infarctul miocardic acut) de 2 ori. Patologia
renala la pacientii diabetici este de 17 ori mai frecventa, gangrena membrelor inferioare se inregistreaza de
20 de ori mai frecvent, comparativ cu populatia generala. Speranta de viata a pacientilor diabetici este cu
circa 10 ani mai mica decit cea a persoanelor nediabetice.
Diabetul zaharat este o tulburare a capacitatii organismului de a transforma carbohidratii (dulciurile si
fainoasele, fructele, piinea si vegetalele) in energie, pentru a da putere organismului.
Diabetul se caracterizeaza prin:
concentratie anormal de ridicata de glucoza in singe, precum si prin persistenta ei in timp;
prezenta glucozei in urina;
producerea excesiva de urina;
o sete imperioasa;
o foame exagerata;
pierdere in greutate.

Diabetul zaharat tip 2 este o boala cronica, ce nu poate fi vindecata cu mijloacele actuale, dar
poate fi controlata. Scopul este prevenirea de aparitiei si de progresie a complicatiilor. Diabetul, tip 2 este o
boala progresiva, motiv pentru care, in timp, insulinoterapia devine necesara. Diabetul reprezinta un risc
cardiovascular major, frecvent se asociaza cu alti factori de risc (obezitatea, dislipidemiile, hipertensiunea
arteriala etc.) si necesita un control simultan al acestora. Pentru reducerea riscului cardiovascular, este
nevoie de cele mai multe ori de modificari importante in stilul de viata, uneori greu de realizat. Pentru
motivarea acestor modificari si pentru asigurarea aderentei, este necesar ca la fiecare vizita sa se abordeze
acest subiect.

COMPLICATIILE CRONICE ale DZ tip 2 sunt:

Hipertensiunea arteriala.
Nefropatia diabetica insuficienta renala.
Retinopatia care, in fazele initiale, poate fi depistata doar prin examinarea
retinei prin dilatare pupilara, (fiind posibila absenta simptomatologiei), de aceea este
necesar ca pacientul sa se controleze anual. Ca tratament, singura metoda eficienta este
fotocoagularea laser care, efectuata la momentul oportun, impiedica progresia afectiunii,
obligatorie fiind asigurarea concomitenta a controlului glicemic.
Neuropatia diabetica.
Piciorul diabetic reprezinta una dintre cele mai frecvente complicatii, dar si cu
posibilitati multiple de prevenire.
Precocitatea diagnosticarii si introducerii asistentei medicale corespunzatoare se
impune pentru prevenirea complicatiilor diabetului, cu impact pe membrul inferior
si la aparatului cardiovascular, generand o disfunctionalitate multipla.
Cunoscand notiunile fundamentale etiopatogenie ale diabetului zaharat,aspectele
fiziopatologice, clinice si functionale corelate se poate asista terapeutic pacientul.
Prin studiul efectuat in perioada aprilie 2009 - mai 2010, pe 8 pacienti cu diabet
zaharat tip 2 cu neuropatie si arteriopatie incipienta la nivelul piciorului, am incercat
sa stabilesc beneficiile programului kinetic asupra statusului clinico-functional si calitatii
vietii in cadrul asistentei lor medicale. Rezultatele pe care le-am obtinut confirma
oportunitatea si beneficiile kinetoterapiei precoce in cadrul asistentei medicale a
pacientilor complicatii neuropatice si arteriopatice incipiente la nivelul piciorului.
Corectitudinea conduitei terapeutice depinde, in primul rand, de corectitudinea
indicatiei, iar aceasta se va pune in raport cu varsta bolnavului, activitatile pe care le
practica, precum si cu tipul si gravitatea complicatiilor.
Tinand cont de aceste indicatii terapeutice si de particularitatile fiecarui caz in
parte se poate adopta un tratament conservator sau unul chirurgical. Scopul acestui
tratament fiind de a mentine functia piciorului diabeticului si independenta
individului.

Metoda de recuperare, asupra careia ne vom opri in aceasta lucrare este

recuperarea complexa kinetoterapeutica, recuperare care porneste de la consideratia ca
exercitiul fizic creste sensibilitatea corpului la Insulina, favorizeaza scaderea glicemiei si
stimuleaza circulatia singelui, cu efecte benefice la nivelul piciorului diabeticului.
Monografiile si studiile despre complicatiile diabetului, iar in cadrul acesteia
despre piciorul diabeticului, sunt diverse si numeroase, totdeauna raportate la diferitele
aspecte clinice si etiopatogenuce care determina tabloul clinic corespunzator, cu
consecinte variabile asupra starii functionale a membrului inferior.
Diabetul zaharat si complicatiile sale sunt notiuni abordate din punct de vedere multidisciplinar (anatomic, biomecanic,
terapeutic, recuperator, semiologic) in diverse carti: Ionescu-Tirgoviste C. Diabetologie Moderna. Editura tehnica,
Bucuresti, 1997, Hincu N., Veresiu L. A. Diabetul zaharat, nutritia, bolile metabolice. Editura National, 1999, Elena
Cristea -Terapia prin miscare la varsta a treia, Ioan A. Veresiu. Piciorul diabetic - Cluj-Napoca si in numeroase alte
studii si articole ale autorilor din strainatate prezente pe internet, cu numeroase imagini si statistici care ne-au fost de
real folos in realizarea unei idei cat mai cuprinzatoare asupra temei abordate.

Obiectivul final al asistentei medicale si de recuperare este sa creasca la

maxim calitatea vietii pacientului in conditii de independenta clinico-functionala
dependenta de factori multiplii precum:
- profesie;
- profil psihologic;
- habitat;
- mediu social;
- situatie financiara.
Mentinerea unei vietii active, de o calitate buna si posibil superioara, mentinerea
unei indepenedente functionale pe o perioada cat mai lunga, scaderea si mai ales
indepartand cat mai mult posibil adresabilitatea la serviciile de sanatate este preocupare
principala a societatilor occidentale, toate acestea fiind posibile printr-o profilaxie corect
instituita. Medicina recunoaste ca in diabetul zaharat tip 2 masurile nemedicale sunt
mai importante decat tratamentul medicamentos.
Educatia, prin prevenirea aparitiei sau prin diminuarea unor factori de risc, are un
rol foarte important in prevenirea si apoi incetinirea evolutiei multor boli, iar diabetul
zaharat tip 2 este una dintre acestea.
Programul de recuperare se performeaza in conditii de supraveghere
corespunzatoare a statusului clinico-functional, in conditiile derularii in functie de
obiectivele kinetoterapiei si de posibilitatile mediului si de preferintele pacientului.
Factorii de risc in DZ, tip 2 sunt:
Mod sedentar de viata.
Ruda de gradul I cu DZ.
Grupuri etnice cu risc crescut.

 Femei care au nascut un copil > 4 kg.

Femei cu un diagnostic de DZ gestational.
TA ( 140/90 mm Hg).
HDLC 0,9 mmol/l si/sau TG 2,2mmol/l.
Femeile cu sindromul ovarului polichistic.
Diagnosticul anterior de STG sau de GBM.
Ca urmare se impune respectarea regulilor de profilaxie a DZ tip 2:
Preventia primara prevenirea aparitiei DZ
Controlul greutatii corporale.
Promovarea activitatii fizice.
Diete bogate in fibre si sarace in grasimi.
Preventia secundara, prevenirea aparitiei complicatiilor
Diagnosticul precoce.
Controlul glicemiei, HbA1c.
Controlul factorilor de risc vascular (obezitate, dislipidemie, hipertensiune).
Evitarea fumatului.
Detectarea complicatiilor cronice in stadiul subclinic.
Preventia tertiara
Tratamentul activ al complicatiilor cronice.
Prevenirea complicatiilor si evolutia lor spre handicap (prevenirea gangrenei diabetice
la un pacient cu neuropatie sau cu arteriopatie, prevenirea orbirii la un pacient cu
retinopatie etc.).
Strategia generala a managementului clinic in diabetul zaharat: managementul
clinic va fi intensiv si multifactorial prin metodele cunoscute ale programelor TEME:
Programul Terapeutic se bazeaza pe optimizarea stilului de viata si pe farmacoterapie.

 Programul Educational pregateste persoana pentru o aderenta corespunzatoare la

programul terapeutic si pentru a fi capabila sa se autoobserve si, eventual, sa se
autoingrijeasca.
Programul de Monitorizare asigura fluenta si structura controalelor specifice, precum si
o buna comunicare cu persoana.
Programul de Evaluari, prin audituri, reflecta rezultatele primelor trei programe care vor
fi apoi modificate corespunzator.
Programele TEME vor fi aplicate individualizat si flexibil, fiind adaptate vietii
persoanei.
Optimizarea stilului de viata
Optimizarea stilului de viata este o conditie esentiala si obligatorie pentru o buna ingrijire
a diabetului zaharat, fara de care si cele mai sofisticate si mai costisitoare tratamente
medicamentoase au o eficienta redusa.
SCOPUL este sporirea calitatii vietii si a sperantei de viata; prevenirea aparitiei
complicatiilor si a factorilor de risc cardiovascular.
OBIECTIVELE sunt:
Controlul greutatii: scaderea ponderala, mentinerea unei greutati optime, prevenirea
cresterii ponderale.
Controlul glicemic.
Controlul lipidic.
Controlul tensiunii arteriale.
COMPONENTELE DE BAZA sunt:
Alimentatia
Exercitiul fizic - kinetoterapia
Excluderea consumului abuziv de alcool.
Excluderea fumatului (pentru fumatori).
Coabitarea cu stresul.

1.2. IPOTEZELE , SCOPUL SI OBIECTIVELE CERCETARII

Kinetoterapia consta in exercitiu fizic adaptat. Prescrierea exercitiului fizic se
face individualizat in functie de: virsta, comorbiditate, complicatii, dupa o evaluare
anterioara globala clinica, paraclinica si a stilului de viata si dupa negocierea metodelor
cu pacientul. Beneficiile exercitiului fizic in diabetul zaharat tip 2 sunt:
Reducerea obezitatii abdominale.
Cresterea glucozei la nivelul muschiului scheletic.
Cresterea sensibilitatii la Insulina: reduce hiperinsulinemia, amelioreaza controlul
glicemic.
Preventia diabetului zaharat la persoanele din grupurile de risc.
Reducerea tensiunii arteriale.
Ameliorarea spectrului lipidic.
Ameliorarea fibrinolizei.
Ameliorarea performantei cardiace.
Cresterea pragului pentru aritmiile cardiace.
Scaderea ponderala.
Cresterea tonusului psihic.
Creste rezistenta si flexibilitatea.
Imbunatateste performanta cardiaca.
Asigura starea de bine si amelioreaza calitatea vietii.
Ipotezele cercetarii, desprinse din cele precizate anterior si tinand cont de
urmatorii factori, sunt:
evaluarea completa a piciorului si a intregului membru inferior este esentiala, in
contextul aprecierii statusului clinic si functional general al pacientului, cu influente in
recuperarea eficienta a pacientului,
precocitatea si corectitudinea aplicarii asistentei medicale complexe ce amelioreaza
semnificativ procesul de reabilitare,

 sublinierea rolului deosebit al kinetoterapiei in cadrul complexitatii asistentei medicale

in DZ tip 2,
alegerea si modul de aplicare a metodelor kinetice de tratament sunt adaptate in functie
de particularitatile bolnavului si gradul afectarii,
incidenta crescuta a diabetului in Romania;
complicatiile severe asociate diabetului determina scurtarea sperantei de viata;
rolul important pe care il are kinetoterapia in traterea si prevenirea complicatiilor
devastatoare asociate diabetului,
kinetoterapeutul intervine activ in combaterea unor factori favorizanti implicati in
geneza diaberutui (reglarea greutatii corporale, combaterea dislipidemiilor).

Scopul acestui studiu consta in identificarea unor metode non-farmacologice,

reprezentate de alimentatie si exercitiul fizic in principal, prin care pacientii
diagnosticati cu diabet zaharat tip 2 sa-si mentina functia piciorului si independenta pe
o perioada cat mai lunga de timp.
Ca urmare, obiectivele cercetarii noastre au fost:
sa evalueze rezultatele tratamentului kinetic de cca 12 saptamani aplicat pacientului cu
neuropatie si arteriopatie incipienta din cadrul DZ tip 2,
identificarea exercitiilor cele mai potrivite pentru pacientii cu diabet, in conformitate cu
obiectivele propuse, si intensitatea lor din cadrul programului kinetic aplicat in
conformitate cu starea functionala a pacientului,
sa stabileasca indicatiile si contraindicatiile aplicarii programului kinetic in cadrul
asistentei medicale complexe (medicamentoase si kinetice) a pacientului,
sa alcatuiasca programul kinetic pe care pacientul va trebui sa-l urmeze la domiciliu,
reguli de igiena a piciorului ce trebuie bine explicate si invatate de pacient in conditiile
desfasurarii unui regim relativ normal de viata si munca.

