Sunteți pe pagina 1din 20

Universitatea Ovidius

Facultatea de Educatie fizica si sport


Specializare:Kinetoterapie,recuperare si reeducare motrica

DIABETUL ZAHARAT

Nume: Baluta Alexandra

Specializare master : KRRM

Anul I

Profesor coordonator: Dr.Catrinoiu Doina

Constanta,2019
CUPRINS

CAPITOLUL I ......................................................................................................................................... 3
1.INTRODUCERE .............................................................................................................................. 3
1.1 Motivaţia alegerii temei ............................................................................................................ 3
CAPITOLUL II........................................................................................................................................ 3
2. DATE GENERALE DESPRE DIABETUL ZAHARAT .................................................................... 3
2.1 Definitie..................................................................................................................................... 3
2.2 Noțiuni generale........................................................................................................................ 4
2.3 Etiopatogenie ............................................................................................................................ 4
2.4 Clasificarea diabetului zaharat ................................................................................................ 5
2.5 Evoluția stadială a diabetului zaharat ...................................................................................... 5
2.6 Simptomatologie ....................................................................................................................... 6
2.7 Prognosticul diabetului ............................................................................................................. 7
2.8 Diagnostic diferențial ............................................................................................................... 7
2.9 Complicațiile diabetului ........................................................................................................... 9
2.10 Tratament .............................................................................................................................. 11
CAPITOLUL III ................................................................................................................................... 13
3.1 Material şi metodă....................................................................................................................... 13
3.2 Rezultate şi discuţii ..................................................................................................................... 14
Bibliografie ........................................................................................................................................... 19
CAPITOLUL I

1.INTRODUCERE
Boala este cunoscută de peste 3 milenii,iar denumirea ei vine de la cuvântul grecesc care
înseamnă,,sifon,,făcând analogie cu poliuria care sugerează scurgerea dintr-un sifon.

Primele referințe asupra bolii se găsesc înscrise în papirusul,,Erbes,,din Delta Nilului în


urmă cu trei mii cinci sute de ani.Golen,indianul Ayur Veda de Susruta și chinezul Tchong King
au observat că bolnavii au urina lipicioasă și dulce ca mierea,atrăgând furnicile și linsă de câini.

Avicena descrie în jurul anului 1000 unele dintre complicațiile diabetului,cum ar


fi:gangrena diabetică,tuberculoza pulmonară și impotența sexuală. Mai tarziu,Thomas Willis
constă gustând urina bolnavilor de diabet că aceasta este dulce ca mierea,făcând diferențierea
diabetului zaharat de diabetul insipid,la care urina nu are gust.

Diabetul zaharat este o boală metabolică cronică cauzată de un deficit glucidele ca sursă
de energie.Este o boală metabolică de origine genetică sau dobândită,datorată tulburării
metabolismului glucidic și manifestându-se prin glicemie crescută peste normal(N=80-120mg la
100ml sânge sau 60-115mg%) și prezența glicozuriei.Toate acestea se datoresc
hiposecrețieihormonului numit insulină sau a absenței secreției,din diferite cauze. Este una din cele
mai răspândite boli cronice endocrine netransmisibilă caracterizată prin tulburări ale intregului
metabolism afectând ochii,rinichii,nervii și vasele de sânge.În esență diabetul este o boală în care
organismul nu produce destulă insulină sau nu o folosește eficient.

1.1 Motivaţia alegerii temei


Diabetul zaharat este o afecţiune complexă cu posibilitatea apariţiei unor complicaţii
grave determinate de modificări metabolice şi trofice ale organelor şi ţesuturilor. Numărul
pacienţilor este într-o continuă creştere ceea ce necesită includerea lor într-un program de
educaţie şi prevenire a complicaţiilor. Pentru aceşti pacienţi apare o schimbare a stilului de
viaţă din punct de vedere social, familial şi profesional, de aceea rolul terapeutului nu este
doar cel care ţine de competenţa profesională ci datorită apropierii de pacient şi cel al unui
confident de încredere intermediar între acesta şi aparţinător asigurând sprijinul psihologic pe
lângă rolul important de acordare a unor îngrijiri în cazul apariţiei unor complicaţii şi
realizarea unui program educaţional adecvat

CAPITOLUL II
2. DATE GENERALE DESPRE DIABETUL ZAHARAT

2.1 Definitie
Diabetul zaharat este o afecțiune serioasă,care netratată poate creea complicații majore
ce pot pune viața în pericol.
Diabetul zaharat apărut în cursul sarcinii este numit diabet gestațional.După sarcină
toleranța la glucoză se poate normaliza,de multe ori.În aceste cazuri recomandările
cuprind:menținerea greutății corporale recomandate,alimentație echilibrată cu excluderea
glucidelor simple și activitate fizică regulată.În cazul diabetului gestațional precauțiile față de
mamă și făt sunt necesare deoarece femeile cu diabet gestațional se află la un risc crescut de
accidente obstetricale,iar fătul poate suferi moarte intrauterină.

