INSULINA

ELEV:Olaru Eliza Cristina

 Laguesse în 1893 și Leonid V. Sobolev în 1899 au sugerat că celulele insulelor lui Langerhans (descoperite de
acesta în 1869) produc o substanță care controlează metabolismul carbohidratilor.[1]. Această substanță a fost numită
"insulină" de belgianul Jean de Meyer în 1909.
În 1903 John Rennie și Thomas Fraser au încercat fără succes un tratament oral cu extras de cod (care are insulele
separate de pancreasul exocrin). În 1904 au încercat injectarea hipodermică la om, dar au renunțat datorită efectelor
secundare.
În 1906 in Berlin Georg Zuelzer a aplicat metoda precipitării proteinelor din extrasul pancreatic cu alcool și a
testat acest tratament pe 8 pacienți, constatând eliminarea glicozuriei și cetonuriei, dar au renunțat din nou datorita
efectelor secundare.
În 1908 Ernest Scott a obținut reducerea glucozei urinare la 3 câini cu extras de pancreas tratat cu alcool.
Efectul hipoglicemiant al unui extract pancreatic injectat intravenos la câinele pancreatectomizat a fost demonstrat
de Israel S. Kleiner (1915, 1919).[2] Efectul unui extract pancreatic asupra corpilor cetonici și ureii (substante produse în 
diabetul zaharat dezechilibrat) a fost demonstrat de Nicolae Paulescu care, la data de 23 Iulie 1921, în cadrul Societății
de Biologie, a expus descoperirea sa (Insulina) sub numele de Pancreina.(1921).
În 1921, Frederick Grant Banting și Charles H. Best au demonstrat tratamentul la om cu insulina în timp ce lucrau
în laboratorul lui John J.R. Macleod la Universitatea din Toronto. Banting și Best au extras material din pancreasul
 câinilor. Acest material a fost folosit pentru a menține în viață câini, iar în 1922 a fost folosit cu succes pe un băiat de 14
ani cu diabet. În 1923 chimistul James B. Collip a descoperit ca purificând extractul poate preveni multe din efectele
secundare. În 1923 Banting și Macleod au primit Premiul Nobel in locul lui Paulescu. Best și Collip au fost omiși, dar
Banting și Macleod au împărțit banii cu ei. Insulina a fost primul hormon sintetizat complet în laborator, în 1966 de către
americanul Michael Katsoyannis și cercetători chinezi.
 Insulina este un hormon secretat de o aglomerare de celule care se află în pancreasul endocrin, iar
acest hormon participă la metabolismul glucidelor. De asemenea, insulina este cel mai important
hormon implicat în metabolismul glucidelor. Ea contribuie la reducerea concentrației glucozei în
sânge. 
 Pe de o parte, insulina este un medicament care poate salva vieți - persoanele care au diabet de tip
1 depind de insulină pentru a supraviețui. Dar pe de altă parte, unii oameni se luptă pentru a nu fi
nevoiți să intre pe tratamentul care presupune administrarea de insulină.
 Insulina este descrisă ca fiind un hormon care scade concentrația glucozei (zahărului) în sânge.
Acest hormon funcționează pentru a transporta glucoza din fluxul sangvin în celulele care folosesc
glucoză pe post de energie. De asemenea, insulina transportă aminoacizii în celule pentru a ajuta
la producerea proteinelor și pentru a intensifica depozitarea grăsimilor.
 Anatomia pancreasului și cum produce acesta insulina

