Aparatul respirator si medicatia folosita in afectiunile respiratorii

Aparatul respirator cuprinde plamanii si caile aeriene prin care patrunde aerul, cu rol vital. Prin respiratie se intelege inspiratia si expiratia, procese prin care se asigura aportul indispensabil de oxigen si debarasarea de gaz carbonic deseul proceselor biologice de baza. Dificultatile respiratorii sunt cauzate de: -Obstructia cailor aeriene de catre un corp strain -Leziuni ale alveolelor pulmonare(emfizem) -Distructia tesutului pulmonary din cauza tuberculozei sau alte afectiuni Cele mai frecvente tulburari sunt de natura alergica(reactive la nivelul foselor nazale, constrictia bronsiilor astm) sau diferite infectii ale cailor respiratorii. Majoritatea infectiilor de origina virala sau bacteriana produc o inflamatie a cailor aeriene, divers localizate, care antreneaza aparitia febrei, iritatia mucoaselor, tuse si expectoratia mucusului format. Fiecare infectie are atribuita o denumire, in functie de localizare: rinita(nas), faringita(gat), amigdalita(amygdale), laringita(laringe), bronsita(bronsii). Aparatul respirator poate fi lezat si prin expunere indelungata la fumul de tigara sau alte impuritati din mediu. Aparatul respirator este constituit din : faringe, laringe, trahee, bronsii, bronsiole, alveoli. Alveola are o cavitate interna, o tunica muscular si o tunica a mucoasei. Aerul patrunde in plamani prin micile canale numite bronsiole, ale caror pereti se contracta sau se dilate, raspunzant la semnalele nervoase. Penetratia oxigenului in sange Alveolele contin vase sangvine care asigura schimburile gazoase. In aceste alveoli, sangele se afla in contact cu aerul inspirit, iar oxigenul penetreaza curentul sangvin, in timp ce CO2 este rejectat prin expiratie. Utilizarea medicatiei Pentru a degaja caile aeriene, a calma inflamatia si a reduce secretia de mucus, se folosesc diferite medicamente, unele putand fie liberate si fara prescriptive medicala, singure sau in asociere(cel mai frecvent si un analgesic)Degoncestionantele diminueaza inflamatia mucoaselor nazale, usurand respiratia. In cazul in care cauza congestiei este alergica, se recomanda un antihistaminic pentru a tratata sau a preveni criza. Produsele care dilate bronsiiloe usureaza sau previn crizele de astm. Antihistaminicele contin substante care relaxeaza musculature peretilor bronsiolelor si dilate caile aeriene, reducant astfel inflamatia mucoasei. Alte medicamente reduc tusea prin diferite metode: unele faciliteaza expectoratia, altele calmeaza tusea suprimand reflexele ei. Principalele grupe de medicamente

Principalele clase de medicamente sunt bronhodilatatoarele, degongestrionantele, antitusivele. 1. Bronhodilatatoarele sunt adesea folosite pentru a usura crizele astmatice. De asemenea, combat ingustarea bronsiolelor provocata de acumularea de mucus in timpul unei bronsite cornice. Ele sunt utilizate pentru a trata o criza cu suflu greu sau pentru a o preveni. Anticolinergicele si bazele xantice sunt prescrise in principal pentru actiunea pe care o au in profilaxie. Cale de administrare cu cel mai mic risc de efecte secundare este inhalatia. Folosirea inhalatoarelor-dozatoare presupune o oarecare abilitate. Aerosolii nebulizatori comprima aerul cand traverseaza Solutia de medicament. Dispozitivul trimite doze mari de medicament in plamani si reduc rapid dificulatile respiratorii. Mod de Actiune Bronhodilatatoarele actioneaza prin relaxarea musculaturii bronsiolelor. Simpaticomimeticele si anticolinergicele intervin/actioneaza asupra semnalelor nervoase trimite la muschi de catre sistemul nervos autonom. Bazele xantice relaxeaza musculature bronsiolelor, actionand direct asupra fibrelor muscular, insa actiunea lor in mod cert nu se cunoaste inca. Efecte Bronhodilatatoarele usureaza suflul in cateva minute. Administrate profilactic, cresc in cateva zile performanta fizica, iar la cei mai multi pacienti, numarul crizelor se rareste. Aceste medicamente genereaza efecte secundare minore.Simpaticomimeticele pot provoca palpitatii si tremuraturi. Colingericele provoaca senzatia de uscaciune a gurii, perturba vederea si creeaza dificultati la urinare. Bazele xantice pot cauza dureri de cap si palpitatii. Riscuri si precautii Bronhodilatatoarele pot mari frecventa cardiac. Din acest motiv, administrarea lor se face cu prudent la bolnavii cu tulburari cardiac sau la cei cu hipertensiune arterial, precum si la persoanele cu afectiuni tiroidiene. Anticolinergicele nu se folosesc de indivizii cu dificultati urinare sau de cei cu glaucoma. Simpaticomimeticele sunt reprezentate de: efedrina, fenoterol, salbutamol, terbutalina. Anticolingericele: tetropium. Bazele xantice: aminofilina, teofilina 2. Decongestrionantele vasoconstrictoare Cauza obstructiei nazale este inflamatia mucoaseii care tapiseaza fosele nazale si, ca urmare, se produce in exces mucus, rezultat al inflamatiei. Aceasta este cauza de o infectie(rinita) sau o alergie(de exemplu, la polen) si de aparitia unei crize spasmodic sau boala fanului. Congestia se poate produce la nivelul sinusurilor(cavitate osoasa plina cu aer) si provoaca sinuzita. Decongestionantele atenueaza inflamatia mucoasei si suprima

