MEDICAȚIA APARATULUI RESPIRATOR

ANTIASMATICE

Astmul bronşic este o boală inflamatorie a căilor respiratorii, cu caracter cronic, ce se

manifestă clinic, periodic, în crize de dispnee expiratorie, cu senzaţie de sufocare.
Componentele majore ale crizei de astm bronşic sunt:
− bronhospasm;
− hipersecreţie bronşică, vâscoasă aderentă,obstructivă;
− inflamaţie şi edem al mucoasei.
Aceste trei componente concură la obstrucţia paroxistică a căilor respiratorii ce
declanşează criza de astm. Manifestările clinice ale obstrucției cronice sau de criză sunt : tusea,
wheezing ( șuieratura), bradipnee, torace blocat în inspirație.

Mecanismul patogenic primar al astmului bronșic este reprezentat de :

hiperreactivitatea căilor respiratorii si musculaturii netede bronșice, cu reacție bronhospastică
puternică, la stimuli obișnuiți (alergeni, fum, infecțioși, iritanți, efort, frig, etc).

Tipuri de astm bronşic:

− astm extrinsec alergic –(crize declanşate de reacţii alergice de tip 1 anafilactic imediat);
− astm intrinsec -(de tip infecţios,iritativ, de efort);

1
 − astm mixt (alergic şi infecţios, iritativ).
Astmul extrinsec alergic – reprezintă 40% din cazuri, este mai frecvent la copii şi tineri,
alergeni posibili sunt: polen, praf, păr de animale, microorganisme şi acarieni, prezintă un
răspuns bun la bronhodilatatoare şi la hiposensibilizare specifică şi au o un prognostic bun.
Astmul intrinsec – este mai frecvent peste 40 de ani adesea este de cauză infecţioasă la care
se adaugă şi factori favorizanţi (stres, efort, frig), prezintă tendinţă de agravare progresivă şi un
răspuns mai bun la corticosteroizi.
Starea de rău astmatic – este o formă clinică severă, reprezintă o urgenţă medicală şi
necesită un tratament intensiv de urgenţă.
Obiectivele care stau la baza tratamentului în astmul bronșic sunt combaterea
bronhospasmului, diminuarea congestiei mucoasei căilor respiratorii și scăderea secreției
mucoase abundente.

Antiasmaticele

Definiție: antiasmaticele sunt medicamente care reduc intensitatea şi frecvenţa crizelor

de astm bronşic.

Clasificare în funcţie de mecanismele fiziopatogenice ameliorate:

A) Bronhodilatatoare
1. adrenomimetice: adrenalina, izoprenalina, orciprenalina, terbutalina, fenoterol,
salbutamol, salmeterol, formoterol
2. parasimpatolitice: atropina, ipratropium, oxitropium, tiotropium.
3. musculotrope: teofilina şi aminofilina.
4. antileucotriene: montelukast, zafirlukast, pranlukast, zileuton.
B) Inhibitoare ale degranulării mastocitelor
ketotifen,acid cromoglicic, nedocromil
C) Antiinflamatoare

2
 - corticosteroizi: hidrocortizon hemisuccinat, fluticason, budesonid, beclometazona
dipropionat, prednison, prednisolon, metilprednisolon.

Farmacoterapie
Măsuri nefarmacologice, obligatorii în astmul bronșic cronic, constau în îndepărtarea stimulilor
declanșatori:
− specifici: alergeni (inclusiv medicamente);
− nespecifici: fumat, praf, gaze, vapori, frig, efort, stres.
Farmacoterapia are ca scop reducerea crizelor de astm bronșic și se constitue ca:
− farmacoterapie de fond (între crize), cu rol profilactic, de control pe termen lung al
crizelor;
− farmacoterapia crizei, simptomatică, cu rol de ameliorare rapidă a simptomatologiei
crizei și prevenirea complicațiilor.
Tratamentul de fond (medicația zilnica) vizează reducerea frecvenței și intensității crizelor,
precum și a dozelor de bronhodilatator, în criză.
Obiectivele majore ale terapiei crizelor:
− corectarea hipoxiei, prin oxigenoterapie
− ameliorarea obstrucției căilor aeriene, prin farmacoterapiei (bronhodilatatoare sau/și
antiinflamatoare).