CAPITOLUL II
BAZELE TEORETICE ALE STUDIULUI
Definitia diabetului zaharat

Diabetul zaharat este caracterizat printr-o crestere cronica a glicemiei, asociata cu

un risc crescut pentru diverse boli si complicatii severe.
Tipuri de diabet. Exista doua clase de diabet (tip 1 si tip 2) care cuprind
majoritatea pacientilor, existand insa suptipuri mai putin frecvente. Tipul 1 are la baza
absenta insulinei ca urmare a distrugerii celulelor producatoare de insulina (celule beta).
Aceste celule apartin pancresului formand insulele pancreatice. Incidenta maxima este
observata la copii intre 11 si 13 ani. De aceea tipul 1 de diabet zaharat a fost numit si
diabet juvenil.
Drept cauze a tipului 1 de diabet se presupune asocierea intre predispozitia
ereditar (defecte ale sistemului imun) si factori externi de mediu (de exemplu anumite
infectii virale). Anumite celule limfocitare T se indreapta in special impotriva celulelor
beta. Astfel, celulele productoare de insulina sunt distruse, rezultand un deficit absolut
de insulin. Far aceasta, glucoza nu mai poate fi transportat din sange si utilizat la
nivel tisular. Efectul este cresterea glicemiei si utilizarea tesutului adipos drept sursa de
energie.
In patogeneza diabetului zaharat de tip 2 sunt implicati atat factori ereditari cat si
factori neereditari. Tipul 2 de diabet zaharat const intr-o sensibilitate scazuta a celulelor
organismului la insulin. Acesta apare cu precdere dup 40 de ani, motiv pentru care in
trecut a fost numit 'diabet de varst. Factorii declansatori sunt alimentatia bogat in
grsimi, obezitatea si sedentarismul. Totusi, in ultimul timp, varsta de instalare a
diabetului tip 2 a scazut foarte mult.
Diabetul care apare pentru prima dat in timpul sarcinii este numit diabet
gestational sau de sarcin. De regul, aceast form de diabet dispare odat cu incheierea
sarcinii. Totusi rmane un risc crescut ca in viitor, un tip 2 sau un tip 1 de diabet s se
manifeste.
In categoria diabetul zaharat se inscriu un grup de boli metabolice caracterizate
prin hiperglicemie rezultat din deficite ale secretiei de insulin, a actiunii insulinei sau a
amandorora. Hiperglicemia cronic din diabet este asociat in timp cu distructii si
disfunctii ale diferitelor organe, in mod special ochii, rinichii, nervii, inima si vasele de
sange.
Patogeneza. Cateva procese patologice sunt implicate in aparitia si dezvoltarea
diabetului zaharat. In patogeneza tipului 1 de diabet o reactie autoimuna duce la
distrugerea celulelor -pancreatice cu deficit absolut de insulina. In patogeneza tipului 2
de diabet zaharat, primul proces este in general rezistenta tisular la actiunea insulinei
ceea ce implica o hipersecretie compensatoare de insulina. Este vorba deci de un deficit
functional de insulina. Datorita perturbarilor metabolice din cadrul diabetului
(hiperglicemie, hiperlipemie, stress oxidativ), precum si a unei suprasolicitari a celuleor
pancreatice, incepe procesul de distrugere a celulelor pancreatice, care are ca si urmare
o secretie deficitar de insulin ducand la un deficit relativ de insulina.

Criteriile pentru diagnosticul diabetului zaharat

1. Concentratie plasmatic de glucoz (FPG) 126 mg/dl (7,0 mmol/l)
Sau
2. Simptome de hiperglicemie si o concentratie de glucoz 200 mg/dl (11,1 mmol/l)
Sau
3. Concentratia plasmatic a glucozei la 2 ore 200 mg/dl (11,1 mmol/l) in timpul
testului oral de tolerant la glucoza (OGTT).
Toleranta sczut la glucoz (IGT) si glicemia bazal modificat (IFG)
Astzi se recunoaste un grup intermediar de subiecti a cror glicemie este
crescut, totusi valorile nu se incadreaz in criteriile de diabet dar nu pot fi considerate
nici normale. Acest grup este definit ca avand concentratii plasmatice de glucoz a jeun
(FPG) mai mari sau egale cu 100 mg/dl (5,6 mmol/l) dar mai mici de 126 mg/dl (7,0
mmol/l). In cadrul OGTT valorile se situeaz intre 140-200 mg/dl (7,8-11,1 mmol/l).
Semnificatia valorilor a jeun:
- valori glicemice sub 100 mg/dl (5,6 mmol/l) = valoarea glicemic normal
- valori glicemie intre 100-125 mg/dl (5,6-6.9 mmol/l) = glicemia bazal modificat
- valori glicemice mai mare decat 125 mg/dl (6,9 mmol/l) = diagnostic provizoriu de
diabet zaharat (care necesit confirmare)
Semnificatia valorilor glicemice la 2 ore in cadrul OGTT:
- glicemie sub 140 mg/dl (7,8 mmol/l) = valoare normal
- glicemie intre 140-199 mg/dl (7,8-11,1 mmol/l) = toleranta scazuta la glucoza
- glicemie peste 200 mg/dl (11,1 mmol/l) = diagnostic provozoriu de diabet (necesit
confirmare).
Pacientii cu tolerant sczut la glucoz (IGT) si/sau glicemie bazal modificat
(IFG) sunt diagnosticati cu 'prediabet' ceea ce inseamn c prezint un risc inalt de a face
diabet zaharat. In afara cazurilor cand pacienta este insrcinat, IGF si IGT nu sunt
indicatori clinici ai bolii, ci mai degrab factori de risc pentru diabetul zaharat, precum si
pentru boli cardiovasculare. IGF si IGT sunt asociati sindromului metabolic, care include
obezitate (in special abdominal sau visceral), dislipidemie si hipertensiune arterial.

Merit a fi mentionat c alimentatia echilibrat, sntoas si activitatea fizic pot

produce o scdere in greutate de 5-10%. Anumiti produsi medicamentosi au demonstrat
intr-o oarecare msur c pot preveni sau intarzia dezvoltarea diabetului la persoanele cu
IGT; totusi, impactul acestor medicamente inc nu a fost foarte bine studiat.
Trebuie s se stie c multi indivizi cu IGT prezint in mod uzual valori glicemice
normale iar hemoglobina glicozilat este normal sau aproape de normal. Pacientii cu
IGT prezint valori glicemice ridicate numai in timpul testului oral de tolerant la
glucoz.
Etiologia diabetului zaharat (DZ)
Diabetul zaharat tip 1
In cazul DZ tip 1, atat factorii ereditari, cat si cei de mediu joac un rol important.
Tipul 1 de DZ va fi dobandit cu o probabilitate de 3-5% de ctre un copil dac unul dintre
printi este bolnav. Dac ambii printi sunt bolnavi, riscul creste la 10-25%. In cazul
gemenilor monovitelini, dac unul dintre ei prezint DZ tip 1, riscul ca si cellalt s
manifeste boala este de 30-50%. Etiologia bolii se bazeaz pe ipoteza existentei unor
modificri genetice la care se adaug factori de mediu declansatori.
In cazul factorilor declansatori, importanti sunt factorii alimentari, un rol poate si
mai important jucandu-l insa infectiile virale. Acestea conduc la o reactie imun gresit
orientata, care distruge propriile celulele productoare de insulin (celulele beta
pancreatice). Aceasta este cauza pentru care DZ tip 1 mai este numit si 'boal autoimun'.
O infectie viral poate declansa o reactie autoimun, caz in care celulele sistemului imun
secret anticorpi impotriva tesuturilor proprii organismului. Cei mai importanti
autoanticorpi in cazul DZ tip 1 sunt anticorpii insulari citoplasmatici (ICA), anticorpii
antiinsulina (IAA), anticorpii impotriva enzimei glutamat decarboxilaza (GADA) si
anticorpii impotriva tirozinkinazei IA-2. Acesti autoanticorpi pot fi evidentiati in sangele
pacientului cu luni sau chiar ani inainte de manifestarea clinica a bolii.
Diabetul zaharat tip 2
La instalarea DZ de tip 2 contribuie deopotriv factori dobanditi si ereditari:
predispozitie genetic, obezitatea, alimentatia dezechilibrat si sedentarismul. Acestea
conduc la o sensibilitate redusa a celulelor corpului fat de insulin (insulino-rezistent).
Secundar apare si scaderea secretiei de insulin.
Ca o dovada c factorul genetic joac un rol important in dobandirea DZ de tip 2,
este observatia c, dac unul dintre gemenii monovitelini se imbolnveste, cellalt are un
risc de 50-90% de a manifesta boala. Alturi de factorii genetici, DZ 2 este declansat cel
mai adesea de: alimentia dezechilibrat, obezitate, sedentarism, fumat, hipertensiune
arterial si varsta inaintat.
In prima faz a bolii, insulino-rezistenta poate s fie compensata prin cresterea productiei
de insulin, astfel incat glicemia s fie pastrata in limite normale. In faza urmatoare,
productia de insulin scade si se instaleaz 'toleranta scazut la glucoz', o crestere

exagerat si prelungit a glicemiei ca urmare a ingestiei de glucide. Etapa urmatoare este

DZ 2 manifest.
Diabetul de sarcina
In cazul DZ de sarcin (gestational) etiologia este dat de modificrile hormonale
asociate. Acestea conduc la un necesar crescut de insulin care poate avea ca rezultat o
crestere a glicemiei.
DIABETUL ZAHARAT TIP 2 (NON-INSULINO-DEPENDENT)
Diabetul zaharat de tip 2 (insulino-independent) este o boala endocrina caracterizata prin anomalii
metabolice, in special ale metabolismul glucidic.
Diabetul apare cand pancreasul secreta cantitati insuficiente de insulina sau modul in care organismul
utilizeaza insulina este deficitar. Insulina este hormonul care asigura necesarul energetic celular, prin
utilizarea glucozei (zaharului) de catre celule. Un alt rol al acestui hormon este de a stoca surplusul de zahar
in depozite la nivelul muschilor, tesutului adipos si ficatului. Cand secretia de insulina este deficitara sau
daca exista rezistenta la actiunea acesteia in tesuturile tinta, nivelul zaharului in sange (glucoza din sange,
glicemia) este mult prea mare iar tesuturile nu o mai pot utiliza pentru producerea de energie. Daca nivelul
glicemiei este persistent crescut apar complicatii la nivelul ochilor, inimii, vaselor de sange, nervilor si
rinichilor.
Controlul glicemiei este metoda cea mai eficienta de prevenire a aparitiei complicatiilor diabetul
zaharat tip 2, mai ales ale complicatiilor cardiovasculare. Majoritatea pacientilor cu diabetul zaharat tip 2 isi
pot desfasura normal activitatile cotidiene atunci cand reusesc sa tina sub control nivelul glicemiei prin
exercitii fizice, dieta corespunzatoare si medicatia hipoglicemianta.
Din ce in ce mai multi adulti si copii dezvolta diabet zaharat de tip 2, datorita obiceiurilor alimentare
nesanatoase si a sedentarismului.

Diabetul zaharat de tip 2 apare:

- cand celulele organismului nu raspund la actiunea insulinei, situatie in care celulele nu
mai utilizeaza glucoza sanguina pentru producerea de energie, numita rezistenta
periferica la actiunea insulinei;
- pancresul nu mai produce suficienta insulina.
Supraponderabilitatea, lipsa exercitiilor fizice, sedentarismul si istoricul familial de
diabet insulino-independent, cresc riscul de a dezvolta diabetul zaharat tip 2.
Simptomatologie:
In stadiul incipient al bolii, nivelul glicemiei creste foarte lent, astfel incat pacientul este
asimptomatic. O treime din pacientii cu diabet nu stiu ca sufera de aceasta boala.
Simptomele de diabetul zaharat includ:
- sete
- poliurie (urinare in cantitate mai mare)
- polifagie (apetit crescut)
- scadere in greutate
- oboseala.
Alte semne de diabetul zaharat:
- numeroase infectii sau vindecare lenta a ranilor

- vedere intetosata
- furnicaturi sau amorteala la nivelul membrelor
- numeroase infectii ale pielii sau ale tractului urinar
- vaginite.
Unii pacienti care au deja alte boli cronice grave sunt diagnosticati cu diabetul zaharat tip
2. In timp, pot apare complicatii renale, oculare, cardiovasculare si nervoase.
Semnele de alarma ale acestor complicatii sunt:
- amorteli, furnicaturi, durere, arsura, umflarea membrelor superioare sau inferioare
(neuropatie diabetica)
- vedere intetosata, distorsionata sau puncte luminoase sau intunecate in campul vizual,
pierdere a vederii partiala sau totala sau senzatia de 'vedere printr-un val' (retinopatia
diabetica)
- dureri la nivelul toracelui sau dificultati in respiratie: acestea pot fi semne ale unor
probleme cardiace sau vasculare.
Mecanism fiziopatogenetic
Diabetul zaharat este o afectiune cronica in care apar perturbari ale metabolismului
(proces prin care organismul acumuleaza energie din alimente). Diabetul este prezent
atunci cand apare rezistenta la nivel celular la actiunea insulinei sau cand pancreasul nu
mai secreta o cantitate adecvata de insulina. Insulina este hormonul care asigura
necesarul energetic celular, prin utilizarea glucozei (zaharului).
Hiperglicemia este principala cauza a alterarilor care apar in timp la nivelul altor organe:
cord, vase mari, ochi, rinichi, nervi.
Diabetul zaharat tip 2 apare in special la adult, dar din ce in ce mai multe cazuri sunt
diagnosticate la copil. Adesea, persoanele cu diabetul zaharat tip 2 sunt supraponderale si
sedentare. Multi oameni au prediabet (toleranta alterata la glucoza) care se caracterizeaza
prin valori crescute ale zaharului din sange, dar nu suficient de mari pentru a fi pus
diagnosticul de diabet.
Odata pus diagnosticul de diabet zaharat tip 2, echipa de medici trebuie sa elaboreze un
plan terapeutic individualizat. Tratamentul include, de obicei, dieta adecvata, program de
exercitii fizice, scadere in greutate, monitorizarea glicemiei si daca este nevoie tratament
medicamentos. O buna cooperare cu medicul specialist ajuta pacientul sa tina boala sub
control si sa previna aparitia unor complicatii grave. In timp, capacitatea secretorie a
pancreasului endocrin devine din ce in mai insuficienta, astfel incat insulina secretata nu
mai poate mentine glicemia in limite normale.
Controlul nivelului glicemiei previne aparitia complicatiilor:
- starea hiperosmolara este o complicatie acuta care apare in diabetul zaharat tip 2 fiind
cauzata de obicei de infectie (gripa sau alta infectie), infarct, deshidratare (ingestia
insuficienta de lichide), tratamentul diuretic, in special cand pierderea de lichide nu este
inlocuita prin aport adecvat de lichide.

