SECRIERIU ADRIANA LOREDANA

FIȘA NR.30
ADMINISTRAREA INSULINEI

1)DEFINIȚIE: Insulina este secretată de celulele beta, ale insulelor Langerhans ale
pancreasului. Este singurul hormon hipoglicemiat cunoscut.

SCOP:
• Tratarea diabetului zaharat
• Normalizarea nivelului glucidic în sânge.

Calea de administrare
•Calea subcutanată.

Locul de elecţie pentru administrarea insulinei

•Flancurile peretelui abdominal.

•Regiunea externă a braţului.
•Regiunea anterioară a coapselor.
•Regiunea fesieră.
•Regiunea supra şi subspinoasă.

Locul de administrare trebuie alternate, dar vor respecta aceiași schemă:

•Dimineața → flancurile abdominale.
•Seara → coapsă.
Introducerea constantă în același loc, fără alternarea lui, suprasolicită regiunea
respectivă, tegumentele devin dure, se cicatrizează prin procese metabolice
modificate negativ.

Administrarea insulinei este esențială pentru pacienții cu diabet zaharat tip 1 și poate
fi necesară pacienților cu diabet zaharat tip 2 pentru controlul intermitent sau
continuu al glicemiei. Pentru o utilizare eficientă a insulinei, asistentul medical
trebuie să cunoască durata de acțiune a diferitelor tipuri de insulină, doza
recomandată de medic, relația dintre nivelurile de glucoză din sânge la exerciții,
aportul alimentar, bolile intercurente, anumite medicamente și stres.
2) PREGĂTIREA ASISTENTEI:
• asistenta se spală mâinile;
• asistenta respectă prescripțiile medicului privind doza, cale și ritmul de
administrare;
• verifică valabilitatea preparatelor și aspectul lor;
• păstrează flacoanele cu insulină la frigider(2-8 gr. C);
• pregătește pacientul în vederea administrării insulinei;
• pregătește materialele necesare pentru administrarea insulinei.
3)PREGĂTIREA PACIENTULUI:
• psihică: se anunţă bolnavul şi se explică scopul, efecte dorite şi nedorite, orarul
de administrare dacă este cazul, se obţine consimţământul informat;
• fizică:
- se asigură intimitatea pacientului;
- pacientul se așează în funcţie de starea sa → în mod obişnuit se aşează
pacientul în poziţie şezândă cu mâna sprijinită pe şold sau în decubit dorsal;
-se dezveleşte locul ales.

4) PREGĂTIREA MATERIALELOR:
•Insulină în flacoane, cartușe sau pen-uri preumplute;
•Seringi pentru insulină;
•Tăviță renală.

5)TEHNICA PROPRIU-ZISĂ:
• Se verifică identitatea pacientului.
• Se verifică concentrația insulinei ce urmează a fi administrată.
• Administrarea insulinei se face prin injecție subcutanată în mod uzual.
• Se verifică concentrația insulinei ce urmează a fi administrată.
• Se verifică aspectul pentru a observa dacă nu au apărut modificări: insulinele
rapide au aspect limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspect
lactescent, turbid, fără flocoane. Prezenţa flocoanelor presupune schimbarea
flaconului.
• Insulinele intermediare sau lente se omogenizează prin culcarea flaconului în
poziţie orizontală şi rulare blândă între palme de 30-40 de ori. Agitaţia în
 poziţie verticală produce bule şi imperfecţiuni la dozare. Dacă nu se
omogenizează, nu se administrează.
• Nu se amestecă insuline cu concentraţii diferite şi nici tipuri diferite de
insulină. Dacă este necesar se folosesc seringi separate.
• Doza și tipul de insulină se stabilește de către medic, individualizat;
• Medicul instruieşte pacientul cum să-şi ajusteze dozele în funcţie de conţinutul
de hidrocarbonaţi din dietă;
• Tipul de insulină este ales în funcţie de toleranţa pacientului;
• Administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medic;
• Asistentul medical administrează insulina conform indicațiilor, instruiește
pacientul cum să-și administreze injecția de insulină și îl asistă asigurându-se
că acesta și-a însușit corect modul de administrare și de păstrare a insulinei;
instruiește de asemenea pacientul pentru recunoașterea semnelor de
hipoglicemie( transpirații, piele rece și umedă, palpitații, tremur,
greață,neliniște, paloare, creșterea tensiunii arteriale).

După administrarea insulinei pot apărea complicaţii și de aceea pacientul

trebuie supravegheat:
◦ Hipoglicemia – pacientul trebuie să aibă asupra lui 15 gr hidrocarbonaţi (3
bucăţi de zahăr).
◦ Edemul insulinic – apare la pacienţii nou descoperiţi din cauza retenţiei
hidrosaline la începutul iniţierii tratamentului cu insulina.
◦ Lipodistrofia hipertrofică – creşterea în volum a ţesutului adipos
nevascularizat ceea ce încetineşte mult absorbţia insulinei.
◦ Lipodistrofia atrofică – diminuarea ţesutului adipos subcutanat la locul
administrării insulinei, mai frecventă la femeile tinere.
◦ Alergia locală – edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros.
◦ Alergia generalizată – de la urticarie până la şocul anafilactic.
Cu excepţia hipoglicemiei pe care o sesizează bolnavul, celelalte vor fi
interpretate şi evaluate de medicul specialist.

Tipuri de insulină
Insuline prandiale

•analogi de insulină cu acțiune rapidă:

Insulina Lispro (Humalog);
Insulina Aspart (Fiasp. Novorapid);
Insulina Glulisine (Apidra).
•Analogii de insulină cu acțiune rapidă au absorbție rapidă (10-15 minute) și se
administrează cu 15-20 minute preprandial, însă pot fi administrați și în timpul mesei
sau postprandial.
•insulină cu durată scurtă de acțiune (regular):
Humulin R;
Insuman Rapid.
•Insulinele cu durată scurtă de acțiune se pot administra subcutanat și sunt singurele
care se pot administra intravenos, intramuscular și utilizând pompele de insulină.
Acestea intră în acțiune în 30-60 minute din momentul injectării și de aceea se
administrează cu 30 minute înainte de masă.

•insulină cu acțiune intermediară (NPH):

Monotard;
Insulatard;
Humulin N;
Insuman basal.
•Insulinele cu acțiune intermediară (NPH) prezintă vârf de acțiune la 5-8 ore și
variabilitate crescută a acțiunii.
•analogi de insuline cu acțiune lungă (insuline bazale):
Insulina Glargine (Lantus, Toujeo);
Insulina Detemir (Levemir);
Insulina Abasaglar – medicament biosimilar (medicamentul de referință este
insulina glargine).

6)REORGANIZAREA:
• se colectează acul în cutia pentru înțepătoare;
• seringa, mănușile și tamponul se colectează în cutia pentru deșeuri periculoase;
• ambalajul seringii și flacoanele la coșul de gunoi menajer.