8 remedii pentru ameliorarea durerii in gat

Generalitati
Durerea in gat, cunoscuta sub numele de amigdalita sau faringita, este un simptom al
unei boli care afecteaza faringele sau amigdalele. Aceasta poate fi rezultatul unei
infectii cu un virus sau o bacterie.
Durerea in gat este intalnita cel mai frecvent la copii si tineri, dar poate sa apara si la
persoane de orice varsta, cel mai des este perceputa sub forma usturimilor sau
senzatiei de disconfort la nivelul gatului sau a dificultatilor la inghitire.
Durerea in gat ar putea fi o conditie in sine sau una dintre multiplele manifestari ale
unei boli. Atunci cand durerea in gat este cauza unei infectii bacteriene poate fi
tratata cu antibiotice si de obicei, nu exista complicatii.

Semnele de faringita si amigdalita

Principalele manifestari ale faringitei si amigdalitei sunt:
- durere in gat si dificultati la inghitire;
- disconfort care se poate raspandi la nivelul urechilor;
- gatul este rosu, amigdalele sunt inflamate si pot avea puncte de puroi;
- uneori este prezenta temperatura ridicata;
- in anumite cazuri ganglionii limfatici din zona gatului si maxilarului pot fi inflamati.
Daca durerea de gat este cauza unei infectii virale, simptomele sunt de obicei mai
usoare si sunt legate de racelile comune. Atunci cand durerea in gat este cauza
virusului Coxsackie, se pot dezvolta vezicule de mici dimensiuni pe amigdale si
palatul moale. Acestea vor erupe in cateva zile si vor fi acoperite de o crusta care
poate fi foarte dureroasa.
In cazul in care durerea in gat este provocata de o infectie streptococica, amigdalele
se umfla, vor fi acoperite cu puroi si gatul va fi inflamat. Bolnavul poate face febra,
respiratia va fi urat mirositoare si starea generala de sanatate va fi destul de proasta.

Principalele remedii ale durerii in gat, care ar putea fi utilizate la domiciliu:

- Umidificatorul - Este indicat sa se foloseasca un umidificator atunci cand o
persoana isi simte gatul uscat. Cu ajutorul umidificatorului, aerul din jur se va pastra
umed, iar acesta este un aspect important, intrucat caldura interioara si aerul uscat
pot duce la uscarea membranelor mucoase.
Indicat ar fi sa se achizitioneze un umidificator care se va curata in mod constant
pentru a se preveni formarea mucegaiului, care poate agrava simptomele si in unele
situatii ar putea duce la probleme pulmonare.

- Usturoiul - Acest aliment picant are rolul de a stimula sistemul imunitar, are efect
antimicrobian (lupta impotriva virusurilor) si calitati antibacteriene. Ca atare, ar putea
ajuta organismul sa se vindece de infectiile care cauzeaza dureri in gat, in timp ce
distruge germenii care provoaca durere si iritatie.
Compusul care are toate aceste calitati este alicina care este eliberata atunci cand
usturoiul crud este taiat, zdrobit sau mestecat. Suplimentele de usturoi pot fi eficiente
in reducerea colesterolului si tensiunii arteriale, dar se pare ca acestea nu contribuie
la consolidarea sistemului imunitar.

- Comprimatele cu zinc - Se recomanda sa se administreze comprimate cu zinc in

cazul persoanelor care au dureri usoare de gat insotite de nas infundat. Se poate
folosi o pastila la doua-patru ore, dupa necesitate. In acest mod se va calma tesutul
inrosit de la nivelul gatului. In plus, ionii de zinc care migreaza spre nas pot opri
actiunea virusului care cauzeaza o raceala.
Bolnavii care vor utiliza pastile cu zinc la fiecare doua-trei ore vor putea reduce cu
pana la jumatate durata racelii. Pentru ca de cele mai multe ori, durerile de gat vor fi
urmate de raceli, este indicat sa se administreze o pastila cu zinc la primele semne
de durere.
Pot fi folosite picaturile care contin gluconat de zinc, acestea fiind mai usor tolerate
de stomac decat alte forme. Acestea se vor administra cu diverse alimente pentru a
se reduce greata. Deoarece unele suplimente pot sa interfereze cu alte alimente, se
va consulta medicul inainte de a utiliza comprimatele cu zinc.

