ADMINISTRAREA INSULINEI

→ Scopul tratamentului insulinic:

~ Tratarea diabetului zaharat.
~ Normalizarea nivelului glucidic în sânge.
→ Căile de administrare:
~ Calea subcutanată.
~ Calea intravenoasă.
→ Locul de elecţie pentru administrarea insulinei:
~ Flancurile peretelui abdominal.
~ Regiunea externă a braţului.
~ Regiunea anterioară a coapselor.
~ Regiunea fesieră.
~ Regiunea supra şi subspinoasă.
~ Locul de administrare trebuie alternate, dar vor respecta aceeaşi schemă:
o Dimineaţa → flancurile abdominale.
o Seara → coapsă.
~ Introducerea constantă în acelaşi loc, fără alternarea lui, suprasolicită
regiunea respectivă, tegumentele devin dure, se cicatrizează prin procese
metabolice modificate negativ.
→ Preparate de insulină:
~ Humulin R regular insulină umană (ADN recombinat) → 10 forme de
comercializare:
o Regulară (R).
o Regulară tamponată (BR).
o Lentă (L).
o Ultralentă (U).
o Insulină 10% Regulară tamponată + 90% Insulină umană suspensie
isophan (NPH-10/90).
o Insulină 20% Regulară tamponată + 80% Insulină umană suspensie
isophan (NPH-20/80).
o Insulină 30% Regulară tamponată + 70% Insulină umană suspensie
isophan (NPH-30/70).
o Insulină 40% Regulară tamponată + 60% Insulină umană suspensie
isophan (NPH-40/60).
o Insulină 50% Regulară tamponată + 50% Insulină umană suspensie
isophan (NPH-50/50).
~ Iletin II Regular (insulină porcină purificată).
~ Actrapid MC (insulină injectabilă neutră), Insulină Novo, Monocomponent
(MC).
→ Reguli de administrare:
~ Preparatul şi doza sunt stabilite de medic.
~ Orice schimbare se va face cu multă prudenţă – strict supravegheat.
~ Doza şi preparatul se schimbă doar la indicaţia medicului.
~ Dozele de insulină se măsoară în unităţi.
~ Există două tipuri de concentraţii pentru fiecare tip de insulină:
o Insulină cu 40 unităţi / mililitru insulină.
o Insulină cu 100 unităţi / mililitru insulină.
~ Administrarea se face cu seringi de insulină cu gradaţii pentru 40 , respectiv
100 unităţi de insulină pe mililitru.
~ Seringile se aruncă după utilizare – nu se refolosesc.
~ Injecţie se face cu cca. 15 minute înainte de servirea mesei (funcţie de
preparatul de insulină folosit).
→ Caracteristicile insulinei, păstrare şi depozitare.
~ Insulina cristalină este limpede, clară, transparentă.
~ Insulina în suspensie este tulbure şi trebuie rulată înaintea folosirii până la
uniformizarea lichidului.
~ Păstrarea se face la frigider la 40C, ferită de căldură şi lumină.
~ Se încălzeşte la temperatura corpului în momentul folosirii.
~ Nu se utilizează după expirarea termenului de valabilitate.
→ Stabilirea dozei necesare:
~ Se fixează o doză individualizată funcţie de:
o Tipul de insulină folosit.
o Numărul de injecţii pe zi.
o Intervalul dintre doze. Conduită terapeutică postnatală.
o Modificările din alimentaţie.
o Schimbarea programului de activitate.
o Medicaţie complementară. Exerciţii fizice, gimnastică.
→ Pregătirea dozei:
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile.
~ Se observă flaconul de insulină – aspect, valabilitate, concentraţie, preparat,
cale de administrare.
~ Se aspiră în seringă o cantitate de aer egală cu doza de insulină ce trebuie
administrată.
~ Se puncţionează dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul.
~ Se introduce aerul sub presiune şi se lasă să curgă liber insulina în seringă
până se obţine doza necesară.