Pancreasul este organul responsabil de controlul nivelului glucozei; face parte din sistemul digestiv și
este localizat în abdomen, în spatele stomacului și imediat lângă duoden - prima parte a intestinului subțire.
Pancreasul are două componente funcționale principale:
- o funcție exocrină; celulele exocrine sunt celulele care eliberează enzime digestive în intestin prin
intermediul ductului pancreatic (un canal).
- pancreasul endocrin - aglomerări de celule cunoscute sub numele de „insulele lui Langerhans” în „marea”
țesutului exocrin; aceste insule de celule eliberează hormoni cum ar fi insulina și glucagonul în sânge, pentru
a controla nivelul zahărului din sânge.
Insulele pancreatice sau insulele lui Langerhans sunt puternic vascularizate (alimentate de vasele de
sânge) și specializate pentru a monitoriza substanțele nutritive din sânge. Celulele alfa ale insulelor
pancreatice secretă glucagon, în timp ce celulele beta pancreatice (cele mai abundente de pe insulele din
pancreasul endocrin) eliberează insulină. 
Secreția de insulină, ca răspuns la creșterea cantității de glucoză, are două faze: o prima fază la
aproximativ 5-10 minute după ce nivelul glucozei este ridicat și o a doua fază după 30-60 de minute.
 Insulina nu este doar un hormon, ci și un mesager chimic produs într-o parte a corpului, pentru a avea o
acțiune clară în altă parte a corpului. Este o proteină responsabilă de reglarea cantității de glucoză în sânge, ca
parte a metabolismului. Corpul nostru „fabrică” insulină în pancreas, iar hormonul este secretat de celulele beta
pancreatice, în principal ca răspuns la glucoză. 
Celulele beta pancreatice sunt „senzorii perfecți de combustibil”, stimulați fiind de glucoză. Pe măsură ce
concentrația glucozei crește în plasma din sânge, absorbția și metabolizarea de către celulele beta pancreatice
sunt intensificate, ducând la secreția de insulină.
 Rolul insulinei în organism
Insulina are două moduri de acțiune în corpul nostru - un rol stimulant (excitator) și un
rol inhibitor.
• Pe de o parte, insulina stimulează absorbția glucozei și sinteza lipidelor;
• Pe de altă parte, insulina inhibă descompunerea lipidelor, proteinelor și glicogenului și
inhibă gluconeogeneza și producția de cetone (cetogeneza). Nivelurile glucozei sunt
controlate strict de insulină, astfel încât viteza de producere a glucozei de către ficat este
egalată de rata sau viteza cu care celulele o folosesc.
În diabet, hiperglicemia înseamnă că pierderea glucozei prin urină este, de asemenea,
necesară pentru a atinge acest echilibru. În cazul persoanelor sănătoase, rolul insulinei este
de a menține un nivel constant al glicemiei (cantitatea de glucoză în sânge), prin asigurarea
unei cantități suficiente de la ficat. Nivelurile scăzute de insulină determină eliberarea de
glucoză, în timp ce mai multă insulină inhibă producția de glucoză prin faptul că îi „spune”
ficatului să depoziteze glucoza sub formă de glicogen.
 Diabetul și tratamentul cu insulină
Diabetul apare atunci când corpul nu folosește insulina în mod corespunzător sau nu produce suficientă insulină.
Există două tipuri principale de diabet: de tip 1 și de tip 2.
Diabetul de tip 1 este o boală autoimună. Acestea sunt bolile în care corpul se atacă singur. Dacă ai diabet de tip
1, corpul nu poate produce insulină, iar asta se întâmplă deoarece sistemul imunitar a distrus toate celulele
pancreatice care produceau insulină. Această boală este mai des diagnosticată la pacienții tineri (și copii), deși se
poate dezvolta și la adulți.
În diabetul de tip 2, corpul a devenit rezistent la efectele insulinei. Asta înseamnă că organismul are nevoie de
mai multă insulină pentru a obține aceleași efecte. Prin urmare, corpul produce în exces insulină, pentru a menține
glucoza la un nivel normal. Cu toate acestea, după mulți ani de producție în exces, celulele pancreatice
(răspunzătoare de producția de insulină) se epuizează.
Diabetul de tip 2 afectează oamenii de toate vârstele, dar de regulă se dezvoltă mai târziu de-a lungul vieții.
Injecțiile cu insulină (ca un înlocuitor sau ca un supliment pentru insulina pe care ar trebui să o producă organismul)
pot ajuta în tratamentul ambelor tipuri de diabet.
Deoarece pacienții cu diabet de tip 1 nu pot produce insulină, ei trebuie să folosească acest hormon pentru a-și
controla glicemia. Mulți pacienți cu diabet de tip 2 pot să își țină sub control glicemia cu ajutorul modificărilor în
ceea ce privește stilul de viață și cu ajutorul medicamentelor orale. Cu toate acestea, dacă aceste tratamente nu
funcționează, acești pacienți vor avea nevoie și de insulină.
 Cum acționeză insulina injectabilă?

