Prostia este infinit mai fascinantă

decât inteligenţa; inteligenţa are

limitele ei, prostia nu.
Umberto Eco
Medicaţia aparatului respirator

Preparate nazale - Decongestionante nazale de uz topic

- Simpatomimetice

- Aphazolinum

RINOFUG

-Indicatii
Rinite si sinuzite acute alergice sau prin guturai (raceala comuna); rinofaringita.

- Doze si mod de administrare

Rinofug se administreaza prin instilatii nazale, cu ajutorul unui dop picator.
Adulti: 2-3 picaturi, in fiecare nara, de cel mult 3 ori pe zi, ultima doza seara la culcare.
Copii peste 7 ani: opicatura in fiecare nara, de cel mult 3 ori pe zi, ultima doza seara la culcare.
Rinofug nu se administreaza mai mult de 7 zile consecutive.

- Reactii adverse

Reactii locale:

- fenomene iritative manifestate prin intepaturi (in primele secunde dupa instilatie); congestie nazala cu stranut, rinoree, prurit;
congestia reactiva dupa incetarea efectului; ischemie locala cu lezarea mucoasei

- rinita cronica atrofica, in cazul folosirii indelungate

- folosirea abuziva poate fi cauza de fenomene adrenergice sistemice manifestate prin: extrasistole, tahicardie, cresteri ale
tensiunii arteriale, crize de angina pectorala, tremor, cefalee, oboseala, insomnie.

La copiii mici dozele mari provoaca fenomene de deprimare centrala, mergand pana la coma.
- Simpatomimetice combinatii fara corticosteroizi

- Vibrocil

Raceli, rinite acute si cronice, rinite alergice sezoniere (febra fanului) si nesezoniere, sinuzite acute si cronice, ingrijire pre- si
postoperatorie. Adjuvant in otite medii acute.

Vibrocilul gel se recomanda in special in cazuri de mucoasa nazala uscata, cruste ori sechele ale traumatismelor nazale,
precum si pentru a mentine nasul curat in timpul noptii.

Vibrocil contine, ca substante active, un decongestionant nazal (fenilefrina) si un antihistaminic (maleat de dimentinden).

- Reacții adverse

Vibrocil este, de obicei, bine tolerat. Totusi pot sa apara manifestari rare si trecatoare de senzatie de arsura locala usoara sau
uscaciune a nasului.

- Preparate antialergice exclusiv corticosteroizi

- Cromohexal, spray nazal

Indicatii

In rinita alergica tot timpul anului. Rinita alergica sezoniera (alergia de fan).

Reactii adverse posibile

In cazuri izolate poate sa apara o usturime usoara la nivelul mucoasei nazale. Rareori pot aparea greata si urticarie. Aceste
efecte dispar dupa intreruperea tratamentului.
- Corticosteroidiene

- ixocortolonum

- Oropivalone

Actiune terapeutica

Corticoid local fara efecte sistemice.

Indicatii

Afectiuni inflamatorii si infectioase buco-faringo-laringiene: laringite, faringite, traheite; amigdalita, angine; post-operator:
amigdalectomii, abcese incizate.

Doze si mod de administrare

Lasati sa se topeasca, fara sa mestecati, 4-10 comprimate/zi. In cazul indicatiilor vizate, durata administrarii acestui corticoid
va fi cat mai scurta posibil, si nu va depasi, in mod normal, 8-15 zile.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la unul din componenti. Copii sub 30 de luni (prezenta mentei).

Reactii adverse

Reactii de intoleranta locala pot surveni la debutul tratamentului. Au fost semnalate rare reactii de tip alergic. Aceste reactii
inceteaza la intreruperea tratamentului.
Medicaţia aparatului respirator

Antitusivele

Antitusivele sunt medicamente capabile să calmeze tusea. Efectul lor se datorează in principal, deprimării formaţiunilor
centrale ale reflexului de tuse (centrul tusei). Este posibilă şi o acţiune periferică, de deprimare a receptorilor senzitivi de
la nivelul mucoasei căilor aeriene.