2.2 Noțiuni generale


Diabetul zaharat este răspândit în întreaga lume,indiferent de rase.Se consideră că 2-3%
din populația globului suferă de această boală,devenind un flagel social ce determină tulburări
cronice cu repercusiuni grave asupra vieții sociale acestora.

Diabetul zaharat se datorează lipsei cantitative sau calitative de insulină,ce face posibilă
apariția hiperglicemiei și glicozuriei,desemnând manifestări tardive ale bolii.În diabet tulburarea de
metabolism nu este numai a glucidelor ci și a lipidelor și proteinelor.

Boala are o determinare genetică,o evoluție cronică și stadială,care începe cu tulburarea


metabolismului glucidelor,urmată de tulburări ale metabolismului lipidic și proteic.

O clasificare a diabetului zaharat la om l-ar descrie ca ereditar,la tipul juvenil sau adult
și neereditar sau secundar,constatat în pancreatectomiile chirurgicale,în tumorile excesive ale
pancreasului,în pancreatite și în hemocromatoză.

2.3 Etiopatogenie
Diabetul zaharat este cauza de imposibilitate a producerii hormonului numit insulină
sau datorat activității sale.Insuluina este produsă de celulele beta din pancreas,controlând
metabolismul carbohidraților și reglând nivelul de glucoză din sânge.Celulele organismului depind
în totalitate de insulină pentru captarea glucozei din sânge,în vederea utilizării ei ca sursă de
energie.

O altă cauză a diabetului zaharat este ereditatea care joacă un rol important în modul de
transmitere,găsit adeseori printre rudele bolnavului cu diabet care au suferit de aceeași
boală(părinți,bunici,unchi,frați,etc) .

În gena diabetului zaharat se întâlnesc și unele leziuni ale sistemului nervos,unele


traume psihice,anticoncepționalele,alcoolismul,fumatul și mai ales ateriscleroza pancreasului(un
rol important în diabetul senil).

Etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 cuprinde trei etape:

a)prima etapă este caracterizată prin distrucția aproape completă a celulelor beta-
pancreatice,autoimune sau nu.Este o reacție imună exagerată față de unele antigene de natură
proteică.

b)a doua etapă presupune inserția unor factori de mediu(virali,toxici sau alimentari)care
modifică structura proteinelor din celulele beta-pancreatice care pot deveni antigene dând naștere
la auto-anticorpi.
c)a treia etapă reprezintă răspunsul inflamator de natură imună(anticorpi anti-insulari).

Etiopatogenia diabetului zaharat de tip 2 nu este cunoscută bine,factorul genetic jucând


un rol esențial,evoluția fiind îndelungată.Tarziu poate apărea insulino-rezistență,deficiență în
secreția insulinică fiind treptată.Un rol deosebit îl dețin factorii de mediu:sedentarismul,factorul
nutrițional,stresul,factorul chimic(diuretice,beta-blocante,etc).

La un interval de câteva săptămâni sau luni de la începerea tratamentului insulinic se


înregistrează uneori fenomenul numit remisia tranzitorie a diabetului. Această remisie poate fi
totală.

2.4 Clasificarea diabetului zaharat


Se deosebesc două tipuri clinice de diabet:

a)diabetul zaharat insulinodependent sau de tip 1 în care secreția de insulină este absentă.Este
întalnit mai des la copii și tineri,rareori la adulți peste 65-70 ani, contribuind factori etiologici
ca:ereditatea,afectiuni virale,stresul,etc.

b)diabetul zaharat insulino independent sau se tip 2,nu necesită insulină pentru
echilibrare.Acest tip de diabet apare după vârsta 40 de ani,uneori la vârste mai tinere.

