ADMINISTRAREA INSULINEI (ANTIDIABETICELOR)

Insulina este un hormon produs in mod natural de organism. Rolul sau principal este de a
controla modul in care organismul foloseste carbohidratii din anumite tipuri de alimente.
Carbohidratii sunt descompusi pentru a produce glucoza, adica principala sursa de energie utilizata
de celule. Insulina scade concentrația glucozei din sânge. Antagonistul insulinei este glucagonul.
Nivelurile anormale de glucoza sunt cunoscute sub forma urmatoarelor denumiri:
• Hiperglicemie – valori prea mari ale glicemiei. Apare atunci cand organismul nu produce
suficienta insulina. In lipsa unei cantitati suficiente de insulina, glucoza nu mai ajunge in
celulele, ci ramane in fluxul sanguin.
• Hipoglicemie, valori prea scazute ale glicemiei. Apare atunci cand organismal produce o
cantitate prea mare de insulina, ceea ce inseamna ca o cantitate mai mare de glucoza intra in
celulele si o cantitate prea mica ramane in fluxul sanguin.
Scopul tratamentului insulinic
• Tratarea diabetului zaharat.
• Normalizarea nivelului glucidic în sânge.
Calea de administrare
Insulina nu poate fi administrata sub forma unei pilule, deoarece ar fi descompusa in timpul
digestiei, la fel ca proteinele din alimente. Prin urmare, ea trebuie injectata in grasimea de sub piele
(subcutanat), in stomac, in brate, coapse sau in fese, pentru a patrunde direct in sange. Calea
subcutanată.

Locul de elecţie pentru administrarea insulinei

• Flancurile peretelui abdominal.
• Regiunea externă a braţului.
• Regiunea anterioară a coapselor.
 • Regiunea fesieră.
• Regiunea supra şi subspinoasă.
Locul de administrare trebuie alternate, dar vor respecta aceiaşi schemă:
• Dimineaţa → flancurile abdominale.
• Seara → coapsă.
Introducerea constantă în acelaşi loc, fără alternarea lui, suprasolicită regiunea respectivă,
tegumentele devin dure, se cicatrizează prin procese metabolice modificate negativ.
Preparate de insulină
• Cu actiune rapida – incepe sa acționeze in aproximativ 15 minute.
• Cu actiune scurta – ajunge sa acționeze in aproximativ 30 de minute.
• Cu actiune intermediara – va ajunge in sange in 2 pana la 4 ore dupa injectare.
• Cu actiune lenta sau prelungita – dureaza cateva ore pentru a ajunge in sistemul sanguin si are
acțiune aproximativ 24 de ore.
Forme
• Insulina în flacon de sticla. Din el se poate scoate insulina cu o seringa care aspira solutia.
• Insulina în seringi preumplute.
• Insulina sub forma de cartuse preumplute (numite si stilouri sau pen-uri).
Reguli de administrare
• Preparatul şi doza sunt stabilite de medic.
• Orice schimbare se va face cu multă prudenţă – strict supravegheat.
• Doza şi preparatul se schimbă doar la indicaţia medicului.
• Dozele de insulină se măsoară în unităţi.
Există două tipuri de concentraţii pentru fiecare tip de insulină:
-Insulină cu 40 unităţi / mililitru insulină.
-Insulină cu 100 unităţi / mililitru insulină.
• Administrarea se face cu seringi de insulină cu gradaţii pentru 40, respectiv 100 unităţi de
insulină pe mililitru.
• Seringile se aruncă după utilizare – nu se refolosesc.
• Injecţie se face cu cca. 15 minute înainte de servirea mesei (funcţie de preparatul de insulină
folosit).

Caracteristicile insulinei, păstrare şi depozitare

• Insulina cristalină este limpede, clară, transparentă.
 • Insulina în suspensie este tulbure şi trebuie rulată înaintea folosirii până la uniformizarea
lichidului.
• Păstrarea se face la frigider la 4C, ferită de căldură şi lumină.
• Se încălzeşte la temperatura corpului în momentul folosirii.
• Nu se utilizează după expirarea termenului de valabilitate.
Stabilirea dozei necesare
Se fixează o doză individualizată funcţie de:
-Tipul de insulină folosit.
-Numărul de injecţii pe zi.
-Intervalul dintre doze.
-Modificările din alimentaţie.
-Schimbarea programului de activitate.
-Medicaţie complementară.
-Exerciţii fizice, gimnastică.
-Conduită terapeutică postnatală.
Injectarea insulinei
• Se dezinfectează locul şi zona înconjurătoare.
• Se lasă să se evapore alcoolul → alcoolul inactivează insulina.
• Se execută pliul cutanat şi se injectează insulina subcutanat (vezi injecția subcutanată).
• Nu se freacă şi nu se masează locul puncţiei.
• Se păstrează o distanţă de minim 4 cm de injecţia precedentă.
Reacţii la insulină
• Nivelul normal de glucoză în sângele omului trebuie să se mențină între 70 și 110 mg/dl.
• Dacă concentrația de glucoză este mai mică de 70 mg/dl, atunci este hipoglicemie.
• Dacă concentrația se află între 110 – 180 mg/dl, limitele sunt normale și poate însemna că
persoana a consumat recent mese bogate in glucide.
• valoare de peste 180 mg/dl, reflectă hiperglicemie.
Hipoglicemie
• Absenţa sau întârzierea meselor.
• Exerciţii fizice şi activitate în exces.
• Boală infecţioasă.
• Tulburări de tranzit.
• Schimbarea necesarului de insulină a pacientului.
• Boli endocrine.
 • Interacţiuni cu alte medicamente hipoglicemiante.
• Consum de alcool.
Semnele hipoglicemiei:
➢ apar brusc.
• Transpiraţii, tulburări de somn.
• Ameţeală.
• Palpitaţii.
• Vedere neclară – în ceaţă.
• Tremurături.
• Vorbire neclară.
• Agitaţie, iritabilitate.
• Senzaţie de furnicături în mâini.
• Modificări comportamentale.
• Diabeticul trebuie să aibă asupra sa cuburi de zahăr sau bomboane sau tablete de glucoză.
• Pacienţii inconştienţi vor primi glucoză pe cale intravenoasă.
Hiperglicemie şi acidoză diabetică:
• Prin doză insuficientă de insulină
• Nivel crescut de glucoză în sânge.
• Aport alimentar mai bogat în glucide decât cel planificat.
• Febră.
• Infecţii.
• Hiperglicemia prelungită poate determina acidoză diabetică ameţeală, facies roşu, sete,
pierderea cunoştinţei, inapetenţă, halenă acetonică, glicozurie, respiraţie Kussmaul,
tahicardie, deces.
Alergia la insulină
• Alergia locală → roşeaţă, edem, prurit.
• Alergie generalizată → mai rară, dar mai gravă. Apar erupţii pe tot corpul, respiraţie
zgomotoasă, şuierătoare, hipotensiune, şoc anafilactic.