CUPRINS

ARGUMENT………………………………………………………………………………………………….2
CAPITOLUL l: PANCREASUL
1.1. NOŢIUNI DE ANATOMIE …………………..…………………………………3
1.2. NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE……………………………………………………….4
CAPITOLUL ll : NOŢIUNI DE PATOLOGIE ÎN DIABETUL ZAHARAT
2.1 DEFINIŢIE………………………………………………………………………………6
2.2 CLASIFICARE………………………………………………………………………….6
2.3 ETIOLOGIE……………………………………………………………………………7
2.4 SIMPTOMATOLOGIE…………………………………………………………….7
2.5 DIAGNOSTIC…………………………………………………………………………9
2.6 EVOLUŢIE……………………………………………………………………………..10
2.7 PROGNOSTIC………………………………………………………………………..11
2.8 TRATAMENT…………………………………………………………………………11
2.9 COMPLICAŢII………………………………………………………………………..14
CAPITOLUL lll : PLANURI DE ÎNGRIJIRE
PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE:
CAZUL 1………………………………………………………………………………………………………15
CAZUL 2………………………………………………………………………………………………………21
CAZUL 3………………………………………………………………………………………………………27
CONCLUZIE…………………...................................................................................33
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………..34

1
 ARGUMENT

Diabetul zaharat este una dintre cele mai răspândite boli cronice netransmisibile şi cea mai
frecventă boală endocrină. Diabetul este definit ca o boală a metabolismului glucidic caracterizat
prin hiperglicemie şi glicozurie determinând secundar şi tulburări ale metabolismului proteic şi
lipidic.

Din punctul meu de vedere diabetul este o boală netransmisibilă, care cu ajutorul insulinei,
medicamentelor şi regimului alimentar strict poţi ţine boala sub control fără ca aceasta să avanseze
sau să se agraveze.

În primul rând am ales această temă pentru a descoperi enigmele acestei boli şi pentru a
ajuta persoanele dragi.

În al doilea rând această boală poate fii moştenită, apare începând de la vârste fragede până
la persoanele peste 45 de ani, boala nu este detectată imediat, trebuie ţinută o dietă cât mai strictă
pentru a avea o viaţă cât mai normală.

În concluzie diabetul zaharat este o boală cronică , care cu ajutorul tratamentului şi cu

regimul alimentar strict poţi duce o viaţă cât mai aproape de normalitate.

2
 CAPITOLUL I

Pancreasul

1.1. Noţiuni de anatomie

Pancreasul este o glandă a tractului digestiv, cu dublă secreţie internă şi externă anexa
duodenului. Formă-ne regulată asemănătoare unui ciocan. Aşezat în cavitatea abdominală
retroperintoneal la nivelul primelor vertebre lombale, se întinde de la concavitatea duodenului
până la splină, culoare roz devine roşu în timpul activităţii. Pancreasul are o direcţie uşor
ascendentă, de la dreapta spre stânga, este alungit în sens transversal şi turtit antereo- posterior.
Dimensiunile sale variază în funcţie de sex, fiind mai voluminos la bărbaţi, sau vârsta, după 50
de ani acesta descrescând progresiv. Lungimea variază între 15 şi 20 de cm, iar lăţimea maximă
este la nivelul extremităţii sale drepte unde măsoară 4-5cm.

Pancreasul este compus din trei părţi: cap, corp şi coadă.

Capul pancreasului este înconjurat de duoden, în interiorul pancreasului există mici ducte sau
tuburii care transportă lichidele produse de pancreas în ductul pancreatic. Acest canal poartă
fluidele de-a lungul pancreasului de la cap şi către duoden. Tubul biliar comun traversează prin
secţiunea capul pancreasului, transportând bila din ficat şi din vezica biliară în intestinul subţire.

Canalele biliare şi cel pancreatic se întâlnesc înainte de intrarea în duoden şi au o deschidere

comună spre intestinul subţire. Pancreasul produce sucurii şi enzime care tranversează aceste ducte
spre intestin unde se amestecă cu alimentele. Enzimele digeră grăsimile, proteinele, carbohidranţii
astfel încât acestea să poată fii absorbită de intestin. Sucurile pancreatice joacă un rol important în
menţinerea sănătăţii. Pancreasul produce insulina este preluată de sângele care irigă organele.
Insulina este foarte importantă pentru reglarea cantităţii de zahăr în sânge.

Corpul pancreasului are forma prismatic triunghiulară şi prezintă astfel trei feţe şi trei margini.
Pe faţa anterioară predomină vecinătatea capului tuberozitatea omentală, despărţită de tuberculul
omnetal al ficatului prin omentul mic. Faţa posterioară este străbătută de şanţurile arterei şi venei
splenice, iar faţa inferioară priveşte către organele din etajul submezocolic. Marginile corpului,
superioară, anterioară şi inferioară se formează prin întâlnirea felelor.

3
 Coada pancreasului continuă fără o limită netă de separarea corpului şi poate avea diferite forme
şi dimensiuni.

1.2. Noţiuni de fiziologie

Fiziologia pancreasului este de doua feluri : pancreasul exocrin şi pancreasul endocrin.

Pancreasul exocrin secretă fermenţi digestivi fiind foarte activi, secreţia lor fiind ritmată de
ingerarea alimentelor şi influenţată de cantitate.

Pe de o parte, secreţia pancreatică este influenţată pe cale sanguină, de secreţia duodenală,

iar pe altă scoarţă cerebrală intervine în secreţia pancreatică prin relaţiile nervoase . Secreţia
externă a pacientului, sucul pancreatic, este un lichid incolor cu reacţie alcalină, care conţine trei
frecvenţi: tripsina, amilaza, lipaza.

Tripsina : este un fenomen proteolitic activat de tripsinogen prin enterokinază intestinală el

continua digestia.

Amilaza sau diastaza: este o enzimă foarte activă , care transformă amidonul în maltaza în
glucoză. Lipaza intervine în saponificarea grăsimilor, care formează săpunuri cu alcalii din sucul
intestinal.

Lipaza: intervine în digestia grăsimilor, trigliceridele în glicerină şi acizi graşi. Acţiunea

lipazei asupra grăsimilor se face numai în prezenta bilei.

Pancreasul endocrine: ţesuturile endocrine sunt grupate în insule Langerhans care conţine
patru tipuri de celule.

