Salmonella

Salmonella este un gen de bacterie patogenă intestinală care cauzează unele boli

infecțioase (febră tifoidă, paratifos, intoxicații alimentare etc.).

Salmonella este cauza celor mai răspândite toxiinfecții alimentare, contaminând

omul prin ingestia de mâncare sau de apă infectată.

Denumirea genului provine de la medicul veterinar american Daniel Salmon,

care la sfârşitul secolului XIX a izolat din intestinul porcului prima tulpină
aparţinând acestui grup taxonomic.

Salmonelele sunt bacterii aerobe sau facultative erobe,gram

negative,nesporulate,mobile-exceptie facand Salmonella gallinarum si
Salmonellapullorum.

Nu fermenteaza lactoza, ,uree ,lichefiaza gelatina,fermenteaza glucoza cu

producere de gaze.Sunt patogene pentru una sau maimulte specii de animale.Exista
4000 de serotipuri determinate pe baza antigenelor O siH,cele mai frecvente
implicate in bolile mamiferelor sunt cele din primele grupeA,B,C,D.

Genul Salmonella aparţine familiei enterobacteriaceae, regnul procariotare

găsindu-se în grupa bacteriilor de formă alungită dreaptă, gram negative ,aerobe.

Infecţiile cu Salmonella au incidenţă crescută la toate speciile de animale datorită

prezenţei ubicuitare a germenilor şi a existenţei purtătorilor.Salmonelozele
provoacă pierderi însemnate în efectivele contaminatedatorită mortalităţii
(care uneori poate fi considerabilă), avorturilor, întârzierilor încreştere,
cheltuielile efectuate cu tratamentul şi cu aplicarea măsurilor de profilaxie. La
acestea se adaugă importanţa sanitară, deoarece salmonelele de origine animală
sunt adesea responsabile de toxiinfecţii alimentare la om, cuevoluţie gravă.
Datorită patogenităţii pe care membrii acestui gen o prezintă pentru om şi faptul că
ei contaminează frecvent cele mai diverse produse alimentare, genul Salmonella
prezintă interes deosebit pentru microbiologia alimentelor, în special acelor de
origine animal.

Istoricul bolii
Salmonella enterica subspecia enterica este cea mai cuprinzătoare,incluzând 1435
serotipuri din 2435 descrise pâna în 1997. Ea reprezintă 90 ٪ din izolatele de la
om şi animale cu sânge cald. Celelalte subspecii, ca şi Salmonellabongori,
reprezintă un procent redus şi se izolează mai ales de la pasări, animale cusânge
rece şi din mediul înconjurător, de unde pot contamina rareori omul şi
mamiferele.Principalul habitat al salmonelelor este tractul intestinal al oamenilor
şi animalelor. Toate serovarurile de Salmonella enterica subspecia enterica
suntpatogene pentru om şi mamifere, în timp ce celelalte subspecii se întâlnesc
preponderent la păsări şi animale cu sânge rece.

Cele două surse majore, omul şi animalele, vor determina poluarea solului, apelor
reziduale, apelor de suprafaţă încare pot supravieţui de la câteva luni până la câţiva
ani de zile, dacă condiţiile de temperatură, umiditate şi pH sunt favorabile. În
mediul înconjurător ele doar supravieţuiesc, multiplicarea lor nefiind
semnificativă. Majoritatea serovarurilor nuau specificitate de gazdă cu excepţia
serovarurilor Salmonella typhi şi Salmonellaparatyphi cu specificitate pentru om,
serovarul Salmonella abortus ovis pentruovine, serovarul Salmonella typhi suis
pentru suine, Salmonella serovarulgallinarum şi Salmonella serovarul pullorum
pentru păsări.Salmonelele ubicuitare cauzează diverse simptome clinice, de la
infecţiiasimptomatice până la sindroame typhoid-like la copii sau la animale cu
înaltă susceptibilitate (soareci)La persoanele adulte salmonelele ubicuitare sunt
înmarea majoritate responsabile de toxiinfecţiile alimentare.

Prezenţa salmonelelor este legată de starea de boală, sau de portaj iar prezenţa
unei salmonele izolate trebuie apreciată ca factor potenţial patogen. Subraport
cantitativ sunt mai reduse numeric, comparativ cu alte enterobacterii

Salmonella spp. sunt bacili gram – negativi, nesporulaţi, prezentând

flageliperitrichi care asigură mobilitatea (cu excepţia salmonelelor imobile
Salmonellagallinarum şi Salmonella pullorum), necapsulaţi.

Salmonella, enterobacterie aerobă, facultativ anaerobă, poate creşte foarte uşor pe

majoritatea mediilor de cultură.

În bulionul nutritiv produce o turbiditateuniformă destul de evidentă, cu depozit

neaderent.

Pe suprafaţa agarului nutritive formează colonii netede, cu diametrul de 2-4 mm la

cele mai multe serotipuri saude 1mm (colonii pitice) la câteva serotipuri
(Salmonella abortus equi, Salmonellatyphi şi Salmonella abortus ovis),
semitransparente, cu un uşor reflex albăstrui,foarte puţin bombate, nepigmentate.
Se dezvoltă în medii în a căror compoziţie intră diferite substanţe inhibitoarepentru
bacteriile gram pozitive şi pentru bacteriile gram negative ce nu aparţin familiei
Enterobacteriaceae sau chiar pentru unii membrii ai acestei familii.