- complicatii tardive produse de hiperglicemie: leziuni oculare (retinopatie), afectare

renala (nefropatie), leziuni nervoase (neuropatie), anomalii cardiace (inclusiv infarct
miocardic), leziuni vasculare aterosclerotice (ce duc la aparitia accidentelor vasculare
cerebrale, a arteriopatiei periferice, posibil la amputare).
Factori de risc
Factorii de risc ce nu pot fi controlati sunt urmatorii:
- istoric familial (rude de gradul unu: parinte, frate, sora) cu diabetul zaharat tip 2;
- rasa si etnia - afroamericanii, hispanicii, americani nativi, americanii asiatici si
populatia din insulele oceanului pacific au risc mai mare de adezvolta diabetul zaharat tip
2 fata de populatia caucaziana;
- varsta inaintata creste riscul aparitiei diabetul zaharat tip 2; totusi numarul copiilor cu
diabet zaharat tip 2 este in crestere, de obicei, acestia fiind obezi, sedentari si cu istoric
pozitiv de diabet zaharat tip 2;
- istoric de diabetul zaharat gestational sau femeile care au nascut un copil cu greutate
mare la nastere (peste 4 kg) au risc crescut de a face prediabet sau diabetul zaharat tip 2;
- sindromul ovarelor polichistice creste riscul de aparitie a diabetul zaharat tip 2.
Persoanele care vor sa previna aparitia diabetul zaharat isi pot face testarea glicemiei.
Consultul de specialitate
Se apeleaza la medicul de specialitate cand:
- persoana cu varsta mai mare de 45 ani caruia nu i-a fost niciodata masurata glicemia sau
nu a fost investigata pentru diabet de mai mult de 3 ani;
- persoanele cu varsta mai mica de 45 ani, cu factori de risc pentru diabet de tip 2 si care
doresc sa fie testate;
- prezenta unuia sau mai multor simptome de diabet zaharat (sete intensa, urinari in
cantitati mari, foame excesiva, pierdere inexplicabila in greutate, sau oboseala excesiva);
- prezenta altor semne de diabet zaharat tip 2 precum rani care nu se vindeca sau infectii
frecvente;
Persoanele care nu au fost diagnosticate cu diabetul zaharat
tip 2 dar care constata ca au urmatoarele simptome ale
complicatiilor acestei boli:
- durere sub forma de arsura, amorteala, furnicaturi la nivelul picioarelor sau mainilor;
- ameteala sau slabiciune la ridicarea sau asezatul brusc;
- 'fulgere luminoase', puncte negre, pete, dungi la nivelul campului vizual;
- persoana obeza, sedentara care doreste sa previna aparitia diabetul zaharat tip 2;

- persoana care o fost diagnosticata cu prediabet care doreste sa reduca riscul de aparitie
al diabetul zaharat tip 2.
In cazul in care par simtome de diabet zaharat tip 2 nu este indicata expectativa,
deoarece diabetul avanseaza si pot apare complicatii grave in cazul in care nu este pus
diagnosticul si nu se intervine terapeutic preoce. In cazul in care exista simptome de
diabet, mai ales daca sunt prezenti factorii de risc este indicat consultul de specialitate.
Investigatii
Pentru a confirma suspiciunea de diabet zaharat tip 2 medicul specialist va cere un set de
teste ce masoara nivelul glucozei sanguine (glicemia). De obicei, determinarea glicemiei
se face dimineata pe nemancate. Uneori este necesara efectuarea unei investigatii
suplimentare TTOG (test oral de toleranta la glucoza), insa nu este recomandat deoarece
necesita timp si are un cost crescut.
Pentru a pune diagnosticul de diabet zaharat tip 2 se iau in considerare pe langa nivelul
glicemiei, istoricul medical si examenul clinic al pacientului.
Daca glicemia este mai mare decat valoarea normala dar sub nivelul celei care defineste
diabetul, aceasta situatie caracterizeaza toleranta alterata la glucoza cu risc crescut de
aparitie a diabetul zaharat tip 2.
Alte examene paraclinice precum masurarea ambulatorie a glicemiei sau determinarea
glucozei urinare nu sunt cele mai bune metode de diagnosticare al diabetul zaharat tip 2,
insa monitorizarea ambulatorie a glucozei este esentiala dupa ce a fost pus diagnosticul
de diabet. De asemenea, un examen complet al aparatului cardiovascular este important
pentru depistarea unor afectiuni cardiace.
Diagnostic precoce
Dupa varsta de 45 ani este indicata determinarea valorilor glicemiei o data la 3 ani. De
asemenea, vor fi testate pentru diabet persoanele hipertensive si cu valori crescute ale
colesterolului. Medicul va depista existenta factorilor de risc si va stabili frecventa la care
se vor efectua testarile.
Asociatia americana de diabet recomanda ca masurarea
glicemiei sa se faca des sau sa se inceapa de la o varsta mica
in urmatoarele situatii:
- istoric familial-parinte, frate, sora cu diabetul zaharat tip 2
- obezitatea - indexul masei corporale (IMC) mai mare sau egal cu 25
- prediabetul (toleranta alterata la glucoza)
- hipertensiune arteriala
- nivel crescut al colesterolului
- istoric de diabet zaharat gestational sau femeile care au nascut un copil cu greutate mare
la nastere (peste 4 kg).
Tratament - Generalitati

Depistarea riscului crescut sau punerea diagnosticului de diabet zaharat tip 2 la persoana
in cauza sau a unui membru al familiei poate provoca panica. Multi sunt socati la aflarea
diagnosticului in timp ce alti pacienti se simt mai bine daca afla care este cauza
simptomelor lor. Este normal ca pacientii sa reactioneze prin furie sau depresie daca afla
ca au o boala cronica, insa e important ca acestia sa fie informati ca pot duce o viata
normala daca reusesc sa-ti mentina glicemia in limite normale. Scaderea in greutate, dieta
corespunzatoare si desfasurarea unui program regulat de exercitii fizice sunt modalitati
foarte eficace pentru a mentine scazut nivelul glicemiei.
Nu exista vindecare in cazul diabetului, insa sunt mai multe modalitati terapeutice care
sunt indicate in diabetul zaharat de tip 2. Chiar in cazul in care pacientul este
asimptomatic este necesara inceperea tratamentului pentru a preveni evolutia bolii si
aparitia complicatiilor.
La unii pacienti, modificarea dietei sau aplicarea unui program regulat de exercitii fizice
sunt sufieciente pentru a controla nivelul glicemiei.
La altii, insa este necesar introducera tratamentului
medicamentos. Principii de tratament ce trebuie respectate:
- modificarea dietei cu repartizarea carbohidratilor pe parcursul unei zile astfel incat
nivelul glicemiei sa ramana constant
- program de exercitii fizice, care imbunatatesc raspunsul celulelor organismului la
actiunea insulinei
- monitorizarea nivelului glicemiei astfel incat sa ramana in limitele normale stabilite
- adaugarea medicamentelor in cazul in care nu se respecta dieta sau efectuarea unui
program mai intens de exercitii pentru a mentine glicemia in limite sigure. Este necesar
unul sau mai multe tipuri de medicamente antidiabetice pentru a stimula productia de
insulina a organismului sau pentru a imbunatati utilizarea ei
- introducerea unei doze de insulina sau a tratamentului cronic; insulina se poate
administra singura sub forma injectabila sau poate fi asociata medicatiei orale
antidiabetice
- control medical periodic pentru a evalua eficienta tratamentului sau pentru depistarea
precoce a complicatiilor oculare, cardiovasculare, renale, nervoase.
- purtarea unor bratari puse la dispozitie de catre medic, farmacist prin care sa se faca
identificarea rapida a bolii si a persoanei care are diabet
- cel cu diabet zaharat trebuie sa recunoasca rapid si sa stie sa-si trateze atat hiper cat si
hipoglicemia
- o atentie deosebita trebuie acordata pielii, dintilor, picioarelor, gingiilor.
PROFILAXIE

- mentinerea unei greutati corporale adecvate. Pentru a depista obezitatea se pot folosi
tabele cu greutatea si inaltimea ideala. In cazul in care este necesara scaderea in greutate,
pierderea intre 4,5-9,1 kg poate reduce riscul aparitiei diabetul zaharat tip 2;
-exercitiul fizic regulat de cel putin 30 minute pe zi; nu trebuie neaparat desfasurarea
unor activitati epuizante sau inscrierea la o sala de gimnastica, orice efort fizic care creste
rata cardiaca este util. Pentru inceput, se poate incerca mersul in ritm moderat folosind
pedometrele care monitorizeaza numarul de pasi efectuati. Persoanele cu risc de a face
diabet zaharat tip 2 se vor adresa medicului specialist pentru intocmirea unui program
individualizat de exercitii fizice;
- alimentatia sanatoasa bogata in fructe si legume, cereale integrale, nuci pot diminua
riscul de a face diabet zaharat tip 2. Excesul de dulciuri, carne rosie, alimente tip fastfood si exces de bauturi racoritoare cresc riscul de dezvoltare a diabetului.
PROFILAXIA COMPLICATIILOR DIABETULUI
Reducerea riscului de a dezvolta complicatiile diabetului poate
fi realizata prin:
- controlul glicemiei si mentinerea la o valoare apropiata de tinta
- administrarea unor doze mici de aspirina pentru a preveni infarctul miocardic sau
accidentele vasculare cerebrale sau a obstructiilor arteriale periferice
- controlul medicamentos al tensiunii arteriale si al nivelului crescut al colesterolului
- administrarea unui inhibitor de enzima de conversie sau a unui blocant de receptori de
angiotensina II, chiar daca pacientul nu este hipertensiv, pentru prevenirea aparitiei
nefropatiei diabetice
- examen oftalmologic periodic
- ingrijirea atenta a picioarelor
- oprirea fumatului; fumatul grabeste aparitia complicatiilor diabetului.
Tratament ambulatoriu
Schimbarea stilului de viata intr-unul sanatos face parte din modalitatile de tratament
ambulator. Pacientii trebuie sa cunoasca cat mai multe despre boala lor pentru a fi cat mai
motivati, mai complianti si pentru a se simti mai bine si mai in siguranta stiind ca-si pot
tine sub control boala.
Tratamentul ambulator include:
- dieta adecvata in care carbohidratii sunt repartizati pe parcursul intregii zile
- efectuarea unui program de exercitii fizice
- monitorizarea zilnica a glicemiei
- luarea medicatiei antidiabetice orale daca aceasta a fost prescrisa de specialist

- evitarea deshidratarii prin aport crescut de lichide

- doze mici de aspirina.
De retinut:
- este recomandat ca cei cu diabet sa poarte la mana sau la gat o curea cu placuta de
identificare, pentru a fi mai usor diagnosticat in cazul unei urgente
- cei care au diabet trebuie sa recunoasca rapid semnele de hipo sau de hiperglicemie si sa
stie se-si acorde singuri primul ajutor rapid
- o atentie deosebita trebuie acordata pielii, dintilor, picioarelor si gingiilor.
Tratament medicamentos
Unii pacienti cu diabet zaharat tip 2 raspund bine la medicatia antidiabetica; aceasta
stimuleaza productia proprie de insulina, reduce rezistenta periferica la actiunea insulinei
sau incetineste absorbtia carbohidratilor.
Unii pacienti nu au nevoie de medicatie, in timp ce la altii un singur medicament este
suficient, de asemenea se pot asocia mai multe antidiabetice orale in functie necesarul
fiecaruia si de nivelul glicemiei.
Unii pacienti cu diabet zaharat tip 2 iau tratament antihipertensiv sau de scadere a
colesterolului plasmatic, cat si doze mici de aspirina pentru a preveni infarctul miocardic,
accidentele vasculare cerebrale sau obstructiile vaselor mari periferice.
Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical nu este indicat in cazul diabetului zaharat de tip 2. Totusi,
pacientii supraponderali sunt considerati candidati pentru chirurgia gastrointestinala (inel
gastric), care ajuta la scaderea spectaculoasa in greutate. Totusi, exista multe riscuri ale
acestei operatii si de aceea multi specialisti nu o recomanda.
PICIORUL DIABETIC
Sindromul de picior diabetic descrie un complex diferit de simptome si care difer
prin etiologie si mecanism patogenetic.Simptomele si rnile se pot complica pan la
amputarea extremittii.
Cauze
1. Neuropatie - aprox. 40% din cazuri
2. Angiopatie - aprox. 20%

