Referat

Îngrijirea pacientului cu diabet zaharat

Definiție
Diabetul zaharat este o boală metabolică cronică cauzată de un deficit relativ
sau absolut de insulină,care determină incapacitatea organismului de a utiliza
glucidele ca sursă de energie.Este o boală metabolică de origine genetică sau
dobândită,datorată tulburării metabolismului glucidic și manifestându-se prin
glicemie crescută peste normal(N=80-120mg la 100ml sânge sau 60-115mg%) și
prezența glicozuriei. Toate acestea se datoresc hiposecrețieihormonului numit
insulină sau a absen ței secreției, din diferite cauze.

Etiopatogenie
Diabetul zaharat este cauza de imposibilitate a producerii hormonului numit
insulină sau datorat activității sale.Insuluina este produsă de celulele beta din
pancreas,controlând metabolismul carbohidraților și reglând nivelul de glucoză din
sânge.Celulele organismului depind în totalitate de insulină pentru captarea
glucozei din sânge,în vederea utilizării ei ca sursă de energie.
Etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 cuprinde trei etape:
1. prima etapă este caracterizată prin distrucția aproape completă a celulelor
beta-pancreatice,autoimune sau nu.Este o reacție imună exagerată față de
unele antigene de natură proteică.

2. a doua etapă presupune inserția unor factori de mediu(virali,toxici sau

alimentari)care modifică structura proteinelor din celulele beta-pancreatice
care pot deveni antigene dând naștere la auto-anticorpi.

3. a treia etapă reprezintă răspunsul inflamator de natură imună(anticorpi anti-

insulari).
 Clasificarea diabetului zaharat
Se deosebesc două tipuri clinice de diabet:
a. diabetul zaharat insulinodependent sau de tip 1 în care secreția de
insulină este absentă. Este întalnit mai des la copii și tineri,rareori la
adulți peste 65-70 ani, contribuind factori etiologici ca: ereditatea,
afectiuni virale, stresul, etc.

b. diabetul zaharat insulinoindependent sau se tip 2,nu necesită insulină

pentru echilibrare. Acest tip de diabet apare după vârsta 40 de
ani,uneori la vârste mai tinere.

Evoluția stadială a diabetului zaharat

Diabetul zaharat este caracterizat prin hiperglicemie și glicozurie, poliurie,

polidipsie, polifagie și scădere în greutate reprezentând un stadiu foarte avansat al
bolii.
Boala evaluează în patru stadii:
1. prediabet sau diabet potențial, încadrându-se persoanele cu ambii
părinți diabetici sau unul din părinti cu rude diabetice, femeile care au
născut un copil de peste 4kg, cele cu avorturi spontane, cu glicozurie
și persoanele obeze.

2. diabetul latent corespunde perioadei când testul de toleranță la

glucoză și cortizon este pozitiv cu aspect patologic

3. diabetul chimic, asimptomatic sau subclinic în care curba

hiperglicemiei provocate evidențiază boala

4. diabetul zaharat clinic manifestat caracterizat prin hiperglicemi a jeun

(pe nemâncate) cu poliurie, polidipsie, glicozurie și scădere în
greutate. Trecerea de la un stadiu la altul poate să nu apară deloc, să
evolueze foarte lent, să fie rapidă sau chiar explozivă. Ultima
posibilitate întâlnită mai ales la copii.
 Simptomatologie
O glicemie normală nu exclude diabetul, pe nemâncate este peste 120mg%
sau peste 160mg% la o oră și peste 130% la 2 ore,impune diagnosticul de diabet
zaharat la indivizii până la 45 de ani. După această vârstă valorile glicemiei sunt
mai mari.