Căile de administrare utilizate în astmul bronșic:

− inhalatorie, în profilaxia și terapia crizelor;
− sublingual, în profilaxia imediată și terapia crizelor;
− p.o., în profilaxia de durată;
− injectabil (s.c., i.m., i.v.) în terapia crizei.
 Calea inhalatorie: este o cale de administrare curentă, atât în profilaxie cât și în terapia
crizelor.
Avantajele căii:

3
 − dozele pe cale inhalatorie reprezintă cca 10-20% din cele sistemice, fiind mai bine
tolerate;
− conferă bronhoselectivitate, cu eficacitate pronunțată;
− efectele sistemice sunt reduse comparativ cu celelalte căi (injectabil, p.o.).
Formele de administrare inhalatorie sunt: aerosoli sau pulbere.
Aerosolii au biodisponibilitate mai mare decât pulberea . Pulberea are dezavantajul că poate
provoca tuse în unele cazuri. Sistemele dozatoare asigură un dozaj exact la o administrare („un
puf”).
Modul de administare corect a aerosolilor (pentru ușurarea tranzitului aerosolilor în
căile respiratorii profunde: bronșiole terminale și respiratorii): se expiră complet; se inspiră lent,
la mijlocul inspirației se descarcă un „puf” de aerosoli și se continuă inspirația; la sfârșitul
inspirului se oprește respirația 5-10 sec.; apoi se expiră lent, pe nas.
 Căile sistemice:
− Calea p.o. este utilă în profilaxia de lungă durată (tratamentul de fond) a astmului
bronșic cronic. Este de elecție în cazurile în care calea inhalatorie nu este abordabilă
(copii sub 2-3 ani, obstrucții masive).
o comprimatele retard sunt indicate pentru profilaxia crizelor nocturne
o dezavantajele căii p.o.: efect mai slab, cu latența mai lungă; efect maxim la 1-2
ore; efecte secundare mai frecvente.
− Calea injectabilă (s.c. sau i.v.) este utilă în cazurile severe.
Dezavantajele căii injectabile: efecte secundare frecvente, unele severe.
Sunt contraindicate la astmatici , medicamentele:
 cu potențial alergizant: peniciline, cefalosporine, sulfamide, acid acetilsalicilic;
 ce potențeaza insuficiența respiratorie: morfinomimetice, barbiturice
 ce favorizează bronhospasmul: propranolol, pilocarpina, acid acetlsalicilic sau alte AINS.

A. 1. Bronhodilatatoare adrenomimetice: adrenalina, efedrina, izoprenalina,

terbutalina, fenoterol, salbutamol, formoterol, salmeterol.

4
 Acționează prin intermediul receptorilor beta-2 adrenergici de la nivelul bronhiilor
determinând în special scăderea tonusului bronșic, respectiv relaxarea musculaturii netede și
bronhodilatație.

Acţiuni farmacodinamice, utile în astmul bronșic ale medicamentelor bronhodilatatoare

adrenomimetice:
− bronhodilataţie;
− ameliorarea clearance-ului mucociliar;
− inhibarea degranulării mastocitelor pulmonare;
− hiposecretie bronșică;
− reducerea edemului mucoasei.
Reacţii adverse:
− tahifilaxie;
− efecte paradoxale (cu bronhoconstricţie intensă şi stare de rău astmatic), la abuz de
aerosoli;
− stimulare cardiacă, cu tahicardie, palpitație, crize de angina pectorală, hiperexcitabilitate
și stimulare centrala cu agitatie, tremor, insomnie.
− cefalee.
Precauții: cardiopatie ischemică, hipertiroidism, diabet, sarcină.

Indicațiile beta-adrenomimeticelor:
− în profilaxia imediată și terapia crizelor ușoare și moderate de astm bronșic (administrat
inhalator);
− în tratamentul de fond (profilaxia de lungă durată) al astmului persistent moderat și
sever ( salbutamol, fenoterol, pe cale inhalatorie, în asociere cu un corticosteroid inhalator).
Salbutamol (D.C.I.)
− Ventolin
 pulbere inhal.presurizată 100 mcg/doză, flacon cu 200 doze
 sol.inhal. 5mg/ml, flacon 10 ml
 sol.inj. 0,5mg/ml, fiolă 1 ml
5
 − Salbutamol
 compr. 4 mg
 sirop 2mg/ml
Terbutalina (D.C.I.)
− Bricanyl - sol. inj. 0,5 mg/ml, fiole 1 ml
Fenoterol (D.C.I.)
− Berotec - aerosoli sol. inhal. presurizata cu 100 doze,
Salmeterol – DCI
− Serevent - aerosoli 25mcg/doza, fl 60 doze
Asocieri:
SERETIDE DISKUS
Salmeterol + fluticasona 50mcg/100mcg; 50mcg/250mcg; 50mch/500mcg
SYMBIOCORT
Budesonid + formoterol 80mcg/4,5mcg; 160mcg/4,5mcg; 320mcg/90mcg

A. 2 . Bronhodilatatoare parasimpatolitice (anticolinergice) : atropina, ipratropium,

tiotropium

Acțiuni farmacodinamice:bronhodilatație și hiposecreție bronșică.