3. Form mixt - aprox. 40%

Patogenez
In sindromul piciorului diabetic apar 2 mecanisme patogenetice principale:
- neuropatia periferic + infectie
- ischemia periferic

A. Polineuropatia diabetic periferic

Inervatia piciorului este autonom, motorie si senzitiv. Inervatia autonom este
asigurat prin sistemul vegetativ simpatic prin fibre nemielinizate. Vasele contin
receptori (vasoconstrictie) cat si receptori (vasodilatatie). Deoarece
receptorii predomin functional, tulburrile sistemului nervos simpatic conduc la
vasodilatatie.
Inervatia motorie periferic este asigurat de fibre -A. Aceste fibre au o teac
mielinic si prezint un diametru mai mare, avand transmiterea cea mai rapid a
semnalului electric dintre toti nervii periferici.
Impulsurile senzitive sunt transmise prin felurite tipuri de fibre. Fibrele -A transmit
sensibilitatea dureroas si termic iar fibrele-A sensibilitatea vibratorie si tactil.
Tulburrile vasculare apar fie sub forma irigrii insuficiente a vaselor proprii
nervilor (vasa nervorum) din cadrul microangiopatiei diabetice, fie sub forma tulburrilor
functionale ale microcirculatiei tisulare.
Diagnosticul de neuropatie periferica se pune pe seama anamnezei si a
examenului neurologic. Un test important este testul diapazonului, care poate fi completat
de msurtori ale vitezei de conducere nervoas si determinarea pragului termic.
Semnele neurologice ale polineuropatiei diabetice:
a) modificri de tip senzitiv:
- temperatur
- vibratie
- tactil
- durere

b) modificri de tip motor:

- reflexe musculare modificate
- atrofia muschilor mici ai piciorului
- modificri consecutive ale pozitiei degetelor.
B. Macroangiopatia (arteriopatie cronic obliterant)
Complicatiile vasculare ale diabetului zaharat sunt responsabile de morbiditatea si
de scderea sperantei de viat a pacientilor. De-a lungul timpului cauza principala de
deces a trecut de la coma diabetic la bolile vasculare. Cele mai afectate sunt vasele
coronariene, cerebrale si ale extremittilor. Aproximativ 75% dintre diabetici mor astzi
datorit complicatiilor vasculare, iar afectarea arterelor mari si medii (macroangiopatia)
detine rolul principal.
Patogenez
Inc nu s-au descoperit mecanismele specifice de instalare ale aterosclerozei in
cadrul diabetului zaharat. Toate modificrile de tip aterosclerotic sunt identice cu cele
aprute la pacientii non-diabetici. Exist totusi unele particularitti:
- localizare cu precdere periferic
- afectare difuz
Prezenta diabetului accelereaz procesul aterosclerotic alturi de ceilalti factori de
risc: hipertensiunea arterial, hipercolesterolemia, hipertrigliceridemie, scderea HDL
colesterolului, obezitatea si fumatul.
Diagnosticul arteriopatiei obliterante se pune pe baza anamnezei, examenului
clinic, examinrilor paraclinice neinvazive si angiografiei.
Stadializare (dup Fontaine)
Stadiul I:
- lipsa simptomelor
- lipsa pulsului periferic
Stadiul IIa:
- claudicatie intermitent la parcurgerea unei distante mai mari de 200m

Stadiul IIb:
- claudicatie intermitent la parcurgerea unei distante mai mici de 200m
Stadiul III:
- dureri in repaus
- modificri trofice incipiente
Stadiul IV:
- modificri trofice: ulcer, necroz, gangren.
Examen clinic si paraclinic
Inspectie: se urmresc modificri ale culorii pielii (cianoza periferic sau paloare),
modificri de troficitate ale pielii si unghiilor. Se examineaz intotdeauna comparativ
ambele picioare.
Palpare: se examineaz toate pulsurile arteriale, temperatura si umiditatea pielii.
Auscultatie: stenozele mai mari de 50% in regiunea superioar a coapsei pot fi
destul de bine localizate.
Determinarea distantei de mers la care aparea durerea.
Sonografia doppler sau duplex.
Examinri radiologice si angiografice (Standard de aur)

C. Microangiopatia diabetic
Microangiopatia diabetic este determinat de afectarea portiunii terminal a
arborelui circulator. Aceasta poate fi functional sau morfologic. Microangiopatia
functional are la baz disfunctii hemodinamice (de exemplu prin spasme ale
musculaturii vasculare) cat si tulburri reologice.
Microangiopatia morfologic apare datorit ingrosrii membranelor bazale
capilare in urma evolutiei indelungate a diabetului. Acesta nu cauzeaz ingustarea
lumenului, ci mai degrab modific permeabilitatea vascular. Totodat apar
microanevrisme si degenerarea pericitelor (la nivelul retinei). Cuantificarea modificrilor
microcirculatiei se poate face prin microscopie capilar sau msurarea fluxului prin laserdoppler, aceast metod neavand inca aplicabilitate clinic la scara larga.

Stadializara leziunilor piciorului diabetic (Wagner)

Stadiul 0 - picior la risc, fr leziuni deschise

Stadiul I - leziuni superficiale
Stadiul II - leziuni care ajung la capsula articular
Stadiul III - leziuni abcedate, cu osteomielit si infectia capsulei articulare
Stadiul IV - necroza limitat a degetelor sau a clcaiului
Stadiul V - necroza intregului picior
TRATAMENTUL IGIENODIETETIC SI KINETIC SPECIFIC DIABETULUI
Tratamentul diabetui zaharat poate fi diferentiat in curativ si profilactic. La randul
lui, tratamentul curativ poate fi subdivizat in igienodietetic, medicamentos si
balneofizioterapeutic.
Tratamentul igienodietetic
Regimul alimentar si exercitiul fizic, sunt cei doi factori obligatorii ai tratamentului
diabetic. In ceea ce priveste regimul alimentar, acesta este obligatoriu, chiar inainte de a
administra bolnavului insulina.
Alimentatia bolnavului va fi adaptata greutatii corporale si muncii sale, deci
cheltuielilor energetice ale organismului sau. Se formeaza astfel ratia alimentara a
bolnavului, care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie suficienta, completa,
echilibrata, variata si saturata. Ratia trebuie sa totalizeze in media cca. 1800-2400 calorii
in 24 de ore repartizate astfel pe principiile alimentare: glucide: 150-250 g; proteine: 7075 g; grasimi (unt, ulei): 90 g.
Tratamentul kinetic
Kinetoterapia, alaturi de medicatie si dieta, este o componenta importanta a
tratamentului diabetului. Pentru a obtine efectul dorit, exercitiul kinetic trebuie practicat
in mod regulat si dupa anumite principii, luand in consideratie si faptul ca efectul de
durata al exercitiului asupra sensibilitatii fata de insulina nu dureaza decat o perioada
scurta, disparand in cea mai mare masura, in cateva zile dupa incetarea lui. Aceasta
inseamna ca, o persoana diabetica trebuie sa fie activa cel putin 6 zile pe saptamana.
Obiectivele kinetoterapiei
- Ameliorarea controlului glicemic;
- Controlul obezitatii;

- Controlul hipertensiunii arteriale;

- Prevenirea bolii cardiovasculare;
- Prevenirea complicatiilor nervoase
Exercitiul fizic poate avea efecte diferite supra nivelului de insulina si anume:

imbunatateste controlul glicemic prin intensificarea transportului glucozei si a

metabolismului (efectul se poate pierde in maxim doua zile daca se renunta la
regularitatea antrenamentului);

amelioreaza sensibilitatea la insulina, cu scaderea necesarului insulinic la

pacientii insulino-dependenti;

reduce insulinemia bazala si postprandiala;

creste preluarea glucozei mediata prin insulina si poate imbunatati toleranta la

glucoza orala, chiar in prezenta unei concentratii de insulina mai reduse;

efortul fizic sustinut, regulat, genereaza la nivelul metabolismului glucidic,

adaptari diferite fata de cele produse in efortul de scurta durata; daca beneficiile asupra
tolerantei la glucoza si a rezistentei la insulina vor fi mentinute, trebuie continuata
practicarea exercitiului fizic in mod regulat;

kinetoterapia, ca modalitate terapeutica in sine sau in combinatie cu dieta,

administrarea de insulina sau agenti hipoglicemici, poate avea efecte majore asupra
concentratiilor diferite de glucoza, insulina, lipide si lipoproteine.
Particularitatile programului kinetic in prevenirea si tratarea diabetului zaharat de tip II
Exemplu unui program kinetic focusat pe imbunatatirea componentelor majore ale
fitnessului fizic, pentru pacientii diabetici de tip II
Obiective
Imbunatatirea: capacitatii de efort aerob, fortei si rezistentei
musculare, flexibilitatii, compozitiei si greutatii corporale.
Modul
selectat in functie de scopul propus si de interesul pacientului;
efort aerob activitati ritmice si care implica grupe musculare
mari ce cresc FC si FR;
forta si rezistenta musculara exercitii de forta musculara;
flexibilitatea stretching static;
greutate corporala consum energetic.
Frecventa
totala: 5 7 zile/saptamana;
- efort aerob 4 - 7 zile/saptamana;
- forta si rezistenta musculara 2 - 3 zile/saptamana;
- flexibilitate 4 - 7 zile/saptamana;
- compozitie/greutate corporala 5 - 7 zile/saptamana.
Intensitate
efort aerob 50-85% FC maxima;
forta si rezistenta musculara greutate ce permite 8-12 repetari;
flexibilitatea mentinerea peste 15-30 sec. la un punct imediat
inferior aparitiei senzatiei de disconfort;

Durata

totala: acumularea 30min/zi;10-60min/sesiune, depinde de

obictivele stabilite, tipul de efort si de nivelul initial de fitness;
- efort aerob 10-60min/sesiune;
forta si rezistenta musculara 30-60min/sesiune;
flexibilitate 10-15min/sesiune;
compozitie/greutate corporala 30min/zi.
-

Este necesara testarea initiala la efort a diabeticului daca:

- vechimea diabetului e mai mare de 10 ani,
- varsta pacientului este peste 30 de ani, apar semnele afectarii cardiovasculare (testul se
efectueaza la covor rulant, bicicleta ergometrica, dinamometru. Se efectueaza cu
intensitate submaximala dar nu mai mult de 60% din frecventa cardiaca maximateoretica)
Contraindicatii ale exercitiului fizic: cand glicemia este sub 80 mg% sau peste 300 mg%;
in prezenta cetoacetozei; imediat dupaadministrarea insulinei; in perioada de varf a
activitatii insulinice; seara tarziu
Indicatii:
controlul glicemiei inaintea programului de kinetoterapie,
fisarea subiectului,
verificarea glicemiei de 4 ori/ zi cand: creste intensitatea si durata exercitiului.
In primele 2 saptamani de kinetoterapie: sedinta se desfasoara sub supraveghere, aport de
lichide inainte si dupa exercitiu, mica gustare sau glucagon la indemana, incaltaminte
protectoare, cresterea consumului de carbohidrati, scaderea dozei de insulina
Kinetoterapia in diabetul zaharat tip II
Pacientii tineri, neobezi cu o istorie familiala cu diabet de tip II pot beneficia de
programe de exercitii cu intensitate submaximala.
Pacientii de varsta mijlocie sau inaintata, obezi, cu o intoleranta la glucoza de la
slaba la moderata si rezistenta la insulina ar trebuie sa urmeze o terapie prin efort de
intensitate moderata in combinatie cu interventia dietara.
In cazul pacientilor la care se asociaza si complicatii mai severe ale diabetului,
antrenament va avea intensitate scazuta, asociat cu dieta si tratament medicamentos.
Efectele terapeutice ale kinetoterapiei la pacientii cu diabet de tip II includ urmatoarele:

reducerea glicemiei si a nivelelor de insulina;

imbunatatirea profilului lipoproteinelor plasmatice;

cresterea sensibilitatii hepatice si periferice la insulina;

imbunatatirea concentratiei lipidelor din sange si ale lipoproteinelor;

ameliorarea profilului lipidic: scade trigliceridele si moderat LDL colesterolul,

creste HDL colesterolul;
favorizarea scaderii in greutate prin reducerea masei adipoase;

prezervarea masei lipsite de grasimi a corpului;

ameliorarea nivelului tensiunii arteriale;

efecte benefice pe sistemul cardiovascular;

ameliorarea performantei cardiace si cresterea pragului pentru aritmii;

asigurarea starii de bine si imbunatatirea calitatii vietii.

