Diabet de sarcina

(gestational)
Diabetul gestational (de sarcina) reprezinta orice grad de intoleranta la
glucide (valori mai mari decat normal ale glicemiei), cu debut sau prima
recunoastere in timpul sarcinii. Aceasta inseamna ca femeia in cauza nu se
stia cu diabet (desi diabetul poate exista si inainte de sarcina!) si a descoperit
in timpul sarcinii ca are glicemia (zaharul in sange) mai mare decat este
normal.

Daca glicemia este mai mare decat cea considerata normala, dar mai mica
decat pragul pentru diabet se va considera ca femeia are diabet de sarcina
deoarece aceasta situatie este prezenta in timpul sarcinii. Cu alte cuvinte, pe
durata sarcinii glicemia trebuie sa fie obligatoriu in domeniul normalului,
altfel se pune diagnosticul de diabet de sarcina.

Diabetul de sarcina este un diagnostic care exista strict pe durata de evolutie

a sarcinii. Dupa momentul nasterii diabetul de sarcina dispare ca diagnostic si
devine diabet de tip 1 sau tip 2 sau diabet secundar, evident daca tulburarea
glicemica persista si dupa nastere. Daca dupa nastere glicemiile se intorc la
normal (inclusiv testul de toleranta la glucoza este normal) putem spune ca
persoana in cauza nu mai are diabet.
Diabetul de sarcina este o afectiune care se poate vindeca, nu este neaparat
un diagnostic incurabil, ca in cazul celorlalte forme de diabet. Chiar daca
dupa nastere diabetul a disparut, el poate apare oricand la o sarcina viitoare.
Desi putin discutabil, diabetul aparut in cursul sarcinii in conditiile in care el a
existat anterior ca diabet de sarcina strict pe durata unei sarcini anterioare va
purta tot denumirea de diabet de sarcina.

Toate femeile diagnosticate cu diabet de sarcina trebuie sa efectueze un test

de toleranta la glucoza orala cu 75g glucoza la 6-12 saptamani dupa nastere
pentru a stabili gradul de alterare al metabolismului glucidic dupa nastere.

Descoperirea unui diabet de sarcina care ulterior dispare dupa nastere se

asociaza cu un risc crescut de aparitie a diabetului de tip 2 in cursul vietii. Din
acest motiv se recomanda ca femeile care au avut diabet de sarcina sa fie
testate pentru diabet cel putin odata la fiecare 3 ani.

Diabetul de sarcina este prezent in aproximativ 4% din sarcini daca se

folosesc criteriile de diagnostic valabile pana in 2010. Aceasta cifra oricum
semnificativa este pe cale sa creasca prin modificarea criteriilor de diagnostic
in 2011, astfel incat se recunoaste importanta deosebita a celor mai mici
cresteri glicemice asupra complicatiilor sarcinii.

Diabetul de sarcina poate sa fie de mai multe feluri:

diabet de tip 1 aflat la inceputurile sale

diabet de tip 2 in evolutie de mai mult timp, dar nediagnosticat anterior

diabet secundar in evolutie de mai mult timp, dar nediagnosticat anterior

diabet indus de sarcina

Diagnosticul de diabet gestational se mentine numai pe durata sarcinii. Dupa

nastere, daca diabetul persista el va fi catalogat de tip 1, tip 2 (cel mai
frecvent) si mai rar secundar, in functie de situatie. Daca dupa nastere
glicemia revine la normal, trebuie stiut faptul ca mama are un risc foarte
mare de a dezvolta diabet gestational la o sarcina ulterioara sau chiar diabet
in afara sarcinii.

In timpul sarcinii placenta are grija de copil, iar hormonii secretati de ea il

ajuta sa cresca. In acelasi timp, acesti hormoni blocheaza actiunea insulinei
secretate de mama in corpul acesteia. Aceasta problema se numeste
insulinorezistenta si face ca organismul mamei sa foloseasca foarte greu
insulina. Nevoia de insulina poate creste in aceste conditii pana la de trei ori.

Diabetul gestational apare atunci cand organismul mamei nu poate produce

si utiliza toata insulina de care este nevoie in timpul sarcinii. Fara insulina,
glucoza nu poate parasi sangele spre a fi transformata in energie in celule. Ea
se acumuleaza in sange pana la nivele mari, situatie numita hiperglicemie.

