MANAGEMENTUL

DIABETULUI ZAHARAT TIP 2

SANPETREANU ADINA
CENTRUL DE DIABET CLUJ-NAPOCA
MODUL 1
1.Noțiuni introductive
2.Ce este diabetul zaharat ?
3. Explorări necesare la pacientul cu diabet
ţinte terapeutice
4.Optimizarea stilului de viață
1.Noțiuni introductive
Diabetul zaharat(DZ) a devenit o problemă de
importanță majoră pentru individ , medicină și
societate, pentru că este o boală frecventă ,de lungă
durată și devastatoare dacă nu este bine ingrijită.
Impactul său este multiplu – epidemiologic , biologic ,
socio-familial , economic și politic .
DZ există la toate națiile , in toate nivele societății , la
săraci bogați , la negri la albi , la cei foarte bine educați
și la cei neducați, la atei si credincioși , la persoane
cunoscute sau fără adăpost .Toți aceștia au nevoie de un
minim de ingrijire a bolii de educație și suport .
Noțiuni introductive
Diabetul a atins proporții epidemice: în 2012 se estima că
~ 340 milioane de oameni suferă de diabet
Se estimează că în 2030 numărul persoanelor cu diabet va
ajunge la ~ 500 milioane
Aceste cifre transformă DZ in boală metbolică cu caracter
epidemic la ora actuală și solicitând peste tot în lume
cheltuieli imense din partea sistemelor de sănătate
Datele de prevalență a diabetului trebuie raportate la
grupele de vărstă ale populațiilor .Astfel in țările
dezvoltate , crestererea frecvenței se notează la persoana
vărstnică ( > 65 ani ) , in timp ce la țările in curs de
dezvoltare , crșterea apare la grupa de vârsta 45-64 ani
adică exact in perioada de maximă productivitate
Noțiuni introductive
Impactul biologic este considerabil , el este evaluat prin
reducererea sperantei de viață (creșterea mortalității )
scăderea speranței de sănătate prin afectarea calității
vieții , datorită complicațiilor acute , dar mai ales cele
cronice
Prevalența complicațiilor cronice și a condițiilor
asociate in diabet este impresionantă.Cele mai
frecvente complicații sunt retinopatia, neuropatia,
nefropatia intălnite la 1/3 din populație afectată de
diabet .Bolile cardiovasculare reprezintă 50- 80 % din
cauzele de deces la persoanele cu diabet determinând
reducerea substanțială a calității vieții.
Noțiuni introductive
Impactul social , profesional , familial este cert
demonstrat , nu rareori persoanale cu diabet
sunt stigamtizate social , profesional ( angajare,
absenteism , calitatea prestațiilor ) .Insuși
exitența in familie a unui diabetic este o
problemă serioasă.Din aceste considerente
persoana cu diabet este cel mai adesea privită
ca fiind dezinteresată pe cele trei planuri , ceea
ce accentuează scăderea calității vieții.
Impactul economic este de asemenea
impresionant .Spre exemplu in SUA in 2007 ,
costurile estimate pentru diabet au fost de 174
miliarde de dolari ( 116 miliarde dolari pentru
cheltuieli medicale directe și 58 miliarde
rezultați din scăderea productivității datorită
complicațiilor diabetului )

In alte țări dezvoltate costurile pentru îngrijirea

diabetului repezintă 5-10 % din totalul bugetului
pentru sănătate.
Noțiuni introductive
Impactul politic este cert și necesar , fără
participarea guvernelor nu se pot lua măsuri
corespunzătoare.
Pe plan mondial in 20 decembrie 2006 ,
Consiliul general al națiunilor unite recunoaște
pentru prima dată că diabetul este indubitabil o
boală cronică , debilitantă și costisitoare ,
asociată cu complicații majore care implică
riscuri severe nu doar pentru persoanele cu
diabet dar și ptr familiile lor , pentru țările lor și
pentru întregul mapamond .
Noțiuni introductive
Rezoluția a hotărât ca incepând din 2007 , actuala Zi
Mondială a Diabetului , 14 Noiembrie , să se desfașoare
sub auspiciile Națiunilor Unite pentru Diabet.

IDF( International Federations of Diabetes) cea mai mare

coaliție existentă până acum , include asociațiile membre,
marea majoritate a forurilor științifice și a societăților de
diabet din întreaga lume , fundații de caritate , organizații
nonguvernamentale, precum și industria farmaceutică,
are drept obiectiv ca un miliard de persoane să
conștientizeze importanța îngrijirii și prevenirii diabetului
2.Diabetul zaharat – definiție
Diabetul zaharat reprezintă un grup de boli
caracterizate de hiperglicemia cronică, care au
drept cauză fie deficitul de insulină, fie
rezistenţa ţesuturilor la acţiunea insulinei (sau
ambele mecanisme) şi care netratat
corespunzător poate duce la apariţia de
complicaţii, care scad durata şi calitatea vieţii.
Diabetul zaharat, odată apărut, se menţine
toată viaţa şi, de aceea, din momentul
depistării trebuie permanent tratat şi controlat.
 Tipuri de diabet zaharat
Diabetul zaharat de tip 1
mecanismul de apariție a hiperglicemiei se datorează
distrugerii celulelor βeta din pancreas, ceea ce duce la un
deficit insulinic sever ,scăderea totală sau aproape totală a
secreţiei de insulină
- incidența maximă poate să apară la orice vârstă, dar
este caracteristic la copil şi adultul tânăr (sub 30 de
ani)
-reprezintă 6-10 % din totalul cazurilor de diabet
-tratamentul cât mai precoce cu insulină este absolut
necesar pentru menținerea vieții
Tipuri de diabet zaharat
Diabetul zaharat de tip 2 este responsabil de
aproape 90 % din totalul cazurilor înregistrate
pe plan mondial
-este caracteristic persoanelor adulte (peste 30-
35 de ani), dar poată să apară şi la tineri, iar mai
recent chiar şi la copii, în special la cei cu
obezitate
-marea majoritate a pacienţilor cu acest tip de
diabet au greutate corporală crescută este de
obicei asociat cu hipertensiunea arterială,
dislipidemii
Tipuri de diabet zaharat
Alte tipuri de diabet (rare)
-Defecte genetice ale celulei β ( la cei mai mulți
pacienți de acest fel se secretă cantități reduse
de insulină , dar aceastea are structură și funcții
normale )
-Defecte genetice ale acțiunii insulinei (secreția
de insulină este normală din punct de vedere
calitativ și cantitativ , dar receptorul pentru
insulină sau căile postreceptor de transmitere a
semnalului au o structură anormală și
funcționează defectuos )
 Tipuri de diabet zaharat : cauze