În 1964 un comitet de experti O.M.S.a emis o altă clasificare a diabetului în:

-diabet zaharat ereditar primar _ transmis ereditar cu evoluție stadială

-diabet zaharat secundar pancreatic _ datorat unor afecțiuni pancreatice

-diabet zaharat secundar extrapancreatic de cauză endocrină sau de cauze


iatrogene(tiazidice,corticoterapie,anticoncepționale,etc).
Clasificarea actualǎ,dupǎ O.M.S.,a diabetului zaharat este urmǎtoarea:

-diabet zaharat tip I,insulidependent sau insulino-necesitant care reprezintǎ 20% din totalul
cazurilor de diabet

-diabet zaharat tip II,insulinoindependent sau noninsulino-necesitant care reprezintǎ80% din


cazuri.

2.5 Evoluția stadială a diabetului zaharat


Diabetul zaharat este caracterizat prin hiperglicemie și glicozurie, poliurie, polidipsie,
polifagie și scădere în greutate reprezentând un stadiu foarte avansat al bolii.

Boala evaluează în patru stadii:

a)prediabet sau diabet potențial,încadrându-se persoanele cu ambii părinți diabetici sau unul
din părinti cu rude diabetice,femeile care au născut un copil de peste 4kg,cele cu avorturi
spontane,cu glicozurie și persoanele obeze.

b)diabetul latent corespunde perioadei când testul de toleranță la glucoză și cortizon este
pozitiv cu aspect patologic
c),,diabetul chimic,asimptomatic sau subclinic în care curba hiperglicemiei provocate
evidențiază boala,,/5

d)diabetul zaharat clinic manifest caracterizat prin hiperglicemi a jeun(pe nemâncate)cu


poliurie,polidipsie,glicozurie și scădere în greutate.Trecerea de la un stadiu la altul poate să nu
apară deloc,să evolueze foarte lent,să fie rapidă sau chiar explozivă.Ultima posibilitate întâlnită
mai ales la copii.

2.6 Simptomatologie
O glicemie normală nu exclude diabetul,pe nemâncate este peste 120mg%sau peste 160mg%
la o oră și peste 130% la 2 ore,impune diagnosticul de diabet zaharat la indivizii până la 45 de
ani.După această vârstă valorile glicemiei sunt mai mari.

Diabetul zaharat insulino-dependent,de tip 1 are ca simptome:senzația de


foame(polifagie),sete excesivă(polidipsie),eliminarea crescută de urină (poliurie), pierderi în
greutate,oboseală.

Organismul își procură energia din alimente:glucide,proteine și lipide.Prin digestie sunt


descompuși în glucoză,aminoacizi și acizi grași,care trec în sânge unde sunt transportați către toate
celulele organismului.Glucoza este principala sursă de energie care trebuie să pătrundă în celule.Ea
se desface cu ajutorul insulinei,principalul hormon pancreatic ce stimulează intrarea glucozei în
celule.În diabetul zaharat este alterată secreția de insulină,glucoza folosită de celule rămâne în
sânge sau se elimină prin urină.În diabetul zaharat de tip 1,pancreasul nu secretă insulină,celulele
nu o absorb și crește glicemia.În țara noastră sunt înregistrați10-15%din diabetici cu forma de
boală de diabet zaharat insulino-dependent.Ea este caracterizată printr-o insuficiență absolută de
secreție insulinică,debut relativ abrupt cu tendință la cetoacidoză.Această formă este întâlnită la
toate vârstele,mai ales la pacieții cu debutul bolii sub 30 de ani.

Diabetul insulino-dependent se mai numește diabet de tip 1,denumirea fiind păstrată


numai pentru diabetul primar insulino-dependent,adică pentru cazurile care necesită de la început
insulino-terapie.În afară de acesta,mai există o categorie de diabet numit secundar insulino-
dependent sau,,diabet intermediar,,la care tratamentul insulinic este introdus după o perioadă mai
scurtă(după câteva săptămâni sau luni)sau mai lungă(după câțiva ani sau zeci de ani)de tratament
oral.

Diabetul zaharat de tip 2 sau insulinoindependent,reprezintă forma cea mai


fracventă,debutul lui fiind insiduos cu evoluție progresivă.În diabetul zaharat de tip 2,pancreasul
secretă puțină insulină,scăzând în timp.Diabetul de tip 2 este mai puțin evident decât cel de tip
1,femeile care prezintă această formă de diabet pot dezvolta inițial prurit vulvar iar pacienții cu
tensiune arterială foarte ridicată pot dezvolta o stare de cetoacidoză cu risc fatal.Respirația
pacientului are miros de acetonă,putând suferi de greață,vărsături,dureri abdominale și stare de
confuzie.Netratați,acești pacienți intră în comă.

