1. Otita Poate avea localizare externa, medie sau interna.

Otita externa este o inflamatie congestiva sau supurata, acuta sau cronica, a pielii conductului auditiv extern provocata de scurgeri auriculare, de iritatiile produse prin scarpinatul in urechi cu diferite obiecte tari (chibrit, scobitori, agrafe etc) care provoaca eczeme si furuncule sau de patrunderea unor corpi straini sau a unor substante iritante. Se manifesta prin mancarimi intense in ureche, senzatie de caldura si dureri vii, accentuate prin miscarile de la mestecat si cu o secretie cremoasa galben-maronie. Otita medie este o inflamatie acuta sau cronica a casei timpanului, datorata infectiilor cu streptococi si stafilococi, proveniti frecvent din nas si gat. Declansarea bolii se coreleaza cu prezenta vegetatiilor adenoide (polipi, amigdalite), a deviatiei septului nazal si a hIpertrofierii unei corzi de cornet. Bolnavul are auzul scazut, senzatie de infundare, zgomote in urechi (vajaieli) si dureri acute. Evolutia bolii poate fi spre vindecare dar si spre cronicizare, cu supurare (puroi) si surditate prin scleroza. In otita cronica apar dureri violente cu caracter pulsatil, cu iradieri in ceafa, crestetul capului si dinti, cu complicatii pana la paralizie faciala si abces cerebral. Bolnavul are febra mare (39-400C), cu frisoane, scaderea auzului, dureri in urechi (mai ales noaptea), scurgeri purulente, treptat urat mirositoare, ameteli, vertij, insomnie, lipsa poftei de mancare. Dupa putin timp (ore sau zile), timpanul se perforeaza iar puroiul adunat in casa timpanului se evacueaza, lasand o pata pe perna bolnavului. In cazul unei evolutii favorabile, durerea scade, febra descreste iar dupa 2-3 saptamani timpanul se inchide iar auzul revine, treptat, la normal. Daca apar complicatii, infectia se propaga la mastoida, labirint sau meninge dand boli grave (mastoidita, labirintita, encefalita si meningita la creier). O mare atentie trebuie sa fie acordata copiilor, mai ales sub varsta de 3 ani care fac, frecvent, o forma de otita acuta sau cronica, datorita sensibilitatii la diferite afectiuni. Acestia isi freaca, insistent, capul pe perna, sunt foarte agitati si nu dorm linistiti. Foarte usor prezinta infectii contagioase (pojar, scarlatina) sau afectiuni ale nasului si gatului (raceala, gripa, sinuzita, faringita, polipi). Sunt mai supusi la imbolnavire copiii care cresc in colectivitate (camin, crese), cu risc mai mare de 7- 8 ori datorita posibilitatilor de transmitere a unor boli. In plus, otita este mai frecventa la copiii nascuti prematur sau in familii cu parinti alergici sau care fumeaza in incaperea copilului (in familiile unde se fumeaza peste 20 tigari pe zi, riscul de otita la copil creste cu 40%). Daca nu este tratata la timp, otita medie se cronicizeaza, cu scurgeri muco-purulente, poate evolua in complicatii foarte grave. Sunt posibile paralizia faciala, encefalita, septicemia cerebrala si, mai frecvent, labirintita. 2. Labirintita Este o inflamatie a labirintului din urechea interna, datorita infectiilor cronice aparute in urechea medie si mastoida. Bolnavul are ameteli, vertij, greturi, varsaturi, zgomote in urechi (acufene), tulburari de echilibru static, cu deviere in mers si surditate accentuata. Uneori infectarea labirintului poate evolua spre infectarea meningelui (meningita). Tratamente fitoterapeutice pentru otita si labirintita Cele mai frecvent uzitate sunt pentru uz extern. infuzie de musetel sau de urzica (1 lingura la 250 ml apa clocotita); se fac spalaturi calde sau bai de aburi la ureche timp de 10 minute seara; infuzie din amestec cu flori de galbenele, trifoi rosu si coada soricelului, frunze de salvie si radacini de tataneasa (in parti egale); se ia 1 lingura amestec la 250 ml apa fiarta, se infuzeaza acoperit 5 -10 minute, se strecoara si se fac spalaturi calde in ureche, dupa care se usuca lichidul din ureche. instilatie pe conductul auditiv cu ulei de musetel (3 picaturi), ulei de cimbru (3 picaturi) sau suc de sovarv (15 picaturi), repetate de 3 ori pe zi. tampon de vata imbibata cu fiertura din samanta de canepa in lapte; ulei din cimbrisor, musetel, canepa si usturoi (cate 3 picaturi puse in ureche la intervale de 2 zile), alternativ cu 3 picaturi suc deurechelnita. comprese calde pe urechea bolnava cu 250 ml vin alb fiert cu o lingura de herba proaspata de rozmarin; comprese calde cu zeama de varza acra tinuta o ora pe ureche; uleiuri esentiale pe baza de busuioc care patrunde in interiorul tesuturilor conductului auditiv si actioneaza asupra nucleului ce a generat infectia (eficacitate mult mai mare decat antibioticele). Reteta autorului: salvie, galbenele, musetel, urzica soricelului (spalaturi calde cu infuzie de 2 ori pe zi). vie, trifoi rosu, busuioc, tataneasa si coada