- Apa calda sarata - Gargara cu apa calda sarata se va face atunci cand apare
mancarimea si inflamatia la nivelul gatului. Aceasta solutie are efect calmant si poate
distruge bacteriile din gat si poate ajuta la intensificarea fluxului de sange care va
transporta celule care vor lupta impotriva infectiei din gat, accelerand recuperarea.
Se va amesteca o lingurita de sare in jumatate de litru de apa pentru a se prepara o
solutie ce se va folosi pentru gargara. Amestecul se va folosi o data pe zi sau dupa
cum este necesar. Apa trebuie sa aiba o temperatura potrivita, sa nu fie fierbinte.

- Ceaiul din plante - Va fi consumat atunci cand durerea persista toata ziua. Exista
mai multe soiuri de plante care ar putea duce la stimularea imunitatii: radacina de
goldenseal (echinaceea), lemnul dulce care este o planta medicinala cu efect antiviral
si antibacterian, nalba mare care ajuta la formarea mucusului si care va proteja gatul.
Plantele de mai sus pot fi utilizate si sub forma de tincturi din magazinele de
specialitate.

- Comprimate care contin ulm alb - Sunt indicate in cazul in care gatul este inflamat
si rosu. Pulberea din coaja de ulm alb pastreaza gatul hidratat, fapt ce usureaza
disconfortul produs de inflamatie. Pot fi incercate comprimate care nu contin lactoza,
intrucat lactatele pot stimula durerea si vor amplifica inflamatia. Unele pastile de ulm
alb sunt combinate cu vitamina C.

- Spray-uri pentru calmarea gatului - Acestea amortesc gatul, ca urmare a unui

ingredient numit fenol (anestezic local), care ofera ameliorare temporara. Sprayul
este recomandat atunci cand gatul este foarte iritat, dureros si inflamat. Aceste spray-
uri au rolul de a masca durerea pentru cateva ore, fara sa trateze problema de baza
sau sa scurteze durata simptomelor.

- Gargara recomandata de medic - Medicul poate recomanda gargara cu o

substanta (clorhidrat de lidocaina) care are rolul de a amorti zona dureroasa o
perioada mai lunga de timp decat alte tipuri de medicamente.
Lichidul poate fi utilizat ca atare sau amestecat cu apa sau alte ingrediente pentru a
se prepara o apa de gura. Nu se va manca si nici nu se va bea nimic timp de 30 de
minute dupa gargara deoarece efectul acesteia va fi diminuat.
Tratament - Generalitati
Amigdalitele, au cel mai frecvent o etiologie virala, avand o evolutie favorabila in lipsa
tratamentului, infectia rezolvandu-se de la sine. In cazul in care etiologia amigdalitelor
este streptococica este necesar instituirea tratamentului antibiotic. Sunt de remarcat
semne si simptome ce evidentiaza aceasta etiologie (streptococica) cum ar fi
semnele de deshidratare (uscaciunea gurii si a limbii) sau simptome ce indica o
complicatie (dureri la nivelul urechii).

Amigdalitele de etiologie virala

Amigdalitele de cauza virala au o evolutie spontana, rezolvandu-se de la sine fara a fi
necesar instituirea tratamentului antibiotic.
Virusul Ebstain-Barr, responsabil de producerea mononucleozei infectioase, este
implicat si in etiopatogenia amigdalitelor a caror evolutie, in acest caz, este
asemanatoare cu infectia produsa de bacterii, perioada de remitere fiind prelungita la
cateva saptamani sau mai mult.
Tratamentul ambulator folosind gargara cu apa sarata, lichide calde si medicamente
antialgice la copiii peste sase luni ajuta la ameliorarea disconfortului. Antialgicele cum
sunt acetaminofenul si ibuprofenul, administrate la copii inlocuiesc de obicei aspirina.
Nu este recomandata folosirea aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita
legaturii acesteia cu inducerea sindromului Reye. Administrarea acetaminofenului
inaintea varstei de sase luni se va face numai la indicatia medicului specialist. Multe
dintre medicamentele administrate fara prescriptie medicala cum ar fi antisepticele
orale, decongestivele nazale sau antihistaminicele, datorita anumitor ingrediente pe
care le contin, nu si-au dovedit eficacitatea in ameliorarea disconfortului, nefiind
recomandate la copiii cu amigdalita acuta.