Indicații: în astmul bronșic cu componentă vagală reflexă importantă, BPOC
(bronhopneumopatie cronică obstructivă), emfizem pulmonar
Ipratropium ( DCI) - Ipravent - aerosoli 20mcg/doza flacon 200 doze
Tiotropium (DCI) - Spiriva - capsule cu pulbere de inhalat 18mcg

A. 3. Bronhodilatatoare musculotrope: teofilina şi aminofilina

Xantinele (aminofilina și teofilina) acționează prin scăderea tonusului musculaturii netede a

bronhiilor mic și cresc forța de contracție a miocardului. Sunt indicate în cazuri rare unde nu se
pot utiliza bronhodilatatare beta 2 adrenergice.

6
 Reacţii adverse: iritaţie per os cu greţuri,vărsături,anorexie, tahiaritmii,hipotensiune,
insomnie, hiperexcitabilitate, anxietate şi chiar convulsii.
Indicații:
− astmul bronșic în tratamentul de fond ( p.o.) și în criză ( i.v.), ca medicație de alternativă;
− în BPOC pentru terapia și profilaxia bronhospasmului;
− bronșită astmatiformă.
Aminofilina (DCI) – Miofilin - caps 100mg; sol inj. 24mg/ml fiola de 10ml – administrare orală și
i.v. în ciza de astm bronșic și în șocul anafilactic (în caz de bronhospasm);
Teofilin ( DCI) – Teotard caps 200 mg; 350 mg – indicate în tratamentul de fond al astmului
bronșic.

A. 4. Antileucotriene: montelukast, zafirlukast, pranlukast, zileuton.

Leucotrienele sunt substanțe eicosanoide, derivate ale acidului arahidonic care mediază
reacțiile de hipersensibilitate imediată având acțiune proinflamatorie și bronhoconstrictoare.
Sunt mediamente care antagonizează bronhospasmul, scad secreţia de mucus, combat
edemul.
Avantaj! Reacțiile adverse generale sunt puține deoarece producția de antileucotriene este
predominantă la locul inflamației.
Sunt indicate în tratamentul de fond, pe termen lung, al astmului moderat persistent. Nu se
recomandă în crizele de astm bronşic. Se poe asocia cu beta adrenomimetice și corticosteroizi
inhalatori.

Montelukast (DCI) – Singulair compr.mast.4mg, 5 mg; compr.film 10 mg

B. Inhibitoare ale degranulării mastocitelor : acid cromoglicic, nedocromil,

ketotifen
Acționează blocând eliberarea din mastocite a unor mediatori chimici care favorizează criza
de astm.

7
Sunt indicați în tratamenul de fond al astmului bronșic alergic, nu se utilizează în criză.
Ketotifenul compr 1 mg. utilizat în astm alergic, în tratament de fond; rinită şi
conjunctivită alergică; urticarie cronică.

C. Corticosteroizi

 Local, inhalator în aerosoli (beclometasona propionat, budesonid, fluticasona propionat,

mometasona)
 Sistemic:
− p.o : prednison, prednisolon, metilprednisolon
− i.m. : metilprednisolon
− i.v.: hidrocortizon hemisuccinat
Reprezintă medicația cu eficacitate antiasmatică maximă. Corticosteroizii sunt indicați de
elecție în crize severe de astm bronșic și în tratamentul de fond al astmului bronșic cronic,
moderat și sever.

Reacțiile adverse:
− la administrarea locală (aerosoli): efecte secundare locale şi sistemice: atrofia
mucoasei respiratorii, candidoze orale şi orofaringiene, insuficienţă suprarenală
acută.
− la administrare sistemică (per os şi i.v.): HTA, edeme si crestera in greutate,
fragilitate capilara, ulcere hemoragice gastroduodenale, osteoporoza cu fracturi
spontane, tulburari psihice : euforie, depresie, sindrom psihotic.
− insuficienţă suprarenală acută ,cu durată de luni de zile, perioada in care exista o
mare susceptibilitate la stres, se manifesta la intreruperea unui tratament sistemic
prelungit.