- Afectiuni ale pancreasului exocrin pancreatita acută ,

pancreatită cronică , traumatismele , infecțiile ,
cancerul pacreatic, rezecțiile pancreatice
- Boli endocrine ( dacă sunt soldate cu o secreție de
hormoni hiperglicemianți ),acromegalia , sindrom
Cushing , feocromocitomul , adenomul Conn etc
- Adiministrarea de medicamente, substanțe chimice
insecticide , raticide , glucocorticoizi , hormoni
tiroidieni , diuretice tiazidice , α-interferon ,
contraceptive orale , agoniști β-adrenergici
Tipuri de diabet zaharat : cauze
- infecții virale virusurile rubeolei ,urilan ,
citomegalic , etc
- forme rare de DZ cu mecanism imun
(determinate uneori de anticorpi anti-receptor
insulinic )
- Unele sindroame genetice asociate uneori cu DZ
sindromul Down ,sindromul Turner , sindromul
Klinefelter , coreea Huntington , sindromul
Wolfram etc
Cauzele şi mecanismele diabetului
zaharat
Cauzele diabetului zaharat tip 2 nu sunt complet elucidate. Se ştie
că există o serie de factori de risc:
obezitate,
supraalimentaţie,
alimentaţie dezechilibrată calitativ prin consum crescut de
grăsimi şi dulciuri,
sedentarism,
fumat, alcool, stres prelungit
care acţionează de multe ori pe o predispoziţie moştenită genetic.
Rudele pacienţilor cu diabet zaharat tip 2 (părinţi, fraţi/surori,
copii ajunşi la vârsta de adult) au un risc crescut de
a dezvolta diabet.
Cauzele şi mecanismele diabetului
zaharat
DZ tip 2 este responsabil in 90 % din totalul
cazurilor înregistrate pe plan mondial .Se
datorează in principal rezistenței pe care o
manifestă anumite țesuturi din organism față de
acțiunea insulinei , care combină un defect
relativ de secreție a insulinei de către celulele
beta.
Insulinorezistența apare cu mulți ani inainte de
instalarea hiperglicemiei ,se pare că ea se
manifestă inițial la nivelul mușchiului striat și
apoi la nivelul ficatului .
 Cauzele şi mecanismele diabetului
zaharat
În diabetul zaharat tip 2 mecanismele sunt diferite:
apare rezistenţa anumitor ţesuturi din organism la acţiunea
insulinei (insulinorezistenţă), care se combină cu un defect
relativ de secreţie a insulinei de către celulele βeta
(pancreasul secretă insulină, dar aceasta nu este suficientă
pentru a „învinge” insulino-rezistenţa).
Insulinorezistenţa este cauzată în principal de greutatea
crescută, mai ales când grăsimea este depusă în zona
abdominală.Reacția inițială a organismului este să iși
suprasolicite celulele beta pancreatice , astfel incât , cu prețul
unui efort de secreție care eliberează in circulație cantități
crescute de insulină ( hiperinsulinism ) , să mențină circuitele
metabolice in stare funcționnală și să păstreze o valoare
glicemică normală.
 Insulinorezistența
În momentul depistării diabetului zaharat tip 2, doar
aproximativ 50% din funcţia celulelor β mai este păstrată.
Ulterior, aceasta continuă să scadă, ceea ce explică nevoia
de a administra tratament cu insulină şi la pacienţii cu
diabet zaharat tip 2 după o perioadă de câţiva ani.

Defectele induse de rezistenţa la acţiunea insulinei se

manifestă la nivel:
muscular: preluarea defectuoasă a glucozei
ţesutul adipos: creşte eliberarea de acizi graşi liberi
hepatic: creşte producţia hepatică de glucoză.
Cauzele şi mecanismele diabetului
zaharat
La acestea se adaugă , la nivel pancreatic , o
secreție de insulină in condiții a jeun și
postprandiale insuficientă pentru a face față
necesităților crescute .
In ultimii ani s-au evidențiat o serie de anomalii
suplimentare care contribuie la hiperglicemie:
- secreția exagerată de glucagon (hormon cu
acțiune hiperglicemiantă, antagonică insulinei)
din celule α ale pancreasului endocrin
Cauzele şi mecanismele diabetului
zaharat
- Golirea exagerată a stomacului în duoden , care
duce la absorbția rapidă a glucidelor alimentare ,
cu efect hiperglicemiant postprandial

- Secreția insuficientă de incretine din intestin

(hormoni care se eliberează în circulație în funcție
de alimentație și care determină stimularea
secreției de insulină din celulele beta )
Diagnosticul DZ
Conform OMS ( Organiazția Mondială a Sănătății ) criteriile
de diagnostic pentru diabetul zaharat sunt bazate pe
dozarea concentrației de glucoză ( glicemiei ) în sângele
venos.
Se pot determina:
glicemia a jeun sau bazală –≥126 mg/dl (7,0 mmol/l)
confirmată prin cel puţin 2 dozări( recoltată dimineața pe
nemâncate ,glucoza din sânge venos , după un repaus de
8 ore post nocturn )
glicemia întâmplătoare – glicemia recoltată în orice
moment al zilei ≥200 mg/dl (11,1 mmo/l), fără a ține
cont de ora şi conținutul ultimei mese;
 Diagnosticul DZ
persoana poate persoana prezintă şi semne specifice:
poliurie
polidipsie
polifagie
scădere în greutate inexplicabilă
glicemia recoltată la 2 ore în cadrul testului de toleranţă
la glucoză orală, efectuat cu 75 grame glucoză.
OMS utilizează la ora actuală următoarele valori normale
pentru definirea a doi dintre acești parametri
-glicemia a jeun 80-110 mg /dl ( 4.6-6.1 mmol/l)
-glicemia la 2 ore in cadrul TTGO < 140 mg/dl ( 7.8
mmol/l( valori normale )
Diagnosticul DZ
Glicemia la 2 ore în cadrul testului de toleranţă
la glucoză ≥200 mg/dl (11,1 mmol/l) pe cale
orală cu 75 g glucoză pulbere
Hemoglobina glicată A1c ≥ 6,5% este
considerată de ADA ca diagnostică pentru
prezența DZ insă neceptată in prezent de OMS
Diagnostic - TTGO
Metodologie TTGO
- este un test de provocare utilizat pentru a
examina eficiența organismului in metabolizarea
glucozei
- Efectuarea TTGO standardizată de OMS presupune
- pregătirea pacientului
- incărcarea la glucoză
- recoltarea probelor
- interpretarea rezultatelor
 Diagnostic - TTGO
pregătirea pacientului :
- trei zile anterior efectuării testului pacientul
urmează un regim nerestrictiv , bogat în
carbohidrați și efectuând activitate fizică obișnuită
- în noaptea dinaintea testului este necesară o
perioadă de post complet 12 ore
- în dimineața dinaintea testului nu se consumă
alimente și nu se efectuează efort fizic pe toată
durata testului
Diagnostic - TTGO
Incărcarea cu glucoză :
- adulți 75 g glucoză pulbere dizolvată in 300 ml
apă
- copii 1,75 g/kgcorp , fără a depăși o cantitate
totală de 75 g glucoză pulbere
- glucoza dizolvată in apă se bea in totalitate într-
un interval minim de 3-5 minute
Recoltarea probelor
- cu 10 minute înainte de încărcarea la glucoză
- la 2 ore după incărcarea cu glucoză
Diagnostic - TTGO
Interpretrea rezultatelor
- glicemia a jeun ≥126 mg/dl
- glicemia la 2 ore ≥200 mg /dl
Glicemia bazală modificată ( GBM )
- glicemia a jeun 110-125 mg/dl
- glicemia la 2 ore in cadrul TTGO < 140 mg/dl
Scăderea toleranței la glucoză (STG)
- glicemia a jeun < 126 mg/dl
- glicemia la 2 ore in cadrul TTGO ≥140 mg/dl și
<200 mg/dl
Diagnostic - TTGO
Conform OMS , TTGO trebuie menținut ca test
diagnostic din următoarele motive :
- utilizarea pentru dignostic doar a glicemiei a jeun ar
omite aproximativ 30% din cazurile de DZ diagnosticate
anterior
- TTGO este singura metodă de identificare a pacienților
cu STG
- TTGO este adesea necesar pentru a confirma sau
exclude toleranța anormală la glucoză la pacienții
asimptomatici
TTGO este recomandabil la toți pacienții cu glicemie a
jeun de 110- 125 mg/dl pentru a determina statusul de
toleranță la glucoză
Diagnostic - TTGO
Rezultatele pot fi influențate de următoarele
condiții intercurente :
- chirurgia generală
- stress-ul metabolic ( infarct miocardic , AVC ,
infecții etc )
- malabsorția
- medicamente ( steroizi , diuretice tiazidice ,
tiroxină , estrogeni , fenitoin etc )
Modalități de debut al diabetului zaharat