Simptomele acestei forme de diabet sunt:poliurie,polidipsie,infecții frecvente, tulburări de


vedere,furnicături în membre.
Acest tip de diabet este prezent la majoritatea pacienților diabetici din țara noastră.El
apare la persoanele cu exces ponderal,cele peste 40 de ani,cu debut nezgomotos și fără tendință la
cetoacidoză.

Capacitatea de secreție beta-pancreatică este bună,răspunzând bine la dietă și tratament


oral.,,Bolnavii cu toleranță alterată la glucoză nu erau în trecut considerați diabetici,,/6.O parte din
aceștia devin cu timpul diabetici,având nevoie de tratament oral sau rareori,insulină.

2.7 Prognosticul diabetului


Prognosticul diabeticilor s-a imbunătățit,rata mortalității cauzate de diabetul de tip 2 a
rămas de aproape 5 ori mai mică decât a populației generale.Leziunile renale apar la circa 25% din
pacienți-insuficiența renală reprezentând o cauză majoră de deces.

Prognosticul pentru diabetul de tip 2 este dificil de evaluat deoarece multe din cazuri
rămân nediagnosticate.Deși,rata mortalității crește cu 40% în cazul pacienților cu diabet zaharat de
tip 2,decesul survenind de multe ori prin infarct miocardic sau insuficiență renală.

Scăderea în greutate prin reducerea aportului caloric este factorul principal pentru
ameliorarea bolii,repartiția greutății face posibilă și reapariția bolii.Diabeticii sunt expuși unei
furunculoze simple sau antracide,tuberculozei și denutriției.

Complicațiile cele mai frecvente sunt modificările cronice:afecțiuni vasculare, ale


extremităților,nefropatii și neuropatii diabetice.Cea mai frecventă cauză o constituie afectarea
coroanelor ducând la decesul diabeticului.

După descoperirea insulinei,durata vieții unui diabetic s-a apropiat de durata normală a
unui om sănătos.

2.8 Diagnostic diferențial


,,Diagnosticul precis de diabet trabuie stabilit numai pe baza analizelor de sânge.,,/7
Determinarea nivelului plasmatic de glucoză(glicemie) pe nemâncate, dimineața,este de 135
mg%ml sau 7,9mmol/l(milimoli pe litru) reprezintă un diagnostic pozitiv de diabet.

În țările dezvoltate,mulți pacienți sunt diagnosticați prin teste screening (triaj);alții sunt
diagnosticați pentru prima oară când dezvoltă complicații specifice diabetului,cum sunt:infarctul
miocardic(atac de cord),retinopatie(suferință oculară) sau un ulcer al piciorului.

În stabilirea diagnosticului,urmele injecțiilor de insulină,reflexele osteo- tendinoase sunt


exagerate iar semnul Babinski poate fi pozitiv.Absența glicozuriei este un argument sugestiv la un
bolnav cunoscut diabetic,inconștient,despre care se știe că își administrează insulină.

Diagnosticul diferențial se face cu alcoolismul,cu coma diabetică ,


traumatismele,intoxicațiile, epilepsia,uremia,luesul sistemului nervos central, malaria, boala
Addison.

Pentru a face diagnosticul diferențial al unui hiperglicemic de diabet cu alte cauze de


hiperglicemie se vor efectua teste speciale.
Glicozuria este indicilu obișnuit care pune diagnostic de diabet zaharat,apariția ei făcându-
se în urină_glicemia depășește 1,40-1,60 grame la mie.Normalitatea ei fiind sub 0,1%.Glicozuria
trebuie căutată în urina bolnavilor,recoltată la două ore după un prânz copios.Prezența acesteia în
urină se întâlnește în diabetul renal,în leziunile intracraniene și șoc.O glicozurie și o hiperglicemie
poate simula un diabet necomplicat apărut în boli de hipofiză,bolnavii trebuiesc tratați în
consecință.

Boala Cushing sau bazofilismul hipofizar duce la apariția unei hiperglicemii și glicozurii
dată de hipertrofia celulelor bazofile.

Glicozuria și hiperglicemia mai pot apărea în cazul unor tumori


corticosuprarenale,semănând perfect cu diabetul zaharat fiind vindecate prin extirparea tumorii.

Injectările cu adrenalină pot determina apariția unei hiperglicemii și unei glicozurii


trecătoare.În leziunile intracraniene,infecțiile cerebrale și în hemoragiile cerebrale pot apărea
hiperglicemii și glicozurie.

Cetonuria reprezintă primul semn al cetozei,apare din cauza metabolismului crescut al


lipidelor,producând cantități mari de corpi cetonici;datorată insuficienței aportului glucidic.