producerea excesiva de mucus, blocand fosele nazale si sinusul. In momentul in care mucoasa nazala este iritata din cauza unei infectii sau alergii, vasele sangvine care iriga mucoasa sunt dilatate. Astfel, se aduna lichide in tesuturile vecine, rezultand cresterea mucusului. Decongestionantele apartin grupei de medicamente simpaticomimetice. Acestea excita bronsia simpatico a sistemului nervos autonom. O astfel de excitatie antreneaza o constrictive a vaselor sangvine si, ca urmare, inflamatia mucoasei nazale si a sinusului.Rinitele banale nu se trateaza cu decongestionante, ci cu simple inhalatii din apa fiarta, la care se adauga o esenta aromatic(mentol, eucalypt). Se administreaza decongestionante cand inhalatia nu s-a dovedit eficienta, mai ales la persoanele predispose la infectii ale urechii medii sau sinusurilor. Aceste medicamente pot fi gasite pot fi gasite sub forma de picaturi sau preparate orale. Efecte Picaturile nazale actioneaza asupra congestiei in cateva minute. Administrate oral, actioneaza mai lent, insa durabil. Efetele secundare ale decongestionantelor sunt manifestate prin tremuraturi, accelerari ale ritmului cardiac. De aceea, nu trebuie folosite de cardiac, hipertensivi sau hipertiroidieni. Administrate timp indelungat si in doze crescute, aduc initial o usurare, apoi antreneaza o revenire a congestiei. Decongestionante: efedrina, nafazolina, phenylefrica. 3. Antitusivele Tusea este un rapsuns natural la iritatia plamanului si a cailor aeriene. Tusea are rolul de a debarasa aparatul aparatul respirator de substantele nocive. Cauzele care provoaca tusea sunt variate: infectii ale tractului respirator(bronsite, pneumonii), inflamatia cailor aeriene(astm), expunerea la substante iritante(fum, vapori de subtante chimie etc.). Dupa natura cauzei care a provocat tusea, ea poate fi productive(cu expectoratie) sau seaca. De regula, tusea este benefica, usurand expulzarea mucozitatilor sau a substantelor irtante. Astfel este facilitate vindecarea. UNeori, accesele repetate de tuse sunt total neplacute, crescand iritatia cailor aeriene. In acest caz este nevoie de medicamente care sa calmeze aceste accese. In casul tusei productive se recomanda: mucolitice si expectorante care modifica consistent expectoratiei. Efectul acestor medicamente este indoielnic. In cazul tusei seci, nu trebuie favorizata expectoratia. Este indicate inlaturarea reflexului tusei, actionand asupra zonei din creier care o comanda si care se gaseste in zona parietala(langa ochi). In acest se prescriu narcotice lejere, cum este codeine. Antitusivele de acest tip au character sedative si produc somnolenta. Cum aleg antitusivele? Se administreaza deseori antitusive care contin substante cu actiune contradictor, de exemplu: un principiu active pentru tusea productive si un altul pentru cea seaca. Folosirea unui calmant in tusea productive inseamna intarzierea vindecarii. Este bines a se prescrie pentru fiecare tip de tuse un singur principiu active. Cum medicamentele antitusive pot atenua simptomele si intarsia diagnosticul unei afectiuni, trebuie consultat medicul. De asemea, nu evitati consultul medical daca tusea este insotita de alte simptome, cum ar fi: febra sau

prezenta sangelui in expectoratie. Medicamentele folosite sunt mucoliticele si acetilcisteina. Antitusive non-opiacee: antihistaminicele, dextromethorphanul.