In general debutul asimptomatic caracterizează

DZ tip 2
- Sunt considerate persoane cu risc crescut de
apariție a DZ toate persoanele supraponderale
care prezintă minimum unul din următorii
factori de risc suplimentari :
- sedentarism
- rude de gradul 1 cu DZ
- HTA
- HDL col < 35 mg/dl si/sau TG > 250 mg/dl
- femei cu ovare polichistice
 Modalități de debut al diabetului zaharat
Debutul aimptomatic al diabetului zaharat
-cei mai mulți dintre pacienții diagnosticați cu DZ nu
prezintă nici un simptom sau semn clinic sugestiv
pentru această boală , este vorba de obicei de cazul
persoanelor care efectuează in ambulatoriu un bilanț
al stării de sănătate care presupune și analize de
laborator , fie cel al indivizilor aparținând unui grup
cu risc crescut pentru dezvoltarea DZ și care ar fi
supuși unor acțiuni de depistare activă ( screening ) a
bolii prin dozări de laborator ( glicemia a jeun ):
Modalități de debut al diabetului zaharat

- femei care au născut un copil cu

greutate ≥4500 g sau care au fost anterior
diagnosticate cu DZ
- HbA1c ≥5.7 % , GBM sau STG la dozările
anterioare
- apartenență la comunități etnice cu risc
înalt
- situații clinice speciale cu
insulinorezistență ( obezitate severă , etc )
- antecedente de boală cardiovasculară
 Modalități de debut al diabetului zaharat
a.Simptome clasice ale hiperglicemiei :
- Poliuria
- Polidipsia
- Polifagia
- Scăderea ponderală inexplicabilă , in ciuda polifagiei, uneori
importantă ( până la 20-30 kg ) și instalată intr-un interval
relativ scurt de timp
Alte simptome :
- Astenie fizică
- Tulburări de vedere
- Crampe musculare mai ales la nivelul membrelor
inferioare
Modalități de debut al diabetului zaharat
b. Pentru un pacient cu DZ tip 1 care ignoră
simptomele prezentate anterior și nu se prezintă in
timp util la medic riscă instalarea unei forme de
debut –cetoacidoza diabetică inaugurală
caracterizată prin – inapetență , grețuri , vărsături
- dureri abdominale intense ,
- miros caracteristic al respirației și
al urinei ( acetonă , mere putrede )
- uscăciunea marcată a
tegumentelor și mucoaselor
- dispnee cu mișcări respiratorii
profunde și ample
 Modalități de debut al diabetului zaharat

c.O altă modalitate de debut , de obicei caracterizând

DZ tip 2 este cea printr-o complicație acută de
natură infecțioasă minoră ( infecții urinare , micoze
etc.)sau majoră ( tuberculoză , sepsis etc).
d.Datorită faptului ca un număr mare de persoane cu
DZ tip 2 nu au simptomele clasice de debut al bolii
acesta poate evolua ascuns fără a fi diagnosticat
mulți ani , iar atunci când se pune diagnosticul
pacientul poate să prezinte una sau mai multe
complicații cronice a DZ ca de exemplu boli
cardiovasculare, boală renală cronică , AVC ,
tulburări de vedere etc .
3.Explorări necesare la pacientul
cu diabet – ţinte terapeutice
Glicemia unei persoane fără diabet zaharat este cuprinsă
între valorile de 60 – 110 mg/dl înainte de masă şi poate să
crească până la 140 mg/dl după masă.
La persoanele cu diabet zaharat sub tratament, valorile în
general acceptate sunt:
Glicemia pre-prandială (înainte de masă şi de
administrarea tratamentului): 80 – 130 mg/dl.
Glicemia post-prandială (după masă) – nu trebuie să
depăşească 180 mg/dl.