~ Se scoate aerul şi se schimbă acul.
 ~ Dacă se folosesc amestecuri de insulină SE RESPECTĂ ORDINEA DE
ÎNCĂRCARE ÎN SERINGĂ RECOMANDATĂ DE MEDIC.
~ Amestecul se face înaintea injectării.
~ Pentru injectare se pot folosi şi pompe de insulină sau minispike.
→ Injectarea insulinei:
~ Se dezinfectează locul şi zona înconjurătoare.
~ Se lasă să se evapore alcoolul → alcoolul inactivează insulina.
~ Se execută pliul cutanat şi se injectează insulina subcutanat.
~ Nu se freacă şi nu se masează locul puncţiei
~ Se păstrează o distanţă de minim 4 cm de injecţia precedentă.
→ Reacţii la insulină:
~ Hipoglicemie → nivel scăzut de insulină prin:
o Doză prea mare de insulină.
o Absenţa sau întârzierea meselor.
o Exerciţii fizice şi activitate în exces.
o Boală infecţioasă. Tulburări de tranzit. Boli endocrine.
o Schimbarea necesarului de insulină a pacientului.
o Interacţiuni cu alte medicamente hipoglicemiante.
o Consum de alcool.
~ Semnele hipoglicemiei:
o Apar brusc. Anxietate.
o Transpiraţii, tulburări de somn.
o Ameţeală. Palpitaţii.
o Vedere neclară – în ceaţă.
o Tremurături. Mişcări nesigure. Vorbire neclară.
o Stare depresivă. Agitaţie, iritabilitate. Delir.
o Senzaţie de furnicături în mâini.
o Cefalee. Modificări comportamentale.
o Diabeticul trebuie să aibă asupra sa cuburi de zahăr sau bomboane
sau tablete de glucoză. Foame.
o Pacienţii inconştienţi vor primi glucoză pe cale intravenoasă.
~ Hiperglicemie şi acidoză diabetică:
o Prin doză insuficientă de insulină.
o Nivel crescut de glucoză în sânge.
o Aport alimentar mai bogat în glucide decât cel planificat.
o Febră. Infecţii.
 o Hiperglicemia prelungită poate determina acidoză diabetică) ameţeală,
facies roşu, sete, pierderea cunoştinţei, inapetenţă, halenă acetonică,
glicozurie, respiraţie Kussmaul, tahicardie, deces.
~ Lipodistrofia:
o Foarte rar, administrarea subcutanată a insulinei poate provoca
lipoatrofie cu depresiuni ale tegumentului şi ţesutului subcutanat,
pierderea elasticităţii şi îngroşarea ţesuturilor.

Hiperglicemie Hipoglicemie
~ Piele uscată. ~ Tegumente cu transpiraţii reci.
~ Respiraţie Kussmaul. ~ Piele umedă.
~ Halenă acetonică. ~ Hipertensiune.
~ Pierderea lentă a cunoştinţei spre comă. ~ Respiraţie normală.
~ Somnolenţă. ~ Pierderea stării de cunoştinţă.
~ Inapetenţă. ~ Mişcări nesigure.
~ Greţuri. ~ Ameţeală.
~ Vărsături. ~ Foame.

→ Alergia la insulină:
~ Alergia locală → roşeaţă, edem, prurit.
~ Alergie generalizată → mai rară, dar mai gravă. Apar erupţii pe tot corpul,
respiraţie zgomotoasă, şuierătoare, hipotensiune, şoc anafilactic.
ADMINISTRAREA INSULINEI
~ Definitie – insulina este un hormon hipoglicemiant secretat de pancreas.
