STOMATITELE

Stomatitele întrunesc o serie de maladii a cavităţii bucale care variază după factorii etiologici
şi semnele clinice. Ele ocupă un loc semnificativ în patologia infantilă. Pot apărea primar sub
acţiunea diferitor agenţi patogeni sau pot constitui o manifestare a altor maladii infecţioase,
alergice, somatice etc.
Etiologia:
Stomatitele pot fi de etiologie:
- microbiană (stafilococi, streptococi, candide etc),
- virală,
- posttraumatică, - alergice,
- otrăviri cu diferite metale.
Cele mai frecvente stomatite la copii sunt cele de origine virală. Ele constituie 85% din toată
patologia cavităţii bucale.
Ca factori favorizaţi în apariţia stomatitelor pot servi diferite maladii somatice şi infecţioase,
avitaminozele, folosirea îndelungată a antibioticelor şi altor medicamente sau supradozarea lor,
alimentaţia incorectă. În dependenţă de gradul de afectare a mucoasei cavităţii bucale deosebim
stomatite:
• catarale,
• ulceroase,  aftoase.
Stomatita candidozică (Mărgăritărelul)

Mărgăritărelul este provocat de ciupercile de genul Candida, ce fac parte din flora normală
a organismului şi se găsesc în cavitatea bucală, intestin, piele. In anumite condiţii aceşti fungi
devin patogeni şi cauzează apariţia fenomenelor patologice.

Factorii favorizanţi
• Prematuritatea, nou-născutul şi sugarul mic ( mucoasa
bucală uscată, uşor vulnerabilă);
• Igiena deficitară a cavităţii bucale;  Deficienţe
nutriţionale şi imunitare;  Tratament prelungit cu
antibiotice.
Stomatita se poate transmite de la mamele bolnave prin intermediul suzetelor, biberoanelor. La
nou-născuţi şi sugari încă nu este formată pe deplin flora saprofită constantă a cavităţii bucale, de
asemenea este imperfectă imunitatea locală a mucoasei.
Candidoza poate apărea şi la copii mai mari, care suferă de diferite maladii cronice sau
primesc timp îndelungat glucocorticoizi şi alte medicamente.

Tabloul clinic
Debutul este lent asimtomatic, ceva mai târziu copiii devin neliniştiţi, refuză sînul, au somnul
superficial. Copiii mai mari acuză dureri în cavitatea bucală mai ales după alimentele fierbinţi, un
gust neplăcut în gură. Temperatura corporală este normală sau subfebrilă.
La examinarea cavităţii bucale se depistează:
• Depozite albicoase, uşor aderente de mucoasa bucală, care pot fi confundate cu laptele
coagulat (Planşa nr.55). Uneori culoarea peliculelor poate fi cenuşie, galbenă sau brună.
• Mucoasa subiacentă este intens congestionată, edemaţiată şi lucioasă.
• Boala neglijată se poate extinde pe mucoasa obrajilor, palatinul moale şi dur, faringe,
amigdale, căile respiratorii, tubul digestiv.
 La sugari infecţia poate trece şi la genitalii. In cazurile grave se pot afecta straturile profunde ale
pielii. Aşa pelicule se înlătură greu. Afectînd şi alte organe se poate ajunge la septicemia
micotică. In astfel de forme tratamentul este neefectiv, prognosticul nefavorabil.

Diagnosticul diferenţiat
Se petrece cu difteria în baza tabloului clinic, examenului bacteriologic.