Tratamentul antitusiv trebuie să ţină seama că reflexul de tuse are şi caracter de apărare, fiind un mecanism important pentru
curăţirea şi drenarea arborelui traheo-bronşic. Staza secreţiilor, provoacată de folosirea nejudicioasă a antitusivelor, poate
fi mai dăunătoare decat tusea.
Indicaţii:

- tuse neproductivă care provoacă oboseală pacientului;

- tuse cronică ce contribuie la dezvoltarea emfizemului pulmonary;

- tusea din fracture costale şi din pneumotorace;

- tusea care provoacă hemoptizie;

- tusea care accentuează iritaţia mucoaselor bronşice;

- tusea care favorizează bronhospamul;

- postoperator: tusea care provoacă complicaţii;

- tusea care provoacă infecţii altora;

- in bronhoscopie, laringoscopie.
Reprezentanţi:

Opiul şi Morfina

- sunt antitusive active, deprimand centrul tusei şi liniştind implicaţiile psihoafective ale tusei supărătoare.

- sunt folosite limitat deoarece au efecte nedorite importante: risc de dependenţă, deprimarea respiraţiei, favorizarea
bronhospamului, ingroşarea secreţiei traheobronşice, paralizia cililor vibratili;

Codeina este opioid cu proprietăţi antitusive (prin acţiune centrală), analgezice (de intensitate medie) şi antidiareice.

- indicaţii:

-tuse iritativă neproductivă; dureri de intensitate moderată (se asociaza obişnuit cu acid acetilsalicilic sau alt analgezic-
antipiretic); diaree acută.

- contraindicaţii:

- alergie sau intoleranţă la codeina, insuficienţă respiratorie marcată; nu este recomandabilă la copiii sub 5 ani;

- prudenţă sau se evită in prezenţa hipersecreţiei traheobronşice şi la bolnavii cu diaree acută toxiinfectioasă, prudenţă in
insuficienţa hepatică acuta;

- nu se administreaza timp indelungat din cauza riscului dependenţei;

- nu se asociaza cu IMAO (risc toxic mare).

 Farmacologie Curs V
Dextrometorfan (tussin) este un derivat morfinic de sinteză
care nu posedă acţiune analgezică şi nu produce
obisnuintă. Dextrometorfanul este un antitusiv
nenarcotic cu acţiune centrală, utilizat pentru tratamentul
simptomatic al tusei uscate datorate unei iritaţii la nivelul
laringelui, traheei sau bronhiilor.

Mecanismul de acţiune constă in ridicarea pragului de

stimulare a centrului tusei, prin inhibarea stimulilor
căilor aferente. Se utilizează mai ales in cazul tusei
uscate cronice. Deşi la doze terapeutice
dextrometorfanul nu influenţează respiraţia, la doze
masive poate induce o depresie respiratorie.

Oxeladina (paxeladine) este un antitusiv eupneic (care

facilitează respiraţia).

Acţionează selectiv la nivelul centrilor nervoşi ai tusei fară a

deprima centrul respirator şi avand un uşor efect
eupneic. Nu are inrudire chimică cu opiaceele sau
derivaţii lor, nici cu antihistaminicele (nu produce
somnolenţă, nu incetineşte tranzitul intestinal).