- Celulele delta care produc somatostatină;

- Celulele F sau PP produc polipeptidul pancreatic;

- Celulele alfa care produc glucagon;

4
- Celulele beta care produc proinsulina şi peptidul C. Proinsulina este o forma inactivă de insulină
care în torentul circulator sete convertita în insulină . Celulele beta secretă insulina, care răspunde
la un nivel crescut al glucozei circulante din sânge.

Cei mai importanţi hormoni secretaţi de pancreasul endocrin sunt reprezentanţi de insulină şi
glucagon. Cea mai frecventă patologie întâlnită în practica medicală este legată de tulburarea
secreţiei de insulină, motiv pentru care explorarea pancreasului endocrin este strâns legată de
diagnosticul şi tratamentul diabetului zaharat.

Teste de laborator pentru explorarea pancreasului endocrin:

- Glicemia bazală sau a jeun ( pe stomacul gol);

- Nivelul corpilor cetonici în urină;

- Dozarea insulinei plasmatice ;

- Detectarea anticorpilor de insulină.

Se pot folosi următoarele teste:

Examen fizic şi istoricul medical-examenul fizic este efectuat pentru a depista starea de
sănătate generală, inclusiv analiza semnelor de boală.

Teste de sânge biochimice – se măsoară anumite substanţe cum ar fii biliuruna eliberate în
sânge de către ţesuturi şi organelor din organism. Dacă substanţele sunt eliminate într-o cantitate
mai mare sau mai mică decât cea normală poate prezenta un semn de boală.

Alte teste mai sunt RMN şi ECOGRAFIA ABDOMINALĂ.

5
 Capitolul ll

Noţiuni de patologie în Diabetul Zaharat

2.1. Definiţia:

Diabetul zaharat este una dintre cele mai răspândite boli cronice netransmisibile şi cea mai
frecventă boală endocrină, caracterizată prin turburări ale întregului organism, şi prin complicaţi
care afectează ochii, rinichii şi vasele de sânge. Diabetul este definit ca o boală a metabolismului
glucidic caracterizat prin hiperglicemie şi glicozurie, determinând secundar şi tulburări ale
metabolismului protidic şi lipidic. Multitudinea factorilor care pot duce la instalarea deficitului de
insulină, recent incluşi în patogenia diabetului zaharat, fac ca în prezent, diabetul zaharat să fie
considerat mai de grabă un sindrom multifactorial, a cărui terapie şi profilaxie depinde, în bună
parte, de posibilităţile de precizare a etiologiei.

2.2. Clasificarea: Diabetul zaharat este de două tipuri:

- diabet zaharat de tip unu;

- diabet zaharat de tip doi;

Diabetul zaharat de tip unu, apare la orice vârstă însă predomină la copii şi la adulţii tineri
sub 30 de ani, fiind denumit în trecut insulino-dependent sau diabet juvenil, peste 90% dintre
celulele beta pancreatice care produc insulină sunt distruse definitiv. Ca urmare producţia
pancreatică de insulină este redusă sau absentă. Persoanele cu diabet zaharat de tip unu trebuie să-
şi administreze zilnic injecţii multiple de insulină .

Diabetul zaharat de tip doi, cunoscut şi sub denumirea non-insulino-dependent, este o

afecţiune cronică care influenţează modul în care corpul metabolizează zahărul (glucoza), sursa
importantă de combustibil a organismului. În cazul diabetului de tip doi, corpul pacientului fie
rezistă efectelor insulinei un hormon care reglează circulaţia zahărului în celulele organismului,
fie nu produce suficientă insulină pentru a menţine un nivel normal de glucoză. Acest diagnostic
afectează adulţii peste 45 de ani, dar în zilele noastre apar tot mai multe cazuri de diabet de tip doi
printre copiii pe măsură ce creşte obezitatea infantilă. Nu există nici un tratament pentru

6
combaterea diabetului de tip doi cel mai indicat este să avem un mod de viaţă cât mai echilibrat,
să facem exerciţii fizice, să respectăm o dietă cat mai sănătoasă şi să încercăm să menţinem o
greutate constantă. Există o formă a bolii numită diabetul gestional. Specialiştii spun că dacă o
femeie însărcinată dezvoltă această boală diabetul gestional riscul de a se dezvolta în diabet
zaharat de tip doi este în creştere. Diabetul gestional poate să apară în ori ce stadiu a sarcinii, însă
boala este mai frecventă în a doua jumătate. Forma acestuia debutează când corpul gravidei nu
produce suficientă insulină, acel hormon care reglează nivelul de glucoză în sânge pentru a întruni
nevoile organismului în timpul sarcinii. Din păcate diabetul gestionar poate cauza probleme atât
gravidei cât şi pentru făt nu doar în timpul sarcinii, ci şi după naştere. De aceea, este bine ca boala
să fie detectată din timp şi să fie cât mai bine controlată.

2.3. Etiologia:

Etiololgia diabetului zaharat cuprinde o mulţime de factori, printre care: ereditatea,

supraalimentaţia, mai ales cu glucide, obezitatea, surmenajul nervos, sedentarismul şi afecţiuni ale
pancreasului, endocrin sau virale.

Diabetul zaharat ereditar este întâlnit la gemeni univitelini, rude apropiate, în focare familiare.
Este legat de o anumită configuraţie a sistemului, HLA şi anume la cei la care există antigenele
HALA-B15, HLA-DR4, HLA-B8. La copii, diabetul zaharat câştigat, poate fi secundar unor
infecţii epidemice, gripal, hepatic, al mononucleozei infecţioase, virusul Coxsachi B, virusul
encefalomiocarditic. Nu trebuie exclusă posibilitatea apariţiei diabetului zaharat prin deficienţă
relativă de insulină ca urmare a secreţiei unor insuline cu structura anormală sau prin rezistenţă la
insulină, ca urmare a prezenţei în plasmă a unor antagonişti ai insulinei ( unii de tip albuminic,
alţii de tip globulinic), precum şi posibilitatea producerii de anticorpi, antiinsulină sau chiar de
anticorpi, antireceptori, pentru insulină, ca într-o veritabilă boală autoimună.

2. 4. Simptomatologia : este confruntată, în general, cu două situaţii: prezenţa unor semne şi

simptome orientând spre diagnosticul de diabet zaharat la un pacient tânăr sau la un pacient în
vârstă. Simptomatologia este oarecum diferită în funcţie de criteriul vârstei, dar şi de forma clinică
. În ceea ce priveşte forma clinică, la pacienţii tineri, până la 40 de ani, predomină diabetul zaharat
insulino-dependent de tip unu, iar după vârsta de 40 de ani predomină forma de diabet zaharat
noninsulino-dependent de tip doi. Simptomele clasice de diabetul zaharat sunt împărţite în mai

7
multe părţii: poliurie, polifagie, polidipsie, precum şi eventualele complicaţii existente: retinopatie,
neuropatie, nefropatie, vasculopatie. Bolnavul se poate prezenta la medicul de familie pentru una
sau mai multe cauze subiective sau obiective evidente, supărătoare, dar există şi posibilitatea ca la
un examen biologic uzual să depistăm o hiperglicemie necunoscută de pacient şi asimptomatică
până în acel moment.