Dacă glicemia depășește după 8-14 ore de post 1,10g‰ -1,50g‰,aceste valori rezultând
în urma unui prânz copios sunt semne de diabet zaharat.Dacă valorile se mențin sau sunt însoțite
de glicozurie atunci va fi luat în considerație diagnosticul corect.Testul trebuie repetat.

Teste speciale pentru cazurile dubioase:

1)prânzul de probă și testul de toleranță la glucoză:se administrează 100g glucoză în 500ml


apă,aromatizată cu lămâie,recoltându-se după 2 ore într-un singur eșantion sânge venos.Dacă
glicemia este sub 1g‰ se exclude diagnosticul de diabet zaharat,dacă valoarea acesteia depășește
1,40g‰ reprezintă existența unui diabet zaharat.Testul va fi repetat câteva săptămâni.

2)testul standard de toleranță la glucoză:este util pentru stabilirea diagnosticului dar nu


precizează gravitatea lui.Dacă glicemia de dimineață este egală sau depășește 1,10g%o,asociată cu
prezența glicozuriei aceasta stabilește diagnosticul.Tehnica testului constă în:3 zile înaintea
efectuării testului,bolnavul trebuie să consume minimum 300g glucide pe zi,seara din-naintea
testării nu se alimentează,dimineața golește vezica și se recoltează 5ml sânge venos pentru
determinarea licemiei apoi se administrează 100g glucoză dizolvată în 300ml apă aromatizată cu
lămâie.La copii se administrează 1,75g gluciză pe kilocorp.Se vor recolta sânge și urină pentru
dozarea glucozei la o oră,la o oră si jumătate și la 3 ore.

Limitele normale ale glicemiei de dimineață variază între 60-100mg%, valoarea de


120mg% confirmă prezența unui diabet.

Dacă glicemia la o oră atinge 1,60mg% atunci bolnavii sunt suspecți de diabet.Dacă peste
o oră și jumătate concentrația este de peste 160mg% confirmă prezența diabetului.Glicemia la 2
ore este în mod normal de 150g% sau mai mică,aceasta fiind cea mai importantă.
3)testul de toleranță la tolbutamidă:este considerat superior celui de glucoză. Tehnica testului
constă în pregătirea bolnavului cu 3 zile înaintea efectuării examenului. În cele 12 ore
premergătoare testului,bolnavul nu mănâncă nimic.Se dizolvă 1g de tolbutamidă în 2ml apă
distilată,dministrată intravenos într-un timp de 2-3 minute.Se recoltează sânge înaintea efectuării
probei și la 20-30 minute după administrarea soluției.După 20 de minute,glicemia nu a scăzut sub
90%din valorile inițiale se confirmă prezența diabetului,valorile sub 75% infirmă diagnosticul de
diabet.

Diabetul insipid se manifestă cu poliurie (20-30l/zi), polidipsie, glicemie normală,


glicozurie absentă și scădere în greutate.

În diabetul renal,glicozuria este prezentă, glicemia și hiperglicemia provocate sunt


normale.

2.9 Complicațiile diabetului


1.Complicatii acute care apar brusc, se instaleaza rapid si pot fi:

a) coma diabetică- începe cu simptome prevestitoare ca: ameţeală, oboseală, somnolenţă,


tulburări digestive (lipsă de apetit, greaţă, vărsături

- Cetoacidoza diabetica (complicatie obisnuita a DZID) este determinata de deficitul de


insulina,apare adesea în cazul întreruperii tratamentului cu insulina.

- Coma hiperosmolara (complicatie frecventa) este un sindrom de dehidratare accentuate în


conditiile unui aport insuficient de apa. - Coma hipoglicemica este manifestarea extrema a
hipoglicemiei, se anunta cu pierderea starii de constiinta. Coma este caracterizata printr-o
imposibilitate totala de trezire

b) infectiile- se intalnesc cu o frecventa mai mare la diabetici, datorita capacitatii lor scazute
de aparare.

