MEDICAŢIA APARATULUI RESPIRATOR

A. Antitusivele acționează prin calmarea tusei, având efect bronhodilatator. Efectul

lor se datorează mecanismului de acțiune ce constă în:

- deprimarea centrului tusei (formațiunile centrale ale reflexului de tuse);

- deprimarea receptorilor senzitivi din mucoasa căilor respiratorii aeriene.

Sunt indicate în:

- tusea neproductivă care provoacă oboseală bolnavului;

- tusea cronică ce duce la dezvoltarea emfizemului pulmonar;

- tusea care provoacă hemoptizie;

- tusea care accentuează iritaţia mucoaselor bronşice;

- tusea care favorizează bronhospamul;

- postoperator, în tusea care provoacă complicaţii;

- bronhoscopie, laringoscopie.

1) Antitusive opioide:

- opiul și morfina, cu acțiune antitusivă, analgezică, tranchilizantă; indicate în cancer

bronhopulmonar, anevrism de aortă, infarct pulmonar;

- codeina (metilmorfina), cel mai folosit antitusiv; este un alcaloid din opiu înrudit cu

morfina; are acțiune acțiune antitusivă, analgezică, sedativă slabă (Codenal, Codeină
fosfat);

- clofedanol (Calmotusin) este un compus de sinteză asemănător codeinei; se găseşte sub

formă de soluţie administrată în picături;

- noscapina (Tusan), are acțiune antitusivă marcată și slab bronhodilatatoare;

- dextrometorfan (Humex, Tusin).

2) Antitusive neopioide:

- oxeladina (Paxeladine);

- clobutinol (Tussamed), antitusiv cu acțiune centrală, indicat în tusea neprpductivă;

- butamirat (Tusosedal, Sinecod) indicat în tusea iritativă; bronhoscopie.

B. Expectorantele contribuie creșterea cantitativă a secrețiilor traheo-bronșice și le

fluidifică; acțiunea lor se datorează:

- stimulării activității secretorii a glandelor mucoasei traheo-bronșice (secretostimulente);

- scăderii vâscozității secrețiilor (secretolitice).

1) Expectorantele secretostimulante acționează prin stimularea activității glandelor

seroase din mucoasa bronșică; unele dintre cele administrate oral au acțiune iritantă slabă

asupra mucoasei gastrice, declanșând reflex o hipersecreție traheo-bronșică; altele se

absorb, apoi se elimină parțial prin mucoasa căilor respiratorii, acționând direct asupra

celulei secretorii. Expectorantele pot stimula și motilitatea celulelor mucoasei și peristaltismul

bronșic, favorizând eliminarea secrețiilor.

Expectorantele secretostimulante au eficacitate scăzută, fiind administrate împreună

cu siropuri; ele cresc activitatea secretorie a glandelor bronșice, motilitatea cililor, peristaltica

mucoasei bronșice. În această categorie intră:

- substanțe extrase din plante: Primula officinalis, Saponaria, etc.

- iodurile de sodiu și potasiu;

- benzoatul de sodiu (Sirogal);

- clorura și acetatul de amoniu (Sirop expectorant);

- guaiafenesina (Trecid, Coldrex Bronho)

2) Expectorantele secretolitice (mucolitice) sunt medicamente care scad vâscozitatea

mucusului; produc creșterea fluidității și favorizarea eliminării secrețiilor prin tuse; sunt

indicate în bronșită acută/cronică; pneumonii; bronhopneumonii; bronșiectazie;

mucoviscidoza.

- bromhexina (Bromhexin, Brofimen), mucolitic cu acțiune moderată;

- acetilcisteina (Mucosolvan, Fluimucil, Mucovent), mucolitic cu acțiune intensă;

- carbocisteina (Rhinatiol 2% sirop, Carbocisteina sol. int.) cu acțiune mucolitică și efect

antiinflamator;

- erdosteina (Erdomed) utilizat în bronșite acute, bronșiectazie, astm bronșic hipersecretor,

profilaxia și tratamentul complicațiilor respiratorii după intervenții chirurgicale

(bronhopneumonie, atelectazie pulmonară), etc.

- enzimele proteolitice (tripsina, chimotripsina) administrate inhalator sub formă de aerosoli.

C. Surfactantul (factor surfactant sau factor antiatelectazic) este un film tensioactiv,

interpus între aer și stratul lichidian la nivelul alveolelor pulmonare. Acesta scade tensiunea

superficială la suprafața de contact dintre aer și apă; astfel, el permite deschiderea

alveolelor și expansiunea pulmonară în timpul inspirației; împiedică trecerea lichidelor din

interstițiu și capilare spre lumenul alveolelor; favorizează emulsionarea particulelor străine

inhalate, ușurându-le fagocitarea. Este indicat în profilaxia şi tratamentului sindromului de

detresă respiratorie la nou-născuţii imaturi.

D. Antiastmaticele se utilizează în tratamentul astmului bronşic (cu crize de dispnee

paroxistică expiratorie) şi în alte tipuri de bronhospasm (bronşite spastice,

bronhopneumopatie cronică obstructivă).