Diabetul zaharat tip unu insulino-dependent este aşa-zisul diabet „slab” ca timp
constituţional al bolnavului , debutează brusc, deseori printr-o complicaţie acută (comă), se
manifestă ca o boală severă. Examenul tegumentelor ne poate revela prezenţa foliculitei, a acneei
juvenile trenante sau a altor infecţii tegumentare. Pielea este uscată cu ţesutul subcutanat diminuat.
Bolnavii pot prezenta hepatomegalie de diverse grade. Bolnavii cu diabet de tip unu care sunt
adesea substaturali, gracili şi sensibili la îmbolnăviri, pot avea o întârziere a dezvoltării sexuale.

Diabetul de tip doi, noninsulino-dependent, apărut de obicei peste 40 de ani, ne aduce în faţa
unui bolnav mai adesea gras, obez şi sedentar. În această formă clinică data debutului este greu de
precizat. Simptomatologia clasică inconstant prezentă. Examenul complet ne poate dezvălui şi
prezenţa altor tulburări corelate cu durata de evoluţie a bolii şi cu suprapunerea fenomenelor
aterosclerotice de vârstă. Astfel putem, decala hipertensiunea la un bolnav că ar acuza şi dureri
retrosternale de tip anginos, hipoacuzie instalată destul de timpuriu ( prin afectarea nervului
acustic). Abdomenul poate fii sensibil la palpare în epigastru şi pe cadrul colic, bolnavul acuzând
diverse tulburări digestive. Putem decala tulburări de tip neurologic: diminuarea sensibilităţi
tactile, reflexe osteo-tendinoase diminuate sau abolite, dureri la manevrele de elongaţie a
sciaticului. Tulburările de troficitate ale pielii sunt exprimate prin diverse infecţii cutanate
(piodermie, furunculoze) sau prin prezenţa de plăgi atone.

Bolnavul poate cauza:

- scăderea ponderală fără cauze, evidentă deşi mănâncă parcă mai mult ca de obicei(polifagie);

- coloraţia roşiatică a obrajilor şi a buzelor, uscarea pielii cu diminuarea ţesutului subcutanat;

- cicatrizarea întârziată a celor mai uşoare plăgi, piodermite sau alte infecţii cutanate;

- astenie fizică şi psihică rezistente la terapii obişnuite;la bărbaţi: astenie sexuală, anerecţie şi alte
tulburări de dinamică sexuală;

8
- prurit vulvar supărător de obicei prin candidoză, rezistent la diverse încercări terapeutice, balanite
sau alte infecţii genitale, genito-urinare;

- diverse tulburări oculare, gastro-intestinale, cardiovasculare, sindrom de ischemie periferică,

nevralgii de tip sciatic;

- turburări comportamentale.

Poliuria este prezentă în aproximativ 66% din bolnavi ca fiind cea mai precoce. Polidipsia, uneori
nocturnă, o urmează în mod logic; iar polifagia poate chiar lipsi.

Triada simptomatică de diabet zaharat este mai frecventă în diabetul zaharat de tip unu. În afara
simptomelor sus enumerate revelatoare pentru un diabet zaharat instalat, diabetul poate debuta şi
în mod brutal, printr-un incident care ne aduce în faţa unei come diabetice, fie la un bolnav
necunoscut, nedepistat, netratat, fie cu ocazia unei infecţii intercurente ( mai ales în diabet zaharat
de tip unu), sau cu ocazia unui infarct miocardic (mai ales diabetul zaharat de tip doi).

Simptomele trebuie să precizeze şi eventualele modificări biologice anterioare, neluate in seamă

de bolnav: uroculturi pozitive în mod frecvent, urinii decolorate cu densitate mare, valori glicemice
la limita superioară a normalului sau chiar anormal de ridicate cu ocazia unor dozări a jeun sau în
cadrul TTGo, mai ales în timpul unei sarcini, după o infecţie, stres sau un puternic infarct sau
eventual în timpul unei obezităţi actualmente remisă. Tot prin simptome ne putem orienta spre un
eventual candidat la diabetul zaharat clinic manifest, prin decelarea unor antecedente
eredocolaterale pozitive pentru diabetul zaharat: rude apropiate de gradul unu care au diabet
zaharat.

2. 5. Diagnosticul
Diagnosticul precis de diabet trebuie stabilit numai pe baza analizelor de sânge, determinarea
nivelului plasmatic, glucoza (glicemia) pe nemâncate, dimineaţa este de 135 mg%ml sau 7,9
mmol/l(milimol pe litru) reprezintă un diagnostic pozitiv de diabet. În unele ţări dezvoltate mulţi
pacienţi sunt diagnosticaţi prin teste screening, alţii sunt diagnosticaţi pentru prima oară când
dezvoltă complicaţii specifice diabetului , cum ar fii: infarctul miocardic (atac de cord), retinopatie
(suferinţă oculară) sau un ulcer al piciorului.

9
 În stabilirea diagnosticului, urmele injecţiilor de insulină, reflexele osteotendioase sunt
exagerate iar semnul Babinski poate fi pozitiv. Absenţa glicozuriei este un argument sugestiv la
un bolnav cunoscut diabetic, inconştient, despre care se ştie că îşi administrează insulină.
Diagnosticul se face cu alcoolismul, cu coma diabetică, traumatismele, intoxicaţiile, uremia,
epilepsia, luesul sistemului nervos central, malaria, boala Addison.
Diagnosticul diferenţial al unui hiperglicemic de diabet cu alte cauze de hiperglicemie se vor
efectua teste speciale.
Glicozuria este indiciul obişnuit care pune diagnostic de diabet zaharat, apariţia ei făcându-se
în urma glicemia depăşeşte 1,40- 1,60 grame la mie. Normalitatea ei fiind sub 0,1%. Glicozuria
trebuie căutată în urina bolnavilor, recoltată la două ore după un prânz copios. Prezenţa acesteia în
urină se întâlneşte în diabetul renal, în leziunile intracraniene şi şoc. O glicozurie şi o hiperglicemie
poate simula un diabet necomplicat apărut în boli de hipofiză, bolnavii trebuie trataţi în consecinţă.
Injectările cu adrenalină pot determina apariţia unei hiperglicemii şi unei glicozurii trecătoare. În
leziunile intracraniene, infecţiile cerebrale şi în hemoragiile cerebrale pot apărea hiperglicemii şi
glicozurie.