~ Scopul administrarii insulinei este de a scadea glicemia (de a scadea
nivelul glucozei din sange),
~ Cai de administrare: -injectie subcutanata (SC)
~ -injectie intravenoasa (IV - in perfuzie – in coma)
~ Tipuri de insulina:
~ 1.insulina rapida (limpede, clara) cu actiune dupa ½ ora de la
administrare si cu efect de 6-8 ore (poate fi administrat SC, IV, perfuzie )
~ 2.insulina intermediara (semilenta) cu actiune intre 90-120 min si cu
efect de 12-16 ore (poate fi administrat SC)
~ 3.insulina lenta cu actiune intre 1-3 ore si efect 12-14 ore (administrat
SC)
~ 4.insulina ultralenta cu actiune la 4 ore si efect 24-36 ore (administrat
SC)
~ .
~ Reguli de administrare:
~ - pastreaza flacoanele cu insulina,sigilate, la frigider 2-8 °C, sau
desfacute la intuneric sub 25 °C.
~ -inainte de utilizare, flaconul de insulină trebuie adus la temperatura
camerei, iar înainte de injectarea se
~ va agita până la omogenizare.
~ -adm SC., se face cu aseptizare cu ser fiziologic sau alcool sanitar,
asteptandu-se evaporarea acestuia,ştiut fiind că alcoolul inactivează
insulina
~ - locurile de electie se alterneaza la fiecare injectie.
~ Locuri de electie: 1/3 medie a bratului fata externa,in regiunea supero-
externa a coapsei, -in flancurile peretelui abdominal, regiunea
subclaviculara,,regiunea supra si subspinoasa a omoplatului (zona
scapulara)
~ Pregatirea bolnavului:
~ -psihica: informare, explicarea tehnicii si a efectului, obtinerea
consimtamantului
~ -fizica: asezarea pacientului in functie de locul ales
~ Materiale necesare:
~ -tampon cu ser fiziologic, manusi, tavita renala
~ - seringa de 0.5 sau 1 ml cu gradatii marcate in unitati de insulina (u.i),
./flacon cu insulina
~ sau sistem de injectare “pen” cu doze prestabilite
~ Pregatirea bolnavului:
~ -psihica: informare, explicarea tehnicii si a efectului, obtinerea
consimtamantului
~ -fizica: asezarea pacientului in functie de locul ales
~ Executie:
~ -se spala mainile se imbraca manusile
~ -se dezinfecteaza cu un tampon cu ser fiziologic
~ - se face un pliu pt. zona abdominala si coapsa si patrundem cu acul
perpendicular pe pliu (900) iar pt. regiunea fesiera si coapsa
0
patrundem cu acul in unghi de 45
~ -se injecteaza lent
~ -dupa injectare se scoate brusc acul, nu se maseaza locul.
~ Incidente si accidente:
~ -abcese, flegmoane, datorita lipsei de asepsie
~ -lipodistrofie (cand se injecteaza in acelasi loc un timp indelungat)
~ - hipoglicemie,-se administreaza IV glucoza 33% sau glucagon (IM)
~ Efecte adverse:-alergie, hipoglicemie
~ Reorganizarea locului:se noteaza in FO ora administrarii,se selecteaza
deseurile
~

~ ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR
~ Definiţie: anticoagulantele sunt medicamente măresc timpul de coagulare a sângelui
~ Scop:
~ -profilactic - când pericolul trombozelor este evident
~ -terapeutic -impiedică coagularea sângelui intravascular.
~ Forme de prezentare:
~ -Tablete :trombostop, sintrom,
~ -Solutii Injectabile
~ Preparate de heparina nefractionata :
~ - Heparina – sare sodica: fiole a 1ml solutie apoasa injectabila intravenos continand
5.000 ui si flacoane a 5ml solutie apoasa injectabila intravenoasa continand 25.000 ui
heparina sodica.
~ -Calciparina (heparina – sare calcica): seringi preumplute de 5.000 ui (0,2ml) de
heparina calcica – solutie administrata subcutanat; fiole de 12.500 ui (0,5ml) sau 25.000
ui (1ml) cu sau fara seringi – solutie administrata subcutanat.