Cele mai frecvente localizari sunt - cutanate ( furunculoza, ulcere trofice, abcese la locul
injectiilor cu insulina).
FURUNCUL ULCER TROFIC

2. Complicatii cornice, apar lent, se instaleaza insidios si pot fi:

a) retiniopatia diabetica- reprezinta principala cauza de orbire sub varsta de 60 de ani.

b) neuropatia diabetica- reprezinta afectarea nervilor si survine la peste 50% dintre bolnavii
de diabet zaharat.

c) nefropatia diabetica- reprezinta principala cauza de deces in diabetul zaharat. Incepe cu


hipertrofia si hiperfunctia renala, cuprinzand mai multe stadii evolutive, in final evoluand
spre un rinichi mic, sclerozat.

d) macroangiopatia diabetica- intereseaza vasele mari din organele vitale (la nivelul cordului,
determina o cardiomiopatie diabetica, insuficienta cardiaca severa, angina pectorala – risc
infarct miocardic; la nivelul creierului determina macroangiopatie

cerebrala, care poate duce la accident vascular cerebral),

Alarmantă este insă constatarea că in momentul diagnosticului diabetului zaharat, un


procent mare din persoane au deja complicaţii cronice sau asocieri morbide.
Gangrena diabetica uscata Gangrena diabetica umeda
(apare pe fond de ischemie) (suprainfectie)

2.10 Tratament
Indiferent de tipul de diabet zaharat, regimul alimentar este obligatoriu. Glucidele vor
reprezenta 50-60% din necesarul caloric, proteinele aproximativ 12%, iar lipidele sub 30%.
De aceea alimentele vor fi cantarite si repartizate pe mese. Alimentele ce contin glucide se
impart in 3 categorii:

• Alimente interzise: zaharul, prajituri cu zahar, bomboane, ciocolata, halva, siropuri,


biscuiti cu zahar, miere, inghetata, bauturi cu zahar, fructe bogate in glucide (struguri, pere
zemoase, curmale, smochine).

• Alimente ce trebuie cantarite: paine, fainoase, produse din cereale, cartofi, orez,
leguminoase uscate.

• Alimente ce pot fi consumate fara restrictie - legumele.

De asemenea trebuie consumate in cantitati reduse alimentele cu continut mare de colesterol


(creier, ficat, carne grasa, galbenus de ou). Alimentele pot fi consumate sub orice forma,
neexistand restrictii in ceea ce priveste prepararea lor. Alcoolul si fumatul sunt interzise, iar
cafeaua se poate consuma in cantitati mici (o ceasca pe zi).

Exercitiul fizic. Este indispensabil deoarece are rol de a scadea glicemia prin cresterea
consumului glucozei la nivel muscular. Trebuie insa individualizat dupa tipul diabetului,
existenta si frecventa complicatiilor. In diabetul zaharat tip 1, unele profesiuni nu pot fi
practicate deoarece pot fi puse in pericol viata bolnavului sau a celor din jur (aviator, sofer
profesionist, muncitor la inaltime, scafandru, mecanic de locomotiva).
Insulinoterapia. Tratamentul cu insulina este indispensabil celor cu diabet zaharat tip 1. In
cazul celor cu diabet zaharat tip 2 insulina se administreaza permanent cand glicemia nu mai
poate fi mentinuta la valori convenabile prin dieta si medicamente antidiabetice orale, sau
temporar in anumite situatii - infectii severe, in timpul interventiilor chirurgicale, sarcina si
alaptare, alergii sau reactii adverse la antidiabeticele orale, infarct miocardic.

Din 1982, insulina umana sintetizata prin inginerie genetica a inlocuit aproape total insulina
de origine animala. Aceasta este administrata subcutanat prin injectii cu seringi pentru
insulina sau in ultimii ani, cu ajutorul unor Pen-uri (stilouri) mult mai usor de manevrat de
catre copii, varstnici, nevazatori. Din 1995 au aparut primii analogi de insulina (substante
putin diferite structural de insulina umana) care au acelasi efect. Ei exista in prezent si pe
piata romaneasca: Lispro si Aspart - cu actiune scurta si Glargine si Detemir - cu actiune
prelungita. La ora actuala se fac studii pentru realizarea de insuline ce pot fi administrate oral,
nazal, inhalator, transdermic.

Medicamentele antidiabetice orale. Acestea se adreseaza in exclusivitate bolnavilor cu diabet


zaharat tip 2 care nu pot fi echilibrati doar cu regim alimentar. Sunt contraindicate in diabetul
zaharat tip 1, sarcina, infectii asociate, in timpul interventiilor chirurgicale pana la vindecare.

