Oligodendrogliomul Tumorile oligodendrogliale se formeaza din celulele numite

oligodendrocite, care sustin si hranesc celulele nervoase. Gradele tumorilor oligodendrogliale

sunt urmatoarele:
Oligodendrogliomul (gradul II) - oligodendroglioamele sunt tumori care se dezvolta incet si au
celulele foarte asemanatoare cu cele normale; aceste tumori apar cel mai frecvent la pacientii cu
varste intre 40 si 60 de ani.
Oligodendrogliomul anaplastic (gradul III) - oligodendrogliomul anaplastic se dezvolta rapid
si celulele arata foarte diferit de celulele normale.

Glioamele mixte
Oligoastrocitomul (gradul II) - oligoastrocitoamele sunt tumori care se dezvolta incet, fiind
formate din celule care arata ca astrocitele si ca oligodendrocitele.
Oligoastrocitomul anaplastic (gradul III) aceste tumori sunt oligoastrocitoame de grad inalt.
Media de varsta a pacientilor care dezvolta oligoastrocitoame anaplastice este de 45 de ani.

In acceptiunea actuala termenul de tumora este sinonim cu neoplasmul, desi etimologic, termenul
deriva din latinescul tumor (umflatura), care desemneaza orice tumefiere tisulara indiferent de
cauza (neoplazica, inflamatorie, circulatorie).

Termenul de cancer reprezinta denumirea comuna pentru orice fel de tumora maligna si provine
din latinescul cancer (crab), notiunea fiind introdusa de Hippocrate din Cos si dezvoltata apoi
de Pavel din Egina (chirurg bizantin ce a practicat medicina la Alexandria), care au observat ca
tumorile maligne au ramificatii si si le-au inchipuit ca pe un crab care isi infige clestii in
tesuturile din jur.

Orice tumora (benigna sau maligna) are 2 componente principale: parenchimul tumoral si stroma
tumorala compusa din tesut conjunctiv si vase sangvine de neoformatie.

Tumorile benigne au model de crestere expansiv, comprimand tesuturile din jur, fara a da
metastaze, in timp ce tumorile maligne au model de crestere invaziv, infiltrand tesuturile din jur
si avand capacitatea de a metastaza.

In istoria naturala a tumorilor maligne se disting 4 faze:

- transformarea unei celule tinta intr-o celula anormala

- cresterea celulelor transformate

- invazia locala

- metastazarea
Indiferent de tipul histologic sau de natura ei (benigna sau maligna), orice tumora este clonala
(apare prin autoselectie dintr-o celula transformata in urma unor alterari genetice) si devine
autonoma (independenta de stimulii de crestere fiziologici).

Tumorile creierului pot fi benigne sau maligne, primitive sau metastatice. Tumorile benigne sunt
cele mai intalnite. Tumorile maligne reprezinta cam 1% din totalul neoplaziilor nou aparute. Din
punct de vedere anatomopatologic, tumorile gliale sunt cele mai frecvente, procentajul lor
atingand 50-60% din totalul tumorilor primitive cu localizare cerebrala. Meningioamele se
intalnesc la un sfert din pacientii cu tumori cerebrale primitive, iar schwanoamele reprezinta 10%
din aceste tumori.
Termenul de tumora cerebrala primitiva se refera la faptul ca tumora isi are originea in
parenchimul cerebral, meninge, resturi embrionare, radacinile nervilor cranieni si hipofiza.
Termenul de tumora cerebrala metastatica semnifica faptul ca tumora de origine este in alt loc
decat creierul, tumora de la nivelul encefalului dezvoltandu-se in urma cantonarii celulelor
canceroase la acest nivel, celule venite pe calea circulatiei sangvine de la tumora de origine. In
cazul tumorilor cerebrale metastatice, tumora de origine poate fi oriunde in organism, cel mai
frecvent fiind localizata la nivel pulmonar, renal, prostatic sau hepatic.