Posibile micoze sau favorizarea unor infecții ale cavității bucale și faringelui, se pot evitaprin
clătirea guri cu apă după administrare.

Budesonid (DCI) – Pulmicort turbuhaler – pulb.inhal. 200mg/doză, flacom 100 doze.

8
 Fluticasona (DCI) – Flixotide inhaler susp.inhal.presurizată 50 mcg/doză, flacon 120 doze

Mometasona (DCI) – Asmanex – pulbere inhalatorie 200mcg/doză și 400 mcg/doză

Beclometasona(DCI) – Clenil Jet – sol.inhal.presuriz. 250mcg/doză, flacon 200 doze.

ANTITUSIVE

Tusea este reprezentată de secuse respiratorii rapide, explozive având ca rezultat

expulzarea materiilor aflate în căile respiratorii (exudat, puroi, sânge).

Tusea poate fi:

a. uscată, neproductiva (fără secreţii sau cu secreţie redusă, vascoasa, aderentă)

prezentă în traheobronşita acută, pleurită, tuberculoză incipientă;
b. umedă, productiva (cu secreţii care se acumulează şi stimulează zonele tusigene),
întâlnită în traheobronşita acută în primele zile, supuraţii pulmonare, bronsita
cronica.

În funcţie de consecinţe, avem:

a. tuse dăunătoare, când este seacă, de intensitate mare, dureroasă, favorizează

hemoptizia, solicită aparatul cardiovascular;
b. tuse utilă, este cea productivă.

Tusea seacă (neproductivă) este o tuse iritativă, cu timbru sec, care nu este urmată de
eliminarea vreunei secreții. Este scurtă, repetitivă și obosește bolnavul. Ea trebuie diminuată,
efect care se obține prin administrarea de antitusive (prelungirea tratamentului antitusiv în
cazul infecțiilor acute virale de tract respirator care debutează cu tuse seacă favorizează staza
secrețiilor la nivelul căilor respiratorii, agravând patologia inițială, prelungind durata sa și
favorizând complicațiile- suprainfecția bacteriană). Tusea seacă, asociată unor semne obișnuite
(nas înfundat, stare de oboseală, eventual durere de cap), apărută în sezonul rece sugerează o
infecție respiratorie virală.
9
 Tusea productivă (umeda) este urmată totdeauna de eliminarea secrețiilor de la nivelul
tractului respirator prin expectorație. Este util în aceste cazuri să recomandîm mucolitice pentru
a favoriza eliminarea secrețiilor mucoase în exces. Daca tusea este productivă, purulentă și
pacientul febril, cel mai probabil că este o infecție acută (bronșită acută, pneumonie, abces
pulmonar), iar dacă tusea este productivă și pacientul afebril, probabil ne aflam în fata unei
bronșite, bronșiectazii sau debut de tuberculoză.

Antitusivele sunt medicamente ce diminuă sau suprimă tusea, acţionând la nivelul

centrului bulbar al tusei, sau asupra altor verigi ale arcului reflex al tusei.

Clasificare:

1. Inhibitoare ale centrului tusei:

 Opioide:
a. naturale: codeina, morfina;
b. semisintetice: codetilina;
c. sintetice: dextrometorfan, levopropoxifen
 Neopioide: noscapina, glaucina, butamirat, pentoxiverina, oxeladina.
2. Substanţe cu acţiune periferică:
a. mucilaginoase – au proprietăţi hidrofile, lubrefiază mucoasa faringelui şi diminuă
sensibilitatea terminaţiilor nervoase;
b. antiseptice şi decongestionante nazale;
c. anestezice locale – diminuă iritaţia receptorilor;
d. expectorante – favorizează fluidizarea şi eliminarea sputei, diminuând factorul
iritativ local;
e. bronhospasmoliticele – diminuă indirect iritaţia receptorilor.