! Aceste ţinte sunt individualizate de către medic în funcţie

de particularităţile pacientului (vârstă, comorbidităţi, etc.)
Automonitorizarea glicemică
Îngrijirea pacienților cu DZ este complexă si implică
deopotrivă echipa medicală și pacientul cu DZ
uneori chiar și membrii familiei acestuia.
Perspectivele managementului clinic modern
atribuie pacientului rolul principal , prin
resposabilizarea acestuia cu auto-controlul bolii .
Este ceea ce se numește împuternicirea pacientului
( patient empowrment , self-management training ) ,
respectiv transferul de responsabilități de la echipa
medicală către pacient .
Automonitorizarea glicemică
Se consideră că o persoană este pregătită și
responsabilă pentru auto-control atunci când:
- Are suficiente informații pentru a lua decizii
raționale și importante
- Poate să-și exercite auto-controlul
- Are suficientă experiență să-și autoevalueze
eficiența acțiunilor
- Are suficiente resurse să pună in practică
propriile decizii
Automonitorizarea glicemică
Monitorizarea glicemică poate fi :
- Intermitentă , în condiții de ambulator sau de
spitalizare
- Auto-testare – Automonitorizarea ( SMBG )
- Monitorizarea continuă ( CGMS )
- Determinarea la 2-3 luni a HbA1c
Frecvența și ritmul determinărilor glicemice
depind de:
- Tipul de diabet
- Regimul terapeutic
- Obiectivele terapeutice și glicemice
 Automonitorizarea glicemică- SMBG
- Reprezintă determinarea frecventă a glicemiei
(SMBG –Self -Monitoring of Blood Glucose) în
diferite momente ale zilei , cu ajutorul unui
glucometru .Se utilizează o picătură de sânge
capilar , care se așează prin absorbție pe o
bandeletă impregnată cu un reactiv de dozare ,
valoarea se afișează pe un ecran electronic .
- Autocontrolul glicemiei trebuie efectuat de 3-4 ori
pe zi la pacienții care utilizează injecții multiple.La
pacienții care beneficiază de alte metode de
tratament ,automonitorizarea poate fi utilă pentru
a evalua succesul terapiei respective.
Automonitorizarea glicemică
Este influențata (condiționată)de:
- dorința și abilitățile pacientului
- Posibilitățile și resursele materiale
Frecvență și semnificație :
-înainte de micul dejun
-2 ore după mic dejun sau înainte de prânz
-înainte de cină
-2 ore după cină sau înainte de culcare
-ora 3 noaptea
 Automonitorizarea glicemică
Informații obținute:
-glicemiile nocturne , producția hepatică de glucoză
- Efectul gustării de seară asupra glicemiei
- Efectul micului dejun, prânz , cină asupra glicemiei
- Eficiența insulinei prandiale de dimineața , prânz
cină
- Hipoglicemiile nocturne
Ajustare :
- Ajustarea dozelor de insulină prandială de
dimineața, prânz , cină ,
- Controlul alimentației
Automonitorizarea glicemică
Recomandări de automonitorizare :
DZ tip 2 non – insulinotratat nu există dovezi de
beneficii supimentare la testarea zilnică
Situații speciale –la schimabarea stiului de viață ,
la diagnosticare, în zilele de boală intercurentă
etc.
Testare pre - și post – prandială de 2-3 ori /
săptămână
După stabilizare , testare la perioade mai lungi
Automonitorizarea glicemică
DZ TIP 2 insulinotrat:
La cei cu insulină bazală 1/zi a jeun
La cei cu mai puține prize de insulină 1-2ori/zi plus
un profil glicemic pre - și post-prandial o dată pe
săptămână
La regim bazal- bolus ≥3ori /zi
Automonitorizarea glicemică
IMPORTANT !
Automonitorizarea este esențială pentru optimizarea
controlului glicemic
Reduce riscul de hipoglicemii la cei cu insulină sau medicație
orală hipoglicemiantă , in caz de exercițiu fizic
Controlul glicemic în zilele de boală
Controlul glicemic
Utilitatea automonitorizării de concretizează prin folosirea
corectă a datelor obținute in ajustarea terapiei
De la caz la caz se pot efectua și dozări ale glicemiei
postprandiale
Automonitorizarea glicemică-CGMS

O alternativă tehnică la automonitorizarea glicemică

o constituie sistemele de monitorizare glicemică
continuă CGMS –Continuous Glucose Monitoring
Systems ) .Acestea utilizează un senzor montat in
țesutul subcutant , ce permite măsurarea la intervale
mici de timp , a valorilor succesive ale concentrației
glucozei interstițiale , apoi datele se descarcă intr-un
calculator sub forma unor grafice .
Automonitorizarea glicemică-CGMS

Se efectuează astfel aproximativ 300 de

determinări in 72 de ore , valori care vor fi
corelate cu adiminstrarea medicației , cantitate
de HC consumata ,efort fizic etc.

Se surprind de asemenea vârfurile glicemice

postprandiale , hipoglicemiile , hiperglicemiile ,
efectul Somogy etc.
Ținte terapeutice
HbA1c trebuie să fie <7% pentru un control bun al
DZ ( <6% în cazuri individualizate dacă obiectivul
poate fi atins fără hipoglicemii semnificative )
HbA1c trebuie măsurată de cel puțin două ori pe an
la pacienții care au un control glicemic stabil și ating
obiectivele glicemice , respectiv trimestrial la
pacienții a căror terapie a fost modificată sau care
nu ating obiectivele glicemice
Glicemia preprandială din sânge capilar 90-130
mg/dl
Glicemia postprandială din sânge capilar <180
mg/dl
Ținte terapeutice
Controlul tensiunii arteriale
Tensiunea arterială <140/80 mmHg
Controlul lipidelor (grăsimilor) din sânge
Colesterol total <170 mg/dl
LDL colesterol < 100 mg/dl (LDL colesterol <70 mg/dl la cei
cu boli cardiovasculare)
Trigliceride < 150 mg/dl
HDL colesterol ≥40 mg/dl la bărbaţi, ≥50 mg/dl la femei
Controlul greutății
La pacienţii cu greutate normală (normoponderali) –
menţinerea greutăţii
La pacienţii supraponderali şi obezi – reducerea greutăţii cu
minim 10% şi apoi menţinerea greutății scăzute
Controlul plachetar
 Ținte terapeutice
Hemoglobina glicozilată (HbA1c ) a ajuns să fie utilizat
în practica utilizată după ce s-a observat că ,
proporțional cu concentrația glucozei în mediul
sangvin , o parte mai mică sau mai mare a
hemoglobinei totale tinde să sufere un proces de
glicozilare de natură enzimatică .Fracțiunea acesteia
legată cu glucoza a primit denumirea de glicată sau
hemoglobină glicozilată .
Valoarea sa este un martor al glicemiei medii (și deci a
controlului glicemic ) din ultimele 10-12 săptămâni ,
perioadă egală cu durata de viață a globulelor roșii și
moleculelor de hemoglobină conținute de acesta.
 IMC și circumferința abdominală
IMC (indicele de masă corporală) = greutatea în kg /(înălţimea în
metri) la pătrat, dar aceste limite se modifică sensibil cu vârsta și
sexul
Normal: IMC între 18,5 – 24,9 kg /m2;
Suprapondere: IMC între 25 – 29,9 kg/m2
Obezitate grad I 30-34.9 Kg/m2
Obezitate grad II 35- 39.9 Kg/m2
Obezitate grad III ≥40 Kg/m2
• Circumferinţa abdominală – trebuie să fie:
• <80 cm la femei şi
• <94 cm la bărbaţi
Orice valoare mai mare înseamnă obezitate abdominală şi
implică risc crescut de apariţie a bolilor cardiovasculare.
OPTIMIZAREA STILULUI DE VIAȚĂ(OSV)
OPTIMIZAREA STILULUI DE VIAȚĂ
1. Introducere
2.Elementele stilului de viață la pacienții
cu diabet zaharat
2.1. Dieta
2.3. Exercițiul fizic
2.4 Condiția de nefumător
2.5 Alte componente: somnul, stresul ,
consumul de alcool, aderența la actul
medical
 1. Introducere
Sitlul de viață , ca sumă a deciziilor și atitudinilor , care
influențează starea de sănătate , într-un sens
benefic, sau nu , poate fi unul sanogenetic sau
dimpotrivă, unul negativ, patogen,contribuind la
declanșarea îmbolnăvirilor și la scăderea duratei și
calității vieții
Diabetul zaharat este un model de boală cronică , al
cărei tratament cu succes impune schimbări ale
stilului de viață , uneori radicale –DZ tratat cu
insulină sau complicat – în sensul optimizării și
adaptării lui la situația existentă , succesul acestei
acțiuni fiind facilitat sau, din contră, de calitatea
1. Introducere
OSV este elementul decisiv al ameliorării
controlului glicemic prin acestea acționând
asupra întârzierii sau prevenirii apariției
complicațiilor cronice caracteristice ( micro ,
macroangioptia , neuropatia ) .
Efectele și importanța OSV sunt , egalate și de
dificultatea implementării mijloacelor ce o
compun, în comportamentul pacientului , cât și
de eșecul rezultatelor obținute .
2.1 Dieta
Dacă privim din perspectivă istorică dieta la
pacientul cu DZ a parcurs o serie de etape , de
la înfometare până la recomandarea unor porții
bine stabilite de carbohidrați , similară cu cea a
unui nediabetic , la ridicarea rației glucidice
ingerate la fiecare masă și a alimentelor sursă
etc.Astfel spre exemplu între 1900 -1925 ,
proporția de glucide permisă era de 5-15%
lipidele constitiund 70-85% din rația calorică.
Apoi in anii 1940-1970 proporția a crescut la 40
% și la peste 50% după anii 80 și cu insistența
consumului de fibre alimentare .
2.1 Dieta
Alimentația sănătoasă trebuie să fie :
- Adecvată alimentele consumate să aducă
cantitatea necesară de energie , nutrienți
esențiali , apă in cantități suficiente pentru
menținerea sănătății
- Echilibrată- respectarea proporțiilor piramidei
alimentare
- Controlată caloric aportul energetic trebuie să
corespundă nevoilor metabolice pentru a
asigura controlul greutății corporale
2.1 Dieta
- Moderată fără excese alimentare precum sarea,
grăsimile , zahărul sau alte componente peste
anumite limite
- Variată evitarea monotoniei alimentare ,
consumului unui anumit tip de aliment, chiar
înalt nutritiv , zi după zi , pentru perioade lungi
de timp
Schimbarea obiceiurilor alimentare este o
adevărată provocare pentru echipa terapeutică
fiindcă omul în general dorește soluții simple la
probleme dificile.
2.1 Dieta
Se știe că pacienții tolerează bine spusele
personalului medical dar in general acționează
după propriile lor opinii , porniri , pofte și
compulsiuni alimentare.O tactică mai aproape
de succes ar tebui să însumeze unele din
următoarele soluții
- Utilizarea dialogului centrat pe pacient
- Folosirea unui limbaj adecvat nivelului probabil
de înțelegere cultură și civilizație al pacientului
- Folosirea de informații simple , ușor de înțeles și
reținut ,
2.1 Dieta
-folosirea mijoacelor vizuale ( brosuri, pliante ,cărți )
audio-vizuale ( casete video etc ), lecții practice
(cântărirea alimentelor de ex.)
În cursul consultațiilor periodice , vor fi discuții
scurte de câteva minute despre dietă .
Reguli generale ale alimentației in DZ
Obținerea și menținerea greutății corporale ideale
Proporția de glucide 50-55 % din limita necesarului
caloric
Proporția de lipide in total 25-35 % din care :
lipide saturate 7- 10 %
lipide monosaturate 10-15 %
lipide polinesaturate ≤10%
Colesterol < 300 g/zi
Grăsimi trans <2g/zi
Proteine 15-10 %
Sare < 6g /zi
Aport crescut de fibre alimentare
Reguli generale ale alimentației in DZ