~ -Preparate de heparina fractionata fragmin ;clexane ; fraxiparine ; clivarine ;
troparin etc.-se adm SC
~ - Preparate cu heparina pentru administrare locala :Lasonil, Hepathrombin,
Lioton gel
~ Reguli de administrare:
~ -Doza si ritmul de administrare este stabilit de medic;
~ -Pentru Heparina controlul tratamentului se face cu TC sau Howell;
~ -Pentru controlul tratamentului cu Trombostop se determina,la inceput
zilnic.timpul Quick(indicele de protrombina).
~ Mod de administrare a heparinei
~ Heparina se administreaza pe cale intravenoasa – in bolus sau in perfuzie continua si pe
cale subcutanata.
~ Materiale necesare :pregatim in functie de injectie-IV sau SC
~ - Locuri de electie:
~ -fata externa a bratului, fata superoexterna a coapsei, flancurile peretelui abdominal (SC)
~ -venele de la plica cotului (IV)
~ Pregatirea psihica:se anunta bolnavul, i se explica necesitatea tehnicii si se cere
consimtamantul
~ Pregatirea fizica:se aseaza pacientul intr-o pozitie comoda, decubit dorsal sau sezut
~ Tehnica:-asistenta isi spala mainile, le dezinfecteaza, imbraca manusile si executa
injectia
~ Atentie!
~ -nu se elimina aerul din seringile preumplute
~ -Se pastreaza pliul iar acul se introduce perpendicular pe pliu in cazul administrarii
subcutanate
~ -nu se maseaza locul
~ Reoganizare:selectarea deșeurilor conform PU
~ Incidente şi accidente:
~ -hemoragii, epistaxis, hematom sau nodul mic la locul injecţiei, reacţii alergice locale.
~ Observaţii:
~ -in timpul tratamentului anticoagulant se evită traumatizarea bolnavului.
~ -nu se asociază tratamentul anticoagulant cu administrarea de aspirină, antitermice,
antiinflamatoare.
~ -eficienta anticoagulantelor se monitorizeaza printr-o analiza de sange numita INR, care
trebuie facuta cel putin o data pe luna.
REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A VACCINURILOR
→ Definiţie:
~ Vaccinoterapia este o metodă de imunizare activă faţă de unele infecţii.
→ Forma de prezentare:
~ Fiole. Flacoane închise. Lichid liofilizat. Pudră.
→ Scop:
~ Profilactic. Curativ în: Difterie. Tetanos. Febră tifoidă. Bruceloză.
→ Calea de administrare:
~ Subcutanată → v. Antitetanic, v. Antirabic, v. Paratific.
~ Intramuscular → ATPA (anatoxină tetanică purificată şi adsorbită).
~ Intradermic → BCG.
~ Calea orală → v. Antidizenteric, v. Antipoliomielitic.
→ Condiţii de preparare, conservare şi depozitare:
~ Reconstituirea vaccinului se face prin rehidratare cu diluant conform
dozajului înscris pe ambalaj. Prepararea se face în momentul folosirii.
~ Vaccinul rehidratat nu se păstrează la frigider – se aruncă.
~ Vaccinurile liofilizate – diluate şi aspirate în seringi de unic dozaj şi
administrare (pentru vaccinare antirujeolică, antirubeolică etc.) se aplică
regulile generale de asepsie şi administrare a soluţiilor injectabile.
~ Conservarea vaccinului: la -10-150C; diluantul se conservă la +2-80C.
~ Vaccinul trebuie protejat de lumină.
→ Condiţii de administrare:
~ Se pot asocia 2-3 vaccinuri (DTP → antidifteric, antitetanic, antipertusis).
~ Se respectă condiţiile de asepsie şi antisepsie, dozele şi intervalele dintre
inoculări diferă de la vaccin la vaccin, cantitatea de vaccin creşte de la o
inoculare la alta. Dozele trebuie măsurate exact.
~ Intervalul dintre doze va fi strict respectat.
~ Unele vaccinuri necesită rapel pentru întărirea imunităţii.
→ Reacţia locală vaccinală:
~ Roşeaţă. Tumefacţie. Durere.
