TUMORI

INTRACRANIENE

AMG AN III
Popa Claudia Raluca
Tumorile intracraniene

Tumorile intracraniene reprezinta mase de tesutcu caracter beningn sau malign cu

dezvoltare intracraniana sau la nivelul invelisurilor creierului (tumori meningeale) care pot fi
clasificate in doua categorii principale:

1. Tumori primare ale creierului datorate mutatiilor celulare ale sistemului nervos central
reprezentate de astrocite, oligodendrocite, ependim - tumori gliale sau tumori neuronale;
2. Metastaze cerebrale ale unor procese tumorale cu punct de plecare in alte organe si
sisteme ale organismului.

Studiile epidemiologice desfasurate pana in prezent nu au putut identifica factorii etiologici

specifici tumorilor cerebrale insa a fost demonstrata o crestere a incidentei afectiunii direct
proportionala cu varsta si cu gradul de iradiere al pacientului pe parcursul vietii.

Simptome

Tabloul clinic al pacientilor cu tumori cerebrale este alcatuit din simptome reprezentate de:

 Cefalee constanta cu acutizari ocazionale la cresterea presiunii intratoracice (stranut,

tuse);
 Greata si varsaturi;
 Crize epileptice mai frecvent manifestate in cazul pacientilor cu tumori cerebrale
primare;
 Sincopa datorata cresterii semnificative a presiunii intracraniene care intrerupe perfuzia
cerebrala (alimentarea cu sange a creierului);
 Disfunctii cognitive reprezentate de dificultati de memorare, modificari de dispozitie sau
ale personalitatii;
 Deficit motor manifestat sub forma slabiciunii musculare la nivelul membrelor superioare
si inferioare;
 Deficit senzitiv in functie de localizarea anatomica a tumorii cerebrale;
 Afazia (disfunctie de limbaj) specifica tumorilor frontale sau parietale stangi;
 Disfunctia vizual-spatiala.

Diagnostic

Diagnosticul formatiunilor cerebrale tumorale se stabileste cu ajutorul anamnezei si examenului

neurologic al pacientului si al investigatiile imagistice reprezentate de catre:

 Rezonanta magnetica nucleara: RMN perfuzional si spectroscopia prin rezonanta

magnetica;
 Tomografie computerizata cu emisie de pozitroni PET CT;
Biopsia de tesut tumoral este efectuata sub ghidaj imagistic si are ca scop determinarea
caracterului benign sau malign al formatiunii cerebrale prin intermediul examinarii
histopatologice.

Există peste 120 de tipuri diferite de tumori cerebrale. Tumorile pe creier frecvente includ:

1.Gliomii

 Astrocitom
 Astrocitom pilocitar ( gliom gradul I)
 Astrocitom difuz (gliom grade II)
 Astrocitom anaplastic (gliom gradul III)
 Glioblastoma Multiforme (gliom grade IV)
 Oligodendroglioma (gliom grade II)
 Oligodendrogliom anaplastic ( gliom gradul III)
 Ependimom ( gliom grade II)
 Ependimom anaplastic  ( gliom gradul III)

2.Craniofaringiom

3.Limfom

4,Epidermoid 

5.Meningiom 

6.Schwannom ( neurom ) 

7.Adenom hipofizar 

8.Pinealom (pinocitom, pinoblastom)

9.Meduloblastom

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a dezvoltat un sistem de clasificare și notare pentru a

standardiza comunicarea, planificarea tratamentului și prezice rezultatele tumorilor cerebrale. O
tumoare pe creier este clasificată după tip și grad prin vizualizarea celulelor, luate de obicei în
timpul unei biopsii, la microscop.
Tipul celulei. Se referă la celula de origine pentru o tumoare pe creier. De exemplu, celulele
nervoase (neuroni) și celulele suport (celulele gliale și schwann) dau naștere
tumorilor. Aproximativ jumătate din tumorile pe creier primare cresc din celulele gliale
(glioame). Există multe tipuri de gliomi, deoarece există diferite tipuri de celule gliale.

Grad. Se referă la modul în care celulele tumorale arată sub microscop și este o indicație a
agresivității (de exemplu, grad scăzut înseamnă cel mai puțin agresiv și grad înalt înseamnă cel
mai agresiv). Tumorile au adesea un amestec de grade celulare și se pot schimba pe măsură ce
cresc. Diferențiat și anaplastic sunt termeni folosiți pentru a descrie cât de asemănătoare sau
anormale apar celulele tumorale în comparație cu celulele normale.

Grade Caracteristici

Celule cu creștere lentă

Aspect aproape normal
I
Cel mai puțin malign
De obicei asociat cu supraviețuirea pe termen lung

Celule cu creștere relativ lentă

Aspect ușor anormal
II
Poate invada țesutul din apropiere
Uneori se repetă cu un grad superior

Reproducerea activă a celulelor anormale Aspect anormal

III Infiltrații în țesutul normal
Tind să reapară, adesea ca grad superior

Reproducerea rapidă a celulelor

anormale Aspect foarte anormal
IV
Zona celulelor moarte (necroză) în centru
Formează vase de sânge noi pentru a menține creșterea
Tratament

Tratamentul tumorilor cerebrale este influentat de catre localizarea si stadiul de evolutie al

formatiunilor, starea generala a pacientului si prognosticul pe termen lung al afectiunii.

Interventia chirurgicala reprezinta prima optiune terapeutica prin care se intentioneaza

indepartarea totala a tumorii atunci cand aceasta este usor abordabila sau partiala, pentru
decompresia tesuturilor inconjuratoare in situatiile in care masa de tesut tumoral se situeaza in
profunzime si este greu abordabila.

Radioterapia poate fi utilizata atat anteoperator pentru limitatea riscului de diseminare a celulelor
tumorale la nivelul altor tesuturi cat si postoperator pentru distructia tesutului tumoral restant.

Radiochirurgia este preferata in cazul pacientilor care nu sunt eligibili pentru tratamentul
chirurgical clasic datorita localizarii profunde a tumorii in regiuni inabordabile.

Chimioterapia este utilizata postoperator pentru imbunatatirea prognosticului si cresterea

sperantei de viata a pacientilor cu tumori cerebrale.