Ca pacient cu diabet, trebuie să știi că nu poți lua insulină pe cale orală (pe gură). Trebuie să îți injectezi
insulină cu o seringă, cu un fel de stilou (pen) sau cu o pompă de insulină. Tipul de injecție cu insulină pe care
îl folosești se va baza pe preferințele tale personale și pe nevoile medicale.
Acțiunea insulinei injectabile măsoară cât de repede după injectarea acestui hormon începe acesta să
funcționeze. Durata acțiunii insulinei se referă la cât de mult timp (după injectare) doza de insulină va continua
să funcționeze în cazul acelui pacient. Acțiunile insulinei sunt un concept extrem de important, în special
pentru pacienții cu diabet insulino-dependenți. Odată injectată, insulina are nevoie de o anumită perioadă până
când începe să acționeze, apoi, după un alt interval, insulina atinge momentul de vârf al acțiunii sale.
Insulina are 3 caracteristici:
1. Momentul de start - este durata înainte ca insulina să intre în fluxul sangvin și să înceapă să scadă nivelul
glucozei din sânge.
2. Momentul de vârf - este durata în care insulina se află la capacitate maximă, în termeni de scădere a nivelului
glucozei din sânge.
3. Durata totală a acțiunii - înseamnă cât de mult timp insulina continuă să scadă cantitatea de glucoză din sânge.
Momentul de start al acțiunii insulinei în organism
În funcție de tipul de insulină, această injecție poate avea un moment de start (momentul când începe să
acționeze în organism) diferit. În funcție de tipul de insulină injectabilă pe care pacientul îl folosește, acesta
poate observa că insulina are un moment de start al acțiunii care poate începe la 15 minute de la injectare, la 30
de minute, la 1 oră, 2 ore sau chiar la 4-6 ore de la injectare.
Momentul de vârf al acțiunii insulinei în organism
În cazul unui tratament ideal, viteza la care insulina începe să funcționeze s-ar potrivi perfect cu rata sau viteza la
care glicemia începe să crească, după fiecare masă diferită pe care o iei pe parcursul zilei. Tocmai de aceea este
important să gasești acel tip de insulină care are momentul de vârf potrivit în cazul tău.
Anumite tipuri de insulină injectabilă nu sunt concepute pentru a avea un moment de vârf al acțiunii, ci sunt
create astfel încât să elibereze insulină în mod constant, pe durata de activitate a insulinei. 
 Durata totală a acțiunii insulinei în organism

În funcție de tipul de insulină injectabilă, pacientul cu diabet poate să descopere că durata totală a acțiunii
acestui hormon diferă. Anumite tipuri de insulină au o durată totală de acțiune (durata după injectare) de 3 până
la 4 ore, în alte cazuri durata este de 6-8 ore, 18-24 de ore, mai mult de 42 de ore sau chiar 28-36 de ore.

Tipuri de insulină injectabilă

Diferite tipuri de insulină au fost dezvoltate de-a lungul timpului, pentru a avea mai bine grijă de nevoile
fiecărei persoane cu diabet. Insulina care este disponibilă în prezent pentru pacienții cu diabet este folosită
pentru a mima acțiunea pancreasului. În mod normal, pancreasul secretă o cantitate mică de insulină 24 de
ore pe zi (insulină bazală) și ca răspuns la alimentele pe care le mâncăm (bolus). Tipurile de insulină folosite
pentru a trata diabetul sunt enumerate mai jos.
Să nu uităm că toată insulina este disponibilă pacienților în formă lichidă. Toate tipurile de insulină
enumerate mai jos produc același efect. 
Insulină rapidă

Insulina cu acțiune rapidă înseamnă că acest tip de insulină începe să funcționeze la aproximativ 15 minute
după injectare; efectele ei pot dura între 2 și 4 ore și este adeseori injectată înainte de a lua masa.
 Insulină ultra rapidă
Insulină cu acțiune scurtă - pacientul cu diabet își injectează acest tip de insulină înainte de o masă; insulina
începe să funcționeze la 30-60 de minute după injectare și efectele ei durează între 5 și 8 ore.
Insulină cu acțiune intermediară
Acest tip de insulină începe să funcționeze într-un interval de 30 de minute (până la 1 oră) de la injectare, iar
efectele sale pot dura chiar și până la 8 ore.
Insulină cu acțiune lentă sau bazală
Insulina cu acțiune pe termen lung (sau insulină lentă) nu începe să funcționeze decât după 1-2 ore după ce
pacientul și-a injectat-o. Cu toate acestea, efectele pot dura până la 24 de ore.
Insulină pre-mixată
Insulina în combinație pre-mixată conține o combinație de două produse diferite cu insulină; amestecul
conține o insulină cu acțiune foarte rapidă și o insulină cu acțiune scurtă.
Folosirea insulinei injectabile
Pentru mulți diabetici, injecțiile cu insulină sunt o parte a vieții de zi cu zi. Chiar și așa, un număr mare de
pacienți (și nu doar cei care au fost recent diagnosticați cu diabet zaharat) subliniază că procesul de injectare
a insulinei este extrem de supărător. Fobia sau frica de ace este comună în rândul diabeticilor. Însă cu
practică și cu multă determinare, injecțiile cu insulină pot să devină mai puțin dureroase urmând câteva
reguli simple.
 Cum se alege tipul de insulină potrivit?