→ Reacţia generală vaccinală:
~ Febră. Inapetenţă. Stare generală alterată.
→ Complicaţii:
~ Hematologice. Pulmonare. Cardiovasculare. Renale. Erupţii cutanate.
~ Complicaţii nervoase (encefalită postvaccinală, meningită septică, convulsii,
tulburări senzoriale etc.).
~ La gravide → avort, naşteri cu feţi morţi, feţi cu malformaţii congenitale.
→ Prevenirea complicaţiilor postvaccinale.
~ Se respectă contraindicaţiile pentru fiecare vaccin.
~ Se respectă tehnica de administrare. Se evită administrările traumatizante.
 ~ Se respectă termenul de valabilitate pentru aplicare.
→ Observaţii:
~ Vaccinurile din flacoane cu dop de cauciuc se pot păstra la frigider .
~ Fiola de vaccin deschisă nu se păstrează – se aruncă.
~ Toleranţa organismului este diferită.
Vaccinarea BCG

Definiţie Vaccinarea BCG reprezintă o vaccinare obligatorie în ţara noastră,

pentru profilaxia tuberculozei. Se efectuează în maternitate tuturor nou-născuţilor
cu greutatea mai mare de 2500 gr, începând din ziua 4-5 până la vârsta de 60 zile.
Nu se recomanda revaccinarile .
Vaccinarea BCG se realizează pe cale intradermică, cu vaccin liofilizat ( tulpina
BCG-IC72, este pusa la punct in 1972 de Institutul Cantacuzino ,obtinuta prin
treceri succesive pe medii SAUTON)
Materiale necesare
- seringă de 1ml cu ac intradermic, 5 ml cu ac intramuscular sterile
- fiola de vaccin şi solvent
- tampoane cu dezinfectant, tincură de iod
- mănuşi de unică folosinţă
Prepararea suspensiei de vaccin
- Se ia fiola de vaccin si cea de solvent
- Se dezinfecteaza gatul fiolelor cu tinctura de iod si se pileste usor
- Se deschide fiola de solvent
- Se trece la deschiderea fiolei de vaccin dupa ce îi înfaşuram gâtul in foita de
material plastic ce se gaseste in ambalaj;deschiderea se face lent pentru a evita
risipirea continutului prin patrunderea brusca a aerului (ele fiind conditionate in
vid)
- Cu seringa de 5 ml se aspira 2 ml solvent si se trec in fiola de vaccin
- Aspiram de 2-3 ori lichidul in seringa pentru omogenizare.Suspensia astfel
obtinuta contine 0,10 mg bacili/ 0,1 ml si se utilizeaza cat mai curand ( dupa cel
mult o ora ) fiind tot timpul protejata de lumina directa si de caldura.
Tehnica vaccinarii
Vaccinarea propriu-zisa se face folosind o seringa de 1 ml si un ac intradermic
cu bizou scurt .Acul se ataseaza seringii dupa ce s-a aspirat suspensia de vaccin cu
acul intramuscular:
- Se elibereaza braţul stang şi se dezinfecteaza cu alcool faţa posterioara a treimii
medii a bratului stang
- Dupa evaporarea alcoolului ,cu mana stanga prindem bratul respectiv intanzand
tegumentul treimii medii a acestuia intre police si medius ,iar cu mana dreapta se
introduce strict intradermic acul ( cat mai superficial),apoi injectam 0,1 ml vaccin ;
la locul injectarii se realizeaza o papula cu diametrul de 6-7
mm,albicioasa ,ischemica , cu aspect in „coaja de portocala”
- Se retrage acul ; am realizat vaccinarea.
Reactia locala vaccinala se formeaza în 2-4 saptamani sub forma unui nodul
rosu –violaceu; nodulul se poate ulcera , formându-se o crusta care se elimina. La
locul vaccinarii ramane o cicatrice denivelata fata de tegumentele din jur , la
inceput de culoare violacee, apoi alb-sidefie cu diametrul de 5-6 mm si care
constituie locul vaccinarii .Reactiile vaccinale dureaza in medie 2-3 luni ,uneori
mai mult.