Amigdalitele de etiologie bacteriana

In cazul amigdalitelor streptococice tratamentul antibiotic este cel recomandat. Cu
toate ca si amigdalitele bacteriene se vindeca de obicei spontan, tratamentul
antibiotic previne aparitia complicatiilor poststreptococice care pot aparea dupa o
infectie streptococica netratata. In cazul instituirii tratamentului antibiotic, acesta
trebuie urmat dupa indicatiile directe ale medicului specialist. Perioada administrarii
antibioticelor este exact cea prescrisa de medic, chiar daca simptomele dispar de la
inceputul tratamentului. Daca perioada de administrare a antibioticelor nu este
respectata, bacteriile vor dezvolta rezistenta la medicamentul respectiv si acesta isi
va pierde actiunea terapeutica la urmatoarea administrare.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Scopul tratamentului ambulator pentru amigdalitele de etiologie virala este
controlul simptomelor in timp ce sistemul imunitar lupta pentru neutralizarea infectiei.
Cuprinde masuri de ameliorare a disconfortului dat de inflamatia gatului si de
simptomele gripale: secretiile nazale, congestia nazala, tusea si stranutul.
Gargara cu apa sarata (1,2 ml. sare la 118,3 ml. apa calduta) de cateva ori pe zi,
consumul de lichide calde si administrarea de medicamente antialgice eliberate
fara reteta medicala (acetaminofenul) amelioreaza disconfortul datorat
inflamatiei.
Medicamentele antialgice sunt recomandate numai copiilor peste sase luni. Nu este
recomandata folosirea aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita legaturii
acesteia cu inducerea sindromului Reye. Tabletele antialgice orale sunt recomandate
adultilor in scopul ameliorarii simptomelor dar se contraindica folosirea lor la copii
datorita riscului de inec. De asemenea aceste comprimate pot contine anumiti
ingredienti daunatori.
Pacientilor infectati li se recomanda odihna si consumul abundent de lichide de
rehidratare, supe si sucuri naturale.
De asemenea este utila folosirea unui vaporizator sau umidificator instalat in camera
copiilor pentru a asigura confortul.
Dezinfectantele orale, decongestivele nazale si antihistaminicele nu si-au dovedit
eficienta sau pot fi chiar daunatoare datorita efectelor secundare. Acest tratament
poate fi instituit numai la indicatia medicului specialist.
Inflamatia gatului acompaniata de febra peste 38,3 C, brusc instalata (febra usoara
sau subfebrilitatile pot indica o infectie virala) si cresterea in volum a nodulilor limfatici
indica de obicei o infectie bacteriana. Angina streptococica, diagnosticata prin consult
medical de specialitate, impune urmarea unui tratament antibiotic. De asemenea se
recomanda odihna si respectarea exacta a tratamentului prescris.
Repausul la domiciliu este necesar in primele doua zile de tratament antibiotic
deoarece contagiozitatea persista in aceasta perioada.

Optiuni de medicamente
Amigdalitele de cauza virala au o evolutie spontana, rezolvandu-se de la sine fara a
fi necesar instituirea tratamentului antibiotic. Gargara cu apa sarata (1,2 ml. sare la
118,3 ml. apa calduta) de cateva ori pe zi, consumul de lichide calde si administrarea
de medicamente antialgice eliberate fara reteta medicala
(paracetamolul/acetaminofenul) amelioreaza disconfortul datorat inflamatiei. Nu este
recomandata folosirea aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita legaturii
acesteia cu inducerea sindromului Reye.
Dintre antibiotice, penicilina este cel mai frecvent utilizata in tratamentul anginei
streptococice. De cele mai multe ori insa si amigdalitele bacteriene se vindeca
spontan, tratamentul antibiotic avand ca scop prevenirea complicatiilor (reumatismul
poststreptococic) induse de amigdalitele streptococice netratate.

De retinut!
Dezinfectantele orale, decongestivele nazale si antihistaminicele nu si-au dovedit
eficienta sau pot fi chiar daunatoare datorita efectelor secundare. Aceste remedii
terapeutice nu sunt recomandate copiilor cu amigdalita acuta. In cazul instituirii
tratamentului antibiotic, acesta trebuie urmat dupa indicatiile directe ale medicului
specialist. Perioada administrarii antibioticelor este exact cea prescrisa de medic si
chiar daca simptomele dispar de la inceputul tratamentului, medicatia trebuie
continuata pana la neutralizarea completa a infectiei. Daca perioada de administrare
a antibioticelor nu este respectata, bacteriile vor dezvolta rezistenta la medicamentul
respectiv si acesta isi va pierde actiunea terapeutica la urmatoarea administrare.