Tipuri de activitati
Efortul aerob poate include o serie de activitati ritmice, dinamice ce implica grupe
musculare mari si au drept scop imbunatatirea capacitatii de efort, controlul greutatii si
cresterea fortei musculare. Cele mai cunoscute activitati aerobe sunt mersul rapid
(energic), alergarea usoara.
Pentru imbunatatirea tonusului si a fortei musculare se pot utiliza exercitii de crestere a
fortei musculare executate cu ajutorul greutatilor usoare, la aparatele de forta si care
implica un numar mare de repetari. Este important de retinut ca in timpul executiei
acestui tip de exercitii, pacinetul sa evite manevra Valsalva (torace blocat) care poate
duce la cresterea pronuntata a presiunii sistolice a sangelui, ce trebuie sa ramana sub 180
mm Hg in timpul efortului.
Un program de kinetic complex trebuie sa includa si exercitiile de flexibilitate deoarece,
practicarea lor cu regularitate conduce la realizarea activitatilor functionale zilnice cu o
siguranta si eficienta ridicata.
In designul unui program kinetic pentru pacientii diabetici, se vor lua in consideratire toti
parametri ce caracterizeaza efortul fizic si anume: frecventa, intensitatea, durata si tipul
de efort. Insumarea acestor variabile va determina consumul energetic total si tipul de
adaptare (de exemplu, forta musculara versus rezistenta aeroba) la care se asteapta
specialistul.
Freceventa sedintelor de exercitii
Anumite tipuri de activitati, cum ar fi cele aerobe, pot fi efectuate cu o frecventa de 57
ori/saptamana, in timp ce altele, reprezentate de antrenamentele de forta, sunt
recomandate doar de 2-3 ori/saptamana.
Exercitiile aerobe cu intensitate usor-moderata si exercitiile de flexibilitate sunt
recomandate zilnic, iar cele cu intensitate crescuta trebuie urmate de exercitii mai putin
intense sau de o zi de repaus.

Programele axate pe dezvoltarea fortei necesita un interval de 24 de ore intre sedinte

pentru a se asigura refacerea organismului dupa efort, fiind recomandate maxim trei
sedinte saptamanale.
Intensitatea efortului
Efortul aerob cu intensitate moderata poate fi considerat acel tip de efort capabil sa obtina
o frecventa cardiaca de aproximativ 45-85% din FC maxima. Acest efort este aproximativ
echivalent cu mersul rapid sau joggingul moderat cu o viteza de 4-6mile/ora, pe care cei
mai multi pacienti il pot executa in timp ce sunt capabili sa intretina o discutie.
Greutatea ce poate fi ridicata de pacient de 8-12 ori este considerata o incarcare
moderata in cadul antrenamentului cu greutati.
Durata efortului
Pentru atingerea obiectivelor programului kinetic, durata recomandata este de 30 - 60 de
minute, mergandu-se pe principiul intensitate scazuta, durata de efort mai mare.
Deoarece, uneori, este dificil pentru pacient sa sustina un efort pe o perioada de timp asa
de mare, aceasta poate fi fragmentata in sesiuni de activitate intensa ce alterneaza cu
sesiuni de intensitate redusa (de exemplu, mersul rapid 2-10 min./alternant cu mers lejer
1-2 min). Totusi, in cazul exercitiilor de forta, este nevoie de o perioada de 45-60 min.
pentru a se putea lucra toate grupele musculare importante cu perioade de repaus
adecvate intre seturile de exercitii.
Progresia efortului
Pacientii vor percepe schimbari fizice si psihologice la scurt timp dupa ce au inceput un
program de antrenament. Odata cu instalarea starii de antrenament ar trebui sa fie capabili
sa mentina intensitatea efortului o perioada mai mare de timp, cu o scadere a senzatiei
subiective de dificultate.
La debut este recomandata modificarea duratei efortului si mai rar intensitatea efortului.
Daca un pacient progreseaza normal se poate incerca variatia ambilor parametri. In
general, efortul ar trebui sa progreseze lent in timpul primelor 3-5 saptamani (de
exemplu, 1-2 min. pe sedinta), mai rapid dupa 6-16 saptamani si sa atinga un echilibru
intre 17 si 24 de saptamani.
Kinetoterapia in tipul I de diabet
Pentru pacientii care prezinta tipul I de diabet, practicarea regulata a exercitiului
scade rezistenta la insulina, imbunatateste metabolismul glucozei si reduce riscul bolilor
cardiovasculare.
Inainte de alcatuirea unui program de exercitii, pentru pacientii cu diabet de lunga
durata (mai mult de 10 ani), trebuie acordata atentie marita procesului de evaluare

datorita faptului ca, acestia prezinta un risc mult mai mare de a dezvolta complicatii.
Modificarile in presiunea sangelui, din timpul exercitiului fizic, cresc riscul unor alterari
ale vaselor mici.
Pacientul trebuie instruit asupra realizarii incalzirii preefort si a revenirii postefort
precum si asupra evitarii hipoglicemiei din timpul si dupa efort.
La pacientii care incep un program de exercitii fizice o monitorizare corecta a
glicemiei este esentiala pentru ca, exista reactii individualizate la efort. In functie de
datele obtinute prin inregistrarea glicemiei in diferite momente ale efortului fizic se pot
recomanda modificarile corespunzatoare ale dietei si dozelor de insulina. Cand exercitiul
este efectuat sistematic si continuu, cu intensitate si durata corespunzatoare, poate fi
dezvoltata o anumita rutina ce contribuie la prevenirea hipo/hiperglicemiei.
Reguli ce trebuie respectate pentru monitorizarea glucozei:

instruirea pacientilor in monitorizarea propriile niveluri de glucoza din sange;

in cadrul programului de exercitii, nivelurile de glucoza trebuie verificate inainte de

inceperea efortului, la fiecare 15 minute in timpul exercitiului (mai putin frecvent pentru
pacientii antrenati), imediat dupa incetarea efortului si la 4-5 ore dupa efort pentru a
determina daca si cand trebuie modificat planul de tratament necesar mentinerii glicemiei
in limite normale pentru a se evita episoadele hipo sau hiperglicemice;

interzicerea efortului pana in momentul normalizarii valorilor glicemiei, daca exista

o hiperglicemie severa, (glicemie peste 250mg/dl), sau prezenta de corpi; cand glicemia
are valori intre 180mg/dl-250 mg/dl se poate practica un efort de intensitate scazuta;

monitorizarea glicemiei pana la 48 ore dupa un efort prelungit (pacientul poate

prezenta reactii hipoglicemice si in ziua urmatoare);

in perioada postefort se recomanda consumul de alimente bogate in carbohidrati

pentru a preveni hipoglicemia si pentru a favoriza refacerea depozitelor de glicogen;

pentru sesiunile de exercitii de o intensitate mai mare sau o durata mai lunga decat
de obicei, in urmatoarele 24 de ore se recomanda un aport caloric crescut. Scaderi minore
ale dozei de insulina pot fi necesare, in special cand administrarea unei gustari nu este
posibila
Tratamentul balneofizioterapeutic
Cuprinde termoterapia si cura hidrominerala. Termoterapia se aplica in formele
compensate si are rolul de a stimula procesele de ardere din organism, si deci, consumul
de glucoza sau al grasimilor de depozit.
Astfel, se prescriu bolnavilor: bai de lumina generale sau partiale, bai de aburi, de
aer cald, impachetari uscate, umede, cu parafina, etc. In cura hidrominerala se folosesc:
apele sufuroase (Olanesti, Calimanesti), ape sulfate sodice (Karolvy-Vary) si ape alcaline
(Slanic-Moldova etc.) ce combat tendinta acidifianta a bolii.
Tratamentul profilactic al diabetului zaharat
Daca pentru DZ de tip I exista la ora actuala putine posibilitate de profilaxie primara, in DZ de tip II profilaxia
primara, actioneaza asupra factorilor de risc ce pot fi modificati. Asigurarea unei alimentatii echilibrate
cantitativ si calitativ, schimbarea stilului de viata cu incurajarea practicarii exercitiului fizic in defavoarea
sedentarismului, constituie masuri de profilaxie primara reale, cu rezultate bune, fiind mijloace eficiente in
combaterea diabetul zaharat de tip II.

Prevenirea DZ de tip I se poate realiza prin urmatoarele masuri:

evitarea stresului;
evitarea consumului exagerat de glucide;
evitarea tratamentelor prelungite cu antiinflamatoare steroidiene
(corticosteroizi);
prevenirea infectiilor care pot afecta pancreasul, cum ar fi parotidita
epidemica, mononucleoza infectioasa, rubeola congenitala, virus coxsackie sau hepatitele
virale.
-

Prevenirea DZ de tip II include urmatoarele masuri:

evitarea excesului alimentar si a excesului de dulciuri concentrate;

prevenirea obezitatii, sau scaderea in greutate daca este cazul; la
pacientii supraponderali, prevenirea DZ depinde foarte mult de scaderea in greutate
(studiile au aratat faptul ca, adultii supraponderali, care au pierdut un procent modest
din greutate situat intre 5-10% din greutatea initiala, si-au redus riscul de aparitie a
diabetului zaharat cu 58%);
evitarea stresului;
evitarea sedentarismului.
Pacientul diabetic trebuie sa cunoasca o serie de reguli de igiena deoarece, de respectarea sau
nerespectarea lor, depinde aparitia unor complicatii severe. In general se recomanda:

curatenie corporala generala frecventa (baie generala zilnica cu apa si sapun),

urmata de schimbarea zilnica a lenjeriei de corp;

atentie deosebita la ingrijirea danturii;

igiena membrelor inferioare, necesita atentie deosebita mai ales in cazul aparitiei
arteritei diabetice
Pentru a preveni instalarea infectiilor la nivelul membrelor inferioare pacientii trebuie sa
urmeze un program de verificare si ingrijire a picioarelor care cuprinde:

inspectarea zilnica a picioarelor, verificandu-se cu atentie varful, calcaiele si zona

interdigitala;

spalarea zilnica a picioarelor cu apa calduta si sapun pentru piele sensibila, stergerea
lor cu mare atentie mai ales in zona interdigitala, unde riscul de infectie este mai mare;

testarea temperaturii apei cu mana inaintea introducerii piciorului intrucat, diabeticii

prezinta pierderi ale senzitivitatii la temperaturi ridicate si pot suferi arsuri;

evitarea mersului descult pe nisip sau pavaj incins;

pe timp friguros pacientul trebuie sa fie imbracat adecvat pentru a evita

degeraturile;

ingrijirea tegumentului picioarelor prin aplicarea unui strat subtire de ulei sau
crema, evitandu-se zona interdigitala datorita modificarilor suferite de diabetici la nivelul
tegumentului picioarelor (tegument uscat predispus la crapaturi);

evitarea incaltamintei stramte si incomode, precum si purtarea acesteia mai mult de

5 ore consecutive /zi;

evitarea purtari sandalelor cu barete subtiri care sa stranga piciorul sau a sosetelor
(ciorapi de dama) cu elastic foarte strans;

pacientul nu trebuie sa poarte pantoful pe piciorul gol, ciorapul va proteja piciorul

impotriva transpiratiei;

purtarea permanenta a incaltamintei pentru a nu provoca rani la nivelul talpilor;


initierea zilnica a gimnasticii talpilor pentru a imbunatati circulatia periferica;

evitarea pozitiei picior peste picior si mentinerea unei pozitii fixe timp indelungat;

evitarea aplicarii pe piele a substantelor antiseptice pentru ca sunt caustice si pot

provoca arsuri;
tratamentul aseptic al excoriatiilor si plagilor, chiar cand par neinsemnate, este
obligatoriu.