Tumorile cerebrale metastatice sunt mai frecvente decat tumorile cerebrale primitive. Se
estimeaza ca 15% din pacientii care decedeaza anual prin cancer prezinta metastaze cerebrale
simptomatice. Exista si o serie de stari patologice care evolueaza cu o simptomatologie
asemanatoare cu a unui proces expansiv intracranian, dar fara ca acesta sa existe. Aceste stari
mai sunt cunoscute si ca pseudotumori cerebrale, acestea fiind infectii, tulburari metabolice,
intoxicatii.
Din punct de vedere topografic, mai mult de jumatate dintre tumorile cerebrale sunt situate
supratentorial, iar 1/3 se dezvolta subtentorial.

Tipuri histologice de tumori cerebrale:

- glioamele sunt neoformatiuni proprii ale tesutului nervos, ele dezvoltandu-se din tesutul de
sustinere glial si sunt cele mai frecvente tumori cerebrale. In cele mai multe cazuri, glioamele nu
sunt alcatuite dintr-un singur tip de celule, ci din mai multe tipuri inrudite, iar denumirea tumorii
se face pe baza tipului celular preponderent. Glioamele cresc prin infiltrare. Tipuri de tumori
gliale: astrocitoamele (sunt cele mai frecvente), ependimomul, spongioblastomul,
meduloblastomul, glioblastomul multiform. Ultimele doua tipuri cresc rapid in dimensiuni si
adesea recidiveaza dupa indepartarea chirurgicala. Pacientii cu astrocitoame au sanse mari de
vindecare prin interventie chirurgicala, dar nu raspund la radioterapie. Glioamele pot sa apara la
orice varsta, la copii intalnindu-se mai des meduloblastomul. Cu timpul in glioame pot sa apara
calcificari, mai ales in cazul ependimoamelor si ologodendroglioamelor.
- meningioamele au punct de plecare din arahnoida, se intalnesc cel mai frecvent la adultii tineri,
intre 20 si 45 de ani. Sunt tumori benigne (in afara de forma sarcomatoasa) . Caracteristica lor
este aceea ca nu infiltreaza parenchimul cerebral, ci doar il comprima, existand astfel sanse mari
de vindecare prin indepartare chirurgicala. Sunt tumori cu o vascularizatie bogata si se dezvolta
in vecinatatea sinusurilor venoase, ceea ce uneori face dificila indepartarea lor chirurgicala.
Evoluand in vecinatatea calotei craniene, de multe ori pe radiografie se constata zone de
osteoliza ale oaselor cutiei craniene care vin in contact cu tumora. Tipuri de meningioame in
functie de localizare: meningioame parasagitale, meningiomul olfactiv, meningiomul
tuberculului selar, meningiomul de aripa sfenoidala, meningiomul de convexitate, meningiomul
fosei cerebrale posterioare.
- adenoamele hipofizare si paraselare se insotesc de tulburari endocrine (prin afectarea glandei
hipofize) si de tulburari ale campului vizual (hemianopsie heteronima) .
- neurinomul acustic se dezvolta la nivelul unghiului ponto-cerebelos, intalnindu-se la adultii de
varsta medie. Diagnosticul trebuie sa fie pus cat mai curand posibil, in primele faze ale bolii,
pentru ca tratamentul chirurgical sa aiba eficienta maxima.
- metastazele cerebrale se realizeaza pe cale hematogena si se dezvolta cu predilectie in zona
dintre substanta cenusie si cea alba. Cele mai frecvente tumori primare care dau metastaze
cerebrale sunt cancerele bronho-pulmonare, cancerul de san (metastazeaza in cerebel), tumorile
maligne gastro-intestinale si melanoamele.
- alte tipuri tumorale: tuberculoamele, granuloamele luetice, granuloamele corpilor straini,
tumorile vasculare si anevrismele, echinococoza cerebrala, cisticercoza cerebrala, abcesele
cerebrale, hematoamele.

Procesele pseudotumorale
Aceste procese patologice determina hipertensiune intracraniana, dar nu se incadreaza in
tablourile clinice care urmeaza. Aceste procese sunt de natura inflamatorie: chisturile
arahnoidiene, arahnoidita de fosa posterioara, arahnoidita optochiasmatica, ocluzia inflamatorie a
apeductului lui Sylvius.