Cicatricile vaccinale cu dimensiunea sub 3 mm dovedesc o vaccinare
ineficienta.Nu se aplica tratament local la nivelul reactiei vaccinale .Dupa un
interval de 8-10 saptamani de la vaccinare se instaleaza alergia vaccinala.
Complicatiile vaccinarii BCG
- Sunt rare si benigne,rar apar reactii locale precoce cu evolutie rapida spre ulceratie
( fenomenul Koch la alergici)
- Altele sunt reactii de dimensiuni mari – 18-20 mm la nodulii si de 10-20 mm la
ulceratii – sau abcese locale cu evolutie indelungata ,ca urmare a introducerii unei
suspensii vaccinale insuficient omogenizate sau a unei injectari subcutanate.
- Exceptional pot aparea adenopatii axilare de peste 10 mm ,cu evolutie spre
abcedare.Nu se administreaza chimioterapie antituberuloasa ,ci numai tratament
local ( chiuretarea abcesului si aplicarea locala de rifampicina).
Contraindicaţiile vaccinarii BCG
- IDR pozitiv, tuberculoză activă, imunodeficinţe congenitale
- SIDA, boli febrile, convalescenţa dupa boli infectioase
- 6 luni dupa hepatita virala
- Afectiuni dermatologice acute, leucemii, limfoame, boli maligne
- Greutate < 25oo gr la nastere
Observaţii: 1 ml suspensie contine 1mg bacili, iar la 0,1 ml cat este doza
vaccinala ,avem ,0,1 mg bacili,teoretic aproximativ 200 000 corpi bacilari.
Vaccinul se pastraza la adapost de lumina ,la temperatura de + 4 grade C ( frigider)
si se utilizeaza numai in limitele de valabilitate inscrise pe fiecare fiola.
ADMINISTRAREA CORTIZONULUI
→ Definiţie:
~ Cortizonul este un hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale sub acţiunea
stimulatoare a glandei hipofize → prin hormonul corticotrop sau adenocorticotrop (ACTH).
~ ACTH-ul sau hormonul corticotrop sau adrenocorticotrop hipofizar este secretat de hipofiză
şi stimulează secreţia cortizonului şi a altor hormoni suprarenali.
→ Prezentare:
~ Cortizon acetat. Superprednol. Prednison.
~ Hemisuccinat de Hidrocortizon. Hidrocortizon.
~ Supercortisol. Acetat de dezoxicorticosteron.
~ ACTH → pulbere albă, în flacoane închise.
→ Forma de administrare:
~ Tablete.
~ Forme injectabile:
o Fiole. Flacoane cu dop de cauciuc
~ Formele injectabile sunt soluţii sau suspensii ce trebuie bine agitate înaintea folosirii.
→ Mod de administrare:
~ Administrare orală: tablete.
o Se asigură concentraţia utilă în sânge. Doza zilnică → 3-4 prize la intervale egale de 6-8
ore
o Cortizonul se administrează la început cu doza maximă care scade treptat la doza minimă
– de întreţinere → doză stabilită de medic.
o Tratamentul cu cortizon se termină prin administrare de ACTH – pentru activarea funcţiei
glandelor suprarenale.
~ Administrare parenterală:
o Intramuscular.
o Intravenos.
o Intraarticular.
o Clisme terapeutice.
o Aplicaţii locale.
~ Administrarea ACTH-ului:
o Se testează sensibilitatea organismului prin IDR.
o Se dizolvă pulberea cu ser fiziologic sau apă distilată în cantitate egală cu numărul
dozelor → calculul se face ca şi în cazul antibioticelor.
o Dizolvat se poate păstra la gheaţă câteva săptămâni.
o Se administrează pe cale intramusculară, intravenoasă, eventual subcutanată.
o Se poate administra în perfuzii lente în ser glucozat 5% → ritm de administrare 6-8
picături pe minut. Cea mai bună metodă de administrare → perfuzia continuă sau de 5-6
ore.
o Dozele administrate prin perfuzie pot fi mai mici decât cele injectate.
o Se pot face şi perfuzii subcutanate asociind soluţia cu hialuronidază.
o Doza este progresiv crescută pentru ca stimularea suprarenalei să nu se facă brusc.