Obiectivele tratamentului în criza de astm bronșic sunt:

- combaterea bronhconstricției (spasmului) de la nivelul bronhiilro mici;

- diminuarea congestiei mucoasei căilor repsiratorii;

- scăderea secreției mucoase abundente.

Antiasmaticele includ trei categorii de substanțe active care au mecanisme de acțiune

diferite, ceea ce explică eficacitatea lor diferită în formele clinice ale bolii.

1.Bronhodilatatoarele acționează fie prin mecanism vegetativ (simpatomimeticele și

parasimpatoliticele), fie direct, asupra musculaturii netede (aminofilina).

a) Bronhodilatatoarele simpatomimetice (beta-adrenergice) opresc sau evită criza

astmatică; acționează pe receptorii β din bronhiile mici pe care le dilată cu combaterea

bronhospasmului:

- salbutamol (Ventolin) – sub formă de aerosoli presurizaţi dozaţi, comprimate sau soluţie

inhalatorie; este cel mai folosit în criza de astm bronşic; durata de acţiune este de 4-6 ore
după

administrare inhalatorie;

- fenoterol (Berotec) – are durată de acțiune 6-8 ore;

- salmeterol (Serevent) – aerosoli presurizaţi şi discuri pentru inhalaţie; are o acţiune de

lungă

durată, 8-12 ore, și se foloseşte numai pentru profilaxia crizelor;

- izoprenalina (Bronhodilatin) – sub formă de comprimate sublinguale de 10 mg sau aerosoli

0,5%, are însă multe efecte adverse (artimii, palpitaţii, angină pectorală, tremor); este

contraindicată la astmatici cu cardiopatie ischemică, în infarct miocardic acut, tahicardie, la

sportivi (substanţă dopantă);

- orciprenalina (Astmopent);

- adrenalina – sub formă de injecţie subcutanat în doză de 0,5 mg în criza de rău astmatic;

- efedrina – are acţiune mai slabă, de durată lungă, fiind folosită ca medicaţie de fond,

pentru prevenirea crizelor

b) Bronhodilatatoarele parasimpatolitice

- ipratropiul (Atrovent) – derivat sintetic de adrenalină; bronhodilatator, cu efect lent şi

durabil; se administrează sub formă de aerosoli, de 3-4 ori pe zi;

- bromura de tiotropium (Spiriva) - capsule pentru inhalaţie, care se poate administra în priză

unică.

c) Bronhodilatatoarele directe (musculotrope) acționează direct pe musculatura

bronșică:

- teofilina – alcaloid din frunzele de ceai (Thea sinensis), înrudit cu cafeina; se găseşte sub

formă de preparat retard teofilina retard (Teotard), capsule administrate la 12 ore interval, şi

sub formă solubilă, aminofilina (Miofilin);

- aminofilina are efect bronhodilatator de intensitate moderată; stimulează respiraţia şi creşte

forţa contractilă a miocardului, se administrează oral sau i.v. lent, 5 mg/kgc, timp de 10-20

minute, pentru a se evita producerea aritmiilor.

2) Antialergicele

a) Inhibitoarele degranulării mastocitelor inhibă degranularea mastocitelor și

împiedică eliberarea din mastocite a histaminei și altor substanțe care favorizează criza de

astmă bronșic (bronhospasmul):

- cromoglicatul disodic (Intal) – aerosoli;efect după câteva săptămâni de tratament;

- acid cromoglicic (Taleum) – aerosoli din inhalator;

- ketotifenul (Ketotifen cp, Ketof sirop) – antihistaminic H1 și inhibitor al degranulării

mastocitare.

b) Modificatoarele leucotrienelor - antagonişti ai receptorilor pentru leucotriene şi

inhibitori ai sintezei leucotrienelor; se indică în forme medii la bolnavii care nu folosesc

glucocorticoizi inhalatori; nu se folosesc în tratamentul crizei de astmă în desfășurare, sunt

indicate în tratamentul de durată al astmului ușor-moderat.

- montelukast sodic (Singulaire) – în tratamentul de fond al astmului;

- zafirlukast (Accolate), etc.

3. Medicația antiinflamatoare (glucocorticoizii) descongestionează mucoasa și

îndepărtează edemul; reprezintă o medicație de rezervă, datorită riscului mare de reacții

adverse, efectul fiind evident la bolnavii care nu răspund la bronhodilatatoare și în cazurile

grave de astm bronșic.

Glucocorticoizi inhalatori reprezintă medicația de primă linie pentru tratamentul de

fond în astmul bronșic:

- beclometazona dipropionat (Becotide) – preparat cortizonic local, sub formă de aerosoli, cu

acțiune limitată la nivelul bronhiilor, fără efecte sistemice nedorite;

- fluticazona (Flixotide);

- budesonid (Pulmicort Tulbuhaler);

- triamcinolone (Azmacort).

Glucocorticoizii sub formă sistemică se administrează în crizele severe de astmă

bronșic:

- hidrocortizon hemisuccinat – i.v.;

- prednisolon (Solu-Decortin) – i.v.;

- metilprednisolon (Medrol, Solu-Medrol, Solu-Decortin H) – p.o., i.m. și i.v.;

- dexametazonă – p.o. și i.v.;

- prednison – comprimate.