Diabetul zaharat insulino-dependent, de tip 1 are ca simptome: senzația de

foame (polifagie), sete excesivă (polidipsie), eliminarea crescută de urină
(poliurie), pierderi în greutate, oboseală.
Diabetul zaharat de tip 2 sau insulinoindependent, reprezintă forma cea mai
fracventă, debutul lui fiind insiduos cu evoluție progresivă. În diabetul zaharat de
tip 2, pancreasul secretă puțină insulină, scăzând în timp. Simptomele acestei
forme de diabet sunt: poliurie, polidipsie, infecții frecvente, tulburări de vedere,
furnicături în membre.
Diagnostic diferențial
,Diagnosticul precis de diabet trabuie stabilit numai pe baza analizelor de
sânge. Determinarea nivelului plasmatic de glucoză (glicemie) pe nemâncate,
dimineața, este de 135 mg%ml sau 7,9mmol/l (milimoli pe litru) reprezintă un
diagnostic pozitiv de diabet.
Diagnosticul diferențial se face cu alcoolismul, cu coma diabetică,
traumatismele, intoxicațiile, epilepsia, uremia, luesul sistemului nervos central,
malaria, boala Addison.
Complicațiile diabetului
Complicațiile diabetului se împart în două mari categorii, în: acute și
cronice.
1. Complicații acute:
Cetoacidoza diabetică este determinată de deficitul de insulină în
paralel cu creșterea concentrației de glucagon și apare adesea în cazul
întreruperii tratamentului cu insulină. Pacientul acuză lipsa poftei de
mâncare, greață, vărsături, urinări frecvente și în cantități mai mari, dureri
abdominale, iar în lipsa tratamentului se poate ajunge la alterarea stării de
cunoștință sau comă. Febra marchează prezența infecției, tratamentul fiind
cu insulină, fluide intravenos, potasiu, bicarbonate (fără de care coma nu
 poate fi remisă). Necesarul de insulină este în jur de 250 unități în primele
24 ore iar la vârstnicii obezi se administrează heparină.
Coma hiperosmolară este un sindrom de deshidratare accentuată în
condițiile unui aport insuficient de apă. Tratamentul se realizează urgent cu
cantități mari de lichide administrate intravenos.
În etapa premonitorie se constată astenie progresivă, scăderea apetitului și
aportului hidric, scăderea în greutate, deshidratare.

În etapa de comă osmolară manifestată se constată hiperglicemie foarte

mare,fiind o formă rară dar foarte gravă.

În faza de comă_tulburări neurologice,semne de deshidratare masivă, apare

oligurie sau chiar anemie. Tratamentul este de 8-10 litri de lichid în 24 ore cu
monitorizarea debitului urinar, insulinoterapia fiind esențială.

Stadiul de precomă diabetică în care anorexia este totală, apar grețuri și

vărsături,greutate în epigastru, respirație amplă, zgomotoasă și profundă
(Kussmaul). Mirosul respirației este acetonic (de mere putrede), deshidratarea este
pronunțată (limba, mucoasele și pielea sunt uscate) iar pierderea în greutate este
mare.Poliuria este absentă, acetonuria și glicozuria fiind prezente. Hipotermia este
prezentă, în sânge înregistrându-se valori mari ale hiperglicemiei și cetonemiei.

Stadiul de comă diabetică și comă hipoglicemică. În stadiul comei diabetice,

bolnavul este palid, cu respirația Kussmaul evidențiată, apare somnolența și coma
în care deshidratarea, hipotermia, tulburările de deglutiție și hipotensiunea arterială
sunt prezente. Glicemia depăşte ște 4 g%o, diureza este pronunțată, glicozuria este
abundentă, cetonemia și cetonuria sunt obișnuite. Rezerva alcalină și sodiul scad
iar acidoza metabolică și potasiul cresc în sânge.