Aceste substanţe sunt: bila, săruri biliare, dezoxicolatul de sodiu, verdele de

brilliant,sulfitul de bismut, selenitul, tetrationatul substanta activa folosite pentru
preparareamediilor de îmbogăţire selective şi de izolare a salmonelelor din
alimente sau alteproduse, unde ele se află în număr mic şi în asociaţie cu cantităţi
mult mai mari dealte microorganisme.Pe mediile selective şi de diferenţiere care
conţin săruri biliare determinăcolonii lactozo–negative de tip S. Producerea de
H2S, evidenţiată prin apariţia uneipete de culoare neagră în centrul coloniilor, face
ca acestea să se numească colonii„în ochi de pisică”. Pe mediul Wilson–Blair
formează colonii opace, rugoase, cumargini neregulate, negre, cu luciu
metalic.Mediile de îmbogătite pentru Salmonella sunt mediile selenit acid de
sodiuşi bulion Müller-Kauffmann, pe acestea dezvoltându-se prompt în 24 de ore
şichiar mai rapid la 40°C. După 24-48 de ore pot vira în cărămiziu culoarea
mediuluicu selenit cu sau fără depozit şi pot duce la decolorarea mediului Müller–
Kauffmann.

Iniţial, în mod eronat structura antigenică a salmonelelor a fost considerate

definitorie de specie, formându-se un precedent cu consecinţe taxonomice
imprevizibile: crearea unui gen cu peste 2000 de „specii”.

Prin metode moderne de taxonomie moleculară sunt recunoscute în prezent

încadrul acestui gen 2 specii:

- Salmonella enterica cu 6 subspecii: enterica, salamae, arizonae,diarizonae,

houtenae şi indica;

- Salmonella bongori,99,5% din tulpinile de Salmonella implicate înpatologia

umană aparţin speciei S. enterica subsp. enterica.Pe baza antigenului somatic O
(antigen cu specificitate de grup), au fost descrisenumeroase grupe serologice
notate cu literele mari ale alfabetului, de la om fiindizolate tulpini aparţinând în
special grupelor A - E. Antigenul H (antigen cuspecificitate de tip), în fază 1 şi 2,
permite individualizarea în cadrul aceluiaşi grupa serotipurilor – peste 2000- cărora
iniţial li s-a acordat denumirea de specie. Înprezent s-a acceptat păstrarea acestor
denumiri, scrise însă fără caractere italice şi cu majusculă –

ex. Salmonella Typhi,Salmonella Typhimurium, Salmonella Enteritidis. Toate

serotipurile sunt actualmente cuprinse în schema Kauffmann-White.Structura
antigenică la Salmonella este exprimată printr-o formulă care includeAgO, AgH în
fază 1 şi în fază 2. Salmonella Typhi, Salmonella ParatyphiC, Salmonella Dublin
prezintă în plus AgVi.

REZISTENŢA FAŢĂ DE FACTORI FIZICI, CHIMICI ŞIBIOLOGICI

Salmonelele sunt germeni rezistenţi; în solul păşunilor pot supravieţui pânăla 200
de zile, în apă câteva luni. În alimente supravieţuiesc între 10 şi 180 de zile,în
pulberile de ouă 4 ani. Sunt sensibile la căldură fiind distruse în 5 minute la100°C;
dezinfectantele le distrug în 30-120 de minute.

Salmonelele sunt microorganisme sensibile la factorii de mediu.Temperaturile

mai mari de 600C le distrug în cateva minute. Adăugarea de trehaloză le măreşte
capacitatea de a se dezvolta la temperaturi înalte, datorită stabilizării proteinei.
Congelarea şi decongelarea distrug o parte din celulele unei populaţii.

Un ciclu de congelare-decongelare reduce numărul celulelor vii dintr-o cultură în

bulion, cu 3-4 lg, cultura sterilizându-se după 4-5 cicluri. Distrugerea este cu atât
mai accentuată cu cât congelarea se face mai lent şi la temperaturi nuprea coborâte
(la -7,-100 C distrugerea este mai mare decat la -18,-200C).

Salmonelele nu se multiplică la temperaturi 8-100C. Sunt relativ rezistenteîn mediu

cu pH moderat acid, dar nu se înmulţeste în medii cu pH mai mic de 4,5 –5,0. Sunt
distruse relativ repede în mediul extern sub influenţa luminii solare si auscăciunii.
Dezinfectantele obişnuite le distrug în timp. Persistă timp îndelungat pealimentele
depozitate în condiţii obişnuite de păstrare.S-a demonstrat că această bacterie
supravieţuiesc procesului dedeshidratare.Este de remarcat că în cadrul unei
fabrici de lapte praf, o tulpină deSalmonella poate să reziste mulţi ani.ü

BOALA LA OM

Infecţiile cu Salmonella la om variază în funcţie de serovar, de doza infectantă, de

natura alimentelor contaminate şi de statusul imunitar al gazdei.Anumite serovaruri
sunt foarte patogene pentru oameni; unele tulpini ale aceluiaşiserovar pot prezenta
patogenitate diferită. Pacienţii imuno compromişi şi cei cu bolihematologice sunt
mai susceptibili la infecţia cu Salmonella decât adulţii sănătoşi.