In uz intern se foloseste: infuzie din amestec de plante, in parti egale, cu salvie, galbenele, coada calului, patlagina si echinaceea, din care se ia o lingurita la 250 ml apa clocotita; se infuzeaza acoperit 2-3 minute, se strecoara, se adauga o lingurita de bitter suedez la cana si se beau 2 ceaiuri pe zi. Apiterapia recomanda in tratamentul otitei: solutie alcoolica de propolis 5% din care se pun cate 10 picaturi in conductorul auditiv, de 3 ori pe zi; mesa de tifon inmuiata in solutie alcoolica de propolis 10% si introdusa in conductorul auditiv seara la culcare, intrun tratament ce dureaza 2 saptamani; alifie cu propolis 20% pusa pe putina vata pentru a unge conductorul de 2 ori pe zi. tinctura de propolis 10% utilizata intern, cate 30 picaturi de 3 ori pe zi. Regimul alimentar Se propune o cura bogata in sucuri, cruditati, cereale, legume si fructe precum si suc de orz verde (cate 50 ml de 3 ori pe zi). Regimul de viata Bolnavul de otita va sta in repaus la pat, intr-o incapere bine incalzita si cu aer umidificat. Va fi legat la cap, peste urechi, sau va tine, pe ureche, un saculet cald, plin cu malai, sare sau nisip. In sezonul rece, nu va iesi afara cu capul descoperit deoarece pot sa apara complicatii (otita supurata si chiar surditate). Prin tratament se urmareste combaterea infectiilor din nas, gat si urechi prin instilatii nazale, de 3-4 ori pe zi, cu cate 5-6 picaturi cu substante antiseptice, sedative, tonice si vitaminice. Curatirea urechii se face prin spalaturi, repetate de cateva ori pe zi, cu solutii de acid boric (1%), alcool boricat (4%), apa oxigenata, borat de sodiu (3%). Dupa uscare, se pulverizeaza in urechi un praf de acid boric iodat (1%). Sunt eficiente baile alternative (calde-reci) la picioare si dusuri scotiene alternative (calde-reci), de 2 ori pe zi. Urmeaza o cataplasma cu lut si ceapa rasa sau cu carbune vegetal aplicat, de 2 ore pe zi, pe ureche si pe gat. 3. Oreionul (parotidita epidemica) Numita si boala copilariei, este o infectie foarte contagioasa provocata de virusul urlian, transmisibil pe cale aeriana, dupa un contact prelungit sau repetat cu sursele de infectie. Apare mai frecvent la copii cu varste mai mari de 3 ani, cu precadere intre 6-10 ani. Copiii nascuti din mame imune sunt protejati prin anticorpii materni timp de 6-12 luni dupa nastere si nu fac oreion. In majoritatea cazurilor, apar umflaturi sub fiecare ureche si sub maxilar, prin marirea in volum a lojelor parotidiene, unilateral sau bilateral. Mai rar, boala se manifesta la adolescenti si la adulti, cu complicatii care cresc o data cu varsta persoanei afectate. Frecventa imbolnavirii creste in sezonul rece, respectiv in iarna si primavara. Dupa o perioada de incubatie de 17-21 de zile, apar primele simptome care se manifesta prin febra moderata (38 - 38,50C), dureri violente de cap, astenie, varsaturi, dificultati la deschiderea gurii, la mestecare si inghitire, datorita inflamatiei faringelui si a glandei parotide, situata in zona dintre mandibula si ureche. La 6-8 zile dupa afectarea parotidei apare, la baieti, inflamatia testiculara (orhita urliana) care poate evolua spre atrofia testiculara si sterilitate. Starea de rau general deriva din afectarea sistemului nervos central, cu evolutie foarte grava spre o forma virala de meningita numita meningita urliana, mai frecventa la persoanele adulte si mai rar la copii. Tratamentele naturiste Se aplica comprese si cataplasme cu terci sau rondele de cartof crud, foi de varza murata, zeama de varza acra si bitter suedez pe regiunea parotidiana. De cateva ori pe zi se fac masaje cu unguent de galbenele si extract uleios de galbenele, coada soricelului, albastrele, catusnicasi lumanarica, in zonele limfatice, maxilo-temporale, amigdale si glande genitale. O metoda populara care promite vindecare in 3 zile consta din folosirea unei hartii albastre de ambalaj, perforata des cu un ac si unsa cu un amestec din miere de albine, tuica si lamaie stoarsa; dupa ce se lipeste in spatele urechii, se fixeaza cu un bandaj sau plasture si se schimba zilnic. Regimul alimentar pentru oreion

