Popa Claudia Raluca

AMG II

Reumatismul articular acut

Reumatismul articular acut

Este o boală reumatismală inflamatorie care apare ca și consecință nesupurativă a

infecției faringiene cu streptococ beta-hemolitic de grup A și interesează țesuturile
conjunctive ale întregului organism, dar în special articulațiile, inima și sistemul
nervos central (SNC).

Deși denumirea de RAA subliniază afectarea articulațiilor, afecțiunea este

importantă prin îmbolnăvirea cordului, care poate fi gravă, chiar fatală, în stadiul
acut sau poate determina boală cardiacă reumatismală (fibrozarea și deformarea
valvelor cardiace).

Cauza Reumatismului articular acut:

RAA este produsă de streptococii de grup A, localizați exclusiv la nivel faringian.

 RAA apare la un anumit interval de timp după faringită, evidențierea

infecției streptococice în antecedentele recente (ASLO)
 prevenirea puseului și recidivelor prin tratamentul adecvat al infecției
streptococice (prevenție primară și secundară)

Factorii de risc:

 factorii de mediu joacă un rol important, prin favorizarea infecției. Climatul

rece, umiditatea crescută și aglomerațiile umane (școli, instituții de copii,
familii numeroase) sunt condiții care favorizează transmiterea faringitei.
 predispoziția genetică de a reacționa într-un anume fel, față de infecția
streptococică, care are ca rezultat RAA.
Cum se manifestă RAA?

Afecțiunea evoluează în stadii, în atacuri autolimitate spontan de câte 8 - 12

săptămâni: stadiul prodromal, perioada de latență și de stare.

1. Stadiul prodromal - angină eritematoasă sau eritemato-pultacee, poate fi

absent în unele cazuri.
2. Stadiul latent (1 - 5 săptămâni) - perioada dintre angină și debutul RAA.
Poate fi asimptomatic sau cu simptome nespecifice: febră, dureri articulare,
astenie, inapetență, transpirații, palpitații etc.
3. Perioada de stare - simptome și semne minore și majore variate: poliartrită,
cardită, coreea, eritem marginat și noduli subcutanați

Cum se poate stabili diagnosticul de RAA?

Diagnosticul de RAA se realizează prin criteriile Jones modificate. Diagnosticul

pozitiv necesită prezența a 2 criterii majore sau a unui criteriu major și a două
minore, plus dovada infecției streptococice recente prin culturi faringiene pozitive
sau titru crescut sau aflat în creștere de anticorpi antistreptococici.

Criteriile majore: cardită, poliartrită, coreea, eritemul marginat și nodulii

subcutanați.

Criteriile minore: febră, durerea articulară (artralgia), VSH saU Proteina C

Reactiva crescute, interval PR prelungit pe EKG.

Nu există nici o analiză de laborator specifică pentru a indica prezența RAA. Cel
mai important dintre toate argumentele necesare diagnosticului RAA este
evidențierea infecției streptococice.

 Infecția streptococică: poate fi confirmată la peste 90% dintre pacienți.

Prezența streptococului în cultura din exsudatul faringian este rar
evidențiată, din cauza dispariției pe parcurs a focarului infecțios, intervalului
de timp dintre angină și RAA și eventualei antibioterapiei.

Evidențierea anticorpilor antistreptococici:

 ASLO este crescut în 80% dintre cazuri. Titrul ASLO începe să crească

începând cu a 2 săptămână de infecție, atinge un maxim după 6 săptămâni și
se normalizează după 6 luni.
 Anticorpi anti-streptodornaza (DNaza) B
  antihialuronidaza

Sindrom inflamator

Aceste analize medicale oferă doar confirmarea nespecifică a existenței unui

proces inflamator: VSH, proteina C reactivă (CRP), fibrinogen.

Pentru diagnostic, este obligatorie confirmarea infecției streptococice, mai ales la

cei care nu au istoric de infecție streptococică recentă.

Cum evoluează RAA?

Evoluția este variată și greu de apreciat la debutul bolii. Aproximativ 75% dintre
atacurile RAA se remit în 6 săptămâni, 90% în 12 săptămâni și mai puțin de 5%
persistă mai mult de 6 luni. În cazul în care RAA s-a remis și au trecut mai mult de
2 luni de la întreruperea tratamentului, simptomele de RAA nu reapar în absența
unor noi infecții streptococice.

REUMATISMUL SECUNDAR INFECTIOS - REUMATISMUL PRIN BOLI

INFECTIOASE

Prin reumatism secundar infectios se inteleg anumite reumatisme ar ticulare

determinate de diferite infectii. Din acest punct de vedere, vom deoseh
reumatismul infectios secundar, de cauze cunoscute si necunoscute.
Reumatismul scarlatinos, care apare mai ales la adolescenti sau adulti in peri oada
de exantem sau/si in convalescenta, prezinta urmatoarele manifestari clinice
artralgii, artrite, care pot merge spre vindecare sau anchiloza. Tratamentul recurg la
antibiotice (penicilina).

Reumatismul gonococic este rar astazi, este insa important prin urmarile sale.

Clinic, de la forma artralgica la forma de artrita cu hidrartroza, putem intalr forma

pseudoflegmonoasa, ce poate conduce la compromiterea totala a articulatiei la
anchiloze definitive. Pot fi prinsi: pumnii, genunchii, gleznele, ca si soldul (coxit
neisseriana, care este foarte grava, da leziuni mutilante, anchiloze, scurtare d
membre etc).

Tratamentul, care implica antibiotice, vaccin antigonococic, trebuie facut cu per

severenta.

Tratamentul sechelelor este foarte complex si foarte indelungat. El presupun toata

gama balneofizioterapiei si kineziterapiei, despre care vom vorbi intr-un capitc
aparte.

Reumatismul dizenterie: este vorba de artrite care apar in cursul enterocolitelo

dizenteriforme sau al epidemiilor de dizenterie (intr-o proportie de 1 - 10%).

Artritele tjfo-paratifice: infectia tifo-paratifica afecteaza coloana vertebrala sa]

diferite articulatii, sub forma de mono- ori poliartrite, cu evolutie fie benigna fie
alteori, spre anchiloze.