2. 6. Evoluţie:

Diabetul zaharat este caracterizat prin hiperglicemie şi glicozurie, poliurie, polidipsie, polifagie şi
scăderea în greutate reprezentând un stadiu foarte avansat al bolii.

Boala se evaluează în patru stadii:

a) Prediabet sau diabet potenţial, încadrându-se persoanele cu ambii părinţi diabetici sau unul
dintre părinţi cu rude diabetice, femeile care au născut un copil de peste 4kg, cele cu
avorturi spontane, cu glicozurie şi persoanele obeze.
b) Diabetul latent corespunde perioadei când testul de toleranţă la glucoză şi cortizon este
pozitiv cu aspect patologic.
c) Diabetul chimic asimptomatic sau subclinic în care curba hiperglicemiei provocă
evidenţial boala.
d) Diabetul zaharat clinic manifest caracterizat prin hiperglicemie a jeun cu poliurie,
polidipsie, glicozurie şi scădere în greutate. Trecerea de la un stadiu la altul poate să nu

10
 apară deloc, să evolueze foarte lent, să fie rapidă sau chiar explozivă. Ultima posibilitate
întalnită mai ales la copii.

2. 7. Prognostic:

Prognosticul diabeticilor s-a îmbunătăţit, rata mortalităţii cauzate de diabetul de tip doi a rămas
de aproape cinci ori mai mică faţă de populaţia generală. Leziunile renale apar la circa 25% din
pacienţi-insuficienţa renală reprezentând o cauză majoră de deces. Prognosticul pentru diabetul
zaharat de tip doi este dificil de evaluat deoarece multe din cazuri rămân diagnosticate. Deşi, rata
mortalităţii creşte cu 40% în cazul pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2, decesul survenind de mai
multe ori prin infarct miocardic sau insuficienţă renală. Scăderea în greutate prin reducerea
aportului caloric, sete factorul principal pentru ameliorarea bolii reparaţia greutăţii face posibilă şi
reapariţia bolii. Diabeticii sunt expuşi unei furunculoze simple sau antracide, denutriţiei şi
turberculozei. Complicaţiile cele mai frecvente sunt modificările cronice: afecţiuni vasculare, ale
extremităţilor, nefropatii şi neuropatii diabetice. Cea mai frecventă cauză o constituie afectarea
coroanelor ducând la decesul diabeticului.

După descoperirea insulinei, durata de viaţă a unui pacient diabetic s-a apropiat de durata
normală a unui om perfect sănătos.

2. 8. Tratamentul diabetul zaharat:

Tratamentul diabetului zaharat este format dintr-un complex de măsuri ingieno-dietetice şi

medicamentos ce trebuie urmate cu rigurozitate, toată viaţa, sub supravegherea periodică clinico-
biologică a mediului. Bolnavul trebuie să fie conştient de maximă importanţă pe care o are regimul
alimentar, de faptul că terapia cu insulină sau antidiabetice orale este o terapie de substituţie, care
nu se întrerupe niciodată. De asemenea, trebuie avizat asupra posibilelor ascendente, incidente,
reacţii adverse, complicaţii ce pot surveni chiar în timpul unei terapii foarte corecte şi riguros
administrate.

Regimul alimentar: reprezintă prima şi cea mai importantă măsură terapeutică pentru
echilibrarea diabetului zaharat, pentru a asigura o bună creştere şi dezvoltare a copilului diabetic
şi o perioadă cât mai îndepărtată a apariţiei complicaţiilor la diabetul adult. Regimul alimentar
trebuie astfel calculat încât să asigure un aport echilibrat, optim al principiilor alimentare, în funcţie

11
de starea de sănatate, sex, vârstă, condiţiile de muncă şi viaţă. Astfel, un om ce prestează o muncă
sedentară necesită 30-35 de calorii/kilocorp, un om care are o activitate de intensitate medie
necesită 35-40 de calorii/kilocalocorp pe zi, iar pentru o muncă foarte grea sunt necesare 50-60 de
calorii/kilocorp pe zi. După vârsta de 45-50 de ani, din cantitatea calorică globală trebuie redus
10%.

Raţia calorică zilnică nu este mult diferită la diabetic faţă de omul sănătos, ceea ce se modifică
este repartiţia principiilor alimentare, care la diabetic trebuie să cuprindă: 40% din raţia zilnică
glucide, 20% proteine, 40% lipide. Corespondenţa fiecărui aliment în principii alimentare este
înscrisă în tabele şi grafice pe care bolnavii diabetici trebuie să le posede şi să ştie să le folosească,
în felul acesta vor fi mai puţin dependenţi de un cadru sanitar şi mai puţin afectaţi de starea de
infirmitate psihică pe care ar putea-o avea.

Stabilirea exactă a regimului alimentar se face în spital şi se ajustează în ambulatoriu de către

specialistul profilat, în funcţie de conţinutul în hidrocarbunanţi a fiecărui aliment şi de toleranţă la
glucide a bolnavului. Toleranţa de glucide a diabetului se realizează prin administrarea unui regim
cu o cantitate fixă, cunoscută, de hidrocarbonaţi, timpul de 2-3 zile şi măsurarea zilnică a
glicozuriei 24 ore. Se face media aritmetică a cantităţii de glucoză eliminată renal. Toleranţa la
glucide reprezintă diferenţa dintre glucidele ingerate şi cele pierdute prin urină media celor 2-3
zile, din care se mai scad, dacă este cazul, glucidele echilibrate prin administrare de insulina câte
2 g glucoză pentru fiecare U de insulină. Alimentele prescrise sunt apreciate în funcţie de
conţinutul lor în hidrocarbonate, spre exemplu:

 5% hidrocarbonate: varză, conopidă, spanac, ştevie, andive, ardei graşi, vinete, dovlecei ,
fasole verde, castraveţi, roşii;
 10% hidrocarbonate: legume:- morcovi, ceapă, praz, sfeclă, ţelină;
 fructe:- căpşuni, mere, piersici, vişine, cireşe, gutui;
 12% hidrocarbonate- mămăligă;
 20% hidrocarbonate- legume: cartofi, fasole uscată, linte fiartă, mazăre boabe fiartă;
 fructe:- banane, prune uscate, struguri.