Farmacoterapie:

− primul tratament al tusei trebuie sa fie unul cauzal;

− tusea uscată, inutilă, dăunătoare se combate;
− tusea umedă nu trebuie suprimată, ci trebuie diminuată când este supărătoare;

10
 − inhibitoarele centrului tusei sunt cele mai active şi sunt utilizate curent;
− opioidele au eficacitate maximă, însă trebuie evitate în tusea cronică şi la indivizi cu
predispoziţie la farmacodependenţă;
− perifericele sunt utilizate când tusea este declanşată de iritarea receptorilor periferici,
astfel:
a. mucilaginoasele – pentru mucoasa faringiană;
b. antisepticele, decongestionantele, anestezicele locale – pentru mucoasa nazală;
c. expectorantele – pentru mucoasa bronşică.
Indicatiile antitusivelor: tusea iritativa de diverse etiologii (gripa, faringita, traheita, tuse
convulsiva).
Codeina – alcaloid natural din opiu indicat ca și antitusiv (15 mg) și analgezic (120 mg)
Morfina : este indicată ca antitusiv în mod exceptional, în tusea foarte intensă și însoțită de
durere intensă (cancer pulmonar, fracturi de coaste, infarct pulmonar)
Dextrometorfan – Tusin, Rofedex, Robitusin antitusicum - indicat în tusea seacă, iritativă;
Oxeladina – Paxeladine sirop - indicat în tusea iritativă din bronşitele acute sau cronice, gripă,
rinofaringită, tuse convulsivă;
Butamirat – Sinecod - indicat în tusea acută, tusea convulsivă.

EXPECTORANTE

Expectorantele produc fluidificarea sputei prin mărirea secreţiei glandelor bronşice;

modificarea proprietăţilor fizico-chimice ale secreţiei vâscoase; stimularea mecanismelor de
eliminare a sputei (mişcările cililor, peristaltismul bronhiilor). Fluidificarea sputei are consecinţe:
uşurarea eliminării sputei, deblocarea cililor cu favorizarea activităţii lor pendulare, eliberarea
celulelor glandulare cu îmbunătăţirea activităţii lor.

Indicatiile expectorantelor: în afecţiuni pulmonare cu secreţie bronşică scazuta vâscoasă,

aderentă,(bronșite cronice, mucoviscidoza) care nu poate fi eliminată şi reprezintă atât un factor
iritativ declanşator al tusei cât şi un factor favorizant al produselor infecţioase şi inflamatorii. Se
recomanda în rinosinuzită acută, adenoidită acută, amigdalită acută, otită medie acută, otită

11
seroasă acută, laringită acută, traheită acută, viroză respiratorie, bronșita acută, pneumonie
acută, emfizem pulmonar, BPOC, bronsita cronica reacutizata, fibroza chistica, bronsiectazii,
otite medii cronice supurate, hipertrofie adenoidala si amigdaliana, mucoviscidoza.

Metoda terapeutică nemedicamentoasă, cu valoare expectorantă este hidratarea secreţiilor

bronşice prin: inhalarea de vapori de apă calzi sau aerosoli dintr-o soluţie de clorură de sodiu şi
ingestia de apă. (3l în 24 ore).

Acetilcisteina – ACC, Fluimucil – comprimate efervescente, capsule, pulbere pentru solutie

orală, soluție injectabilă.
Bromhexin comprimate 8mg, sol. internă 0,2%.
Ambroxol comprimate 15 mg ; sirop 15mg/5ml, 30 mg/5ml
Erdosteina caps. 150mg; sirop 3,5%
Carbocisteina sirop 2% si 5%.

DECONGESTIONANTE ȘI ALTE PREPARATE NAZALE

Se utilizează de obicei preparate de uz topic, eventual și preparate cu acțiune sistemică.

Principalele tipuri de substanțe sunt simpatomimetice. Alte preparate sunt reprezentate de
corticostroizi locali. Multe preparate sunt asocieri de simpatomimetice cu corticoizi sau/și cu
antibacteriene. Utilizarea excesivă a simpatomimeticelor poate poduce tulburări locale (atrofia
mucoasei nazale) sau tulburări sistemice (mai ales cardiovasculare sau nervoase).
a. Decongestiante locale
− Efedrina - Ser efedrinat – picături nazale soluție 0,5%; 1%
− Oxmetazolina – Afrin aerosoli 0,05%
− Xylometazolina – Bixtonim xylo, Olynth, Maresyl – spray nazal 0,05%; 0,1%
− Nafazolina – Rinofug – sol. ext. 0,1%
− Tramazolina – Mucnazal spray – spray nazal 1,18%.
b. Antialergice
− Acid cromoglicic – Alergorom – pic.oft/naz., sol. 20mg/ml