Tratamentul
Se restabileşte regimul corect de îngrijire al copilului. Persoanele care îngrijesc de copii vor
respecta cerinţele igienice în cadrul alimentaţiei sugarului, îndeplinirii diferitor tehnici de
îngrijire. În alimentaţia artificială se vor respecta cerinţele dezinfectării tetinelor, biberoanelor,
linguriţelor, etc. Se recomandă un regim alimentar raţional, bogat în vitamine cu reducerea
glucidelor.
Tratament local: În cavitatea bucală se creează mediu alcalin, prin irigaţia cavităţii bucale
cu soluţii de bicarbonat de sodiu l%-2%, ce va împiedica dezvoltarea fungilor.
Conform strategiei OMS cu privire la tratamentul stomatitei candidozice cavitatea bucală se
spală cu o materie curată, înfăşurată în jurul degetului şi umezită în soluţie salină (1 linguriţă de
sare de bucătărie / 200 ml apă) după care mucoasa bucală poate fi tratată cu soluţie de violet de
genţiană de 0,5% sau cu soluţii apoase de 1-2% coloranţi anilinici. Foarte efectivă este
badijonarea bucală cu suspensie de nistatin, micostatin, levorin (1 comprimat - 100000 UA/ 2 ml
lapte matern).
La şcolari se recomandă irigaţia cavităţii bucale cu soluţie apoasă de iod (la 1/2 pahar de apă
– 5 sau 10 picături de tinctura de iod).
In cazuri grave remediile antimicotice sunt recomandate intern: nistatin - 50000 UA /kg,
levorin - 25000 UA /kg, zilnic în 4-5 prize în decurs de 7-10 zile. Efective sunt şi remediile
stamicin, pimafucin, miconazol. Cu scop de a preveni recidivele se recomandă de continuat
irigaţia cavităţii bucale după lichidarea totală a mărgăritărelului încă 6-12 zile. O importanţă
deosebită o are profilaxia candidozelor în maternitate, care prevede:
• Diagnosticarea şi tratarea leziunilor micotice ale gravidelor;
• Examenul medical al personalului medical şi îngrijitor;
• Respectarea regulilor de îngrijire a nou-născutului, a regimului alimentar;
• Izolarea copiilor bolnavi în saloane separate;
• Neadmiterea persoanele cu boli micotice la îngrijirea copiilor.

Stomatita catarală

Mai frecvent apare în cursul altor maladii, de obicei infecţioase (difterie, scarlatină,
rugeolă, etc), la dereglarea alimentaţiei (alimente prea calde sau condimentate), prezenţa dinţilor
cariaţi, sub acţiunea substanţelor acide sau alcaline, medicamentelor, etc.

Manifestări clinice
• Se caracterizează prin congestia şi tumefierea mucoasei cavităţii bucale;
• Are loc afectarea limbii, care recapătă un aspect fumuriu, uneori pot apărea depozite
albicioase, uşor detaşabile, care produc ulceraţii, dureri mari;
• De asemenea se inflamează şi gingiile, care pot sângera uşor;  Copiii devin neliniştiţi
din cauza durerilor, refuză hrana;
• Apare o salivaţie abundentă, febră.
 Creşterea ponderală se stopează şi poate conduce la retard ponderal. Dacă tratamentul bolii de
bază este eficace, îngrijirea este raţională, inflamaţia catarală dispare repede. În caz contrar pe
fundalul unei reactivităţi joase a organismului, stomatita catarală evoluează în stomatită ulceroasă.

Stomatita ulceroasă

Este o boală rară în deosebi se observă la copiii cu malnutriţie şi maladii cronice,

determinate de germeni saprofiţi bucali sau diferite bacterii patogene (stafilococii şi streptococii).
De asemenea se înregistrează mai frecvent la şcolari şi adolescenţi, care au dinţi cariaţi.
Manifestări clinice
• Se modifică starea generală a copiilor prin apariţia febrei (38-39 0C) semnelor de
intoxicaţie (astenie, cefalee, indispoziţie, iritabilitate, inapetenţă etc);
• Apar dureri locale, spontane, provocate la masticaţie;
• Apare sialoree, halenă fetidă, adenopatie satelită,dureroasă;
• Gingiile se tumefiază, sîngerează uşor;
• Pe mucoasa cavităţii bucale, faringelui apar ulcere cu diametrul 2-3 mm (Planşa nr.56),
acoperite cu membrane albe cenuşii sau brune (prezenţa sîngelui);
• În cazurile severe ulcerele confluează, formînd suprafeţe erozive întinse. Complicaţiile:
tonzilite, abcese tonzilare, septicemie, pneumonii, otite etc.

Tratamentul stomatitei catarale şi ulceroase

Deoarece stomatitele apar pe fundalul unor maladii infecţioase, in primul rând se va trata
boala de bază. Tratamentul local are ca scop profilaxia infecţiei secundare sau înlăturarea ei.
• Se recomandă irigaţia cavităţii bucale de câteva ori pe zi cu soluţie de permanganat de
potasiu 1: 6000, apă oxigenată 3% (2 linguri la 1/4 pahar cu apă).
• Ulcerele bucale pot fi prelucrate cu violet de genţiană sau soluţie apoasă albastru de
metilen de 1% ( vezi stomatita micotică).
• Buzele se ung cu vaselină sau ulei vegetal steril.
• In ulceraţii sunt foarte efective şi grăbesc epitelizarea aplicaţiilor pe 5-10 minute cu
fermenţi proteolitici (tripsin, hemotripsin, hemopsin) diluaţi în sol. fiziologică sau
novocaină (1 mg de ferment la 1 ml soluţie) sau aplicaţii cu furacilină, care vor grăbi
epitelizarea mucoasei. La soluţia de ferment poate fi adăugat şi un antibiotic după
testarea sensibilităţii (25000 UA la 1 ml soluţie).
• Epitalizarea mucoasei va fi grăbită prin badijonări cu ulei de măcieş, cătină albă,
vitamina A, caratolină, vinilină.
• Intern se administrează antihistaminice, vitamine. Hrana se recomandă uşor asimilabilă.