Este indicat in tratamentul simptomatic al tusei de diverse

etiologii: tuse gripală, rinofaringite, traheite, laringite,
bronhopneumopatii, rujeolă, tuse convulsivă; tuse
spasmodică şi reflexă; tuse seacă şi iritativă.
2. Expectorantele
Expectorantele sunt medicamente care favorizează expectoraţia, crescand cantitatea
secreţiilor traheobronşice şi/sau fluidificandu-le. Acţiunea expectorantă se datorează
fie stimulării activităţii secretorii a glandelor mucoasei traheobronşice, fie fluidificării
directe a secreţiilor mucoasei. Ele se folosesc, cu beneficiu variabil, in diferite
afecţiuni bronhopulmonare cu spută vascoasă, care nu poate fi eliminată prin
mişcările cililor şi prin tuse.
1. Expectorante secretostimulante
Aceste expectorante işi datoreaza efectul stimulării activităţii glandelor seroase din
mucoasa bronşică şi creşterii transudării plasmatice la acest nivel. Unele, care sunt
administrate oral, au acţiune iritantă slabă asupra mucoasei gastrice, declanşand ca
reflex o hipersecreţie traheobronşică.
Altele se absorb, apoi se elimină in parte prin mucoasa căilor respiratorii, acţionand
direct asupra celulelor mucoasei şi peristaltismului bronşic, favorizand formarea
secreţiilor. Eficacitatea terapeutică a acestoe expectorante clasice este relative slabă.
Ele se administrează obişnuit asociate in poţiuni sau siropuri.
Clorura de amoniu şi alte săruri de amoniu, stimulează reflex secreţia bronşică. Are, in
plus, proprietăţi acidifiante şi diuretice slabe. Iodura de potasiu şi Iodura de sodiu
stimulează reflex şi direct secreţia bronşică. Sunt utilizate mai ales in bronşitele
cronice.
2. Secretoliticele acţionează direct asupra secreţiilor bronşice, fluidificandu-le.
Această grupă cuprinde substanţe mucolitice, enzime proteolitice, agenţi tensioactivi şi hidranţi.
Bromhexina (brofimen) diminuează polimerizarea mucopolizaharidelor, scăzand astfel
vascozitatea secreţiei bronşice. Brofimenul fluidifică secreţia bronşică, favorizand
expectoraţia.
- indicaţii: Bronşite (acute, subacute, cronice), astm bronşic, bronho-pneumopatii obstructive
cronice, supuraţii bronhopulmonare (abcese, bronşiectazie).
- contraindicaţii: Insuficienţă cardiacă, emfizem pulmonar cu hiperinflamaţie importantă, astmul
bronşic sever in crize subintrante.
- reacţii adverse: Rareori tulburări gastrointestinale.
Acetilcisteina (siran) este un medicament care dizolvă mucusul in cazul afecţiunilor respiratorii
asociate cu creşterea vascozităţii mucusului (expectorant).
- indicaţii: Toate afecţiunile tractului respirator, asociate cu secreţie de mucus hipervascos. Forme
acute şi cronice ale afecţiunilor căilor respiratorii, in special bronşită acută şi cronică,
bronşiectazie, bronşită astmatiformă, astm bronşic, bronşiolită şi mucoviscidoză. Afecţiuni
ORL: laringită, sinuzită acută şi cronică, otită medie supurată.
- contraindicaţii: Siran 200 nu se va administra in caz de hipersensibilitate cunoscută la
acetilcisteină sau la unul din celelalte ingrediente. Administrarea acetilcisteinei la nounăscut se
va efectua doar in caz de indicaţie vitală (10 mg/kg corp) şi doar sub control medical riguros.
3. Antiasmaticele
Tratamentul medicamentos al astmului bronşic dispune actualmente de următoarele categorii de
substanţe:
- bronhodilatatoare, acţioband fie prin mecanism vegetativ, aşa cum fac simpatomimeticele şi
parasimpatoliticele, fie direct asupra musculaturii netede;
- substanţe care infibă degranularea mastocitelor
- medicamente care acţionează indeosebi ca antiinflamatorii, decongestionand mucoasa şi
indepărtand edemul.
1. Simpatomimetice: Adrenalina, Efedrina, Izoprenalina.