Manifestari clinice
Tumorile cerebrale se manifesta clinic prin unul din urmatoarele sindroame: progresia subacuta a
unui deficit neurologic focal, convulsii sau afectarea neurologica non-focala. Tumorile
metastatice se manifesta si prin simptome sistemice ca anorexie, scadere in greutate, stare
generala alterata si stare subfebrila.
Sindroamele neurologice de focalizare sunt rezultatul compresiei neuronilor si substantei albe
prin efectul de masa al tumorii (expansiunea tumorala) si prin edemul pe care aceasta il produce.
Sindroamele neurologice de focalizare sunt:
Sindromul de lob frontal
In cazul tumorilor localizate la nivelul lobului frontal se intalnesc urmatoarele simptome de
focar:
tulburarile psihice, epilepsia, crizele grand mall, crizele focalizate jacksoniene, afazia si agrafia,
pareza nervului facial, tulburari motorii care devin cu atat mai accentuate cu cat tumora
intereseaza mai mult aria motorie a lobului frontal.

Sindromul de lob parietal

O tumora care se dezvolta la nivelul lobului parietal da urmatoarele manifestari clinice:
- crizele de epilepsie senzitiva, tulburarile de sensibilitate , tulburarile somatognozice

- tulburarile motorii materializate printr-o usoara hemipareza, atrofiile musculare ale membrului
superior controlateral (eminenta tenara si hipotenara) .
Sindromul de lob temporal
In cazul dezvoltarii unei tumori la nivelul lobului temporal, apar frecvent tulburari de vorbire si
tulburari psihice.Hipertensiunea intracraniana, hipoestezii superficiale, tulburarile
oftalmologice
Sindromul de lob occipital
Tumorile de lob occipital sunt mai rare. Tulburarile vizuale sunt unul din cele mai importante
semne ale tumorilor cu localizare la acest nivel; tulburari de vorbire, daca tumora intereseaza si
lobul parietal; hemipareza controlaterala; tulburari cerebeloase sub forma unor tulburari de
echilibru nesistematizate.

Sindromul de fosa cerebrala posterioara

Tumorile care se dezvolta la acest nivel, in zona cerebelului, determina grave perturbari in
curgerea normala a lichidului cefalorahidian. Din aceasta cauza, simptomatologia clinica este
dominata de sindromul de hipertensiune intracraniana.

Diagnostic de laborator
CT scan si IRM (imagistica prin rezonanta magnetica) sunt examene imagistice care precizeaza
cu acuratete topografia tumorilor cerebrale. Tumorile apar ca formatiuni hiperdense, inlocuitoare
de spatiu. Diagnosticul diferential cu un chist cu continut lichidian este usor, acesta aparand ca o
imagine hipodensa la examenul imagistic. De asemenea, este esential sa se faca o biopsie
tumorala pentru a evidentia tipul histologic si pentru a orienta tratamentul.

Tratament
Este destul de dificil de standardizat un tratament in cazul tumorilor cerebrale. De cele mai multe
ori acest tratament implica echipe mixte de chirurgi, radioterapeuti, chimioterapeuti si
colaborarea cu alte specialitati medicale. Inainte de orice interventie chirurgicala se practica
biopsia tumorala, pentru a se stabili tipul histologic al tumorii. Biopsia reprezinta recoltarea unui
fragment tumoral in scopul studierii acestuia, si este cu atat mai greu de efectuat cu cat tumora
este localizata pai profund in parenchimul cerebral. Rezultatul examenului histopatologic este
deosebit de important deoarece el dicteaza pasii de tratament. Interventia neurochirurgicala isi
propune sa indeparteze pe cat posibil masa tumorala lezand cat mai putin parenchimul cerebral.
Metodele clasice operatorii folosite sunt trepanarea cutiei craniene, craniotomia (mai ales in
cazul tumorilor benigne), craniectomia de fosa posterioara. Cele mai bune rezultate se obtin prin
folosirea mijloacelor moderne de interventie, cum este microscopul binocular chirurgical sau
laserul cu dioxid de carbon. In stadiile tumorale avansate singura interventie chirurgicala care se
poate face este drenajul lichidului cefalorahidian ventricular extern sau ventriculo-peritoneal
Tratamentul chirurgical trebuie completat cu cel medicamentos. Se utilizeaza anticonvulsivante,
corticosteroizi, manitol (pentru reducerea presiunii intracraniene) si diuretice de tip furosemid.