CAPITOLUL III
ORGANIZAREA SI METODOLOGIA CERCETARII
3.1. PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECTI
Studiul a fost efectuat in perioada septembrie 2009 - mai 2010 si am urmarit
efectele terapiei de recuperare la un lot de 8 pacienti adulti diagnosticati cu diabet
zaharat tip 2, cu varste cuprinse intre 45-58 de ani, care au urmat un program complex
de recuperare functionala - kinetoterapie in cadrul Centrului de recuperare neurologica si
motorie Sf. Maria din Craiova.
Pacienti au fost evaluati in trei momente: I - initial, cu ocazia primei consultatii,
la inceperea terapiei, II - dupa 6 saptamani de terapie, , III la 12 saptamani de la
inceperea terapiei (sfarsitul studiului).
Toti pacientii luati in studiu au fost activi profesional si desfasurau activitati fizice
mai mult sau mai putin solicitante pentru membrul inferior.
-criterii de includere in studiu: pacienti de varsta medie diagnosticati cu diabet
zaharat tip II, evaluati clinic; pacienti la care au fost disponibile si s-au putut obtine in
momentul studiului date clinico-functionale complete conform obiectivelor de studiu;
pacienti care au urmat programul complex de tratament pe o perioada de 12 saptamani - 3
luni;

-criterii de exludere: pacienti cu diabet zaharat tip I insulino-dependent cu

contraindicatii la efort; pacienti cu patologie asociata severa; pacienti care din diferite
motive nu s-au mai prezentat la controale sau au fost pierduti din evidenta pana la
incheierea studiului; pacientii cu afectiuni ortopedice, neurologice sau care nu au putut
face fata programului de exercitii. Dintre toti care si-au prezentat obtiunea de a participa
au fost selectati doar cei care in urma analizelor medicale si a recomandarii medicului nu
prezentau contraindicatii pentru participarea la efort fizic sustinut.
Incadrarea pe grupe de varsta, sex si mediu de provenienta ale pacientilor luati in
studiu este cuprinsa in tabelele si graficele urmatoare:
Tabel nr. 1
Barbati
Femei
Total

Nr. cazuri
5
3
8

Mediu urban
4
3
7

Mediu rural
1
0
1

Repartitia pacientilor in functie de mediul de provenienta denota, in cazul cercetarii

noastre, o incidenta mai mare in mediul urban si la barbati a diabetului zaharat tip 2.
Tabel nr. 2. Componenta pe grupe de varsta a lotului studiat
Nr. cazuri
45 50 ani 51 55 ani

56 58 ani

Barbati
Femei
Total

5
3
8

3
0
3

1
2
3

1
1
2

Initial, am facut o evaluare clinica a pacientilor diabetici luati in studiu, care a

vizat si statusul nutritional al acestora luand in consideratie faptul ca, datele statistice
releva ca, 91,1% dintre bolnavii cu diabet de tip II au avut sau au obezitate, si ca un
raport talie/sold crescut este un factor de risc metabolic si cardiovascular.

Evaluarea clinica a inclus:

Indicele masei corpului (IMC) reprezinta raportul dintre greutate si patratul
inaltimii. Valorile normale ale IMC: 18,5-24,9 kg/m2; supraponderali: IMC: 25-29,9
kg/m2; obezi: >30 kg/m2
Circumferinta abdominala a fost masurata la jumatatea distantei dintre rebordul
costal si creasta iliaca.
Circumferinta soldurilor a fost masurata la nivelul soldurilor in dreptul marelui
trohanter.
Indicele talie sold a fost calculat ca raportul dintre circumferinta amdominala si
circumferinta soldurilor.
Tabel nr. 3. Valorile medii si STDEV coeficientul de variatie ale parametrilor
antropometrici si metabolici evaluati, la subiectii din lotul studiat, la inceputul
cercetarii.
Parametri
Subiecti
Media

CV%

IMC kg/m2

28,75

5.08

17,68

CA(cm)

99,20

12,28

12,38

CS(cm)

104,72

10,25

9,785,53

ITS(cm)

0,94

0,09

9,23

Glicemie(mmoli/L)

5,53

0,49

8,85

IMC indicele de masa corporala; CA circumferinta abdominala; CS circumferinta

indicele talie sold;

soldurilor; ITS

3.2. STABILIREA PARAMETRILOR SI METODELE DE

CERCETARE UTILIZATE
Luind in considerare obiectivele specifice cercetarii am stabilit ca variabile de
cercetat in cadrul studiului urmatorii parametri:
Pentru caracterul de efort al durerii, precum si pentru timpul de reversibilitate
al acesteia la repaus am folosit indicele de claudicatie prin care s-a evaluat
distanta de mers exprimata in metri la care s-a instalat claudicatia intermitenta,
pentru fiecare pacient.
Claundicatia apare clasic la mers si este localizata de obicei la nivelul moletului (mai rar
la nivelul coapsei, fesei, sau boltii plantare) si are caracter de crampa musculara. Ea nu
apare decat la efort (mers, urcatul si coboratul scarilor, etc) dispare rapid in repaus pentru
a reveni cu aceleasi caractere la reluarrea efortului si dupa o distanta comparabila cu cea
la care s-a instalat anterior. Se retine caracterul de efort al durerii, precum si
reversibilitatea rapida (1-2 min) la repaus. Distanta la care apare durerea este relativ
constanta la fiecare bolnav si este in functie de intensitatea efortului. Claudicatia are
caracter evolutiv, distanta la care apare se micsoreaza treptat.
Progresia rapida a indicelui de claudicatie (distanta de aparitie a durerii; > 50 m)
sugereaza iminenta unei leziuni trombotice cu ischemie severa.

Pentru parestezii am stabilit prezenta/absenta lor, cotate cu 1, respectiv 0.

In diabetul zaharat paresteziile gambiere nocturne si claudicatia sunt simptome
asociate a caror stadialitate reflecta vechimea si stadiul de evolutie al afectiunii.

Pentru parametrul durere am folosit scala vizual analoga (VAS) prin intermediul
careia, fiecare pacient s-a autoevaluat din punct de vedere al intensitatii durerii cu
o cifra de la 0 la 10 (0 = durere absenta, 10 = durere maxima). Este in mod uzual
o linie de 10 cm pe care pacientul noteaza de la 0 la 10 gradul si intensitatea
durerii.

VAS pentru severitatea durerii

Pentru aprecierea efectului antalgic al terapiei am folosit Scala vizual analoaga a

rezultatului terapeutic VAS. Este in mod uzual o linie de 10 cm pe care
pacientul noteaza de la 0 la 10 gradul ameliorarii simptomatologiei consecutiv
terapiei aplicate.

VAS pentru efectul tratamentului

Metodele utilizate pentru diagnosticarea neuropatiei senzoriale au fost:

a) sensibilitatea dureroas - cu un betisor sau cu un ac se inteap usor pielea

plantara a pacientului si s-a intreabt 'Simtiti ceva?'. Cotare: durere puternica 2, durere
medie 1, durere absenta 0 (comparativ cu bratul pacientului).
b) sensibilitatea tactil s-a testat sensibilitatea de suprafata a pielii cu un
betisor de vat. Cotare: sensibilitate tactila prezenta 1, sensibilitate tactila absenta 0
(comparativ cu bratul pacientului).
c) sensibilitatea termic - se testeaz cu un rece sau gheat. Cotare: sensibilitate
termica prezenta 1, sensibilitate termica absenta 0.

d) reflexele musculare - reflexul ahilean si rotulian:

Gradarea* reflexelor osteotendinoase (ROT):
Dr./ ROT TESTAT
Stg.

GRADUL ROT * / Data examinarii

* Gradare ROT:
0. Nici un raspuns, absenta ROT, areflectivitate.
1+. ROT diminuat, hiporeflectivitate.
2+. ROT normal, raspuns activ asteptat.
3+. ROT hiperactiv, viu, mai accentuat decat cel asteptat.
4+ sau ++. ROT viu, hiperactiv cu clonus intermitent sau accentuat.
(se vor testa: patelar-rotulian-L4, ahilean-S1)

Examinarea piciorului la pacientul cu diabet

Arata monofilamentul si atinge bratul pacientului p
Evita aplicarea monofilamentului pe calus, ulcerat
Tine monofilamentul perpendicular pe tegument s
Roaga pacientul sa raspunda cu da daca simte m
Cand ai terminat de testat toate zonele, testeaza d
monofolamentul.
Rezultatele testului ar trebui inregistrate in fisa pa

Foloseste monofilamentul in cele 5 locuri

indicate si se noteaza prezenta(+) sau
absenta( - ) senzatiei tactile.
Pacientii care nu pot sa simta
monofilamentul in oricare din
locurile indicate sunt la risc crescut
de ulceratie si amputatie

Examen complet: la diagnostic si apoi anual.

Se indica prezenta (+) sau absenta (-) urmatoarelor elemente:
Ulceratii
Diformitati
Puls
osoase/calus
popliteu/tibial
posterior
Drept
Stang

Pierderea
parului/piele
atrofica

Metodele de cercetare pe care a fost realizat prezentul studiu au fost:

1. metoda studiului bibliografic reprezentat din parcurgerea referintelor
bibliografice (reviste, carti, tratate) existente in biblioteca facultatii, a Universitatii, date
informationale computerizate;
2. metoda observarii si inregistrarii datelor care a constat din masurarea
parametrilor stabiliti, obtinuti in cadrul evaluarii complete a pacientilor, conform unei
metodologii cunoscute, care au respectat normele internationale, aplicate si la noi in tara;
datele au fost inregistrate pe o perioada de 8 luni pentru fiecare caz in parte, evaluarea
avand loc la intrarea in studiu (inceperea programului de recuperare) momentul I, la 4
luni momentul II, la 8 luni momentul III.
3. metoda prelucrarii statistico-matematice a datelor obtinute care a constat
din: prelucrarea rezultatelor obtinute, a valorilor matematice, a parametrilor fiziologici
masurati, conform metodelor de calcul, determinarea scorurilor scalelor utilizate,
interpretarea tuturor rezultatelor pe baza normelor standard existente;

S-au folosit metode statistice descriptive pentru culegerea, clasificarea si descrierea

datelor si metode statistice analitice (inductive) in scopul analizei critice a datelor prin
diverse prelucrari.
Descriptiv s-a realizat estimarea parametrilor cercetati prin calcularea:
- medianei (valoare mediana) valoarea care imparte seria caracteristicilor (variantelor)
in doua parti egale cu percentili 25-75% (valorile intre care sunt cuprinse cele 50% -
caracteristici din mijlocul seriei).
- mediei (valoare medie) suma raportata la valorile distributiei, utila la comparatia
statistica.
- CI (confidence interval, interval de siguranta, prag de semnificatie) indica
probabilitatea ca unitatea statistica cercetata, luata la intamplare dintr-o populatie cu
media Ma si deviatia standard , sa prezinte valoarea unei caracteristici cuprinsa intre
anumite limite (95% = Ma 1,96 ).
In scop analitic s-au apreciat:
- procente, probabilitati in producerea unui fenomen raportul dintre numarul cazurilor
favorabile fenomenului si totalul cazurilor posibile (exprimate in procente x% sau 0,x);
4. metoda grafica - reprezentarea grafica a variatiilor parametrilor urmariti si a
indicilor masurati pe baza acestora; cu ajutorul acestei reprezentari grafice se obtine o
mai buna vizualizare a efectelor experimentului precum si o apreciere de ansamblu a
rezultatelor cercetarii;
5. metoda de evaluare pentru copii luati in studiu (studiile descriptive),
folosind scale standardizate nominale (clasificarea simpla in diferitele categorii, fara
existenta unor relatii speciale intre acestea) si scale ordinare (care masoara amplitudinea
unei proprietati folosind o clasificare, predeterminata a unor raspunsuri posibil a fi
obtinute) au fost descrise anterior asa cum au fost utilizate la pacientii cercetati.

3.3. METODELE CONCRETE DE LUCRU - ALCATUIREA SI

MODUL DE APLICARE AL PROGRAMULUI KINETIC
Pacientii de varsta mijlocie sau inaintata, obezi, cu o intoleranta la glucoza de la
slaba la moderata si rezistenta la insulina au urmat o terapie prin efort de intensitate
moderata in combinatie cu interventia dietara.
Pentru atingerea obiectivelor programului kinetic, durata recomandata a fost de
30 - 60 de minute, mergandu-se pe principiul intensitate scazuta, durata de efort mai
mare. Deoarece, uneori, este dificil pentru pacient sa sustina un efort pe o perioada de
timp asa de mare, aceasta poate fi fragmentata in sesiuni de activitate intensa ce

alterneaza cu sesiuni de intensitate redusa (de exemplu, mersul rapid 2-10 min./alternant
cu mers lejer 1-2 min).
Inaintea initierii programul kinetoterapeutic, m-am asigurat ca pacientii nu au
mancat cu 45-90 minute inainte de sedinta de kinetoterapie.
Programele au fost introduse treptat, dupa testarea obligatorie a capacitatii de
efort. Ele au constat in:
antrenament la efort dozat, realizat dupa aceeasi metodologie utilizata in cazul
pacientilor coronarieni, in scopul obtinerii unui fitness cardiovascular eficient, pentru a
creste capacitatea de efort a pacientilor;
programe de mers, de minim 1h/zi.
programe kinetice la sala in scopul ameliorarii mobilitatii articulare, obtinerii unui
tonus muscular superior si cresterii fortei musculare. Scopul vizat a constat in cresterea
nivelului masei slabe pentru obtinerea scaderii rezistentei la insulina.
Obiectivele pe care le-am urmarit in cadrul programului aplicat au fost:
Imbunatatirea fitnessului cardiorespirator
Cresterea fortei si a rezistentei musculare pentru a obtine scaderea rezistentei la
insulina
Imbunatatirea flexibilitatii.
Scaderea greutatii corporale.
Structura programului kinetic de sala:
1.
Perioda de incalzire (5-10 minute)
exercitii de stretching pentru grupele musculare mari;
mers dozat sau efort la bicicleta eliptica sau stepper cu intensitate medie (5-7min).
2.
Perioada de lucru propriu-zisa:
exercitii pentru musculatura spatelui si a abdomenului;
exercitii combinate (membre superioare + membre inferioare) de forta musculara
sub forma de circuit, cu o pauza de 30 sec. intre exercitii (20 min);
exercitii pentru imbunatatirea capacitatii aerobe (20-25 min).
3.
Perioada de revenire (5 min)
exercitii de stretching.
mers, alergare
In cadrul unei saptamani am alternat programele kinetice de sala cu programele de mers
dozat. Initial programele kinetice au avut o frecventa de 3 ori pe saptamana, ajungand
ulterior pana la 4 sesiuni saptamanal.