1. Derivati de sulfoniluree - la pacienti cu greutate normala (normoponderali). Acestia


stimuleaza secretia de insulina, scad producerea de glucoza de catre ficat, actioneaza la
nivelul receptorilor de insulina de la nivelul celulelor. In Romania sunt folosite sulfoniluree
de generatia a doua: glibenclamida (Maninil, Euglucon), glipizida (Minidiab, Glucotrol),
gliclazida (Diaprel), gliquidona (Glurenorm), administrate in 1-2 prize. Glimepirida (Amaryl)
este cel mai nou preparat de sulfoniluree considerat ca inceputul generatiei a treia. Avantajul
acestuia fata de celelalte sulfoniluree consta in dozajul mic, debut rapid al actiunii,
administrare intr-o singura priza, actiune 24 de ore; poate fi administrat si la pacientii cu
insuficienta renala.

2. . Analogi de meglitinida - repaglinida (NovoNorm), nateglinida. Acestea actioneaza


asemanator cu sulfonilureele dar au actiune scurta (4 ore) si se administreaza inainte de
fiecare masa principala.

3. . Biguanide - metformin (Meguan, Siofor, Glucophage), buformin (Silubin, Dibiten).


Acestea se administreaza la pacientii obezi. Actioneaza prin scaderea absorbtiei intestinale a
glucidelor si prin cresterea actiunii insulinei. Se pot asocia cu insulina si sulfonilureele; nu se
administreaza in insuficienta renala.

4. . Tiazolidindione - reprezinta o clasa noua de antidiabetice orale, fiind introduse in


1999 in SUA si 2000 in Europa. In Romania au fost introduse in 2002. Rosiglitazona
(Avandia) si pioglitazona (Actos) nu stimuleaza secretia de insulina ci cresc sensibilitatea la
insulina a tesutului adipos, ficat, muschi. Acestea se administreaza in 1-2 doze si se indica
folosirea lor numai in asociere cu alte antidiabetice orale.

CAPITOLUL III
3.1 Material şi metodă
Studiul se bazează pe un lot de 50 pacienţi cu diabet zaharat (lot A) internaţi în
Clinica Diabet, Boli Nutriţie şi Metabolism, în perioada 15.11.2018 – 15.05.2019. Metoda
folosită pentru colectarea datelor a fost un chestionar aplicat pacienţilor cu întrebări.

Conţinutul chestionarului este:

Nume şi prenume, vârsta

Ce tip de diabet zaharat aveţi ?

De cât timp ştiţi că aveţi diabet zaharat ?

Cunoaşteţi simptomele bolii ? Dacă da, care sunt acestea ?

Cunoaşteţi factorii care au dus la apariţia bolii ?

În familia dumneavoastră mai există cineva cu diabet zaharat ?

Cum aţi reacţionat când aţi aflat că sunteţi bolnav (ă) ?

Cunoaşteţi care sunt complicaţiile acute ale bolii ? Dacă da, care sunt acestea ?

Ştiţi care sunt măsurile pe care trebuie să le luaţi pentru a preveni complicaţiile acute ? Dacă
da, care sunt acestea ?

Cunoaşteţi care sunt complicaţiile cronice ale bolii ? Dacă da, care sunt acestea ?

Cunoaşteţi regimul alimentar pe care trebuie să-l respectaţi ? Dacă da, care sunt acestea ?
Cunoaşteţi modul de administrare al insulinei ?

Vă administraţi singur (ă) insulina ?

Credeţi că boala s-a ameliorat în urma tratamentului ?

Dacă da, continuaţi tratamentul sau îl sistaţi pentru că vă simţiţi mai bine?

În spital vi s-a explicat regimul alimentar şi modul de administrare al insulinei ?

3.2 Rezultate şi discuţii


Repartiţia lotului A pe decade de vârstă este următoarea (tabelul nr.1):

între 25-45 ani 12 cazuri (24 %);

între 45-65 ani 25 cazuri (50 %);

peste 65 ani 13 cazuri (26 %).

Tabelul nr.1 Repartiţia lotului A pe grupe de vârstă

Grupa de vârstă Număr cazuri Procent

25-45 ani 12 24 %

45-65 ani 25 50 %

Peste 65 ani 13 26 %

Incidenţa bolii creşte pe măsură ce se înaintează în vârstă aşa cum se observă şi din
studiul efectuat, boala apare mai frecvent între 45-65 ani – figura nr.1.