Aportul caloric corespunzător unei zile trebuie

împărțit in 5-6 mese cu evitarea altor ciuguleli
intre mese ( 3 mese principale și 2-3 gustări
după caz )
Modul de preparare al alimentelor trebuie să fie
unul cât mai sănătos
Deprinderea de a folosi tabele cu compoziția
alimentelor și de a studia etichetele de pe
produsele comercializate
Limitarea aportului de alimente hipocalorice ,
precum și a celor sărace nutrițional
Reguli generale ale alimentației in DZ

Dimensiunea porțiior va fi redusă

Aportul hidric minim 2 l/zi de apă
 DIETA
Dieta (alimentaţia, regimul alimentar) este elementul cel mai
constant şi indispensabil menţinerii stării de sănătate.

Alimentaţia persoanelor cu diabet nu trebuie să fie diferită de

alimentaţia celorlalte persoane (trebuie doar să fie adaptată
necesităţilor individuale)

Alimentaţia sănătoasă înseamnă un consum moderat, însă

variat, de alimente repartizate în 3 mese principale şi 2-3
gustări, scopul acesteia fiind asigurarea unui echilibru caloric şi
nutritiv
PIRAMIDA ALIMENTARĂ
Reprezintă o exprimare grafică a recomandărilor
nutriționale a cantităților și a tipurilor de
alimente ce trebuie consumate zilnic pentru a
menține starea de sănătate și pentru a reduce
riscul de dezvoltare a diverselor boli legate de
alimentație
Subliniază in acelasi timp echilibrul , varietatea
și moderația cu care este necesar ca unele
alimente să fie consumate , punând accent pe
consumul de cereale , legume și fructe
PIRAMIDA ALIMENTARĂ
Sunt reprezentate grafic alimente ce furnizează
macronutrienții ( proteinele, gliucidele,lipidele )
și micronutrienții ( viatmine , minerale )
necesari pentru a menține starea de sănătate
Piramida alimentară: număr de porții

Recomandările sunt exprimate în porţii de alimente

al căror consum zilnic furnizează toţi nutrienţii
esenţiali.
1. Pâine, cereale, orez şi paste (6-11 porţii pe zi)
2. Legume şi vegetale (3-5 porţii pe zi)
3. Fructe (2-4 porţii pe zi)
4. Lapte şi produse din lapte (2-3 porţii pe zi)
5. Carne, peşte, ouă (2-3 porţii pe zi).
6. Grăsimi, uleiuri, dulciuri, sare – consum limitat
Ce reprezintă o porție?
Pâine şi cereale
1 felie pâine (de aprox. 40 grame)
2 linguri mămăligă moale (pripită)
1 bol mic de cereale (aprox. 3 linguri)
1/2 cană de orez sau paste gata fierte
2 biscuiţi
1/2 de covrig, corn
Legume şi vegetale
1 bol mare (de 250-300 ml) de legume crude
1 cană (de 200 ml) de legume fierte
1/2 de cană de fasole boabe uscate, linte, mei, mazăre
uscată - fierte
1 cartof mediu sau 2 linguri de piure
Ce reprezintă o porție?
Fructe 1 fruct de mărime medie (citrice - portocală, grapefruit, măr,
pară, piersică, nectarină, banană, banană nu foarte coaptă - dacă
banana este foarte coaptă se consumă doar jumătate)
2 fructe mici (kiwi, caise, prune, minole, mandarine, etc)
1/2 cană de: cireşe, vişine, zmeură, mure, căpşuni, fructe de pădure,
struguri, coacăze, agrişe etc
1 felie de pepene galben sau verde (aproximativ 300 grame)
1/4 pomelo, 1 felie ananas
1/2 de ciorchine de strugure de mărime medie (sau 20 de boabe)
1 pumn mic de seminţe uscate (migdale, fistic, nuci, alune de
pădure, seminţe de floarea soarelui)
1 pumn mic de fructe uscate (smochine, caise, prune, stafide,
curmale) - cu prudenţă la pacienţii cu diabet, au conţinut mare
în glucide (aprox. 60-70g lucide pe 100g produs)
1/2 pahar de suc de fructe (fructe proaspăt stoarse)
Ce reprezintă o porție?
Dulciuri şi grăsimi