Pentru eficientizarea efectelor exercitiului fizic asupra

nivelului de insulina in paralel cu programul kinetoterapeutic. si in functie de frecventa si
intensitatea acestuia, pacientii au primit prescriptiile medicului specialist in ceea ce
priveste modificarile dietare si medicamentoase.

Exercitiul 1. In
ortostatism cu spatele la un perete, membrele
inferioare apropiate, genunchii extinsi, spatele
drept.Ducerea membrelor superioare la spate cu
coatele extinse si sprijinul palmelor pe perete cu
degetele orientate in sus. Se mentine pozitia finala 20
si se repeta de 2 ori. Se va evita flexia trunchiului pe
parcursul executiei stretching-lui.
Exercitiul 2. In ortostatism, membrele inferioare usor
departate, genunchii extinsi, trunchiul mentinut in
rectitudine. Flexarea membrelor superioare si ducerea
palmelor la ceafa. Bratele sunt abduse la 90 si
orientate paralel cu solul. Se mentine pozitia finala
20 si se repeta de 2 ori. Se va evita flexia trunchiului
pe parcursul executiei stretching-lui.
Fig.3.

Exercitiul 3: In ortostatism, membrele inferioare departate la nivelul umerilor, genunchii

extinsi, trunchiul mentinut in rectitudine. Ducerea membrelor superioare la spate cu
prinderea palmelor. Coatele sunt extinse iar umerii rotati intern. Pentru a accentua
miscarea de intindere se poate executa departarea membrelor de corp fara modificarea
pozitiei trunchiului si a palmelor. Se mentine pozitia finala 20 si se repeta de 2 ori.

Exerciti
ul 4. In decubit dorsal, genunchii flexati, talpile
sprijinite pe sol.Palmele plasate in spatiul
popliteu; se flecteaza coapsa membrului inferior
drept pe trunchi in timp ce acesta ramane in
contact cu solul; articulatia genunchiului in
usoara flexie. Se executa alternativ cu membrul
inferior drept apoi cu cel stang.
Gradul de intindere poate fi crescut prin extensia genunchiului in timpul flexiei coapsei
pe trunchi. In timpul executiei, trunchiul va mentine contactul cu solul, evitandu-se
miscarea de abductie a coapsei.
Aparitia durerii pe parcursul executiei va determina incetarea acesteia.Se mentine pozitia
finala 20 si se repeta cu celalalt membru inferior.
Fig.5.
Exercitiul 5. Decubit ventral. Mana de aceeasi parte apuca talpa piciorului drept, pe fata
dorsala, flectand gamba pe coapsa. Pe parcursul miscarii se va mentine o postura corecta
a corpului. Exercitiul implica executia alternativa, cu ambele membre inferioare. Se
mentine pozitia finala 20 si se repeta cu celalalt membru inferior.
Fig.6.a,b
Exercitiul 6. Efort aerob de intensitate medie cu ajutorul bicicletei eliptice si a
covorului rulant.Durata: 10.
.
Fig.7.

Exercitiul 7. In ortostatism, membrele inferioare departate peste nivelul umerilor,

genunchii extinsi, trunchiul mentinut in rectitudine. Membrul superior drept este in
abductie de 90, iar celalalt pe langa corp.Inclinarea laterala a trunchilui cu ducerea
bratului drept mult peste cap. Se mentine pozitia finala. Miscarea se repeta si spre partea
opusa.Se mentine pozitia finala 20 si se repeta de 2 ori pentru fiecare parte.
Fig.8.
Exercitiul 8. In cvadrupedie, spatele mentinut la orizontala, privirea inainte. Se
executa extensia simultana a membrului superior si inferior de aceeasi parte, pana la 90,
apoi a membrelor de partea opusa. Se revine la pozitia initiala si se repeta. Se mentine
pozitia finala 10-20 si se repeta de 5-7 ori.

Exercitiul 9. Asezat cu membrele inferioare

abduse, genunchii extinsi, spatele drept,
picioarele in flexie dorsala. Flexia trunchiului
spre piciorul stang in timp ce mana de aceeasi
parte atinge/apuca varful piciorului. Exercitiul
implica flexia trunchiului si spre partea opusa.
Se mentine pozitia finala 20 si se repeta spre
cealalta parte.
Fig.10.
Exercitiul 10. Decubit lateral pe partea stanga, sprijin pe antebratul stang flectat.
Membrul superior opus in pozitie neutra se sprijina pe coapsa. Membrul inferior liber este
flectat in fata corpului, cu genunchiul extins, astfel incat sa se formeze un tringhi intre
acesta, umar si podea. Exercitiul implica executia alternativa a membrelor inferioare.
Se mentine pozitia finala 15-20 si se repeta cu celalalt membru inferior.
Fig.11.

Exercitiul 11. In decubit dorsal, genunchii flexati, talpile sprijinite pe sol, membrele
superioare in abductie de 45.Se duc ambii genunchi spre dreapta pana ating solul si se
mentine pozitia finala. Miscarea se repeta si spre partea opusa. Se mentine pozitia finala
20 si se repeta de 2 ori.
Fig.12.
Exercitiul 12. In decubit dorsal cu genunchii flexati si abdusi, talpile sprijinite pe sol,
membrele superioare in abductie de 45.Ridicarea bazinului cu sprijin pe membrele
superioare si pe talpi concomitent cu contractia peretelui abdominal. Se revine la pozitia
initiala si se repeta.Se mentine pozitia finala 20 si se repeta de 2 ori.

Fig.13. a,b.

Exercitiul 13. In decubit dorsal, genunchii flexati, talpile

sprijinite pe sol, membrele superioare in abductie de 45.Flexia trunchiului, bratele in fata
corpului aluneca pe genunchii flectati. Se revine la pozitia initiala si se repeta.Exercitiul
este performat de 20 ori.
Exercitiul 14. In ortostatism cu bratele pe langa corp,
cu doua greutati in maini. Membrele inferioare
apropiate, varfurile orientate in afara, spatele drept. Se
executa ridicari si coborari ale umerilor in timp ce
trunchiul este mentinut in rectitudine, iar articulatiile
coatelor si genunchilor extinse. Dozare: 8-10 repetari.

a
Fig.15. a,b

Exercitiul 15. In ortostatism cu bratele abduse la 45 palmele in supinatie sustin cate o

greutate. Membrele inferioare apropiate, varfurile orientate in afara, spatele drept,
privirea inainte. Se executa flexii/extensii ale antebratului pe brat in timp ce trunchiul este
mentinut in rectitudine si genunchii extinsi. Dozare: 8-10 repetari.

Fig.16. a,b
Exercitiul 16. In decubit dorsal pe o bancheta, genunchii flectati, talpile sprijinite pe sol.
Membrele superioare in abductie de 90 cu coatele flexate, cu doua greutati in maini,
priza in pronatie. Se evita blocarea coatelor in extensie. Se executa extensia umerilor si a
coatelor. Trunchiul este in contact permanent cu planul banchetei. Dozare: 8-10 repetari.

Fig.3.17.a,b.
Exercitiul 17. In ortostatism cu membrele inferioare de o parte si de alta a banchetei,
trunchiul flectat si usor arcuit, sprijin pe membrul superior stang care este pozitionat pe
bancheta. Membrul superior drept extins, palma orientata spre corp apuca o greutate cu
priza in pronatie. Se executa flexia antebratului pe brat in plan scapular. Trunchiul trebuie
sa fie paralel cu solul pe tot parcursul executiei, iar greutatea trebuie ridicata contractand
in principal muschii spatelui si nu ai bratului. Dozare: 8-10 repetari cu fiecare membru.

Fig.18.a,b.
Exercitiul 18. Sezand pe bancheta, coapsele abduse, talpile pe sol, membrul superior
stang cu bratul flectat, cotul flectat, mana sustine o greutate.Se executa extensia
membrului superior stang. Se revine la pozitia initiala si se repeta. Exercitiul implica si
executia cu membrul superior opus. Se evita miscarea de abductie a bratului si de
orientare a cotului in lateral.Dozare: 8-10 repetari.
Fig.19.
Exercitiul 19. In sezand pe bancheta, coapsele abduse, talpile sprijinite pe suporturile
speciale pentru picioare, trunchiul contractat, se apuca coarda elastica in fata corpului cu

coatele extinse. Se trage coarda spre piept odata cu flexia coatelor. Se revine la pozitia
initiala si se repeta. Dozare: 8-10 repetari.
Fig.20.
Exercitiul 20. Sezand pe bancheta, coapsele abduse, talpile sprijinite, trunchiul
contractat, cu fata la helcometru. Membrele superioare extinse, apuca bara la nivelul
capetelor curbate.Se trage bara spre piept odata cu flexia coatelor. Se revine la pozitia
initiala si se repeta. In timpul executiei se evita extensia trunchiului.Dozare: 8-10
repetari.
Fig.21.
Exercitiul 21. Decubit ventral, bratele in continuarea trunchiului. Extensia membrului
inferior drept cu varful intins si genunchiul extins. Se revine la pozitia initiala si se
repeta. 8-10 repetari cu fiecare membru inferior.
Fig.22.
Exercitiul 22. Decubit dorsal sprijin pe antebrate. Flexia membrului inferior drept cu
talpa in flexie cu varful intins si genunchiul extins. Se revine la pozitia initiala si se
repeta.8-10 repetari cu fiecare membru inferior.

Exerciti
ul 23. Decubit lateral pe partea stanga, sprijin pe
antebrat care este flectat. Membrul superior
opus se sprijina pe saltea in fata corpului. Se
executa abductia membrului inferior liber cu
genunchiul extins si talpa in dorsiflexie.
Exercitiul implica executia alternativa a
membrelor inferioare. Durata: 8-10 repetari cu
fiecare membru inferior.

Programe de mers dozat utilizate pentru pacientii diabetici

Programul 1

se va incepe cu un program de exercitii cu o durata de 10 min. si o frecventa de 6

ori/sapt. sau cu o durata de 20 min. de 3 ori/sapt.;


perioada de incalzire va cuprinde mers usor, pe parcursul sedintei crescandu-se
distanta de mers.
Programul 2

incalzire si stretching pentru 5-10min.;

sedintele de mers vor alterna mersul rapid pe o perioada de 5 min. cu mers usor
pentru 2 min.;

programul se va incheia cu exercitii de revenire.

Programul 3

incalzire si stretching pentru 5-10 min.;

mers rapid pe o distanta de 500 m, mers usor pe 100 m;

se repeta punctul anterior;

exercitii de revenire.
Programul 4

incalzire si stretching pentru 5-10min.;

jogging pe o distanta de 50 m, mers pe 500 m;

se repeta de 5 ori;

exercitii de revenire.
Programul 5

incalzire si stretching pentru 5-10 min.;

mers pe teren inclinat 20 de pasi, urmat de 2 min. de mers pe teren plat

se repeta de 5 ori;

exercitii de revenire.

CAPITOLUL IV
ANALIZA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR
REZULTATE
Elementele clinice si functionale semnificative care au fost studiate si evaluate in
cei trei timpi de evaluare, pentru fiecare pacient au fost:
1. DUREREA
S-a apreciat individual la cele trei momente ale evaluarii dupa care s-a calculat media si
intervalul de confidenta CI pentru lotul studiat si pe sexe.
Tabel nr. 1.
Nr. crt

VAS durere

I
1
2
3
4
5
6
7
8

5
6
6
5
4
5
6
6

MEDIA 5.37

II

III

2
2
3
2
3
2
1
2

0
0
1
1
2
1
1
1

2.12

0.87

Datele obtinute confirma reducerea intensitatii durerii dupa aplicarea terapiei de

recuperare.
2. INDICELE DE CLAUDICATIE
3 pacienti au fost incadrati in stadiul I al macroangiopatiei diabetice (arteriopatie
cronic obliterant) prezentand lipsa simptomelor si lipsa pulsului periferic popliteu sau
tibial posterior.
3 pacienti au fost incadrati in stadiul IIa prezentand claudicatie intermitent la
parcurgerea unei distante mai mari de 200m la evaluarea initiala

2 pacienti au fost incadrati in stadiul IIb prezentand claudicatie intermitent la

parcurgerea unei distante mai mici de 200m.
Tabel nr. 2. Indicele de claudicatie la cei 5 subiecti in cele 3 momente ale evaluarii
Indicele de claudicatie (metri)
Nr. crt

:
I

1
2
3
4
5

II

III

245
320
220
150
140

300
360
290
170
170

400
420
350
200
210

215

258

316

MEDIA

Evaluarea indicelui de claudicatie a demonstrat o crestere relativ importanta a

valorii acesteia (media de la 215 pana la 316 metri) comparand momentele evaluarilor, o
crestere semnificativa producandu-se la fiecare reevaluare.

