DIABET ZAHARAT TIP II

Student: Claudiu Melinte

Clasa 1 A, Grupa 2
Capitolul 1.Anatomia si fiziologia pancreasului

Pancreasul este o glanda anexata tractului digestiv, de natura mixta, alcătuit din doua componente,
exocrina si endocrina, ale căror activități desfășurate in paralel aloca întregului organ multiple roluri
importante in contextul digestiei si metabolismului.

Are formă neregulată asemănătoare unui ciocan. Culoarea – roz- cenușie devine roșie în timpul activității.
Suprafața a are aspect lobular. Consistența relativ fermă, dar elastică ceea ce face ca organele din vecinătate
să-și lase amprenta pe pancreas. Este friabil, se rupe ușor. În secțiune are aspect cărnos.

Structura pancreasului

Pancreasul este o glandă amficrină (mixtă) cu secreție exocrină și endocrină. La periferie glanda are o
capsulă conjunctivă subțire, slab dezvoltată, care continuă în interiorul organului formând septuri
conjunctivo-vasculare slab dezvoltate, care separă incomplet lobii

În structura glandei pancreatice se disting două pârți componente: masa principală (cu funcție exocrină) și o
parte mai mică (cu funcție endocrină, formată din insulițe de celule dispersate în țesutul exocrin - insulele
Langerhans). Pancreasul exocrin reprezintă 97-98% din volumul glandei și este format din acini de
formă sferică sau ovoidală, asemănători cu cei din carotidă. Celulele acinare secretă o soluție apoasă cu
electroliți și enzime. Produsul de secreție se varsă în ductele intercalare, unde se adaugă bicarbonatul
și apa. Din aceste ducte ajunge în canalul Wirsung și în duoden, la majoritatea oamenilor prin ampula lui
Vater, împreună cu bila.
Pancreasul endocrin

Acesta este reprezentat de insulele lui Langerhans, răspândite difuz în țesutul exocrin. Constituie 1-3% din
volumul glandei și sunt mai numeroase la nivelul cozii. Insulele sunt formate din cordoane celulare între
care se găsesc capilare, la periferie sunt înconjurate de o rețea reticulo-capilară.

Pancreasul exocrin

Sucul pancreatic este secretat de celule acinare ale pancreasului exocrin. Este un lichid limpede, uneori
cu conținut de mucus care se adaugă în canalele excretoare cu un ph 8, la om se elimină zilnic o
cantitate de 200-800 ml. Conține substanțe anorganice, cea mai importantă fiind bicarbonatul (care îi
conferă caracterul alcalin) și substanțe organice (componentul cel mai important fiind enzimele).

Insulina este un hormon, secretat de insulele lui Langerhans, ce participă la metabolismul glucidelor.
Insulina are o acțiune antagonistă glucagonului si este compus din 2 lanțuri peptidice, formate din 20 -
30 aminoacizi, unite între ele prin 2 legături bisulfidice. Moleculele de insulină sunt asemănătoare la
mamifere, astfel încât mulți bolnavi de diabet sunt tratați cu insulină extrasă de la porci. Aceste molecule
tind să formeze dimeri în soluție.

Insulina rămâne în continuare unul dintre mijloacele cele mai bune de echilibrare a metabolismului
intermediar perturbat în diabetul zaharat, la peste 30-40% din totalitatea bolnavilor. În ultimul timp
concluziile, atât ale pacienților, cât și ale cercetătorilor sunt unanime în recunoașterea că un bolnav cu diabet
zaharat corect echilibrat cu insulină, sau când este cazul, numai cu un regim alimentar, este un om care poate
duce o viață similară cu a celui care nu are diabet zaharat, ajungând la o medie de viață normală și fără
complicații degenerative.

Capitolul 2. Date generale despre afecțiune

Diabetul zaharat de tip 2 (insulino-independent) este o boala endocrina caracterizata prin anomalii
metabolice, in special ale metabolismului glucidic.

Cauze

Diabetul zaharat de tip 2 apare:

 când celulele organismului nu răspund la acțiunea insulinei, situație in care celulele nu mai utilizează
 glucoza sanguina pentru producerea de energie, numita rezistenta periferica la acțiunea insulinei;

 pancreasul nu mai produce suficienta insulina.