1 linguriţă de ulei, unt sau margarină tartinabilă

1 lingură de smântână
1 linguriţă de zahăr
1 linguriţă de gem, miere de albine sau cremă de
ciocolată
4 pătrăţele de ciocolată neagră
2-3 linguriţă de tort sau prăjitură
Aprecierea porțiilor după mărimea mâinii

Un alt sistem de dimensionare a porțiilor este

acela de dimensionare a porțiilor în comparație
cu mâna , acesta a fost folosit pentru prima dată
în Africa ( Zimbabwe ) și din 2003 preluat și
dezvoltat de canadieni .A folosi mâna ca și
unitate de apreciere este corect , mai ales că
pentru fiecare pacient măsura rămâne aceiași .
Farfuria
Farfuria este ,de asemenea , un mod simplu de
sugera mărimea porțiilor recomandate intr-o
dietă ehilibrată
Farfuria model se împarte in două jumătăți și
una dintre ele incă o dată in sferturi rezultând
încă o dată 2 sferturi
La fiecare masă principală ½ farfurie va cuprinde
vegetale sărace în glucide ( salată spanac etc .)
de preferință asortate și căt mai colorate , ¼ din
farfurie va cuprinde alimente bogate in proteine
( carne slabă etc ) , ¼ va fi ocupat cu cereale
/amidon ( orez , paste , etc )
DIETA
Existenţa unui stări de nutriţie optime promovează
creşterea şi dezvoltarea organismului, menţine starea
de sănătate, permite desfăşurarea activităţii zilnice şi
participă la protecţia organismului faţă de diverse
agresiuni sau boli. În determinarea statusului
nutriţional, un rol aparte îl deţine balanţa energetică a
organismului ce stă la baza stabilităţii ponderale şi a
echilibrului mediului intern. Pe un talger al balanţei sunt
aporturile energetice (reprezentate aşa cum am arătat
de alimente) iar pe celălalt consumurile energetice
pentru menţinerea funcţiilor organismului, termoreglare
si activitate fizică În cazul organismului uman, aportul
energetic este discontinuu şi variabil, în timp ce
consumul energetic este permanent.
DIETA
Este necesară existenţa unor depozite
energetice care să asigure organismului
uman “combustibilul” în perioadele dintre
prânzuri. Se poate vorbi astfel de două
etape distincte, perioada alimentară şi cea
de post, în cadrul cărora căile metabolice
activate sunt diferite, ducând fie la stocare
de energie sub formă de glicogen şi
trigliceride, fie la consumul din depozitele
glucidice şi lipidice, uneori chiar proteice.
DIETA
Se poate vorbi astfel de două etape distincte,
perioada alimentară şi cea de post, în cadrul
cărora căile metabolice activate sunt diferite,
ducând fie la stocare de energie sub formă de
glicogen şi trigliceride, fie la consumul din
depozitele glucidice şi lipidice, uneori chiar
proteice.
DIETA
Mărimea depozitelor energetice este
impresionantă la oameni; astfel, în cazul unei
persoane slabe ţesutul adipos depozitează
energia necesară pentru aproximativ 2-3 luni, pe
când în cazul unei persoane obeze depozitele
energetice pot ajunge şi pentru 1 an. Atunci când
un organism este în echilibru energetic, aceste
depozite rămân nemodificate, deci persoana îşi
mentine greutatea corporală. Energia necesară pe
termen scurt (ex. între mese) este asigurată prin
utilizarea rezervelor de glicogen şi unele lipide.
Rezerva de glicogen de la nivel hepatic şi
muscular este rapid epuizată dacă nu există aport
alimentar zilnic.
DIETA
În cursul posturilor prelungite sau al perioadelor de
restricţie, are loc şi degradarea proteinelor şi utilizarea
acestora ca substrat energetic alături de lipide,
fenomen neeconomic pentru organism deoarece
proteinele au un important rol structural şi, de aceea,
nu pot fi utilizate în exces fără a afecta supravieţuirea..
Balanţa energetică la indivizii umani este reglată în
primul rând prin modularea aportului energetic. Aportul
alimentar insuficient determină scădere ponderală, în
timp ce aportul excesiv duce la creştere în greutate.
Depozitele energetice ale organismului sunt însă
determinate de balanţa existentă între aportul de
alimente şi consumul de energie.
DIETA
Ecuaţia bilanţului energetic poate fi exprimată
astfel: modificările depozitelor energetice ale
organismului = aportul de energie – consumul de
energie. Valoarea energetică a alimentelor şi
nevoile energetice ale omului se exprimă în mod
obişnuit în kilocalorii, Cal sau jouli (J). Caloria
nutriţională sau “caloria 15” este definită de
cantitatea de căldură necesară pentru creşterea
temperaturii unui litru de apă de la 14,5 la 15,5˚C
şi are o valoare medie de 4,1855 stabilită de
Organizaţia Internaţională a Standardelor. ƒ1 kcal
= 4,18 kjouli; ƒ1 Joule = 0,239 calorii nutriţionale;
DIETA

