Tumorile

cerebrale
Efectuat:Bejenari Daniela
Cuprins
1.Ce sunt tumorile
2.Tipurile de tumori
3.Cauze
4.Simptome
 Ce sunt tumorile cerebrale

Tumora cerebrala este o masa de tesut sau o

aglomerare de celule care se dezvolta anormal la nivelul
creierului sau in vecinatatea acestuia. Ritmul de crestere
si localizarea unei tumori cerebrale determina modul in
care va afecta functia sistemului nervos. Creierul este o
componenta importanta a sistemului nervos central si
coordoneaza cea mai mare parte a functiilor
organismului, de la atentie, vorbire si mers, la generarea
gandurilor, actiunilor, starilor si emotiilor.
Tumorile cerebrale
pot fi clasificate

Există mai multe tipuri de tumori cerebrale.

Acestea pot fi necanceroase (benigne) sau
canceroase (maligne).
De asemenea, tumorile cerebrale pot avea
originea în creier (tumori cerebrale primare),
sau în alte părți ale corpului, răspândindu-se
ulterior la creier (tumori cerebrale secundare
sau metastatice).
Tumorile benigne și
canceroase
● Tumorile benigne cerebrale au o
evolutie mai lenta, in timp ce tumorile
canceroase se dezvolta mai rapid si
invadeaza agresiv tesutul invecinat.
Cancerul cerebral se extinde rar la alte
organe, dar se poate raspandi la alte
parti ale sistemului nervos central sau
periferic.
● Dezvoltarea unor tumori benigne la
nivelul altor organe nu pune viata in
pericol, dar la nivelul creierului, orice
formatiune tumorala (canceroasa sau
necanceroasa) cerebrala poate
deteriora ireversibil celulele nervoase
prin presiunea creata asupra tesutului
si in interiorul craniului, fiind o urgenta
medicala majora.
 Tumorile cerebrale
primare și secundare
● Tumorile care se dezvolta intracranian pot implica fie creierul, fie
alte structuri ( de exemplu meningele, nervii cranieni).

● Tumorile cerebrale primare apar din celule ale tesutului cerebral si

sistemului nervos central. Aceste tumori se formeaza din celule
gliale, care au rolul de sustinere, hranire si digestie a resturilor
neuronale. Celulele gliale transmit impulsul nervos si se pot divide,
spre deosebire de cele neuronale, care nu se multiplica.

● Al doilea tip de tumori cerebrale, si cele mai frecvente, sunt care

apar in structurile extraneurale (tumorile meningeale, neurinoame
acustice sau alte swanoame). Tumorile meningeale se formeaza in
meninge, stratul subtire de tesut care acopera si protejeaza
creierul si maduva spinarii si pot cauza complicatii ca urmare a
presiunii exercitate pe creier.
 Cauzele apariției .Tumorile cerebrale primare
Tumorile cerebrale primare sunt mai puțin frecvente decât cele secundare, în care cancerul începe în altă parte și se propagă
în creier. Tumorile cerebrale primare apar atunci când în ADN-ul celulelor normale apar erori (mutații). Mutațiile
permit celulelor să crească, să se divizeze în ritm rapid și să continue să trăiască atunci cand celulele sănătoase mor. În
rezultat se formează o masă de celule anormale, care formează tumora.
Există mai multe tipuri de tumori cerebrale primare și fiecare îşi are denumirea de la tipul de celule implicate. De exemplu:
Glioame. Aceste tumori apar în creier sau în măduva spinării și includ astrocitoamele, ependimomul, glioblastoamele,
oligoastrocitoamele și oligodendroglioamele.
Meningioame. Un meningiom este o tumoare care apare din membranele ce înconjoară creierul și măduva spinării
(meningele). Cele mai multe meningioame sunt necanceroase.
Neurinomul de acustic (schwannomul). Acestea sunt tumori benigne care se dezvoltă pe nervii ce controlează echilibrul,
auzul și transmit impulsurile nervoase de la urechea internă la creier.
Adenoamelor hipofizare. Acestea sunt în principal tumori benigne care se dezvoltă la nivelul glandei pituitare de la baza
creierului. Aceste tumori pot afecta hormonii hipofizari, cu efecte pentru întreg organismul.
Meduloblastoamele. Acestea sunt cele mai des întâlnite tumori cerebrale maligne la copii. Un meduloblastom se formează
în partea inferioară a creierului și tinde să se răspândească prin lichidul cefalorahidian. Aceste tumori sunt mai puțin
frecvente la adulți, dar oarecum se întâlnesc.
 Tumorile cerebrale secundare
Cancerul care începe în altă parte și se răspândește la creier
Tumorile cerebrale secundare (metastaze) sunt tumori care rezultă din cancerul care
începe în altă parte a corpului și apoi se extinde (metastazează) în creier.