Coma hipoglicemică este o complica ție secundară tratamentului cu

insulină, de obicei apare în supradozaj insulini, în urma unui consum insuficient de
glucide sau datorită unui efort exagerat. La început apar transpirații profunde,
amețeli,foame exagerată, acestea dispărând la ingestia de glucide sau după
administrarea de glucoză. Dacă nu se intervine,bolnavul devine agitat, inconștient,
prezintă tulburări neurologice, modificări de reflexe, uneori comă profundă, uneori
modificările neurologice pot deveni ireversibile, în unele cazuri greve. În formele
ușoare de hipoglicemie, bolnavul poate interveni singur, ingerând zahăr. Dacă
intervenția este promptă, starea de conștiență se obține rapid, alimentând bolnavul
cu apă cu zahăr, suc de fructe cu zahăr sau miere. Dacă în primele 30 de minute nu
și-a revenit, acesta va fi transportat la spital unde după realizarea bilanțului
biochimic (glicemie, sodiu, potasiu,uree,pH) se administrează perfuzie de glucoză
cu vitamina B1,B6,B12 sau piracetam. La cei agitați se administrează o fiolă de
fenobarbital, iar la cei cu edem cerebral, hemisuccinat de hidrocortizon, sulfat de
magneziu, manitol, uneori oxigen. Glicemiili se repetă din 2 în 2 ore.
2. Complicațiile cronice:

Microangiopatia cuprinde glomeruloscleroza diabetică și retinopatia,cu

apariție în primii 10 ani de evoluție a bolii și reprezintă complicații severe.
Glomeruloscleroza diabetică reprezintă una din cele mai grave
complicații, caracteristică diabetului netratat.
3.

Retinopatia apare în diabetul dezechilibrat, depistată în primele stadii

exiastă șansa de a stagna în evoluție. Semnele de apariție e retinopatiei sunt:
vedere încetoșată, dificultăți de citire, pierderi temporare ale vederii, durere la
nivelul ochiului,puncte întunecate sau luminoase ce plutesc în câmpul vizual
datorate desprinderii de retină sau hemoragie vitroasă (sticloasă). Cataracta este
o complicație obișnuită cu evoluție rapidă dar corectabilă chirurgical.

Procedura pentru măsurarea glicemiei

Scop:
 masurarea glicemiei
Definitii:
 Testul glicemic este o tehnică rapidă, uşor de recoltat. Folosind o picatură de
sânge capilar din deget, lobul urechii sau calcaneu (bebeluşi) la pacientii cu
diabet, de depistare a hipoglicemiei neonatal sau de diagnostic diferential
între comă diabetic si non-diabetică.

Materiale necesare:
 Mânusi
 Glucometru portabil
 Comprese sterile
 Paduri alcoolizate
 Bandaj adeziv
Pregătirea pacientului fizic şi psihic:
 Confirmarea identităţii pacientului
 Se comunica procedura de recoltare

Efectuarea procedurii:
 Se dezinfectează mainile si se pun mânuşi
 Se pregăteşte glucometrul
 Se selectează locul puncţiei
 Se lasă să curgă o picătură de sânge pe bandă pregătită a glucometrului,
asigurându-ne ca este suficient pentru citirea rezultatului

Informarea pacientului:
 Pacientul cu diabet insulino-dependent va fi instruit să folosească corect
testele rapide la domiciliu

Plan de îngrijire –prezentarea cazurilor

Diabetul zaharat apare la persoanele cu risc genetic (o singurǎ genǎ

sau poligeneticǎ); persoanele cu boli ce scad rezerva funcṭionalǎ a
pancreasului acṭionând asupra celulelor β (traumatisme pancreatice,
pancreatite urleiene, alcoolism, lues); persoane cu boli care scad rezerva
funcṭionalǎ a pancreasului prin suprasolicitarea celulelor β ṣi epuizarea
lor (supraalimentaṭie, obezitate, sarcinǎ,traume psihice); persoane care
fac tratamente cu citostatice, imuno supresive, gicocorticoizi, ACTH,
care inhibǎ sinteza insulinei.