Valoarea energetică a elementelor calorigene ale

organismului folosită în practică este următoarea: ƒ
glucide = 4 kcal/g sau 16,7 jouli; ƒ
lipide = 9 kcal/g sau 37,7 jouli; ƒ
proteine = 4 kcal/g sau 16,7 jouli; ƒ
alcool = 7 kcal/g sau 29,3 jouli; ƒ
trigliceride cu lanţ mediu = ≈ 8 kcal/g; ƒ
emulsie lipidică 10% = 1,1 kcal/ml.
DIETA
Componentele principale ale consumului
energetic şi anume: metabolismul bazal (nivel
minim obligatoriu de energie necesar mentinerii
vieţii), termogeneza şi activitatea fizică pot rezulta
din calcule:
1. se determină valoarea metabolismului bazal (după
formula Schofield)
Vârsta (ani ) Femeie Bărbat
15 – 18 17,6xG + 656 13,3xG + 690
18 – 30 15,0xG + 690 14,8xG + 485
30 – 60 11,4xG + 870 8,1xG + 842
>60 11,7xG + 585 9,0xG + 656
G= greutatea corporală în kg
DIETA
2. se adaugă activitatea fizică şi
termogeneza :
- imobilizat la pat + 10%
- activitate uşoară + 15-20%
- activitate medie + 25%
- pentru activitati grele și foarte grele sunt
calcule speciale
Rationament de calcul al necesarului
caloric
A. Dacă IMC este cuprins intre 22-25 kg/m2 (greutate
normală, se doreşte menţinerea ei), necesarul caloric
este:
-subiect activ: 31-35 kcal/kg greutate ideală;
-subiect moderat activ: 26-31 kcal/kg greutate ideală;
-subiect sedentar: 22-26 kcal/kg greutate ideală.
Metoda rapidă- 30 kcal/kg greutate ideală
B. Dacă IMC>25kg/m2 (se doreşte reducerea greutăţii)
necesarul caloric este <22kcal/kg greutate ideală.
C. Dacă IMC <22kg/m2 (se doreşte creşterea greutăţii)
necesarul caloric este >35kcal/kg greutate ideală.
Indici antropometrici
Măsurătorile antropometrice se numără printre cele mai
vechi metode de apreciere a stării nutriţionale. S-a folosit
greutatea corporală, înălţimea, diverse pliuri cutanate şi
circumferinţe, precum şi alte dimensiuni lineare pentru a
caracteriza masa grasă şi statusul nutriţional ale unei
persoane şi a stabili relaţia între greutate şi cea mai mică
mortalitate. În consecinţă, s-au elaborat tabele, care
corespund mediei greutăţii populaţiei cu cea mai mare
speranţă de viaţă şi care sunt folosite ca reper de
normalitate (greutatea „ideală”)
Înălţimea
Măsurarea înălţimii este necesară în estimarea greutăţii
corporale ideale, în calcularea indicelui de masă corporală
(IMC) sau a compoziţiei corporale şi necesarului energetic.
Înălţimea ar trebui să fie măsurată cel mai corect cu
ajutorul unui stadiometru.
 Indici antropometrici
Greutatea
Măsurarea greutăţii corporale este cea mai simplă şi la îndemână
metodă de evaluare a statusului nutriţional. O greutate anormal
de redusă poate fi considerată ca un semn de denutriţie. În caz
contrar, o greutate excesivă poate reprezenta un semn
caracteristic al obezităţii. Scăderea în greutate în cazul unei boli
sau post prelungit, ca marker al malnutriţiei protein-calorice, se
asociază cu risc crescut de morbi-mortalitate Câştigul temporar
în greutate adesea dezvăluie existenţa unei afecţiuni, al unei
modificări psihosociale sau a stilului de viaţă, sau poate fi
asociat cu iniţierea unei terapii sau abandonarea alteia.
Interpretarea valorii greutăţii corporale trebuie să ţină cont de
înălţimea şi vârsta persoanei respective, mai ales la copil. Prima
informaţie care se culege este greutatea actuală prin cântărire.
Cunoaşterea greutăţii permite a se calcula procentajul de
variaţie a greutăţii în plus sau în minus faţă de greutatea lui
anterioară sau faţă de un reper de normalitate (tabele).
Indici antropometrici
Greutatea normală se poate şi calcula prin formule cum
ar fi:
-formula lui Lorentz
GI = Î – 100 –(Î-150):sex
Unde:
GI = greutatea ideală teoretică (kg)
Î = înălţime (cm)
sex = 2,5 pentru femei;
4 pentru bărbaţi ; v = vârsta (ani)
-formula Metropolitan Life Insurance
GI = 50 + 0,75 (Î-150) + (V-20):4
(la femei, rezultatele se înmulţesc cu 0,9)
Indici antropometrici
Se sugerează că greutatea ideală ar
însemna “sănătos”, apreciere care nu este
întru totul valabilă astăzi. Este necesară
măsurarea periodică a greutăţii. O variaţie
cu >10% faţă de „normalul” din tabele (în
plus sau în minus) este de semnalat
medicului. O scădere sau o creştere bruscă
a greutăţii este de asemenea de luat in
consideraţie.
2.3 Exercițiul fizic (EF)
Importanța activității fizice în patologie e
considerabilă .Datele sunt numeroase și nu vor
fi enumerate aici , ci specific fiecărei boli .
Toate asociațiile profesionale , toate ghidurile
din ultimii ani au introdus EF in planul de
management al DZ , cu condiția ca acesta să se
desfășoare regulat și medicul curant să pună in
permanent în balanță avantajele și
dezavantajele lui , să stabilească tipul , durata și
intensitatea EF.
Exercițiul fizic(EF)
EF poate reprezenta un mijloc terapeutic pentru
mulți pacienți cu DZ sau cu risc de a dezvolta
această boală , însă ca orice terapie are avantaje
și dezvantaje care trebuiesc bine cântărite și
cunoscute .
Efectele terapeutice ale EF sunt mediate prin
intervenție asupra componentelor :
- sindromului metabolic
- îmbunătățirea sensibilității la insulină
- Scăderea/menținerea greutății și a grăsimii
viscerale
 Exercițiul fizic
- Scăderea LDL –col și a TG
- Creșterea HDL - col
- Scăderea TA
Termenul de EF presupune solicitare musculară, care se
derulează prin implicarea liniilor metabolice și de
termoreglare
EF = activiate fizică controlată , progresivă ,
supravegheată are un efect benefic dovedit
EF –definit ca mișcări repetate, planificate și
structurate ale corpului în scopul ameliorării sau
menținerii uneia sau mai multe componente ale
condiției fizice
Exercițiul fizic

În cursul EF consumul de oxigen crește de 20 ori

iar nivelul grupelor musculare implicate în efort
creșterea consumului poate fi și mai mare.
Pentru a asigura nevoile energetice în aceste
condiții , mușchii scheletici folosesc , la un nivel
înalt , propriile rezerve de glicogen și AGL ( ac
grași liberi ), derivați din scindarea trigliceridelor
țesutului gras și a glucozei de la nivel hepatic .
Pregătirea pentru exercițiul fizic
Recomandarea standard pentru pacienții cu DZ:
Se referă la faptul că orice program de EF trebuie
să aibă o perioadă de încălzire și de relaxare
adecvată .Încălzirea ar putea fi cam de 5-10
min., urmată de EF (de mers pe bicicletă ,mers
pe jos ), de intensitate mică.Perioada de
încălzire are rolul de a pregăti mușchii scheletici,
inima și plămânii printr-o creștere progresivă a
intensității EF. După această scurtă încălzire
urmează 5-10 min de streching începând cu
grupele musculare care urmează a fi implicate in
efort și continuănd cu toată musculatura .
Pregătirea pentru exercițiul fizic
După terminarea programului de exerciții e
nevoie de o perioadă de relaxare , similară
incălzirii cam aproximativ 10 min și al cărei scop
e de aduce in mod treptat frecvența cardiacă la
valoarea dinaintea efortului .
Factori care influențează modificările
metabolice din timpul EF :
Durata exercițiului fizic –factor important , care
influențează metabolismul substratului
energetic în cursul EF astfel:
 Factori care influențează modificările metabolice din
timpul EF

- În cel de scurtă durată nivelurile de glicogenului și

ale glucozei preluate din sănge sunt mai mari în
mușchii implicați in EF
- În cel de lungă durată grăsimea devine substratul
energetic major
Antrenamentul fizic –influențează metabolismul
energetic prin îmbunătățirea capacității de a folosi
grăsimea ca substrat energetic astfel crește
sensibiltatea la insulină și sinteza de glicogen la
nivelul mușchiului scheletic
Factori care influențează modificările metabolice din
timpul EF