Deși în unele cazuri, este o practică destul de comună ca pacientul să încerce (înainte de a injecta insulină)
anumite pastile prescrise pentru diabet, trebuie să știi că poți începe tratamentul cu insulină bazându-te pe o
serie factori. Acești factori te ajută să alegi tipul de insulină potrivit pentru tine, în funcție:
• de cât timp ai diagnosticul de diabet
• de cât de mare este nivelul glucozei în sânge
• de celelalte medicamente pe care le iei
• de starea ta generală de sănătate
• de recomandările medicului tău. 
Medicul tău te va ajuta să găseșți tipul de insulină potrivit pentru tine, care să țină cont de nevoile tale și de
stilul tău de viață. Deoarece pilulele pentru diabet par să ajute corpul să folosească insulina mai bine, unii
pacienți le iau împreună cu injecțiile cu insulină. 
Cum se administrează insulina?
Administrarea insulinei poate fi o problemă majoră pentru pacienții cu diabet, mai ales că este vorba de stilul de
viață și de faptul că aceștia trebuie să își injecteze în mod regulat acest hormon esențial. Insulina nu poate fi
luată sub formă de pastilă, deoarece s-ar descompune în timpul digestiei, la fel ca proteinele din alimente, ci
trebuie să fie injectată în grăsimea de sub piele pentru a întra astfel mai repede în sângele pacientului. În cazuri
rare, insulina poate duce la o reacție alergică în locul în care a fost injectată.
 Seringi de administrare a insulinei
Cere sfatul medicului sau farmacistului despre ce tip de seringi trebuie să folosești pentru administrarea
insulinei. O seringă este un dispozitiv cu un centru gol, cu un piston, ac și un dispozitiv de protecție
detașabil.
Exteriorul seringii este marcat cu liniuțe, care te ajută la stabilirea cantității corecte de insulină. Iată câteva
sfaturi pentru utilizarea corectă a seringilor de administrare a insulinei:
• acele mai scurte înseamnă mai puțin disconfort la injectare; cu toate acestea, adâncimea injectiei
influențează viteza cu care insulina își face efectul;
• coordonează dimensiunea seringii pentru a se potrivi dozei tale de insulină;
• nu reutiliza o seringă;
• nu împărți cu alte persoane o seringă;
• aruncă seringile folosite într-un recipient care se poate închide și care este rezistent.
 Stilourile sau pen-uri de administrare a insulinei

Pentru administrarea insulinei, mai există și opțiunea de a folosi unele stilouri sau pen-uri. Unele pen-uri
pentru tratamentele cu acest hormon conțin un cartuș cu insulină care este introdus în stilou, iar unele
sunt pre-umplute cu insulină și aruncate după ce toată insulina a fost utilizată.
Doza de insulină este formată pe stilou (pen), iar apoi insulina este injectată cu un ac, la fel ca și când
pacientul ar utiliza o seringă. Cartușele și pen-urile de insulină pre-umplute conțin doar un singur tip de
insulină. Dacă pacientul știe că trebuie să folosească două tipuri de insulină, trebuie făcute două injecții
diferite cu un astfel de pen.
 Pompele de insulină