Prevede un consum de crutare, cu preparate semisolide, intrucat masticatia este dureroasa. Sunt indicate cantitati sporite de carne slaba, fructe si legume bogate in vitamine naturale. Se va reduce alimentatia cu grasimi si dulciuri concentrate deoarece, in aceasta boala, este afectat si pancreasul. Regimul de viata Bolnavul de oreion va fi izolat intr-o incapere calduroasa, cu repaus la pat timp de 10-14 zile, evitand eforturile fizice si socurile psihice. Nu se vor pierde noptile si se vor respecta, cu strictete, regulile igieno-dietetice. In cazul orhitei, cu inflamarea testiculelor, bolnavul va fi imobilizat la pat, va purta suspensor si i se va aplica o terapie antiinflamatoare si punga de gheata. Sunt indicate comprese derivative si cataplasme cu carbune vegetal sau lut pe marginea glandelor parotide si a gatului, in timpul noptii, precum si bai de aburi pentru cap si piept (cate 10-15 minute de 2 ori pe zi). Intrucat oreionul genereaza epidemii in colectivitatile scolare, devine obligatorie vaccinarea antioreion, efectuata separat sau in asociere cu vaccinul antirujeolic si antirubeolic, prevenind evolutiile spre complicatii nedorite (meningita, encefalita, surditate). 4. Acufenele Reprezinta o senzatie auditiva reala care este perceputa numai de bolnav, manifestata sub forma de vajaituri, fluieraturi, orchestre muzicale, murmur oceanic, batai de ciocanele sau clopote. Apare la persoane cu hipertensiune arteriala, la cei care lucreaza neprotejati in spatii foarte zgomotoase, la bolnavi psihici sau la schimbarea brusca a altitudinii. In mod frecvent, acufenele sunt declansate de modificari in canalul auditiv extern (dopuri de cerumen, eczeme, furuncule), in urechea medie (otite acute, tumori sau sclerozarea timpanului) si in urechea interna (leziuni traumatice, toxice si infectioase). Tratamentele fitoterapeutice Sunt atat pentru uz intern cat si pentru uz extern. In uz intern se folosesc: infuzie din flori uscate de paducel (50 g la 1 litru apa clocotita) din care se beau 2 cani pe zi; infuzie din herba de roinita (60 g la 1 litru apa fiarta) din care se bea cate o cana dupa mesele principale; macerat timp de 12 ore din 1 lingura malai la 250 ml apa; se strecoara si se bea, pe stomacul gol, 14 zile consecutiv, timp in care nu se consuma carne de porc si alcooluri. In tratamente externe se utilizeaza: tamponari in urechi cu vata imbibata cu ulei de sunatoare; picaturi in urechea bolnava cu ulei din samburi de piersic sau suc de ceapa; comprese cu decoct din amestec (3 linguri tarate de grau, 1 lingura petale de trandafir si 2 lingurite de pelin) la 250 ml vin rosu natural care se fierbe de 2 ori cate 3-5 minute; cataplasme pe talpi cu faina de mustar; bai calde de maini si picioare cu faina de mustar sau cu paducel, salvie, papadie si piciorul cocosului. Regimul alimentar Se evita mesele copioase. Se vor consuma mai multe legume (ceapa, usturoi, patrunjel) si fructe (caise, mere, piersice, alune). Sunt interzise: grasimile animale, conserve, peste sarat, alcooluri. Se reduce la maxim consumul de sare. Regimul de viata Se evita expunerea prelungita la soare si la temperaturi foarte ridicate. In schimb este indicat mersul descult prin apa curgatoare. O reteta populara mentioneaza impachetari in jurul gleznelor cu frunze de varza, muiate in apa si strivite, care se pastreaza peste noapte. Este posibil ca bolnavul sa-si piarda echilibrul, sa aiba ameteli si risca sa cada din picioare, ceea ce necesita o atenta supraveghere. 5. Sindromul Mnire Boala se manifesta prin ameteli puternice, aparute brusc, vertije, scaderea auzului, acufene timp de ore sau chiar 1-2 zile, dezechilibru static care necesita sprijin de pereti, greturi, varsaturi, paloare, sudori reci, palpitatii, teama, stare de neliniste si anxietate profunda.