Dieta – o creștere a oxidării HC în timpul EF

poate fi o consecință a unei diete bogate in HC .
Ingestia de HC poate contribui la refacerea
surselor hepatice de glicogen înaintea efortului ,
rezultând astfel o producție adecvată de glucoză
în timpul EF.
De reținut
EF
-este parte integrantă a tratamentului DZ
-recomadarea EF se face în funcție de gradul
echilibrului metabolic în momentul respectiv ,
de prezența unor complicații cronice
-tipul de EF este stabilit de medic , după o
evaluare completă a pacientului cu DZ
De reținut
Educația terapeutică a pacienților trebuie să
cuprindă
- Rolul pozitiv al EF și eventualele reacții adverse
(hipoglicemia etc )
- Necesitatea efectuării glicemiei înainte și după
EF
- Purtarea de încălțăminte potrivită
- Suplimentarea HC și/sau scăderea medicației în
funcție de tipul de tratament , durata EF ,
glicemie
2.4 Condiția de nefumător
Fumatul ațât cel activ cât și cel pasiv este
extrem de nociv pentru organismul uman la
toate vârstele , indiferent de sex .
Lupta împotriva fumatului trebuie să fie intensă,
continuă cu referire individuală și populațională
Evaluarea stării de fumător se depistează ușor
prin anamneză – se va lua în considerare
fumatul a cel puțin 5 țigarete /zi , timp de
minim un an
FUMATUL
- Fumatul este cronic și necesită o abordare de
lungă durată pacientul va fi asistat şi consiliat
pentru dezvoltarea unui plan de abandonare a
fumatului
 Urmărirea planului, încadrarea în programe
speciale de asistenţă şi farmacoterapia sunt de
asemenea indicate
-
Fumatul
10 MOTIVE CA SA TE LASI DE FUMAT
10. Daca altii au putut, poti si tu!
9. Fumatul nu iti rezolvă problemele, renunțatul la fumat, da.
8. Economisești bani
7. Fumatul este tot mai puțin tolerat in public. La modă este să fii
nefumător.
6. Economisești banii de medicamente și medic.
5. Te-ai săturat de tusea si expectorația zilnică.
4. Poți să imbolnăvești persoanele dragi din jurul tău.
3. Chimioterapia (medicatia impotriva cancerului) nu este ceva ce iti
doresti.
2. Nu ai vrea sa trăiești depinzând de
tubul de oxigen
1. Fumatul te ucide – renunțarea la fumat iti prelungește viața
2.5 Alte componente SOMNUL
Somnul este o stare fiziologică de repaus total, în care tot
organismul se reface pentru a-şi putea relua activitatea în
fieare zi, fiind absolut esenţial oricărei fiinţe umane.Astfel
se recomandă :
Stabilirea şi respectarea unui orar de culcare şi de trezire
care să includă minim o oră de somn înainte de miezul
nopţii
Evitarea somnului în timpul zilei
Evitarea consumului de alcool şi cofeină cu 4-6 ore înainte
de culcare
Evitarea consumului de alimente condimentate,
hipercalorice şi a dulciurilor concentrate cu 4-6 ore înainte
de culcare
Practicarea unui exerciţiu fizic de intensitate moderată în
cursul după amiezii
2.5 Alte componente SOMNUL
Farmacoterapia insomniei
Tratamentul tulburărilor respiratorii în timpul
somnului prin scăderea in greutate , ventilație
cu presiune pozitivă continuă
2.5 Alte componente Stresul
Stresul este un fenomen psihosocial complex ce
decurge din confruntarea persoanei cu cerinte, sarcini,
situatii, care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase
sau de mare importanță pentru persoana respectivă
Stresul poate agrava diabetul zaharat:
prin creșterea cantitatii de glucoză din sânge și prin
modificările aduse la nivelul ingestiei in sensul creșterii
poftei de mâncare – obezitate ( comportamentul
alimentar )
eliberarea unor hormoni ce duc la creșterea glicemiei
(cortizol si adrenalină)
2.5 Alte componente Stresul
Adaptarea la stres implică atât existența unor resurse
reale (intelectuale, emoționale, fizice, sociale etc.), dar,
de cele mai multe ori, decurge din autoevaluarea
propriilor resurse pentru a face față evenimentelor
evaluate ca fiind negative sau amenințătoare (evaluare
secundară).
Nu de puține ori, există o discrepanță intre resursele
reale de răspuns și evaluarea acestor resurse (prezența
unor reale resurse care, insă, sunt evaluate de
persoana in cauză ca fiind insuficiente), care generează
de cele mai multe ori starea de stres.
2.5 Alte componente ALCOOLUL
Deși este considerat o sursă de energie alcoolul
nu este considerat aliment ci eventual susbstanță
nutritivă.
Recomandările privind ingestia de alcool în cazul
pacienților cu DZ sunt în general aceleasi ca și în
cazul populției generale , cu anumite precauții :
Ingestia de alcool trebuie limitată la ≤2 porții/zi la
bărbați și la ≤1 portie /zi la femei
O porție echivalentă cu 340 ml bere, 141 ml vin ,
42,5 ml băutură spirtoasă, fiecare conținând
aproximativ 15 g alcool
2.5 Alte componente Alcoolul
Consumul de alcool nu este recomandat în
perioadele când se urmărește o scădere
ponderală , când pacienții prezintă frecvent
hipoglicemii sau hiperglicemii ,unele condiții
cronice ( neuropatie,nefropatie etc )
hipertrigliceridemie sau pancreatită.
În cazul în care pacientul cu DZ doreste să
consume alcool trebuie avut in vedere:
- Efectuarea unei glicemii inaintea consumului de
alcool , dacă aceasta este scăzută se recomandă
o gustare înainte de a consuma alcool
 2.5 Alte componente ALCOOLUL
- Dacă pacienții consumă alcool seara sau noaptea și
primesc tratament cu insulină sau insulinosecretoare
se recomandă efectuarea glicemiei înainte de culcare
hipoglicemia poate să apară la căteva ore după
consumul de alcool
- Pacienții care primesc tratament cu metformin există
riscul de acidoză lactică
- Trebuie de asemenea de avut in vedere aportul
caloric al alcoolului ( 7kacal/g alcool )la pacienții cu
obezitate
- Consumul de alcool este permis la pacienții cu DZ
bine echilibrați , în cantitățile permise și ținând cont
2.5Aderența la actul medical
Aderența este definită ca fiind modul ( gradul )
în care pacientul respectă un plan terapeutic ,
convenit împreună cu medicul .
Într-un sens mai larg aderența se referă la
gradul în care pacientul respectă recomandările
medicale în general ,incluzănd aici:
- Recomandările de modificare ale stilului de
viață(nutriționale , de practicare a EF,
abandonarea fumatului , limitarea consumului
de alcool la unul moderat , adaptarea la stres )
- Recomadările de tratament medicamentos
2.5 Aderența la actul medical
- Respectarea planului de monitorizare și
evaluare
Intervențiile de creștere a aderenței în
tratamenetele cronice au fost subiectul unei
meta-analize care a concluzionat că intervențiile
care și-au dovedit eficiența în managementul pe
termen lung al bolilor cronice au fost complexe
incluzând combinarea mai multor metode
printre care facilitarea accesului la îngrijire ,
informare , consiliere , terapie in familie