Principalii factori de risc pentru diabetul de sarcina sunt:

obezitatea

varsta mamei

nasterea anterioara a unui copil cu greutatea > 4,5 kg

diabet de sarcina la o alta sarcina anterioara

istoric de sindrom de ovar polichistic

rude de gradul 1 cu diabet

origini familiale din populatii cu frecventa mare a diabetului (sudul Asiei,

insulele Caraibe, Orientul mijlociu)

Diagnosticul de diabet gestational s-a schimat recent si il puteti gasi aici.

Daca nu este diagnosticat si tratat cu cea mai mare atentie, diabetul

gestational va duce la afectarea fatului si aparitia complicatiilor in cursul
sarcinii, la nastere si imediat dupa aceea, dar si pe termen lung, evidente in
copilarie sau la adultul tanar.

Daca fatul este afectat in primul trimestru atunci poate apare avort spontan,
intarziere precoce in dezvoltarea intrauterina si malformatii congenitale. Daca
hiperglicemia apare in trimestrul doi de sarcina pot apare ulterior tulburari
comportamentale si ale intelectului. Daca afectarea se produce in ultimul
trimestru copilul poate avea o greutate mai mare decat normalul la nastere si
va avea un risc crescut pentru obezitate si diabet zaharat in cursul vietii.
Nivelul crescut de glucoza pe care il primeste fatul prin intermediul placentei
va stimula secretia lui de insulina pentru a scapa de acest surplus de zahar.
Primind o cantitate de energie mai mare decat este necesar pentru crestere,
fatul va depune surplusul sub forma de grasime si se vor ingrasa, ajungand
sa fie la nastere mai mare si mai greu decat este normal (=macrosomie). Ei
pot avea probleme la nivelul umerilor in cursul nasterii si dificultati de
respiratiei dupa nastere. Datorita faptului ca secretia de insulina este mare,
iar dupa nastere aportul de glucoza mic, poate apare o scadere sub normal a
glucozei in sange (hipoglicemie). S-a demonstrat ca bebelusii cu nivele mari
ale secretiei de insulina au risc crescut pentru a deveni obezi si a dezvolta
diabet de tip 2 la varsta adulta.

Diabetul de sarcina este cel mai adesea asimptomatic. Dupa ce diagnosticul a

fost pus pe baza valorilor de glicemie la testarea obligatorie din saptamana
24-28, multe femei isi aduc aminte de o frecventa mai mare a urmatoarelor
simptome: gura uscata, sete, urinat des, oboseala, greata, varsaturi, infectii
urinare si tulburari de vedere.

Multe din aceste simptome sunt oarecum normale in timpul sarcinii si femeia
nu le da importanta pana la diagnosticarea diabetului gestational. Rezulta de
aici necesitatea absoluta de testare pentru diabet de sarcina in saptamana
24-28 de sarcina.
Toate femeile diagnosticate cu diabet de sarcina trebuie sa isi monitorizeze
glicemia pe nemancate si glicemia la doua ore dupa masa, preferabil folosind
un aparat de testare a glicemiei din deget. Se recomanda obtinerea unor
glicemii <106 mg/dl (5.9 mmol/l) pe nemancate si <140 mg/dl (7.8 mmol/l) la
doua ore dupa masa.

Prima treapta terapautica este regimul alimentar si efortul fizic usor. Efortul
fizic trebuie adaptat conditiilor de sarcina. Se poate face de exemplu efort
fizic folosind doar membrele superioare, inclusiv ridicarea de greutati usoare.

Daca echilibrul glicemic nu se poate obtine prin dieta si efort fizic este
necesar tratament farmacologic antidiabetic. Metforminul si glibenclamidul
sunt formal contraindicate in sarcina, ca si celelalte pastile de diabet.
Metforminul si glibenclamidul au mai fost folosite in sarcina, pe riscul gravidei
si nu s-a intamplat nimic rau, dar nu sunt inca aprobate spre folosire la nivel
mondial in sarcina (conform prospectului).

Singura modalitate farmacologica aprobata de scadere a glicemiei pe durata

sarcinii este insulina. Administrarea ei se poate face doar pe durata sarcinii
pentru obtinerea controlului glicemic si poate fi apoi oprita dupa nastere.