Prognostic
Din neferiricre, prognosticul in cazul tumorilor cerebrale este sumbru, de multe ori neputandu-se
extirpa tumora in intregime, mai ales daca este dezvoltata intraparenchimatos. In multe situatii
tratamentul in general paliativ, ameliorand starea bolnavului, dar nereusind sa suprime factorul
cauzal. Mai ales in cazul tumorilor cerebrale metastatice, acestea sunt doar varful de ice-bearg al
afectiunii, tumora primara fiind de obicei intr-un stadiu avansat. Glucocorticoizii, radioterapia si
anticonvulsivantele imbunatatesc calitatea vietii. Glucocorticoizii in doze mari au un efect
benefic asupra simptomatologiei metastazelor, calitatea vietii inbunatatindu-se rapid, in cateva
ore. Anticonvulsivantele se folosesc pentru prevenirea eventualelor crize epileptice sau pentru
tratarea celor existente.
Oligodendrogliom, Oligoastrocitom, Gliom de grad scazut

Simptome si diagnostic

Unii pacienti prezinta simptome neurologice si presiune intra-craniana, insa alti pacienti, in
special cu tumori mici, pot avea doar simptome tranzitorii.

Pentru un diagnostic corect, se vor efectua intai teste imagistice (RMN sau CT scan), insa
diagnosticul final nu se poate stabili decat in urma biopsiei sau prelevarii unei mostre din tumora,
in cadrul unei interventii chirurgicale sau printr-un ac stereotactic. Specialistul patolog va
examina specimenul sub microscop pentru a determina tipul tumorii.

Recomandari de tratament pas cu pas

Pasul 1- Interventie chirurgicala

Unde? In spitale cu sectii de neurochirurgie

Cine? Doctor neurochirurg si echipa medicala de specialitate

a) Imediat dupa diagnosticul imagistic, un medic neurochirurg va trebui sa decida daca tumora
este operabila, in special pe baza CDului si pozelor RMN, intrucat aceasta interventie este
critica pentru cursul favorabil al bolii. Este recomandata, pe cat posibil, o inlaturare cat mai
completa a tumorii.

Daca operatia nu este fezabila, atunci se va opta pentru radioterapie cu/sau chimioterapie (vezi
pasul 2).

Daca tumora este oligodendrogliom sau oligoastrocitom de grad scazut insa, iar pacientul are sub
50 de ani, cu prognoza favorabila (fara presiune intra-craniana si deficite focale), se poate opta si
pentru amanarea operatiei pana la aparitia progresiei bolii.

b) Inainte de operatie se vor efectua teste specifice precum radiografie pulmonara, analize de
sange, teste de cardiologie, etc. la recomandarea echipei de medici din spital. In unele spitale
mari din strainatate, inainte de operatie se efectueaza si test imagistic FDG-PETpentru a optimiza
volumul de tesut prelevat in decursul operatiei. Daca nu apar complicatii, durata totala de
spitalizare este in general redusa (3-10 zile). In spitalele private din Romania costul total
depaseste 20,000 de lei, fiind insa mult mai mic decat in spitalele din Europa.

c) Dupa operatie, spitalul va trimite spre analiza/biopsie o mostra de tesut din tumora pentru a
determina exact tipul/histologia si a finaliza diagnosticul. Este de preferat insa sa solicitati si
dumneavoastra sau familia o mostra, in cazul in care doriti teste suplimentare sau continuarea
tratamentului in strainatate sau in studii de cercetare clinica. Institutul Victor Babes din Bucuresti
prelucreaza de obicei analize mai amanuntite ale mostrei, gratuit sau la pret redus daca exista
trimitere de la un medic oncolog din zona de resedinta a pacientului. Exista si o firma privata
care face anumite teste mai specializate contra cost, Genekor din Bucuresti. Trebuie de asemenea
luat in calcul ca in Romania, rezultatele detaliate ale biopsiei nu se finalizeaza de obicei decat
dupa 10- 30 de zile.