Stomatita aftoasă (Stomatita Herpetică acută)

Este cea mai răspîndită formă a stomatitelor. Stomatita aftoasă este o stomatita primară
provocată de virusul Herpes simplex. La fiecare al 7 - 8 copil stomatita herpetică trece în forma
recidivantă.
Sursa de infecţie pot fi copiii bolnavi şi purtătorii de viruşi. Infecţia se răspândeşte pe cale
aerogenă sau pe cale de contact. Perioada de incubaţie constituie 2-6 zile. Contagiozitatea
virusului nu este mare, însă cu toate astea se pot declanşa epidemii în instituţiile preşcolare. Mai
frecvent se îmbolnăvesc copiii de vîrsta 1-3 ani. Actualmente boala se întîlneşte şi la sugari, mai
ales la cei ce se alimentează artificial.

Manifestări clinice
• Debutul bolii este acut, însoţit de febră, fenomene toxice;
 • Local pe mucoasa cavităţii bucale apar iniţial nişte pete congestive, care trec apoi în
vezicule (Planşa nr.57);
• Veziculele sparg şi formează aşa numitele afte - eroziuni de formă rotundă cu diametrul
1-5 mm, trasate cu un halou eritematos în jur, acoperite cu o membrană fibrinoasă de
culoare galbenă-cenuşie, hemoragică. Aftele pot conflua şi forma suprafeţe erozive
masive. Aceste simptome sunt însoţite de dureri acute, ce vor deregla vorbirea,
masticaţia şi înghiţirea hranei;
• Buzele se tumefiază, pot apărea şi aici elemente veziculare mici;
• Se intensifică salivaţia, apare mirosul fetid din gură;
• Se măresc şi sunt dureroşi la palpare ganglionii limfatici regionali.
In dependenţă de gravitatea bolii numărul aftelor variază de la 3-5 la 30-50. După gravitate
stomatita aftoasă poate fi uşoară, moderată şi gravă.

Forma uşoară
Starea generală este aproape nemodificată. Perioada prodromală lipseşte sau este puţin
semnificativă. Temperatura este subfebrilă, se păstrează 1-2 zile. Aftele sunt rare, sporadice, de
obicei nu fuzionează, apar doar în prima zi a bolii. Gengivita nu este caracteristică. Boala durează
3-5 zile. Aftele dispar fără a lăsa cicatrice.

Forma moderată
Debutul este acut, grav cu febră 38-39 oC, care se menţine 3-5 zile. Numărul aftelor creşte
până la 10-15, care ulterior confluează între ele. Perioada eruptivă durează 2-3 zile. Semnele
catarale, care se alătură, sunt neînsemnate. In jurul majorităţii dinţilor apare gengivita catarală sau
seroasă. La 30-40 % bolnavi pe faţă, buze apar vezicule, care sparg şi se acoperă cu cruste de
culoare galbenă-brună.

Forma severă
Se întâlneşte foarte rar. Are un debut acut cu semne toxice pronunţate. Febra atinge 4041 oC,
se poate menţine 5-6 zile şi mai mult. Adeseori se alătură semnele catarale: obstrucţie nazală,
runoree, conjunctivită.
Se pot asocia şi semne dispeptice ca greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale. Perioada
eruptivă durează 4-5 zile. Numărul aftelor atinge 20-30, fuzionează între ele, formînd sectoare
masive cu necroză. Gengivita este totală, erozivă. Copiii refuză hrana, elementele veziculare pe
faţă, pe buze sunt numeroase, ele apar şi pe mucoasa nasului, pavilioanele urechilor, pe mîini.
Foarte periculoasă este aderarea florei cocice, care conduce la formarea ulcerelor profunde în
cavitatea bucală. In ultimul timp stomatita herpetică acută trece în forma cronică recidivantă
(fiecare al 8-10 copil cu forma acută).

