DIABETUL ZAHARAT DE TIP 1 SI 2

DENUTRITIA

POPA CLAUDIA RALUCA

AMG AN II
 DIABETUL ZAHARAT DE TIP 1 SI 2

Caracteristicile diabetului de tip 1

● Cauza exacta a diabetului de tip 1 nu este pe deplin cunoscuta, insa este legata de faptul ca
sistemul imun ataca celulele beta din pancreas, responsabile de producerea insulinei.
● Diabetul de tip 1 este frecvent diagnosticat in copilarie si sub varsta de 35 de ani, nu este
asociat cu greutatea in exces si constituie 10% din totalul cazurilor de diabet.  
● Oscilatii majore (intre valori foarte mici si foarte mari) ale glicemiei intr-un timp scurt
● Scadere in greutate fara dieta
● Glucoza si cetonele pot aparea in urina.

La inceput persoanele cu diabet prezinta simptome dramatice, care apar rapid cum ar fi:
● Urinare frecventa
● Sete intensa
● Foame
● Slabiciune
● Scadere in greutate fara dieta
● Schimbari ale dispozitiei
● Ameteli

Tratamentul pentru controlul diabetului de tip 1 consta in injectii cu insulina si

automonitorizarea periodica a glicemiei, conform recomandarilor medicului specialist.

Caracteristicile diabetului de tip 2

● Cauza instalarii diabetului de tip 2 consta in incapacitatea corpului de a folosi eficient insulina
produsa de pancreas, fenomen cunoscut si sub denumirea de rezistenta la insulina. In timp, acest
lucru duce la distrugerea celulelor beta care ajuta la producerea insulinei.
● Diabetul de tip 2 este cea mai frecventa forma de diabet (90% din cazuri), este diagnosticat de
obicei la persoanele cu varste peste 35 de ani (dar poate aparea la orice varsta) si este asociat
frecvent cu obezitatea, sedentarismul si stilul de viata haotic.  
● Glicemia are valori de la moderat crescute pana la crescute pe perioade indelungate de timp.
● Glucoza poate aparea in urina.
● Persoanele cu diabet de tip 2 sunt de obicei supraponderale.

Simptomele diabetului de tip 2 apar in timp indelungat, de obicei sunt vagi si multe din ele
trec neobservate, cum ar fi:
● Urinare frecventa
● Sete intensa
● Tulburari de vedere
● Infectii repetate ale pielii, gurii si vezicii urinare
● Rani care se vindeca greu
● Furnicaturi sau amorteli ale mainilor si picioarelor

Tratamentul diabetului de tip 2 are rolul de a tine sub control valorile glicemiei si consta in
reducerea portiilor de mancare, a greutatii corporale, practicarea exercitiilor fizice si
eliminarea obiceiurilor nocive (fumat, consum excesiv de alcool, stres). De asemenea, poate
fi necesara administrarea de medicatie antidiabetica orala sau, in cazurile mai grave, de
insulina. Medicul va alege cel mai bun tratament in functie de nevoile pacientului.

Diferenta dintre diabetul de tip 1 si diabetul de tip 2

Nivelul ridicat al glucozei din sange poate fi cauzat fie de incapacitatea pancreasului de a
produce insulina (diabet de tip 1), fie pentru ca insulina produsa nu este eficienta (diabet
de tip 2). In astfel de situatii pot aparea simptome precum urinare frecventa, sete si foame
intensa, specifice ambelor forme de diabet.

Cauzele aparitiei si evolutia diabetului de tip 2, comparativ cu cele ale diabetului de tip 1, sunt
insa diferite iar oamenii sunt confuzi adeseori, nestiind care este diferenta dintre aceste doua
afectiuni.

Exista numeroase prejudecati si zvonuri doar pe jumatate adevarate in care oamenii cred. De
exemplu, multi cred ca diabetul de tip 2 apare doar la persoanele care sunt obeze si ca
tratamentul consta in pastile. Statisticile arata insa ca peste 20% din persoanele cu diabet au o
greutate normala si multe sunt nevoite sa urmeze tratament injectabil cu insulina.

Doar medicul este cel in masura sa puna un diagnostic corect de diabet de tip 1 sau 2, pe baza
rezultatelor obtinute in urma testelor de sange, a istoricului medical si a stilului de viata.
 DENUTRITIA

Prin denutriţie sau slăbire se înţelege pierderea în greutate cu 10-15%. În funcţie de gradul
pierderii ponderale există mai multe grade de denutriţie. Caşexia este cea mai severă formă.