→ Reguli de administrare a cortizonului:
~ Tratamentul se face numai în spital
~ Bolnavii necesită dietă specială:
o Dietă hiposodată. → 1-3 g clorură de potasiu pe zi.
o Dietă hipoglucidică. Dietă cu conţinut bogat în proteine.
 ~ Se acordă îngrijiri speciale:
o Igienă perfectă a tegumentelor şi mucoaselor. Asepsie perfectă în administrarea
parenterală.
o Schimbarea zilnică a lenjeriei de pat şi de corp.
o Tratarea imediată şi corectă a infecţiilor de orice fel
o Administrarea sub protecţie de antibiotic.
o Cântărirea zilnică. Observarea apariţiei edemelor.
o Supravegherea funcţiilor vitale, a somnului. Măsurarea diurezei.
→ Observaţii:
~ Preparatele de cortizon sunt metabolizate la nivelul ficatului în cortizol şi prednisolon. În caz de
insuficienţă hepatică tratamentul se face cu Prednisolon care nu mai necesită metabolizare
hepatică.
~ Nu se administrează antibioticele şi hormonii cu aceiaşi seringă.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ADMINISTRAREA
ANTICOAGULANTELOR
→ Definiţie:
~ Anticoagulante sunt substanţele care prin administrare măresc timpul de
coagulare a sângelui.
→ Scop:
~ Profilactic.
o Când pericolul trombozelor este evident → în profilaxia trombozelor
venoase, emboliilor postoperatorii, intervenţii chirurgicale abdominale
sau pelvine.
~ Terapeutic.
o Împiedică coagularea sângelui intravascular.
o Se face tratament anticoagulant în tromboflebite, flebotromboze,
infarct de miocard, şoc endotoxic unde apare coagulopatia de consum.
→ Forma de prezentare:
~ Heparină → cu acţiune promptă, dar de scurtă durată. Fiole, fl. cu Heparină
calcică sau sodică (absorbţie lentă). Heparină lipocalcică cu administrare
orală.
~ Trombostop (produs cumarinic)→ cu acţiune lentă, prelungită.
~ Calciparină.
→ Heparina:
~ Se dezinfectează locul injecţiei.
~ Se execută injecţie subcutanată sau intravenoasă. Efectul dispare în câteva
ore.
→ Trombostop:
~ Se administrează pe cale orală.
~ Efect tardiv, după 6-12 ore.
~ Acţiune prelungită – câteva zile → 2 săptămâni.
→ Contraindicaţiile tratamentului anticoagulant:
~ Diateze hemoragice. Insuficienţă hepatică.
~ Hipertensiune malignă. Ulcer gastroduodenal florid. Endocardite.
→ Reguli de administrare:
~ Doza şi ritmul de administrare este stabilit de medic.
~ Pentru Heparină controlul tratamentului se face cu TC sau timp Howell.
~ Pentru controlul tratamentului cu Trombostop se determină , la început
zilnic, timpul Quick (indicele de protrombină).
→ Incidente şi accidente:
~ Hemoragii diverse. Epistaxis.
~ Hematom sau nodul mic la locul injecţiei.
 ~ Reacţii alergice locale. Alergie generală.
→ Observaţii:
~ Numai Heparina nu traversează bariera placentară.
~ În timpul tratamentului anticoagulant se evită traumatizarea bolnavului.
~ Începerea, continuarea sau întreruperea tratamentului anticoagulant este
hotărâtă de medic.
~ Nu se asociază tratamentul anticoagulant cu administrarea de aspirină,
antitermice, antiinflamatoare.