În general regimul alimentar unui diabetic conţine 200-250g glucide zilnic, la cei
normoponderali şi doar 150g glucide zilnic la cei supraponderali. Mesele sunt administrate la 20-

12
30 minute după priza de insulină. Dacă se administrează insulină lentă sau semilentă sunt necesare
5-6 mese pe zi. Aportul de fructe şi legume nu trebuieneglijat datorită cantităţilor importante de
săruri şi vitamine pe care le conţin.

Insulinoterapia : este una din măsurile terapeutice adjuvante regimului ingienodietetic ce se

aplică obligator în diabetul zaharat insulino-dependent. Reprezintă o atitudine substitutivă a
deficitului relativ sau absolut al secreţiei endocrine de insulină pancreatică. Insulinele pot fii cu
acţiune rapidă sau întârziată. Cele cu acţiune rapidă (insulino ordinară)sunt extrase din pancreasul
de vacă sau porc si apoi cristalizate pentru purificare. Avantajul unei acţiuni rapide instalate (la
20-30 se minute după injectarea subcutanată) este contracarat de eventuala putere
antigenică,(proteine străine) şi de necesitatea de a fi administrate în mai multe prize zilnice.
Insulina ordinară este, însă , singurul preparat de ales în cazurile de urgenţă, come hiperglicemice,
când se administrează; acţiunea începe imediat, atinge maxim 30-60 de minute şi dispare după 90
de minute. Preparatele se găsesc în comerţ sub formă de flacon a 5 ml, echivalent cu 40U.I./ml,
se păstrează la rece, dar se injectează după o uşoară încălzire pentru a nu produce dureri la locul
de injectare. Administrarea pe os a insulinei ordinale nu este posibilă, fiind distrusă de pH-ul
gastric şi enzimele proteolitice. Necesarul zilnic de insulină se calculează in funcţia de glucoza
eliminată renal în 24 de ore(glicozurie),ştiind că fiecare unitate de insulină ajută metabolizarea a
2 g de glucoză; dar se păstrează o glicozurie de control, de 10-15g/24 ore, necesară pentru a evita
riscul hipoglicemiilor neprevăzute, mai ales nocturne. Cele 3 prize care se împarte cantitatea totală,
zilnică sunt inegale: mai mari dimineaţa şi la prânz, mai mică seara. Dacă necesarul zilnic de
insulină depăşeşte 70-80 U.I. este indicată folosirea unei forme de insulină cu acţiune lentă.
Acestea pot fi: cu acţiune intermedială (komb Insulin, Insulina Novo Semilentă) sau cu acţiune
prelungită Protamin-Zinc-Insulina, Zinc-Insulina).

Modul complex de preparare biochimică a acestor insuline le conferă avantajul unei acţiuni
mai prelungite la o unică administrare sau cel mult la două administrări zilnice. Astfel protamin-
zinc-insulina îşi începe acţiunea la 2 ore după injectare şi va dispărea după 18-20 de ore, insulina
monocomponent-semilentă îşi începe acţiunea la o oră după administrare şi dispare după 2-16 ore.

În legătură cu administrarea injectabilă a insulinei există câteva probleme practice, şi anume:

flaconul se păstrează la rece , dar se încălzeşte uşor şi se agită bine înainte de administrare; seringa
de 1-2 ml, special folosită în administrarea insulinei, trebuie foarte bine sterilizată după fiecare

13
întrebuinţare; injectarea se face imediat după ce s-a tras produsul în seringă, subcutanat(se poate
administra doar insulina ordinală); locul injecţiei după ce sa dezinfectat cu alcool, se lasă puţin să
se usuce(alcoolul inactivează insulina).

Sunt posibile unele accidente sau incidente în cursul terapiei cu insulină: reacţii alergice mai
puţin la extrasul pancreatic de bovine, hipoglicemie, lipodistrofie atrofică sau hipertrofică în locul
injectării, insulinorezistentă, aceste neajunsuri pot fi evitate printr-o corectă administrare alegerea
judiciară a preparatului examenul complet al bolnavului pentru a depista eventualele cauze ce pot
justifica insulino-rezistenţa(suprainfecţii, hipertiroidism, dezechilibru ionic, apariţia de anticorpi
antiinsulină, schimbarea frecventă a locului de inoculare).

2. 9. Complicaţii:

Toate tipurile de diabet au simptome şi complicaţii similare. Complicaţiile de termen lung sunt
de ordin vascular şi neurologic. Problemele vasculare sunt de două tipuri: macrovasculare şi
microvasculare, cele macrovasculare sunt reprezentate de maladia cardiovasculară (infarct) şi
accidentul vascular cerebral(AVC); problemele microvasculare sunt nefropatia diabetică, maladie
renală gravă, şi retinopatie diabetică(problema care constă într-o alertare continuă şi uneori brutală
a retinei, fapt care conduce la orbire). O altă categorie de complicaţii tardive ale diabetului sunt
cele de ordin neurologic şi anume neuropatia diabetică. Acestea se manifestă în pierderea senzaţiei
şi simţului în membrele inferioare(picioare) şi dureri neuropatrice (senzaţii de durere, arsură în
picioare, fără cauze imediate externe).

Complicaţiile diabetului se împart în două mari categorii, în complicaţii acute şi complicaţii

cronice. În orice complicaţie acută a bolnavului diabetic, se dezechilibrează schema terapeutică,
făcând să crească doza de insulină. Complicaţiile cronice sunt datorate scăderii rezistenţei
organismului şi modificărilor multiple la nivelul vaselor. Leziunile sunt denumite macro- sau
micro-angiopatie apărând complicaţii oculare, renale, nervoase, osoase.

14
 CAPITOLUL lll

Planuri de îngrijire

Prezentarea cazurilor clinice:

Cazul 1

Date generale:

 Iniţialele pacientului: B. Ş
 Vârsta:87ani
 Sex: Masculin
 Starea civică: Căsătorit
 Statutul social: Inginer
 Domiciliul: Mediul rural
 Locuieşte cu: Soţia
 Nivelul de informaţie şi cultură: Mediu

Stil de viaţă:

 Alcool: Frecvent
 Tutun: Frecvent
 Droguri: Nu
 Cafea: Frecvent
 Dietă: Normocalorică; Greutate: 90kg; înălţime: 1,75m
 TA: 115/75mmHG; Puls: 88 bătăi/min, ritmic
 Semne particulare: Nu prezintă
 Alergii cunoscute: Nu prezintă
 Antecedente patologice: Nu prezintă
 Antecedente patologice: Tata-HTA; Mama-DIABET

Prezentare de caz (culegere de date):

 Diagnostic medical: Coma diabetică hiperosmolară

15
Motivele internării:

● Pacientul prezintă: sete excesivă, gură uscată, creşterea urinării, greaţă, febră, somnolenţă,
cataractă, retinopatie diabeticăconfuzie, halucinaţii, pierderea vederii.