In regimul alimentar se recomanda multe fructe si legume. Se vor evita alimentele sarate, toxice si excitante (cafea, ceai chinezesc, ciocolata, tutun). De asemenea se reduc drastic grasimile animale si ouale bogate in colesterol. Regimul de viata va fi cat mai ordonat, linistit, cu repaus la pat, evitand sedentarismul, eforturile fizice mari si activitatile desfasurate intr-un spatiu toxic si zgomotos. Medicamentele naturiste vor avea proprietati vasodilatatoare, antispastice, diuretice si sedative. 6. Otoscleroza Este procesul de osificare progresiva a labirintului. Incepe la articulatia dintre talpa scaritei si fereastra ovala care blocheaza aparatul de transmisie a sunetelor. Se produce o surditate de transmisie. Treptat, leziunile progreseaza la nivelul urechii interne (melc) si se produce surditatea mixta sau de perceptie. Otoscleroza apare mai des la femei; poate incepe la adolescenta si se stabilizeaza in jurul varstei de 50 de ani. Se manifesta prin zgomote in urechi (vajaituri, pocnituri, fasaituri si scaderea auzului). Ataca mai intai o ureche dar curand trece si la cealalta ureche. Bolnavul nu se poate adapta in orice mediu social, vorbeste soptit, este timorat, nu merge la teatru, nu-si indeplineste obligatiile de serviciu dar aude mai bine in tren si in tramvai. Treptat, pierde total auzul si urmareste miscarea buzelor la conlocuitori ceea ce impune fie operatie fie proteza auditiva. 7. Surditatea (hipoacuzia) Este o boala neurosenzoriala la nivelul urechilor care consta din scaderea acuitatii auditive datorita deteriorarii functionarii nervilor. Dupa locul de declansare exista 3 tipuri de surditate: de transmisie, de perceptie si mixta. a. Surditatea de transmisie se produce din cauza unor obstacole situate la nivelul urechii externe (dopuri de ceara), stenoza innascuta sau leziuni ale urechii medii (nedezvoltarea oscioarelor auditive). Bolnavul nu aude vocea soptita dar aude bine vocea de conversatie. b. Surditatea de perceptie este produsa de leziuni ale urechii interne (melc) sau ale cailor nervoase auditive. Bolnavul nu aude deloc vocea soptita dar aude slab vocea de conversatie si sunetele subtiri. Vorbeste cu voce tare pentruca nu se aude pe sine. c. Surditatea mixta este cauzata de modificari atat la urechea medie cat si la cea interna, cu lezarea centrului auditiv din lobul temporal al scoartei cerebrale. Bolnavul aude greu atat vocea soptita cat si cea de conversatie. Surditatea prin traumatism sonor este produsa datorita unor zgomote intense de lunga durata (frecvent la cazangii si nituitori) sau zgomote de scurta durata (tunete, detunaturi). Boala evolueaza, treptat, de la scaderea auzului pana la surditate definitiva. Masurile care se impun sunt: - izolarea fonica a proceselor tehnologice zgomotoase; - inlaturarea vibratiilor; - protezarea auditiva prin antifonare cu tampoane de vata imbibata cu glicerina sau prin folosirea unor casti de protectie. Tratamentele naturiste pentru otoscleroza si surditate Exista metode diverse de folosire a unor tampoane de vata, introduse in urechea bolnava dupa imbibare in: infuzie din 2 lingurite frunze uscate si maruntite de salvie la 100 ml apa clocotita; se strecoara si se fac bai locale; suc de varza si suc de lamaie, in parti egale sau suc de usturoi; suc de urechelnita in ulei de migdale dulci, in parti egale; suc de cimbru (cate 3 picaturi de 3 ori pe zi); suc de ceapa (30 g) +rachiu (30 ml) pus de 3 ori pe zi cate 3 picaturi; suc de piersici (cate 3 picaturi de 3 ori pe zi) in caz de surditate insotita de acufene; decoct la rece timp de 4 zile din 60 g musetel + 60 g varnant in 60 g ulei cald de masline, care se picura in ureche sau pe un dop de vata; cataplasme cu frunze proaspete de muscata, salvie sau iedera;

 comprese cu bitter suedez in zona temporala; bai de aburi din cimbrisor, menta sau pelin care se fierb in otet (conduse in urechi cu ajutorul unei palnii), timp de 15 zile consecutiv.