12
 − Beclometazona – Rinoclenil – spray nazal, susp. 100mcg/doză
− Tixocortol – Pivalone – susp.nazală 1%
− Fluticasona – Avamys – spray nazal , susp 27,5 µg/puf
− Mometazona – Nazonex – spray nazal, susp. 50 mcg/doză.
− Combinații: Biorinil, Dymista, Bixtonim.
c. Decongestionante nazale de uz sistemic
− Nurofen răceală și gripă – compr. film.- ibuprofen 200 mg + pseudoefedrina 30 mg
− Modafen - compr. film.- ibuprofen 200 mg + pseudoefedrina 30 mg
− Ibusinus - compr. film.- ibuprofen 200 mg + pseudoefedrina 30 mg
− Humagrip – compr. paracetamol 500 mg + pseudoefedrina 60 mg; paracetamol 500 mg +
4 mg clorfeniramin.
− Parasinus – compr.paracetamol 500 mg + 3 mg clorfeniramin + 30 mg pseudoefedrina.

ANTISEPTICE PENTRU ZONA OROFARINGIANĂ

Sunt indicate în angine, amigdalită, faringită, stomatită, afte, glosite, gingivită,

parodontopatii, alveolită după extracții dentare, dezodorizarea gurii.
− Faringosept – compr. de supt 10 mg ambazonă
− Hexoraletten – pastile de supt cu benzocaină și clorhexidnă
− Strepsils – pastile de supt cu amilmetacrezol și alcool 2,4 diclorbenzilic
− Septolete – pastile de supt cu clorură de benzalconiu, mentol, eucalipt
− Trachisan – compr. de supt cu tirotricina, lidocaina, clorhexidina.

Medicația antituberculoasă

Tuberculoza, apare prin infecția cu Mycobacterium tuberculosis, care se transmite prin

contact direct pe cale respiratorie. Tuberculoza (TBC) este o boală contagioasă, potențial fatală,
care poate afecta aproape orice parte a corpului, dar este în principal o infecție a plămânilor.
13
Stadiul primar al tuberculozei nu cauzează simptome. Atunci când apar simptome de TBC
pulmonar, ele pot include: dificultate de respirație; dureri în piept; tuse (de obicei cu mucus);
tuse cu sânge; transpirație excesivă, mai ales noaptea; oboseală; febră; pierdere în greutate.

Medicamentele antituberculoase sunt substanțe naturale, de semisinteză sau de sinteză

active în infecțiile pulmonare și extrapulmonare produse de micobacterii.

Clasificare:

a) Chimioterapice antituberculoase majore, de primă alegere: izoniazida, rifampicina,

etambutol, pirazinamida, streptomicina;
b) Chimioterapice antituberculoase minore, de a doua alegere (de rezervă): etionamida,
protionamida, acid aminosalicilic, cicloserina, capreomicina, kanamicina, amikacina,
ansamicina, ofloxacina, ciprofloxacina.

Tratamentul tuberculozei este reglementat prin Programul național antituberculos, care

prevede o serie de măsuri menite să diminueze frecvența bolii: medicație și servicii medicale
gratuite, continuarea activității profesionale în cazul formelor necontagioase de boală (sub
tratament antituberculos), reintegrare socio-profesională a bolnavului când nu mai este
contagios, etc.

Se aplică întotdeauna polichimioterapie, sub supravecghere strict medicală, care are drept
scop eradicarea infecției. Medicația de primă alegere o constitue antituberculoasele majore.
Durata tratamentului este în general 6-8 luni.

Izoniazida (HIN) se prezintă sub formă de comprimate 100 mg, 300 mg și soluție injectabilă
100mg/ml. Este bactericid indicat ca și antituberculostatic major ăn diverse forme, inclusiv
meningita tuberculoasă, obligatoriu în asociere.

14
 Rifampicina (sinerdol) se prezintă sub formă de capsule 150 mg și 300 mg. este bactericid
indicat ca antituberculos, în diferite forme, inclusiv în meningita tuberculoasă, obligatoriu în
asociere.

Etambutol capsule 250mg și 400 mg, antituberculos major utilizat în asociere cu alte
medicamente.

Pirazinamida comprimate 500 mg,este indicată în formele de tuberculoză rezistente la alte

medicamente sau la cei cu intoleranță la antituberculoase majore.

Streptomicina pulbere injectabilă 1 g este utilizată în asociații polichimioterapice, în primele

2 luni de tratament în forme grave de tuberculoză pulmonară și extrapulmonară.

Etionamida compr.film.250mg reprezintă medicație de alternativă în tuberculoză,

administrată în asociere cu alte chimioterapice antituberculoase.

Cicloserina capsule 250 mg este un tuberculostatic de rezervă ăn unele forme rezistente, se

asociază obligatoriu cu alte antituberculostatice.

15