 -Supraponderabilitatea, lipsa exercițiilor fizice, sedentarismul si istoricul familial de diabet insulino-

independent, cresc riscul de a dezvolta diabetul zaharat tip 2.

Simptome

In stadiul incipient al bolii, nivelul glicemiei creste foarte lent, astfel încât pacientul este asimptomatic. O
treime din pacienții cu diabet nu știu ca suferă de aceasta boala.

Simptomele de diabet zaharat includ:

 sete

 poliurie (urinare in cantitate mai mare)

 polifagie (apetit crescut)

 scădere in greutate

 oboseala.

Alte semne de diabet zaharat:

 numeroase infecții sau vindecare lenta a rănilor

 vedere încețoșata

 furnicături sau amorțeala la nivelul membrelor

 numeroase infecții ale pielii sau ale tractului urinar

 vaginite.

Unii pacienți care au deja alte boli cronice grave sunt diagnosticați cu diabetul zaharat tip 2. In timp, pot
apare complicații renale, oculare, cardiovasculare si nervoase.

Semnele de alarma ale acestor complicații sunt: amorțeli, furnicături, durere, arsura, umflarea membrelor
superioare sau inferioare (neuropatie diabetica), vedere încețoșata, distorsionata sau puncte luminoase sau
întunecate in câmpul vizual, pierdere a vederii parțiala sau totala sau senzația de "vedere printr-un val"
(retinopatia diabetica), dureri la nivelul toracelui sau dificultăți in respirație: acestea pot fi semne ale unor
probleme cardiace sau vasculare.

Mecanism fizio-patogenetic

Diabetul zaharat este o afecțiune cronica in care apar perturbări ale metabolismului (proces prin care
organismul acumulează energie din alimente). Diabetul este prezent atunci când apare rezistenta la nivel
celular la acțiunea insulinei sau când pancreasul nu mai secreta o cantitate adecvata de insulina. Insulina este
hormonul care asigura necesarul energetic celular, prin utilizarea glucozei (zaharului).

Hiperglicemia este principala cauza a alterărilor care apar in timp la nivelul altor organe: cord, vase mari,
ochi, rinichi, nervi. Diabetul zaharat tip 2 apare in special la adult, dar din ce in ce mai multe cazuri sunt
diagnosticate la copil. Adesea, persoanele cu diabet zaharat tip 2 sunt supraponderale si sedentare. Mulți
oameni au pre diabet (toleranta alterata la glucoza) care se caracterizează prin valori crescute ale zaharului
din sânge, dar nu suficient de mari pentru a fi pus diagnosticul de diabet.

Odată pus diagnosticul de diabet zaharat tip 2, echipa de medici trebuie sa elaboreze un plan terapeutic
individualizat. Tratamentul include, de obicei, dieta adecvata, program de exerciții fizice, scădere in
greutate, monitorizarea glicemiei si daca este nevoie tratament medicamentos. O buna cooperare cu medicul
specialist ajuta pacientul sa tina boala sub control si sa prevină apariția unor complicații grave. In timp,
capacitatea secretorie a pancreasului endocrin devine din ce in mai insuficienta, astfel încât insulina
secretata nu mai poate menține glicemia in limite normale.

Controlul nivelului glicemiei previne apariția complicațiilor:

 starea hiperosmolara este o complicație acuta care apare in diabetul zaharat tip 2 fiind cauzata de
obicei de infecție (gripa sau alta infecție), infarct, deshidratare (ingestia insuficienta de lichide),
tratamentul diuretic, in special când pierderea de lichide nu este înlocuita prin aport adecvat de
lichide.

 complicații tardive produse de hiperglicemie: leziuni oculare (retinopatie), afectare renala

 (nefropatie), leziuni nervoase (neuropatie), anomalii cardiace (inclusiv infarct miocardic), leziuni
vasculare aterosclerotice (ce duc la apariția accidentelor vasculare cerebrale, a arteriopatiei
 periferice, posibil la amputare).