25-45 ani

26% 24%

50%

Figura nr.1 Repartiţia lotului A pe grupe de vârstă

Tabelul nr.2 Repartiţia lotului A în funcţie de tipul de diabet zaharat


Tip de diabet zaharat Număr cazuri Procent

Tip 1 19 38 %

Tip 2 31 62 %

Tip 1 Tip 2

38%

62%

Figura nr.2 Repartiţia lotului A în funcţie de tipul de diabet zaharat

44 % din pacienţi prezintă boala de 5 ani, 14 % au o vechime a bolii de 10 ani, 12 %


de 15 ani, 22 % prezintă boala de 20 ani şi 8 % prezintă boala de peste 20 ani – tabelul nr.2

Tabelul nr.3 Repartiţia lotului A în funcţie de vechimea diabetului zaharat

Vechimea diabetului Număr cazuri Procent


zaharat

5 ani 22 44 %

10 ani 7 14 %

15 ani 6 12 %

20 ani 11 22 %

Peste 20 ani 4 8%

25
5 ani
20
15 22
10 ani
10
5 7 11 15 ani
6 4
0

Figura nr.3 Repartiţia lotului A în funcţie de vechimea diabetului zaharat


Rezultatele arată că 82 % din pacienţi cunosc simptomele bolii, iar 18 % nu au
cunoştinţe referitoare la simptomele bolii - tabelul nr.3.

Tabelul nr.4 Repartiţia lotului A în funcţie de cunoştinţele despre simptomele


bolii

Cunoştinţe despre Număr cazuri Procent


simptomele bolii

Da 41 82 %

Nu 9 18 %

Deşi un număr crescut de pacienţi cunosc simptomele bolii, există un număr destul de
ridicat de pacienţi 18 % care nu au cunoştinţe despre simptomele bolii – figura nr.4.

Da Nu

18%

82%

Tabelul nr.5 Repartiţia lotului A în funcţie de antecedentele heredocolaterale de


diabet zaharat

Antecedente heredocolaterale de diabet Număr Procent


zaharat cazuri

Părinte cu diabet zaharat 14 28 %

Ambii părinţi cu diabet zaharat 8 16 %

Nu 28 56 %

Se observă o agregare familială a cazurilor de diabet zaharat în 44 % din cazuri – figura nr. 6.
Părinte cu diabet
zaharat
Ambii părinţi cu diabet
zaharat

28%

56%
16%

Figura nr.6 Repartiţia lotului A în funcţie de antecedentele heredocolaterale de diabet


zaharat

Tabelul nr.6 Repartiţia lotului A în funcţie de reacţia avută în momentul aflării


diagnosticului

Reacţia avută în momentul aflării Număr Procent


diagnosticului cazuri

Depresie nervoasă 18 36 %

Prezentare la medic pentru investigaţii 19 38 %


suplimentare

Nici o reacţie 13 26 %

Depresie nervoasă

Prezentare la medic pentru investigaţii


suplimentare

26%
36%

38%

Figura nr.7 Repartiţia lotului A în funcţie de reacţia avută în momentul aflării


diagnosticului

Tabelul nr.7 Repartiţia lotului A în funcţie de cunoştinţele despre complicaţiile


acute ale bolii
Cunoştinţe despre complicaţiile acute ale Număr Procent
bolii cazuri

Da 30 60 %

Nu 20 40 %

Se observă că deşi un număr crescut de pacienţi cunosc complicaţiile acute ale


diabetului zaharat, există un număr destul de mare nu le cunosc (40 %) – figura nr.8.

Da Nu

40%
60%

Figura nr.8 Repartiţia lotului A în funcţie de cunoştinţele despre complicaţiile acute


ale bolii
Bibliografie

1.,,Medicină internă pentru cadre medii,, Corneliu Borundel,2009-2010,Editura ALL.

2.,,Boli metabolice,,Dr.Aurel Popescu-Bălcești, 2002, Editura TRIUMF.

3.,,Diabetul și sindromul hipoglicemic-fapte,descoperiri și tratamente naturale,, Agata


M.Thrash,Calvin L.Thrash,Editura a 3-a,revista București: Alege viața publishing,2005.

4.Revista medicală,,Interiorul corpului uman,, 2010,Editura DeAostini.

5.,,Medicația antidiabetică,, 1972,Editura Centrul Industrial Medical, Băcanu


Gheorghe.

6.,,Diabetul zaharat,, Micu Ion,Editura Medicală,București,1974.

7.,,Diabetul zaharat,mod de viață și tratament,,Micu Ion,Editura


Medicală,București,1985.

8.,,Diagnosticul și tratamentul bolilor interne,,(vol 1 și 2),Șuțeanu Ș.,Editura


Medicală,București,1982.

9.,,Ghid de nursing,, Lucreția titirică

10.,,Cartea asistentului medical(Tehnica îngrijirii bolnavului),,Carol Mozes,Ediția a v-


a,Editura Medicală,București,1997.