Tumorile cerebrale secundare apar cel mai frecvent la persoanele care au un istoric de
cancer. Dar, în cazuri rare, o tumoare metastatică pe creier poate fi primul semn al
cancerului care a început în altă parte a corpului.

Tumorile cerebrale secundare sunt mult mai frecvente decât cele primare.
Orice cancer se poate răspândi la creier, dar cele mai răspândite tipuri sunt:
• Cancerul de sân
• Cancerul de colon
• Cancer renal
• Cancer de plămâni
• Melanomu
 Factori de risc:
● Obezitatea - greutatea corporala crescuta si obezitatea (studii
realizate au dovedit ca 2% din cancerele cerebrale au ca factor
declansator obezitatea) sunt considerate cauze pentru declansarea
unor afectiuni tumorale cerebrale primare.
● Varsta - tumorile cerebrale pot aparea la orice varsta. Dar inaintarea
in varsta creste riscul de a face diferite forme de cancer, deci si riscul
tumorilor cerebrale. Statistica arata ca riscul cel mai mare este la
persoanele cu varste cuprinse intre 65 si 80 de ani.
● Cazurile confirmate de tumori cerebrale la rude pot reprezenta un
factor de risc suplimentar, ca urmare a riscului genetic.
● Expunerea la radiatii
 Simptome:
● Durerile de cap se numara printre simptomele intalnite cel mai frecvent, dar nu
toate persoanele cu tumora cerebrala prezinta dureri de cap si nu toate
persoanele care au dureri de cap inseamna ca au tumori cerebrale; durerea de
cap ( cefaleea) data de o tumora cerebrala poate creste cu timpul in intensitate
si este mai puternica atunci cand persoana se intinde in pat sau la trezirea din
somn. , durerea tinde sa nu cedeaze la analgezice si poate fi asociatacu o
senzatie de presiune;
● Cresterea presiunii intracraniene poate sa determine deteriorarea functiilor
mentale si modificari de dispozitie:
● Schimbari vizibile de personalitate sau comportamente neobisnuite;
● Depresie, anxietate;
● Confuzie, ineficienta;
● Pe masura ce tumora creste in dimensiuni pot sa apara greata, voma,
inexplicabile mai ales dimineata;
● Convulsii sau contractii musculare incontrolabile;
● Pierderea cunostintei, lesin;
● Pierderea controlului functiilor corpului (de exemplu, pierderea controlului
asupra functiei vezicii urinare);
● Apnee (pauze lungi in respiratie);
● Tulburari senzoriale, vizuale, auditive, care se accentueaza treptat;
● Oboseala, probleme cu somnul, somnolenta;
Diagnosticarea
 Diagnosticul se pune in urma unor
investigatii specifice:

● Un examen neurologic - include verificarea capacitatii viziuale, acustice,

motorii, a echilibrului si coordonarii, a reactiilor musculare si a reflexelor.
Dificultatea uneia sau mai multor abilitati poate oferi indicii despre o
posibila afectiune;
● Testele de imagistica - rezonanta magnetica (RMN) este frecvent utilizata
si ajuta la diagnosticarea tumorilor cerebrale;
● O serie de componente de scanare RMN specializate - RMN functional,
RMN perfuzional si spectroscopie prin rezonanta magnetica - evalueaza
tumora si tipul acesteia. O alta varianta o reprezinta tomografia
computerizata (CT), tomografia cu emisie de pozitroni (PET);
● Investigatii generale pentru identificare altor organe posibil afectate de
maladii maligne, ca sursa pentru tumori cerebrale secundare. De exemplu,
o scanare CT sau PET pentru a cauta semne de cancer pulmonar;
● Colectarea si testarea unui esantion de tesut anormal (biopsie), care se
poate face ca parte a unei operatii de indepartare a tumorii cerebrale.
Tratament
 Tratamentul tumorilor craniene:

● Terapia depinde de mai multi factori: tipul tumorii, locul in care aceasta se
dezvolta, cauza care o determina (de exemplu, cancer la un alt organ),
varsta pacientului, starea generala de sanatate, preferintele pacientului,
asumarea unor riscuri terapeutice (pierderea capacitatii vizuale, motorii
etc.), si evaluarea prognosticului.
● Interventia chirurgicala
● Operatia cu scopul de a indeparta tumora este prima optiune terapeutica,
dar aceasta se poate face atata vreme cat beneficiile sunt mai mari decat
posibilele riscuri. Exista tumori cerebrale care se afla in locuri accesibile si
care pot fi indepartate usor, fiind bine delimitate de tesutul inconjurator. In
cazul in care tumorea se afla in zone cerebrale greu accesibile sau cu risc
major, se recurge la o interventie cu scopul indepartarii partiale a tesutului
tumoral.
● Radioterapia.Radioterapia foloseste fascicule cu energie mare, precum
razele X sau protonii, pentru a ucide celulele tumorale.
● Radiochirurgia.Radiochirurgia nu este o forma de interventie chirurgicala in
sensul traditional. Terapia se foloseste pentru tumorile cerebrale
inoperabile in mod clasic.
● Chimioterapia.Chimioterapia presupune medicamente care actioneaza
asupra celulelor tumorale. Medicamentele chimioterapice pot fi luate oral
sau pot fi injectate
 Recuperarea dupa interventia
chirurgicala
Terapiile moderne sunt foarte precise si limiteaza la maximum
riscurile unor efecte secundare majore (pierderea unor functii,
paralizii etc.), dar acestea nu sunt inevitabile, astfel ca dupa
depasirea fazei critice care urmeaza dupa o interventie
chirurgicala, pacientul trece in etapa de recuperare. Aceasta
poate insemna terapie fizica pentru refacerea muschilor si
recapatarea capacitatii motrice, sedinte de terapie
ocupationala pentru reintegrarea pacientului in activitatile de zi
cu zi, sedinte de logopedie, indrumare speciala pentru copii.
• Kinetoterapia poate ajuta la restabilirea abilităților motorii
pierdute sau a forței musculare.
Terapia ocupațională poate ajuta pacientul să revină la
activitățile normale de zi cu zi, inclusiv la muncă, după o
tumoare pe creier sau alte boli.
• Terapia de vorbire se efectuează cu ajutorul specialiștilor
logopezi, în cazul dificultăților de vorbire (patologii vorbire).
 Cele mai simple masuri de
preventie
● Data fiind componenta genetica importanta pe care
tumorile cerebrale o au, monitorizarea persoanelor
cu risc este o buna abordare preventiva.

● Luand in calcul factorii de risc, se poate considera o

buna preventie limitarea expunerii la radiatii inutile
(inclusiv radiografii) si evitarea factorilor de risc cu
potential cancerigen: poluare, limitarea pesticidelor
si insecticidelor, a alimentelor procesate, a fumatului
si consumului exagerat de alcool. Se considera ca
sedentarismul, lipsa activitatii fizice si obezitatea
sunt factori suplimentari de risc pentru aparitia
tuturor tipurilor de tumori canceroase, inclusiv cele
din sfera cerebrala.