2. Parasimpatoliticele: Atropina, Ipatropiul.
3. Teofilina şi aminofilina
Teofilina (UNI-DUR) relaxează in mod direct musculatura netedă a bronhiilor şi vasele sanguine
pulmonare, astfel incat acţionează mai ales ca bronhodilatator şi relaxant al musculaturii
netede.
S-a demonstrat de asemenea că aminofilina (teofilin-etilen diamina) are un efect puternic asupra
contractilităţii diafragmei la persoanele sănătoase şi poate fi capabilă să reducă oboseala şi prin
aceasta să imbunătăţească contractilitatea la pacienţii cu boli cronice obstructive.
Aminofilina este denumirea generică pentru teofilina etilendiamina. Substanţa activă din
aminofilină este teofilina. Teofilina inhibă fosfodiesteraza şi prin aceasta incetineşte
degradarea AMP ciclic şi scade tensiunea din muşchii netezi ai vaselor sanguine, bronhiilor,
canalelor biliare şi organelor gastrointestinale. In plus, scade sinteza şi eliberarea factorilor
spasmogeni din mastocite.
Teofilina are de asemenea, un efect diuretic moderat, care rezultă din absorbţia scăzută a sodiului
şi fluxul sanguin mărit la nivel renal. Teofilina stimulează centrul respirator.
- indicaţii: Criza de astm bronşic; astm bronşic cronic şi bronşite obstructive reversibile;
bronchoconstricţie de efort.
- contraindicaţii: Aminofilina este contraindicată in epilepsie. Administrarea parenterală este
contraindicată in infarct miocardic acut. In tratamentul insuficienţei cardiace congestive
trebuie avut in vedere că stimulează centrul respirator şi de aceea trebuie asociată cu morfina.
4. Substanţe care infibă degranularea mastocitelor
Cromoglicatul disodic (intal, lomudal) este un antiastmatic, antialergic, impiedică eliberarea de
substanţe spasmogene la nivelul plămanului (inhibă degranularea mastocitelor), antagonizează
acţiunile bronhoconstrictoare şi proinflamatorie ale PAF.
- indicaţii: Astm bronşic, mai ales astm alergic, astm la efort, la frig şi la substanţe iritante (pentru
profilaxia de durată a crizelor), bronşită astmatiformă.
- reacţii adverse: Uneori iritaţie faringiană şi traheală, rareori bronhospasm trecător (se inhalează
in prealabil un bronhodilatator simpatomimetic); foarte rar erupţii cutanate, urticarie (se
opreşte medicaţia).
Ketotifenul este un antialergic-antianafilactic, cu eficacitate terapeutică deosebită in profilaxia pe cale orală a
astmului bronşic alergic sau cu componentă alergică. Acţiunea profilactică antiastmatică determină
reducerea frecvenţei, duratei şi gravităţii crizelor, prin ameliorarea suferinţei astmatice şi prin redresarea
funcţiei pulmonare. De asemenea, profilaxia cu Ketotifen face posibilă reducerea sau chiar suprimarea
medicaţiei complementare (bronhodilatatoare, corticosteroizi).

Eficacitatea terapeutică atinge valori maxime după cateva săptămani pană la 2-3 luni de tratament. Datorită
acţiunii sale sistemice, Ketotifenul poate fi administrat şi in combaterea altor manifestări alergice, fie că
acestea insoţesc astmul, fie că apar izolate (rinită, conjunctivită, urticarie, alergodermiile de origine
alimentară).

- indicaţii: Profilaxia de lungă durată in astmul bronşic alergic sau cu componentă alergică, bronşită alergică,
tulburări astmatice datorate polinozei. Nu acţionează asupra crizei de astm! Tratamentul profilactic şi
curativ al rinitei şi conjunctivitei alergice, reacţiilor cutanate alergice.

- reacţii adverse: In primele zile ale administrării medicamentului pot apare sedare şi, in cazuri rare,
hiposalivaţie, greaţă, ameţeli uşoare. Aceste efecte dispar, in general spontan, in cursul tratamentului,
adesea numai in cateva zile. S-a observat, ocazional, creşterea in greutate, mai evidentă la unii copii.