Factorii de risc ce nu pot fi controlați sunt următorii:

 istoricul familial(rude de gradul unu: părinte, frate, sora)cu diabetul zaharat de tip2.

 rasa si etnia- afroamericanii, hispanicii, americani nativi, americani asiaticii populația din insulele
oceanului Pacific au risc mai mare de a dezvolta diabetul zaharat tip 2 fata de populația caucaziana;

 vârsta înaintata creste riscul apariției diabetului zaharat tip 2; totuși numărul copiilor cu diabet
zaharat tip 2 este in creștere, de obicei, aceștia fiind obezi, sedentari si cu istoric pozitiv de diabet.

 istoric de diabet zaharat gestațional sau femeile care au născut un copil cu greutate mai mare la
naștere (peste 4 kg) au risc crescut de a face pre diabet sau diabet zaharat tip 2.

 sindromul ovarelor poli chistice creste riscul de apariție a diabetului zaharat tip 2. Persoanele care
vor sa prevină apariția diabetului zaharat își pot face testarea glicemiei.

Consult de specialitate

Se apelează la medicul de specialitate când:

 persoana cu vârsta mai mare de 45 ani căruia nu i-a fost niciodată măsurata glicemia sau nu a fost
investigata pentru diabet de mai mult de 3 ani;

 persoanele cu vârsta mai mica de 45 ani, cu factori de risc pentru diabet de tip 2 si care doresc sa fie
testate;

 prezenta unuia sau mai multor simptome de diabet zaharat (sete intensa, urinari in cantități mari,
foame excesiva, pierdere inexplicabila in greutate, sau oboseala excesiva);

 prezenta altor semne de diabet zaharat tip 2 precum răni care nu se vindeca sau infecții frecvente;

Investigații

Pentru a confirma suspiciunea de diabet zaharat tip 2 medicul specialist va cere un set de teste ce măsoară
nivelul glucozei sanguine (glicemia). De obicei, determinarea glicemiei se face dimineața pe nemâncate.
Uneori este necesara efectuarea unei investigații suplimentare TTOG (test oral de toleranta la glucoza), însă
nu este recomandat deoarece necesita timp si are un cost crescut.
Pentru a pune diagnosticul de diabet zaharat tip 2 se iau in considerare pe lângă nivelul glicemiei, istoricul
medical si examenul clinic al pacientului.

Daca glicemia este mai mare decât valoarea normala dar sub nivelul celei care definește diabetul, aceasta
situație caracterizează toleranta alterata la glucoza cu risc crescut de apariție a diabetului zaharat tip 2.

Alte examene paraclinice precum măsurarea ambulatorie a glicemiei sau determinarea glucozei urinare nu
sunt cele mai bune metode de diagnosticare a diabetului zaharat tip 2, însă monitorizarea ambulatorie a
glucozei este esențiala după ce a fost pus diagnosticul de diabet. De asemenea, un examen complet al
aparatului cardiovascular este important pentru depistarea unor afecțiuni cardiace.

Diagnostic precoce

După vârsta de 45 ani este indicata determinarea valorilor glicemiei o data la 3 ani. De asemenea, vor fi
testate pentru diabet persoanele hipertensive si cu valori crescute ale colesterolului. Medicul va depista
existenta factorilor de risc si va stabili frecventa la care se vor efectua testările.

Asociația americana de diabet recomanda ca măsurarea glicemiei sa se facă des sau sa se înceapă de la o
vârsta mica in următoarele situații:

 istoric familial-părinte, frate, sora cu diabet zaharat tip 2

 obezitatea - indexul masei corporale (IMC) mai mare sau egal cu 25

 pre diabetul (toleranta alterata la glucoza)

 hipertensiune arteriala

 nivel crescut al colesterolului istoric de diabet zaharat gestațional sau femeile care au născut un copil
cu greutate mare la naștere (peste 4 kg).

Tratament

Depistarea riscului crescut sau punerea diagnosticului de diabet zaharat tip 2 la persoana in cauza sau a unui
membru al familiei poate provoca panica. Mulți sunt șocați la aflarea diagnosticului in timp ce alți pacienți
se simt mai bine daca afla care este cauza simptomelor lor. Este normal ca pacienții sa reacționeze prin furie
sau depresie daca afla ca au o boala cronica, însă e important ca aceștia sa fie informați ca pot duce o viată
normala daca reușesc sa-ti mențină glicemia in limite normale. Scăderea in greutate, dieta corespunzătoare si
desfășurarea unui program regulat de exerciții fizice sunt modalități foarte eficace pentru a menține scăzut
nivelul glicemiei.

