Feocromocitomul

Definitie: boala maligna rara, in care celulele maligne sunt celule anormale transformate
din celulele cromafine din organism. Majoritatea debuteaza la nivelul glandelor
adrenergice (medulara suprarenala), unde sunt localizate majoritatea celulelor cromafine.
Exista doua glande adrenergice, cate una deasupra fiecarui rinichi, situate in abdomenul
superior. Celulele adrenergice sintetizeaza hormoni ce sunt vitali pentru functionarea
organismului. De obicei feocromocitomul afecteaza o singura glanda. eocromocitomul
poate avea sediul si in alta parte a organismului, de exemplu in zonele din jurul inimii sau
a vezicii urinare.
eocromocitomul determina secretia crescuta de hormoni numiti catecolamine.
Catecolaminele in exces produc hipertensiune arteriala, care la randul ei determina
cefalee (dureri de cap), transpiratii, palpitatii (perceptii ale batailor ale inimii), durere
retrosternala si senzatia de anxietate. !ipertensiunea arteriala netratata poate determina
afectiuni cardiace, infarct miocardic sau alte probleme de sanatate.
Factorii de risc
actorii de risc includ"
# Ereditatea
# Dieta bogata in mangan. $limentele bogate in mangan sunt bananele, ananasul,
afinele, legumele verzi, nucile, ouale, orezul, cerealele integrale si ghimbirul. Excesul de
mangan poate reduce, de asemenea, cantitatea de fier din organism, care este necesar
glandelor suprarenale pentru a produce hormoni, precum si cantitatea de cupru de care
organismul are nevoie de a distruge anumiti hormoni.
# Deficienta de fier. %landele suprarenale folosesc fierul pentru a produce catecolamine.
Daca exista prea putin fier in organism atunci nivelul catecolaminelor este prea mic.
Deoarece feocromocitomul produce, de asemenea, catecolamine, nivelul scazut de fier
favorizeaza de fapt cresterea tumorii, deoarece tumorile sunt considerate ca fiind un alt
sediu pentru producerea de catecolamine.
# Deficitul de cupru. Cuprul este folosit de organism pentru a distruge catecolaminele.
&rin urmare, nivelul scazut de cupru in sange va duce la un exces de catecolamine
circulante. 'elatia exacta intre deficitul de cupru si dezvoltarea feocromocitomul este
necunoscuta.
Simptome
(riada clasica a simptomelor asociate feocromocitomului includ tahicardie (ritm cardiac
rapid), dureri de cap si transpiratii abundente. Manifestarea cea mai caracteristica a bolii
este hipertensiunea arteriala. !ipertensiunea poate avea caracter permanent sau poate
surveni in crize.
$lte simptome"
) %reata , varsaturi, constipati
) *ntoleranta la caldura
) +cadere in greutate
) Cresterea poftei de mancare
) (ulburari ale somnului (insomnii)
) Dispnee (dificultate in respiratie)
) (ulburari de vedere
Examene paraclinice:
Diagnosticul feocromocitomului se stabileste prin depistarea nivelurilor crescute de catecolamine
in urina, cu ajutorul urmatoarelor teste"
$nalize ale sangelui si urinei in scopul depistarii nivelurilor ridicate de hormoni" adrenalina
(epifrina), noradrenalina (norepifrina), sau produsii lor de descompunere) metanefrinele. Daca
rezultatele acestor analize indica prezenta unui feocromocitom, se trece la determinarea localizarii
tumorii.
(omografia computerizata abdominala poate detecta feocromocitomul in majoritatea cazurilor.
Cu toate acestea, examinarea altor regiuni ale corpului (gat, torace sau pelvis) poate fi necesara.
$lte tehnici de imagistica medicala, precum fotografierea prin rezonanta magnetica (M'*) sau
M*,% (metaiodbenzilguanidina) pot fi utlizate pentru depistarea tumorii.
De multe ori, tumorile glandelor suprarenale sunt descoperite accidental, in timpul unor analize
efectuate din alte motive.
+e mai obisnuieste sa se dozeze -n urina acidul vanilmandelic ) produs metabolic al celor
doua catecolamine.
Tratament
Exista mai multe terapii pentru feocromocitom, in functie de felul tumorii si de
raspandire. +unt folosite trei metode terapeutice"
)interventia chirurgicala (excizia si indepartarea cancerului)
)radioterapia (foloseste raxe . in concentratie mare sau alte forme de energie puternica
pentru a omori celulele canceroase)
)chimioterapia (se bazeaza pe folosirea substantelor chimice pentru a omori celulele
canceroase).