Investigaţii paraclinice:

 Glicemie
 Glucozurie
 Centonurie
 Radiografia pulmonară
 ECG
 Ccho-cord
 Echi-abdominal

Planurile de nevoi afectate sunt:

 Nevoia de a bea şi a mânca

 Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele
 Nevoia de a menţine temteratura corpului în limite normale
 Nevoia de a comunica.

16
NEVOIA DIAGNOSTI OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVEN EVALUARE
AFECTAT C DE PROPRII ŢII
Ă NURSING DELEGATE
NEVOIA Sete excesivă Asigurarea unui Instruiesc pacientul să Administrez În urma
DE A BEA Gurâ uscată regim alimentar nu mănânce şi să nu medicaţia intervenţiilor
ŞI A Greaţă strict . consume lichde indicată de acordate
MÂNCA Pacientul şă fie dimineaţa. Sfătuiesc către medic pacientul a înţeles
echilibrat pacientul să renunţe la cu glucoză şi regimul igieno-
hidroelectrolitic fumat şi alcool insulină. dietetic.
.Supraveghez pulsul,
TA, respiraţia,
semnele de hidratare
şi greutatea corporală.
Fac bilanţul hidric
zilnic între lichidele
ingerate şi cele
eliminate.A doua zi
după intervenţie
servesc pacientul cu
alimente la o
temperatură moderată,
la ore regulate şi cu
aspect
atrăgător.Explorez
preferinţele
pacientului asupra
alimentelor permise.
Alimentez pacientul
parenteral-perfuzii cu
glucoză după
intervenţie.

17
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII PROPRII INTERVENŢI EVALUA
AFECTATĂ DE NURSING I DELEGATE RE

NEVOIA DE Complicaţia Pacientul să Ajut pacientul să îşi Nu prezintă În urma

A FI CURAT, oculară: aibă efectueze tualeta şi să se complicaţii investigaţi
DE A cataracta, tegumentele dezbrace şi să se îmbrace ilor
PROTEJA retinopatia curate, placa după efectuarea toaletei. acordate
TEGUMENTE diabetică. pansată. pacientulu
Asigur pacientului
LE ŞI i prezintă
lenjerie corporală şi de pat
MUCOASELE tegumente
curată şi uscată.
curate,
Instruiesc pacientul lenjerie
referitor la respectarea curată,
regurilor de igienă plagă cu
corporală. pansament
schimbat.
Schimb pansamentul post
operatoriu ori de câte ori
este nevoie . Informez
pacientul în legătură cu
importanţa menţinerii
curate a tegumentelor
pentru prevenirea
îmbolnăvirilor. Ajut
pacientul să-şi schimbe
atitudinea faţă de aspectul
său fizic şi faţă de
îngrijirilor igienice.

18
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING PROPRII DELEGATE

NEVOIA DE A Transpiraţii Pacientul să Recoltez sânge Nu prezintă În urma

MENŢINE abundente. aibă pentru complicaţii intervenţiilor
TEMPERATURA temperatura cercetarea acordate
CORPULUI ÎN corpului în glicemiei, starea
LIMITE limite hemogramei, pacientului
NORMALE fiziologice hematocritului. este
îmbunătăţită.
Pacientul
prezintă febră
crescută peste
limitele normale
intervin cu
comprese reci
pentru a ajunge
la o temperatură
constantă.

Asigur un climat
confortabil.

Administrez
medicamentaţia
recomandată de
medic:
antibiotice,
antitermice.

Aerisesc
încăperea.

19
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVEN EVALUARE
AFECTATĂ DE DURSING PROPRII ŢII
DELEGATE

NEVOIA DE A Existenţa Îmbunătăţirea Învaţă pacientul să Administrez În urma

COMUNICA sentimentului comunicării utilizeze mijloacele medicaţia intervenţiilor
de teamă şi cu cei din de comunicare recomandată acordate,
neputinţă. jurul sau. conform de medic. starea
posibilităţilor sale. pacientului s-
Anxietate. Echilibrarea
a ameliorat iar
psihică a Asigur un mediu de
Lipsa dorinţei respectul de
pacientului. securitate liniştit.
de comunicare. sine a crescut.
Câştigarea Cercetez posibilităţile
încrederii de comunicare ale
pacientului. pacientului.

Îi explic pacientului
că starea de sănătate
actuală este
temporală.

Încurajez familia să
comunice şi să îl
susţină moral pe
pacient.

Asigur psihoterapie
prin explicarea
operaţiei, precum şi
implicaţiile sale .

20
Cazul 2

Date generale:

 Iniţialele pacientului: G. Ş.
 Vârsta: 68 ani
 Sex: Masculin
 Starea civilă: Căsătorit
 Statut social: Mecanic
 Domiciliul: Mediu urban; bloc- apartament cu patru camere
 Locuieşte cu: Soţia
 Nivel de informaţie şi cultură: Mediu

Stil de viaţă:
 Alcool: Uneori
 Tutun: Uneori
 Droguri: Nu
 Cafea: Frecvent
 Dietă: Regim alimentar; Greutate: 70kg ; Înălţime:1,75m
 TA:150/90mmHg; Puls: 87 bătăi/minut, ritm
 Semne patologice: Nu prezintă
 Alergii cunoscute: Nu prezintă
 Antecedente patologice: Nu prezintă
 Antecedente heredo-colaterale: Tata- Cancer gastric; Mama Diabet

Prezentare de caz (culegere de date)

 Diagnostic medical: Comă hipoglicemică

 Motivele internării: vorbire defectuasă, limbă prăjită, greaţă, vărsături, tremurăturii,
sângerării, astenie fizică, tahipnee, respiraţie kussmaul, dureri epigastrice.