Nu exista vindecare in cazul diabetului, însă sunt mai multe modalități terapeutice care sunt indicate in
diabetul zaharat de tip 2. Chiar in cazul in care pacientul este asimptomatic este necesara începerea
tratamentului pentru a preveni evoluția bolii si apariția complicațiilor.
La unii pacienți, modificarea dietei sau aplicarea unui program regulat de exerciții fizice sunt suficiente
pentru a controla nivelul glicemiei.

La alții, însă este necesar introducerea tratamentului medicamentos. Principii de tratament ce trebuie
respectate:

 modificarea dietei cu repartizarea carbohidraților pe parcursul unei zile astfel încât nivelul glicemiei
sa rămână constant

 program de exerciții fizice, care îmbunătățesc răspunsul celulelor organismului la acțiunea insulinei

 monitorizarea nivelului glicemiei astfel încât sa rămână in limitele normale stabilite

 adăugarea medicamentelor in cazul in care nu se respecta dieta sau efectuarea unui program mai
intens de exerciții pentru a menține glicemia in limite sigure. Este necesar unul sau mai multe tipuri
de medicamente antidiabetice pentru a stimula producția de insulina a organismului sau pentru a
îmbunătăți utilizarea ei

 introducerea unei doze de insulina sau a tratamentului cronic; insulina se poate administra singura
sub forma injectabila sau poate fi asociata medicației orale antidiabetice

 control medical periodic pentru a evalua eficienta tratamentului sau pentru depistarea precoce a
complicațiilor oculare, cardiovasculare, renale, nervoase.

Tratament medicamentos

Unii pacienți cu diabet zaharat tip 2 răspund bine la medicația antidiabetica; aceasta stimulează producția
proprie de insulina, reduce rezistenta periferica la acțiunea insulinei sau încetinește absorbția carbohidraților.
Unii pacienți nu au nevoie de medicație, in timp ce la alții un singur medicament este suficient, de asemenea
se pot asocia mai multe antidiabetice orale in funcție necesarul fiecăruia si de nivelul glicemiei.

Unii pacienți cu diabet zaharat tip 2 iau tratament anti hipertensiv sau de scădere a colesterolului plasmatic,
cat si doze mici de aspirina pentru a preveni infarctul miocardic, accidentele vasculare cerebrale sau
obstrucțiile vaselor mari periferice.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical nu este indicat in cazul diabetului zaharat de tip 2. Totuși, pacienții supraponderali
sunt considerați candidați pentru chirurgia gastrointestinala (inel gastric), care ajuta la scăderea
spectaculoasa in greutate. Totuși, exista multe riscuri ale acestei operații si de aceea mulți specialiști nu o
recomanda.

Profilaxie

 menținerea unei greutăți corporale adecvate. Pentru a depista obezitatea se pot folosi tabele cu
greutatea si înălțimea ideala. In cazul in care este necesara scăderea in greutate, pierderea intre 4,5-
9,1 kg poate reduce riscul apariției diabetului zaharat tip 2;

 exercițiul fizic regulat de cel puțin 30 minute pe zi nu trebuie neaparat; desfășurarea unor activități
epuizante sau înscrierea la o sala de gimnastica, orice efort fizic care creste rata cardiaca este util.

 Pentru început, se poate încerca mersul in ritm moderat folosind pedometrele care monitorizează
numărul de pași efectuați. Persoanele cu risc de a face diabet zaharat tip 2 se vor adresa medicului
specialist pentru întocmirea unui program individualizat de exerciții fizice;

 alimentația sănătoasă bogata in fructe si legume, cereale integrale, nuci, pot diminua riscul de a face
diabet zaharat tip 2. Excesul de dulciuri, carne roșie, alimente tip fast-food si exces de băuturi
răcoritoare cresc riscul de dezvoltare a diabetului.
BIBLIOGRAFIE

1. Medicina interna pentru cadre medii.Editia a-V-a.Corneliu Borundel 2010.

2. Anatomia si Fiziologia Omului:Compendiu:Cezar Th. Niculescu, Radu Carmaciu,Bogdan
Voiculescu. Editura Corint 2009.
3. Ghid de nursing Lucretia Titirca.Editura Viata medicala romaneasca 2011.
4. Manual de ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali:Lucretia Titirca.Editura
Viata medicala romaneasca 2006.
5. Breviar de explorari functionale si ingrijiri speciale acordate bolnavilor.Lucretia Titirca.Editura
Viata medicala romaneasca 2008.