In acest caz, un test genetic al cromozomului 1p/19q este folositor pentru a alege tratamentul
post-operatoriu, insa nu cunoastem daca se poate efectua in Romania sau nu.

Pasul 2- Radioterapie, chimioterapie

Unde? La spitale sau clinici de stat sau particulare, dotate cu aparate de radioterapie
performante

Cine? Doctori oncolog si oncolog radioterapeut

Daca tumora este de grad scazut iar pacientul are sub 50 de ani, cu prognoza favorabila (fara
presiune intra-craniana si deficite focale), nu este necesara radioterapia sau chimioterapia decat
atunci cand se va detecta o recurenta sau progresie a tumorii.

Daca tumora este de grad scazut, insa pacientul este mai in varsta/ cu simptome pronuntate,
se recomanda:

- Pentru oligodendrogliom/ oligoastrocitom, chimioterapie cu temozolomide post

operatoriu daca exista stergere genetica 1p/19q (deoarece s-a observat eficacitate crescuta in
acest caz), radioterapia fiind amanata pana la detectarea progresiei, intrucat acest tratament are
efecte secundare pe termen lung. Daca tumora nu prezinta stergerea genetica 1p/19q, atunci se
recomanda radioterapie, chimioterapia fiind amanata pana la depistarea progresiei sau recidivei
tumorale.

- Pentru astrocitom difuz de grad scazut, se recomanda radioterapie cu doza limitata la 54

Gy doar daca simptomele neurologice persista sau daca exista tumora reziduala considerabila, un
index MIB-1 ridicat (>3%), sau varsta peste 40 de ani. Chimioterapie cu temozolomide nu este
necesara, desi in unele cazuri se poate administra (tumora reziduala mare sau un prognostic
nefavorabil).
Pacientii cu tumora oligodendrogliom/ oligoastrocitom de grad ridicat ce prezinta
caracteristica stergere genetica 1p/19q ar trebui sa fie tratati si cu radioterapie, si cu
chimioterapie (temozolomide/Temodar/Temodal), intrucat s-a demonstrat ca de obicei raspund
favorabil acestor tratamente post-operatorii, avand o prognoza mai buna. Nu este insa clar daca e
mai bine ca temozolomide sa fie administrat inainte sau dupa radioterapie.

Daca tumora de grad ridicat nu prezinta stergerea genetica 1p/19q, atunci se recomanda doar
radioterapie, chimioterapia fiind amanata pana la depistarea progresiei sau recidivei tumorale.

Copiilor cu ependimom li se recomanda de obicei radioterapie post-operatorie.

Pentru mai multe detalii despre radioterapie si chimioterapie, va rugam cititi sectiunea 1.1.2
Recomandari de tratament pentru tumori cerebrale gliom de grad ridicat.

Pasul 3- Monitorizare post tratament

Pentru pacientii cu tumori de grad ridicat, se recomanda teste imagistice RMN dupa 2-6
saptamani de la incheierea radioterapiei, apoi la fiecare 2-4 luni pentru o perioada de 2-3 ani,
frecventa fiind apoi redusa.

Pentru cei cu tumori de grad redus, se recomanda teste RMN la fiecare 3-6 luni pentru 5 ani,
dupa care cel putin o data pe an.

Majoritatea pacientilor cu astrocitom difuz vor recidiva in viitor, iar tratamentul lor va urma
recomandarile din sectiunea 1.1.2 Gliom de grad ridicat, insa va fi individualizat in functie de
tratamentele initiale.
Oligodendrogliom - descriere
Neurochirurgie
Oligodendrogliomul este o tumora care provine din oligodendrocite (celule care produc
mielina care acopera tecile nervoase). Reprezinta 15-20% din totalul tumorilor cerebrale si
apar mai frecvent intre 33 si 55 de ani. Supravietuirea este mai buna decat in cazul
astrocitoamelor.