21
Investigaţii paraclinice :

 Glicemie
 Creatinină
 Glucoza
 Peptid C
 Hemoglobina glicata (Hb A1c)
 Uree
 EKG

Principalele nevoi afectate sunt:

 Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie

 Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
 Nevoia de a comunica
 Nevoia de a elimina

22
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING PROPRII DELEGATE

NEVOIA DE Pacientul Oprirea Aşezăm Administrăm În urma

A RESPIRA presintă: epistaxisului. pacientul în medicaţia intervenţiilor
ŞI DE A respiraţie decubit dorsal, prescrisă de pacientul a
Pacientul să
AVEA O kussmaul, cu capul în către medic. luat în
prezinte
BUNĂ tahipnee hiperextensie. considerare
rezistenţă
CIRCULAŢIE tot ce ia
crescută faţă Comprimă cu
recomandat
de infecţie. policele, pe
medicul.
septul nazal,
nara care
sângerează timp
de 5-10
minute.Aplicăm
comprese reci pe
frunte, nas sau
ceafă.

Recomandăm
pacientului să
nu-şi sufle
nasul.

Învăţăm
pacientul, să
evite
schimbările
bruşte de
temperatură.

23
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVEN EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING PROPRI ŢII

DELEGAT
E

NEVOIA DE Pacientul Pacientul să Instalăm pacientul în Tratamentul În urma

A SE MIŞCA prezintă: aibă o pat, respectând prescris de intervenţiilor
ŞI A AVEA tremurăturii, postură poziţiile anatomice medic este efectuate
O BUNĂ astenie fizică. adecvată. ale diferitelor ca pacientul starea
POSTURĂ segmente ale să mănânce pacientului sa
Să nu
corpului. alimente şi ameliorat.
prezinte
să consume
complicaţii Folosim utilajele
sucuri
ca: escare de auxiliare de confort
bogate în
decubit, pentru a menţine
zahar. Si să-
anchiloze, poziţia anatomică.
şi
contracturi.
Schimbăm poziţia administrez
bolnavului la un e injectarea
interval de 2 ore. cu
Verificăm pielea în glucagon.
regiunile cu
proeminenţe osoase
odată cu schimbarea
poziţiei.

Efectuăm poziţi
pasive şi active
(după caz).

24
NEVOIA DIAGNOSTI OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVEN EVALUARE
AFECTATA C DE PROPRII ŢII
NURSING DELEGATE

NEVOIA DE Vorbire Pacientul să Explorez Administrez În urma

A defectuasă. folosească împreună cu medicaţia intervenţiilor
COMUNICA mijloace de pacientul prescrisă de efectuate
comunicare mijloacele de medic. bolnavul are
adecvate comunicare. o comunicare
stării sale. bună.
Învăţ pacientul
să menţină
integritatea
simţurilor.

Învăţ pacientul
să menţină
legătura cu
familia.

Să utiliyeye
mijloacele utile
de exprimare a
sentimentelor a
emoţiilor.

Să aibă o
atitudine de
receptivitate şi
de încredere în
alte persoane.

25
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢIILE INTERVEN EVALU
AFECTATĂ DE NURSING PROPRII ŢII ARE
DELEGATE

NEVOIA DE Greaţă, Pacientul să fie Administrez zilnic Administrez În urma

A ELIMINA Vărsături, echilibrat bilanţul hidric, antiseptice intervenţi
Sângerări. hidroelectrolitic măsurând cu urinare, ilor
şi acidobazic. seriozitate ingestia şi sulfamide, medicale
excreţia. Cântăresc antibiotice, putem
Să nu prezinte
zilnic pacientul. conform spune că
complicaţii
antibiograme pacientul
urinare. Corectăm
i, la indicaţia este stabil
dezechilibrul hidric,
medicului. electroliti
prin hidratare sau
c.
reducerea aportului
de lichide şi
electroliţi, în funcţie
de inogramaserică şi
urinară. Recoltăm
urina pentru examene
bacteriologice şi
chimice. Asigur
igiena corporală
riguroasă.

Servesc pacientul la
pat când este cazul cu
urinar şi bazinet.

Schimb lenjeria de
pat şi de corp ori de
câte ori este necesar.

26
Cazul 3

Date generale:

 Iniţialele pacientului: P.A

 Vârsta: 59 ani
 Sex: Masculin
 Stare civilă: Căsătorit
 Statut social: Electrician
 Domiciliul: Mediu urban; Bloc-apartament cu trei camere
 Locueşte cu: Soţia
 Nivel de informaţie şi cultură: Mediu

Stil de viaţă:

 Alcool : Uneori
 Tutun : Frecvent
 Droguri : Nu
 Cafea : Frecvent
 Dietă: Normocalorică; greutate 85 kg; Înălţime: 1,75 m
 TA : 115/85mmHG; Puls: 75 bătăi/minut, ridmic
 Semne particulare: Nu prezintă
 Alergii cunoscute: Nu prezintă
 Antecedente patologice: Nu prezintă
 Antecedente heredo-colaterale: tata cancer gastric

Prezentare de caz ( culegere de date) :

 Diagnostic : Comă diabetică (CAD )

 Motivele internări: Pacientul prezintă dureri abdominale, senzaţia de somn în mod
constant, piele uscată , febră, greaţă, vărsături, dificultate de respiraţie, miros de fructe în
respiraţie, stare de cunoştinţă alterată, confuzie.

27
Intervenţii paraclinice:

 Glicemie
 Glucoză
 Ecografie abdominală

Principalele nevoi afectate sunt:

 Nevoia de a dormi şi a se odihni

 Nevoia de a bea şi a mânca
 Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
 Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele

28
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢI EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING PROPRII I DELEGATE

NEVOIA DE Insomnie , Pacientul Menţin condiţiile Administrăm Pacientul a

A DORMI ŞI anxietate, trebuie să necesare somnului, medicamentul avut un somn
DE A SE perturbări ale prezinte un respectând dorinţele medicamentos. cu treziri
ODIHNI somnului. somn şi deprinderile fercvente în
calitativ şi pacientului. Observ cursul nopţii.
cantitativ în dacă perioadele de În urma
limite relaxare, odihnă intervenţiilor
fiziologice sunt în raport cu efectuate am
de 7-8 ore pe necesităţile reuşi să-i
noapte. organismului şi redăm
întocmesc un pacientului
Evaluare la
program de odihnă un somn
24 de ore.
corespunzător odihnitor.
organismului.
Înlătur stimulii
externi: auditivi,
vizuali ce ar putea
perturba somnul
pacientului. Învăţ
pacientul să
practice tehnici de
relaxare, exerciţii,
respiratorii cu 5-10
minute înainte de
culcare.