Pompele de insulină sunt mici dispozitive computerizate care livrează insulină în două moduri:
• într-o doză constantă, continuă și bine măsurată (insulină bazală);
• ca o doză bruscă sau subită (bolus), către pacient, în preajma mesei.
Dozele de insulină sunt livrate printr-un tub de plastic flexibil, numit cateter. Cu ajutorul unui ac mic,
cateterul este introdus prin piele, în țesutul gras al pacientului și apoi este lipit sau fixat în acel loc.
Pompa de insulină nu este un pancreas artificial (deoarece pacientul tot va fi nevoit să își monitorizeze
glicemia), însă pompele de acest gen pot ajuta unii oameni să obțină un control mai bun al cantității de
glucoză din sânge, iar mulți pacienți preferă acest sistem de injectare a insulinei, renunțând la clasicele
injecții.
Pompele de insulină pot fi programate să elibereze mici doze de insulină în mod continuu (insulină bazală)
sau o doză bolus, aproape de perioada meselor, pentru a controla creșterea cantității de glucoză în sânge
după o masă. Acest sistem mimează cel mai bine capacitatea corpului de eliberare normală a insulinei.
 Unde se administrează insulina în corp?
Alegerea locului în care îți vei face injecția cu insulină este foarte importantă, mai ales pentru nevoile tale
individuale, ca pacient diabetic. Medicul te va ajuta în acest sens. Există 4 zone cheie în care cei cu diabet
trebuie să își injecteze insulina:
• abdomenul
• brațele
• coapsele
• fesele.
Medicul îți va arăta cum să îți faci singur injecțiile cu insulină. Nu injecta insulina la un interval mai mic de
5 cm de buric, pentru că organismul nu o va absorbi la fel de bine. Ar trebui să schimbi frecvent locul în
care îți faci injecțiile cu insulină, pentru a preveni îngroșarea pielii datorată expunerii constante la insulină.

Posibilele complicații ale utilizării insulinei injectabile

La fel ca în cazul oricărui medicament sau tratament, efectele secundare și complicațiile sunt posibile și în
cazul insulinei. Medicul tău înțelege riscurile posibile asociate cu insulina și cu alte medicamente pe care ți
le prescrie dacă ai diabet. Acesta este un alt motiv pentru care e recomandat să îi împărtășești istoricul tău
medical complet, să îi dai informații despre alergii, medicamentele pe care le iei zilnic și suplimentele
alimentare (fie că e vorba de vitamine ori de suplimente pe bază de plante).
Hipoglicemia (nivelul scăzut ale glucozei în sânge) poate să se întâmple uneori atunci când persoana ia
insulină. Acest lucru este numit reacție la insulină.
Simptomele reacțiilor la insulină includ:
• oboseală
• incapacitatea de a vorbi
• transpirație
• confuzie
• pierderea conștienței
• convulsii sau crize
• zvâcnirea mușchilor
• piele palidă.
 Cum se păstrează insulina și valabilitatea insulinei

Deși producătorii recomandă să păstrezi sau să depozitezi insulina în frigider, injecțiile cu insulină rece pot
uneori să facă procedura mult mai dureroasă. Pentru a evita acest lucru și alte neplăceri, mulți producători
sugerează să păstrezi recipientele cu insulină pe care le folosești la temperatura camerei. Insulina păstrată la
temperatura camerei va fi valabilă aproximativ o lună.
Amintește-ți însă că, dacă îți cumperi mai mult de o sticluță o dată, pentru a economisi bani, trebuie să păstrezi
recipientele cu insulină în frigider. Apoi scoate dozele din timp, astfel încât insulina să fie gata pentru
următoarea ta injecție.
Iată câteva sfaturi despre cum se păstrează insulina:
• nu depozita insulina lângă surse extreme de căldură sau în zone cu frig extrem;
• nu păstra niciodată insulina în congelator, în lumina directă a soarelui sau în torpedoul mașinii;
• verifică data la care expiră insulina înainte de a o injecta și nu folosi doza de insulină după data de expirare a
valabilității;
• examinează sticluța cu atenție, pentru a te asigura că insulina arată normal înainte de a extrage hormonul cu
seringa.
• în funcție de tipul de insulină pe care îl foloseșți, verifică și alte semne, cum ar fi particule prezente sau
decolorarea insulinei.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
American Diabetes Association – Insulin Basics 
https://www.diabetes.org/healthy-living/medication-treatments/insulin-other-
injectables/insulin-basics
Diabetes UK – Insulin and diabetes
https://www.diabetes.org.uk/guide-to-diabetes/managing-your-diabetes/treating-
your-diabetes/insulin
CDC – 4 Ways To Take Insulin 
https://www.cdc.gov/diabetes/basics/type-1-4-ways-to-take-insulin.html