Salmonelozele includ 4 sindroame:

1. gastroenterite;

2. febre enterice

;3. septicemie;

4. infecţii locale;

Salmonelele se găsesc în tubul digestiv al omului şi animalelor bolnavetrecute prin

boală sau complet sănatoase. Starea de purtător de salmonele la om şianimale este
foarte frecventă, interesează cele mai diverse serotipuri şi constituie o verigă
importantă în lanţul epidemiologic al salmonelelor în natură. Bolnavii, ca
şipurtătorii sănatoşi, contaminează mediul exterior, solul, apa, furajele şi
alimentele. Gastroenteritele determinate Salmonella.

Salmonelele care determină enterite se găsesc atât la om cât şi la

animale,salmoneloza fiind o zoonoză.

Germenii pătrund pe cale digestivă şi dacă sunt ingeraţi într-un număr maimare de
105 pot declanşa boala la adultul sănătos. Aciditatea gastrică face parte
dinmecanismul de apărate a organismului faţă de aceste bacterii fiind responsabilă
dedistrugerea majorităţii germenilor ingeraţi. Contaminarea masivă se realizează
priningestia alimentelor în care germenii s-au multiplicat ca într-un mediu de
cultură. Contaminarea poate să mai aibă loc şi de la persoană la persoană pe
calefecal-orală. Nou-născuţii şi copii mici sunt mult mai sensibili la infecţie care
poatefi indusă de ingerarea unui număr mic de bacterii. Incubaţia durează de la
câteva ore până la o zi, microorganismele multiplicându-se în epiteliul
intestinal,provoacă un sindrom inflamator intestinal cu diaree muco-purulentă
şi sangvinolentă. La debut diareea este însoţită de greţuri şi vărsături; febra,
colicileabdominale, mialgiile şi cefaleea sunt simptome frecvent întâlnite în
perioada destare a bolii. La nou născuţi deshidratarea poate duce la o stare de
toxicoză gravă. Îngeneral, este o boală benignă. În mod normal nu apare
septicemia, aceasta survenind exceptional ca o complicaţie la persoanele
imunocompromise.Sunt posibile localizări extraintestinale: meningita cu
Salmonella la copii.

În convalescenţă persoanele care au fost infectate cu serovarurinontifoidice de

Salmonella prezintă contagiozitate 3 luni de zile

.În ţara noastră marea majoritate a salmonelelor care determină gastroenterite sunt
reprezentate de serovarurile Typhimurium şi Enteritidis.Calea de pătrundere este
digestivă, transmiterea fiind realizată de la persoanăla persoană. Nici un animal nu
este rezervor de infecţie pentru aceste serovaruri.După ingerarea a 10 3 salmonele
urmează o perioadă de incubare lungă de 1-3săptămâni timp în care
microorganismele traversează mucoasa intestinală şiinvadează plăcile Peyer. De
aici, germenii trec în circulaţia limfatică apoi în ceasangvină determinând etapa
septicemică a bolii.

Tabloul de septicemie se caracterizează prin febră crescută care se poate

acompania de stare generalăalterată, prostaţie, obnubilare.

Mortalitatea este crescută în aceste cazuri.Pe lângă simptomatologia generală

avem o simptomatologie digestivă laaceşti bolnavi reprezentată de anorexie, colici
abdominale, constipaţie sau diaree.Simptomatologia digestivă este datorată
agresiunii intestinale, hepatice şi asupravezicii biliare. Plăcile Peyer pot să ulcereze
şi să ducă la perforaţie intestinală şiperitonită. Eliberarea endotoxinelor joacă un
rol important în patogenia bolii deunde şi pericolul administrării unei doze foarte
mari de antibiotic prin care se riscăprovocarea unei distrugeri bacteriene masive,
deci eliberarea în cantitate foartemare de lipopolizaharide ale membranei externe
bacteriene, ducând la instalareaşocului endotoxinic.

După vindecarea bolii, pacientul poate rămâne purtător biliarde germeni timp de
aproximativ un an de zile.Septicemiile apar asociate infecţiilor oricărui organ
sau sistem de către serovaruri Salmonella.

Dintre infecţile focale mai frecvente sunt artrita reactive aseptică postenteritică şi
sindromul Reiter care au fost raportate după aproximativ 3 săptămâni de la debutul
enteritelor cu Salmonella spp. la indivizi cu sistem dehistocompatibilitate HLA
B27. Artrita septică poate surveni ulterior sau o dată cusepticemia şi este foarte
greu de tratat. După cum am mai precizat, în cazul infecţiilor cu salmonele
netifoide mai pot apărea meningite (la copii), osteite etc.Salmonella serovar Dublin
provoacă infecţii extraintestinale sau complicaţii septicemice.