3. PARESTEZIILE
Pentru parestezii am stabilit prezenta/absenta lor, cotate cu 1, respectiv 0.

In diabetul zaharat paresteziile gambiere nocturne si claudicatia sunt simptome asociate a

caror stadialitate reflecta vechimea si stadiul de evolutie al afectiunii.
Tabel nr. 3. Numarul pacientilor cu parestezii la cele trei evaluari
PARESTEZII
Nr. crt
I
II
III
1
1
1
0
2
1
0
0
3
1
1
1
4
1
1
0
5
1
1
1
6
0
0
0
7
1
1
0
8
0
0
0
TOTAL
PACIENTI

Evaluarea paresteziilor a demonstrat o reducere a numarului de pacienti diabetici de la

6 la prima evaluare pana la 2 la 12 saptamani de terapie kinetica.

4. SENSIBILITATEA DUREROAS
Pentru sensibilitatea dureroas cu un betisor sau cu un ac se inteap usor pielea plantara
a pacientului si s-a intreabt 'Simtiti ceva?'. Cotare: durere puternica 2, durere medie 1,
durere absenta 0 (comparativ cu bratul pacientului).
Tabel nr. 4. Sensibilitatea dureroasa la cele trei evaluari
Sensibilitatea dureroasa
Nr. crt
I
II
III
1
2
2
2
2
1
1
2
3
2
2
2
4
1
1
1
5
0
1
1
6
2
2
2
7
1
2
2
8
2
2
2

MEDIA
1.37

1.62

1.75

Evaluarea semnsibilitatii durerose a demonstrat o ameliorare relativ importanta a

valorii acesteia (media de la 1.37 pana la 1.75) comparand momentele evaluarilor, o
ameliorare semnificativa producandu-se la fiecare reevaluare.
5. SENSIBILITATEA TACTILA
Pentru sensibilitatea tactil s-a testat sensibilitatea de suprafata a pielii cu un betisor
de vat. Cotare: sensibilitate tactila prezenta 1, sensibilitate tactila absenta 0
(comparativ cu bratul pacientului).
Tabel nr. 5. Numarul pacientilor cu parestezii la cele trei evaluari
Sensibilitate tactila
Nr. crt
I
II
III
1
1
1
1
2
0
1
1
3
1
1
1
4
0
0
1
5
0
0
1
6
1
1
1
7
1
1
1
8
1
1
1

TOTAL
PACIENTI

Evaluarea sensibilitatii tactile a demonstrat o crestere a numarului de pacienti diabetici

cu simt tactil bun de la 5 la prima evaluare pana la 8 la 12 saptamani de terapie kinetica.
DISCUTII
Pacientii cu diabet zaharat de tip 2 care sunt activi fizic sunt mult mai sntosi in
comparatie cu cei sedentari. Independent de scderea in greutate, sportul si activitatea
fizic au efecte pozitive asupra metabolismului si sistemului cardiovascular, efecte inc
mult subapreciate.
In anul 2005 cercettorii de la Universitatea din Perugia, Italia, au prezentat
rezultatele unui 'Studiu de miscare' realizat la 179 pacienti cu diabet de tip 2. Acestia au
monitorizat timp de 2 ani gradul de activitate fizic al pacientilor. Obiectivul studiului a
fost acela de a evidentia efectele diferitelor grade de activitate fizic asupra starii de
sanatate a pacientilor.
In anul 2006 Pierpaolo De Fero si echipa sa au prezentat alte date ale studiului lor.
Datele actuale confirm rezultatele din trecut, si-anume c mai mult miscare fizic
regulat contribuie la imbunttirea strii de sntate, ceea ce presupune si o scdere a
costurilor pentru sistemul de sanatate.
Un pacient cu diabet zaharat de tip 2, care face zilnic o plimbare rapid de 38 de
minute, minim 4.400 de pasi sau putin mai mult de 3,5 km, isi reduce valoarea HbA1c in
medie cu 0,4%, isi imbuntteste valorile lipidice si isi reduce semnificativ riscul
cardiovascular. Anual s-ar putea economisi astfel cam 288$. Aceste efecte au aparut
independent de scderea in greutate, fiind evidente chiar si la acei pacienti care si-au
mentinut greutatea corporala constanta.
Rezultatele cele mai spectaculoase au fost inregistrate la pacientii care aveau deja
tratament cu insulin. La 25% dintre acesti pacienti sportul a imbunttit metabolismul
glucidic astfel incat insulina a putut fi scoas din tratament. Per ansamblu, doza de
insulin necesar a sczut cu 11 UI pe zi. Statistic, valoarea HbA1c a sczut in medie cu
1,1% iar valorile colesterolului, trigliceridelor si tensiunii arteriale s-au imbunttit
simtitor. Costurile de tratament la acesti pacienti a sczut in medie cu 1.200$ pe an. In
contrast, costurile necesare pacientilor din grupa de control a acestui studiu au crescut cu
apoximativ 500$ pe an, iar statusul lor metabolic si cardiovascular s-a inrautatit in aceasta
perioada.
Kinetoterapeutul are un rol determinant in educatia pacientului privind adaptarea
la noile conditii de viata, va invata pacientul tehnicile kinetice utile in preventia si terapia
complicatiilor la nivelul piciorului la diabetic.

Sub conceptul de polineuropatie diabetic se intelege afectarea nervilor senzitivi

si motori periferici, afectare care apare mai devreme sau mai tarziu in cadrul diabetului
zaharat. Neuropatia diabetic, alturi de neuropatia indus alcoolic, este cea mai
frecvent form de neuropatie. Cauza principal a neuropatiei diabetice este
hiperglicemia, dar mecanismele patogenetice sunt multiple si insuficient clarificate.
Pentru o diagnosticare timpurie a neuropatiei diabetice este necesar o anamnez
detaliat. Simptomele care trebuie s ne fac atenti sunt:
- amorteal
- senzatie de furnicturi
- senzatie de arsura
-

- senzatia c plapuma/ptura este incomod

dureri nocturne
senzatia de vibratie in picioare

Sindromul de picior diabetic descrie un complex diferit de simptome si care difer

prin etiologie si mecanism patogenetic. Simptomele si rnile se pot complica pan la
amputarea extremittii.
Toti pacientii din lotul studiat au fost invatati sa performeze antrenamentul la efort
dozat, realizat dupa aceeasi metodologie utilizata in cazul pacientilor coronarieni, in
scopul obtinerii unui fitness cardiovascular eficient, pentru a creste capacitatea de efort a
pacientilor; programe de mers, de minim 1h/zi, programe kinetice la sala in scopul
ameliorarii mobilitatii articulare, obtinerii unui tonus muscular superior si cresterii fortei
musculare. Scopul vizat a constat in cresterea nivelului masei slabe pentru obtinerea
scaderii rezistentei la insulina.
Scorul scalelor folosite subiectilor evidentiaza rezultate bune si foarte bune la
pacientii din lotul studiat.
Dupa 3 luni de asistenta medicala recuperatorie, restituirea functionalitatii si
ameliorarea simptomatologiei s-a obtinut la majoritatea pacientilor.

CAPITOLUL V
CONCLUZII
1. Toti pacientii din lotul studiat au fost invatati sa performeze antrenamentul la
efort dozat, programe de mers, de minim 1h/zi, programe kinetice la sala in scopul
ameliorarii mobilitatii articulare, obtinerii unui tonus muscular superior si cresterii fortei
musculare. Scopul vizat a constat in cresterea nivelului masei slabe pentru obtinerea
scaderii rezistentei la insulina.

2. Prin rezultatele obtinute s-a demonstrat rolul kinetoterapiei in recuperarea

diabeticului pornind de la consideratia ca exercitiul fizic creste sensibilitatea corpului la
Insulina, favorizeaza scaderea glicemiei si stimuleaza circulatia singelui, cu efecte
benefice la nivelul piciorului diabeticului.
3. Scorul scalelor aplicate subiectilor evidentiaza rezultate bune si foarte bune la
pacientii din lotul studiat.
Evaluarea indicelui de claudicatie a demonstrat o crestere relativ importanta a valorii
acesteia (media de la 215 pana la 316 metri) comparand momentele evaluarilor, o crestere
semnificativa producandu-se la fiecare reevaluare.
Evaluarea paresteziilor a demonstrat o reducere a numarului de pacienti diabetici de la
6 cu parestezii la prima evaluare pana la 2 la 12 saptamani de terapie kinetica.
Evaluarea sensibilitatii tactile a demonstrat o crestere a numarului de pacienti diabetici
cu simt tactil bun de la 5 la prima evaluare pana la 8 la 12 saptamani de terapie kinetica.
4. Dupa 12 saptamani de kinetoterapie, restituirea functionalitatii si ameliorarea
simptomatologiei s-a obtinut la majoritatea pacientilor.
5. Activitatea de evaluare corecta si completa clinica si functionala a
simptomatologiei algofunctionale a piciorului la pacientul cu diabet zaharat tip 2
constituie o componenta metodologica, teoretica si aplicativa cu implicatii importante in
programul de recuperare, in acest scop evidentiindu-se necesitatea utilizarii unor scale
standardizate prin intermediul carora se pot cuantifica si compara evolutiv progresele
inregistrate.
Efortul unui tratament complex medicamentos coroborat cu masurile igienodietetice si cu procedurile fizicalkinetice, este in favoarea ameliorarii calitatii vietii
pacientului diabetic cu complicatii ale membrului inferior.
Pacientii cu diabet de tip 2 au mult de castigat de pe urma activittii fizice
regulate. O plimbare de doar 40 de minute imbuntteste metabolismul si sustine sistemul
cardiovascular.
Metodele fizicalkinetice contribuie la intretinerea articulatiilor sanatoase,
pastrarea informatiei kinestezice, evitarea retractiilor musculo-tendinoase si a redorilor,
mentinerea troficitatii musculare, ameliorarea vascularizatiei si troficitatii locale,
imbunatatirea capacitatii functionale. Din pacate efortul fizic, ca si factor terapeutic, este
subestimat de pacient.

BIBLIOGRAFIE
1. Harrison, Principiile Medicinei Interne, editia a II-a, Ed.Teora, 2003.

2. Gherasim L., Medicina Interna, Editura Medicala, Bucuresti, 1999.

3. Angelescu N., Tratat de patologie chirurgicala Vol II., Ed. Medicala Bcuresti 2003.
4. Schwartz Principiile Chirurgiei, Ed. Teora, Bucuresti, 2005.
5. Bloomfield S., Changes in musculoskeletal structure and function with prolonged bed
rest, Med.Sci.Sports Exerc., 1997.
6. Sbenghe T., Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Ed.Medicala,
Bucuresti, 1987.
7. Sbenghe T., Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei, Ed.Medicala, Bucuresti,
1999.
8. De Feo P, Di Loreto C, Ranchelli A et al. Exercise and diabetes. Acta Biomed Ateneo
Parmense 2006; 77 (Suppl 1): 14-17
9. Di Loreto C, Fanelli C, Lucidi P et al. Make your diabetic patients walk. Diabetes Care
2005; 28: 1295-1302
10. Albu C., Vlad T.L., Albu A., Kinetoterapia pasiva, Editura Polirom, Iasi, 2004
11. Kisner C., Colby A., 'Therapeutic Exercise', Foundations and Techniques, Ed. F.A.
Davis, 1990
12. Kiss L, 'Recuperare neuro-motorie prin mijloace kinetice', Ed. Medicala,
Bucuresti, 1989
13. Konin J.G., 'Practicai Kinesiology for the Physical Therapist Assistant', Slack, NJ
2000
14. Rinderiu T., Rusu L., Rosulescu E. 'Anatomia omului', vol l, Editura Scorilo,Craiova,
2001
15. Tan J.C., Horn E.S. - 'Practical Manual of Physical Medicine and Rehabilitation Diagnostics, Therapeutics, and Basic Problems', Mosby 1998
16. American Diabetes Association. Standards of Medical Care in Diabetes 2008.
Diabetes Care, 2008, vol. 31, suppl. 1, S5-S54.
17. Fonseca V. Clinical Diabetes: translating research into practice. Saunders Elsevier,
2006, 661 p.
18. Hincu N., Veresiu L. A. Diabetul zaharat, nutritia, bolile metabolice. Editura National,
1999.

19. Ionescu-Tirgoviste C. Diabetologie Moderna. Editura tehnica, Bucuresti, 1997

20. King H. Global burden of diabetes 1995-2025. Diabetes Care 1998, vol. 21, p. 14141431.
21. Medical management of Type 2 Diabetes. Alexandria, VA. American Diabetes
Association, 2004.
22. Pastors J. G., Franz M. J., Warshaw H., Daly A., Arnold M. S. How effective is
medical nutrition therapy in diabetes care? J. Am. Diet. Assoc., 103: 827-831, 2003.
23. National Guideline Clearinghouse Standards of medical care in diabetes. VI. Prevention and
management of diabetes complications.
(http://www.guideline.gov/summary/summary.aspx?doc_id=12185&nbr=006282)