Manifestǎri de dependenṭǎ (semne ṣi simptome): poliurie, 4-5

litri/24 ore; polidipsie, ingestia 2-5 litri lichide/24 ore; polifagie
accentuatǎ, de obicei la tineri; scǎdere ponderalǎ, ca urmare a
catabolismului ṣi pierderilor de material energetic (glucozǎ); astenie
fizicǎ ṣi intelectualǎ; crampe musculare; prurit genital ṣi infecṭii genitale
fǎrǎ rǎspuns la tratamentele obiṣnuite ṣi manifestarile unor complicaṭii ȋn
formele atipice (pǎgi nevindecabile, furunculozǎ).
 Problemele pacientului: alimentaṭie inadecvatǎ, ȋn surplus,
deshidratare, intoleranṭǎ la activitatea fizicǎ ṣi intelectualǎ, anxietate,
risc de infecṭii, risc de complicaṭ ii acute: comǎ hipoglicemicǎ ṣi
hiperglicemicǎ, risc de complicaṭii cronice: scǎderea acuitǎṭii vizuale
(retinopatie), dureri ȋn membrele inferioare (nevrite, arterite).

Obiective: sǎ se obṭinǎ echilibrul metabolismului glucidic,

pacientul sǎ se alimenteze ȋn raport cu nevoile sale cantitative ṣi
calitative/24 ore, sǎ-ṣi recapete condi ṭia fizicǎ ṣi intelectualǎ, sǎ fie
conṣtient cǎ prin respectarea alimentaṭiei si a tratamentului poate duce o
via ṭǎ cvasinormalǎ,sǎ cunoascǎ manifestǎrile bolii, regimul de viaṭǎ pe
care sǎ-l respecte; sǎ se obṭinǎ echilibrul psihic al pacientului, sǎ se
implice familia ȋn ȋngrijrea pacientului, sǎ fie ferit pacientul de
complicaṭii infecṭioase,acute ṣi cronice.

Cazul:
Nume: G. M.
Sexul: masculin
Data naşterii: 03.06.1954
Domiciliu: Topliţa
Data internării: 06.05.2020
Antecedente personale: Bolile copilariei le-a avut
Patologice: Luxaţie scapulo humerală
Aspecte sociale: locuieşte la casă cu curte, împreună cu soţia
Obiceiuri personale: Consumă alcool ocazional, fumător frecvent (un pachet cu zii)

Diagnostic internare: comǎ hipoglicemicǎ

 Examen clinic: Pacientul prezintǎ: transpiraṭii profunde, agitaṭie psihicǎ,
contracturǎ muscularǎ, tremurǎturi ale mâinilor.
Nevoi afectate:
 nevoia de respira ṣi a avea o bunǎ circulaṭie
 nevoia de a avea o bunǎ posturǎ,prin alterarea mobilitǎṭii, hiperflexia osteo-
tendinoasǎ, semnul Babinski bilateral
 nevoia de a elimina
 nevoia de a miṣca prin alterarea mobilitǎṭii

Manifestări de dependenţă: durere, transpiraţii profunde, anxietate, agitaţie psihică,

contractură muscular, tremurături ale mâinilor.

Diagnostic de nursing: tahicardie, hipertensiune, tuse, agitaţie, durere toracică

posterioară

Planificarea îngrijirilor:
 Pacientul să aibă o tensiune bună
 Să nu prezinte febră in decurs de 24 ore
 Pacientul să prezinte o stare de bine psihic si fizic

Evaluare:

Asistenta intervine pentru pacientul tratat ambulatoriu invitândul la

controale clinice ṣi de laborator,pentru pacientul dezechilibrat, tratat ȋn spital:
asigurǎ un regim alimentar echilibrat, recolteazǎ produsele pentru analize de
laborator, administreazǎ medicatia prescrisa de medic, acordǎ ȋngrijiri speciale ȋn
come ṣi intervine educativ pacientul pentru prevenirea complicaṭiilor.