29
NEVOIA DIAGNOSTI OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVEN EVALUARE
AFECTAT C DE PROPRII ŢII
Ă NURSING DELEGATE

NEVOIA Greaţă Pacientul să Aerisesc salonul Administrez În urma

DE A BEA recâştige înaintea fiecărei medicaţia cu intervenţiilor
Regim
ŞI A apetitul treptat. mese. soluţi acordate
Vărsături
MÂNCA Pacientul să electrolictică, pacientului a
alimentare Prezint meniul
aibă o ser glucozat, înţeles
atractiv pe o tava
alimentaţie vitamine. importanţa
protejată cu un
corespunzătoar regimului
şervet curat. Ajut
e cantitativ şi hidric,
pacientul să adopte o
calitativ. respectând
poziţie comodă cu
regimul
Evaluarea partea cefalică a
alimentar
zilnică. patului ridicată. Pe
impus de
timpul vărsăturilor
boală.
suprim alimentaţia
pe cale orală şi
alimentez parenteral
cu glucoză izotonică,
vitamine, soluţie de
electroliţi.

Regimul alimentar
este etapizat
cuprinde supe de
orez strecurate, supe
mucilaginoase.

30
NEVOIA DIAGNOSTI OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢ EVALUAR
AFECTATĂ C DE PROPRII II E
NURSING DELEGATE

NEVOIA DE Transpiraţii Evaluare la Asigur temperatura Administrez În urma

A MENŢINE reci, două zile. camerei de 20-22de C medicamentul intervenţiilo
O abundente, celsius şi a apei 37- prescris : r acordate
TEMPERATU localizate la 38de grade C antibiotice, pacientul se
RA nivelul favorabilă efectuării corticozi, află în stare
CORPULUI axilei, toaletei zilnice. analgezic. stabilă.
ÎN LIMITE palmelor.
Asigur îmbrăcăminte
NORMALE
uşoară şi comodă.

Învăţ pacientul să
poarte şosete din
bumbac (absorbante)
şi să le schimbe
freecvent.

Educ pacientul să-şi

menţină igiena
riguroasă a plicilor şi
spaţiilor interdigitale.

Conştientizez
pacientul în legătură
cu importanţa
menţinerii curate a
tegumentelor, pentru
prevenirea
îmbolnăvirilor.

31
NEVOIA DIAGNOSTI OBIECTIV INTERVENŢ INTERVENŢ EVALUAR
AFECTATĂ C DE E II PROPRII II E
NURSING DELEGATE

NEVOIA DE A Diaforeza Pacientul să Explorez În urma

FI CURAT, prezinte obiceiurile intervenţiilo
Prezintă
ÎNGRIJIT, DE A tegumente pacientului în r curente
dureri
PROTEJA şi mucoase legătură cu pacientul
colicative în
TEGUMENTEL curate. cunoaşterea şi prezintă
regiunea
E ŞI respectarea tegumente şi
epigastrică.
MUCOASELE normelor de mucoase
igienă. curate.

Planific un
program de
igienă cu
pacientul
adaptat la
starea sa
fizică.

Observ modul
în care
pacientul îşi
efectuează
toaleta zilnică.

32
 Concluzie

Boala nu vine întîmplător, datorându-se unor încălcări ale legilor naturii într-o anumită
perioadă din viaţa unei persoane, această bolă apare la orice vârstă şi uneori poate fii şi moştenită,
aceasta poate apărea şi stilului de viaţă ne sănătos. Dr. Selyei a studiat timp de 30-40 de ani bolile
produse de stilul de viaţă, devenind expert pe plan mondial privind stresul şi bolile asemănătoare.
În laborator, aceasta experimentează multe feluri de stres cum sunt frigul şi oboseala prelungită,
descoperind că organismul se adaptează , acomodează cu schimbări în tensiunea arterială, în
circulaţia şi compoziţia sângelui, pupila se dilată, muşchii devin tensionaţi, gura se usucă,
schimbându-se şi elasticitatea pielii. Toate acestea şi multe modificări solicitând energie de la corp
şi creier.

Glandele suprarenale se adaptează şi ele eliberând hormoni ai stresului. Stresul accelerează

evoluţia celor mai multe boli, făcându-le mai dificile şi dureroase. El joacă cu siguranţă un rol
foarte important şi în apariţia diabetului şi sindromului hipoglicemic. Diabetul, sindromul
hipoglicemic şi bolile coronariene sunt astăzi cele mai des întâlnite în Statele Unite ale Americii,
cauza fiind stilul de viaţă nesănătos. Persoanele cu diabet sunt de două ori mai mult predispuse
bolilor de inimă decât cele nediabetice, riscul fiind cauzat de: hipertensiune, colesterolul ridicat şi
ateroscleroză. Ţinerea diabetului sub control include reducerea tuturor factorilor de risc
colesterolului ca:

- Stăpânirea stresului prin exerciţii fizice şi relaxante.

- Reducerea cantităţii de coresterol prin folosirea unei diete fără produse de origine animală.
- Reducerea tensiunii arteriale prin exerciţiu fizic şi dietă relaxantă.
- Renunţarea la fumat, fumatul intensificând riscurile în cazul diabetului.

33
BIBLIOGRAFIA

1. ,, Medicină internă pentru medii,, Corneliu Borundel, 2009-2010, editura ALL.

2. ,, Boli metabolice,, Dr. Aurel, Popescul-Bălceşti, 2002, Editura Triunf.

3. ,, Revista medicală,, Interiorul corpului uman ,, 2010, De Aostini.

4. ,, Diabetul zaharat, mod de viaţă şi tratament,, Micul Ion, Editura Medicală, Bucureşţi, 1985.

5. ,,Diabetul şi sindromul hipoglicemic-fapte, descoperiri şi tratamente naturale,, Agata

M.Thrash, Calvin L. Thrash, Editura a 3-a, revista Bucureşti: Alege viaţa publishing, 2005.

6. ,, Gid de nursing,, Lucreţia titirică.

7. ,, Cartea asistentului medical (Tehnici îngrijirii bolnavului),, Carol Mozes, Ediţia Medicală
Bucureşti, 1997.

8. ,,Shearman P. R. Diabet în pregnancy, Med. J. Aust., 1987, 146,181.

9. ,, Basdevant A., Barzic le. M., Guygrand B. La adolescentul diabetic, Presa Media 1985.

10. ,, Bruceg. D,. Clark E. M. Campbel V. L., Crishlom J. D. Insulino terapie la pacienţii cu
diabet non-insulino-dependent controlat slab, Med.J. Aust,. 1987, 146.

11. ,, Labadie M,. Vinent G. Valoarea dozajului proteinelor glucozei derice în dia-betologie.
Bordeaux Med,. 1998

34