Etiopatogenie

Se deosebesc: - denutriţia primară care apare prin lipsă de aport a principiilor alimentare
(subalimentatie)
- denutriţia secundară, cauzată de incapacitatea temporară sau definitivă de a ingera sau utiliza
principiile alimentare.

Principalele cauze:

- boli digestive: gastrectomia, colitele, cirozele hepatice, ulcerul etc.

- boli neuroendocrine: caşexia hipofizară, boala Basedow, boala Addison

- boli infecţioase: dizenteria, febra tifoidă etc.

- boli cronice: cancerul, tuberculoza pulmonară, unele anemii, boli de sistem, infecţii, etc. -
abuz de toxice: alcoolism, tabagism.

- arsuri, supuraţii cronice, albuminurie

- anorexia psihică - denutriţia iatrogenă prin prescrierea de regimuri neechilibrate, sumare,

prin abuzul consumării anumitor medicamente etc.

Există două tipuri de slăbire: slabul stenic care este o stare fiziologică şi slabul astenic care este
o boală (denutriţie). Slabul stenic este slab constituţional. El îşi păstrează vigoarea şi forţa de
muncă, consumă o raţie calorică normală sau chiar exagerată.

Simptomatologia - este bogată şi depinde de gradul de nutriţie. Slăbirea este semnul principal.
Edemul carenţial poate masca slăbirea. Astenia este obişnuită şi se însoţeşte de scăderea
rezistenţei la efort şi frig. Apar frecvent ptoze viscerale, pielea este uscată, părul rar, facisul cu
obraji emaciaţi, buzele subţiri, ochii înfundaţi, faţa pigmentată, limba depapilată.

De asemenea apar semne diferite: puls rar, hipotensiune, polakiurie şi poliurie, edeme
deplasabile cu poziţia corpului, amenoree, scăderea potentei sexuale la bărbaţi, modificări osoase
mai ales la nivelul coloanei vertebrale datorită osteoporozei şi osteomalaciei. Uneori pot apare
manifestări neurologice ca polinevrite, abolirea reflexelor insomnie, indiferenţă, facies imobil.
Semne de avitaminoză B2 (glosită cu limba roşie depapilată, cheilită angulară) şi uneori semne
de pelagră – avitaminoza PP (diaree, astenie, pigmentare, eritem).
 Semne biologice: hipoproteinemie, anemie, hipoglicemie, hipoclorhidrie, hipocolesterolemie,
scăderea calciului şi fosforului şi scăderea metabolismului bazal.

Evoluţie - Cu timpul creşte receptivitatea faţă de multe boli, apar frecvent complicaţii
infecţioase (gripă, pneumonie, tuberculoză pulmonară), cicatrizarea plăgilor este mult intarziata
prin scăderea anticorpilor şi activitatea deficitară a leucocitelor.

Tratament - Igiena bolnavului trebuie realizată cu multă grijă. Regimul va urmări pozitivarea
bilanţului caloric, crescând aportul şi limitând pierderile. Regimul va fi hipercaloric,
hiperproteic, hipolipidic relativ şi normoglucidic.

Se va prescrie o dietă echilibrată, bogată în proteine (lapte, carne, brânză, ouă), cu evitarea la
început a grăsimilor care dau saţietate şi a dulciurilor concentrate. Regimul va fi lărgit progresiv,
în etape, administrându-se preparate puţin voluminoase, uşor acidulate şi reci. Proteinele vor fi
crescute progresiv până la 2g/kg corp/zi, iar raţia calorică până la 50calorii/kg corp/zi.

Reducerea sării grăbeşte mobilizarea edemelor. Laptele nefiind bine tolerat, se administrează
zaharat, acidifiat, răcit şi aromatizat. Mesele vor fi fractionate şi frecvente (6/zi). În cazuri
speciale, se va recurge la alimentaţia prin sondă, urmată de alimentaţia lichidă.

Medicaţia Se administrează Rezerpină (0,50-0,75 mg) dar este rău suportată, insulina în doze
mici, izoniazida (300mg/zi), cortizon (5-10mg prednison/zi), medicaţia anabolizantă
(Androstenolon, Decanofort, Madiol, etc) şi vitamine (VitaminaC şi Complex B). Un progres
important îl reprezintă antagoniştii histaminei şi serotoninei (Peritol, Periactil) 3-4 comprimate
de 4mg/zi. Nici un tratament nu este eficace fără îndepărtarea sau tratamentul cauzei care a
determinat denutriţia.