Formele stomatitei herpetice acute

Semne de Uşoară Moderată Gravă
diferenţiere

Perioada Lipseşte sau durează o 1-3 zile 2-4 zile

prodromală zi

Temperatura Subfebrila 38 -390C 3-5 zile 39-400C

1 -2 zile 5-6 zile

Perioada eruptivă 1-1,5 zile 2-3 zile 4-5 zile

Numărul aftelor Rare, neconfluente 10-15 zile 20-30 zile

confluente
 Gengivite La unii dinţi La majoritatea dinţilor La toţi dinţiiconflue

Tratamentul Luând în consideraţie natura

virotică a bolii se efectuează un tratament complex. Copii cu formele severe ale bolii se
spitalizează. Dieta se recomandă uşor asimilabilă, calorică. Cu scop de a inhiba dezvoltarea
virusului se prescriu:
• Preparate antivirale intern - bonafton 0.025 mg 3-4 ori/zi în decurs de 7-8 zile în
dependenţă de gravitatea bolii. In formele uşoare bonafton nu se recomandă. Aceeaşi
acţiune ca şi bonaftonul o are şi alpizarinul, care se prescrie până la 3 ani - 0.05 de 3 ori
în decurs de 7 zile;
• In formele grave pe lîngă banafton i/m se indică fermentul dezoxiribonucleaza 25-50 mg
pe zi, 3 -5 zile, care va inhiba reproducerea virusului;
• Un efect bun se obţine după administrarea imuno-globulinei umane 1,5 ml, i/m peste o
zi în decurs de 2-3 prize;
• Cu scop de stimulare a imunităţii se prescrie decaris;  Antihistaminice: dimedrol,
suprastin, pipolfen, zaditen etc.

Tratamentul local  Irigarea cavităţii

bucale cu antiseptice la fiecare 1-2 ore, după ameliorare stării generale la fiecare
2-3 ore;
• Pentru anestezie se prescriu aplicaţii din albuş de ou bătut cu sol. 0.5% novocaină,
suspensie de anestezină 10% pe glicerina sau ulei vegetal;
• Prelucrarea aftelor cu fermenţi proteolitici - tripsin, hemotripsin;
• Badijonarea cavităţii bucale de 5-6 ori pe zi cu unguente antivirale - bonafton de 0,5%,
oxolină de 0,25%, tebrofen de 2%, riodoxol de 2%, florenali de
0,25%, heliomicină de 0,5%. Poate fi utilizat şi interferonul leucocitar;
• Irigaţia cavităţii bucale cu soluţie de vilozen şi timalin;
• În lipsa erupţiilor proaspete unguentele antivirale se înlocuiesc cu preparate ce
stimulează epitelizarea pielii – carotolină, ulei de măsline, cătină albă, solcoseril etc;
• Se recomandă medicaţia cu aerozoli: Stomatidin, Liviani, Oxycort, Cameton, ulei de
eucalipt, de mintă;
• Eroziile de pe faţă se prelucrează cu pasta Lasar (zinc, acid salicilic), cu coloranţi anilici
de 1%, soluţie de violet de genţiană de 1%, emulsii de sintomicină;
• Fizioterapie: Iradiere cu raze ultraviolete, electroforeza cu vitamina A, tripsin, lidază.
Pentru a preveni răspîndirea infecţiei în colectivele de copii, bolnavii depistaţi se
izolează. In încăperi se petrec măsuri de dezinfecţie ca aerisirea, deridicarea umedă,
dezinfecţia jucăriilor, veselei, lenjeriei. Copiilor din contact li se prescrie în decurs de
trei zile unguente antivirale de 2 ori pe zi.

Probleme posibile la părinţi:

- Informaţii insuficiente despre boala dată;
- Subaprecierea stării copilului cu risc de suprainfecţie;
- Dificultăţi la crearea regimului corect de îngrijire şi alimentar;
- Defecte în educaţia copilului.

Consilierea părinţilor:
- Completarea cunoştinţelor părinţilor referitor maladiei la copil;
- Crearea mediului de îngrijire (încăpere curată, bine aerată etc);
- Instruirea părinţilor cu referire la îngrijirea copilului, efectuarea irigaţiei cavităţii
bucale;
- Instruirea părinţilor referitor alimentaţiei, respectarea măsurilor igienice la prepararea
bucatelor;
- Instruirea părinţilor privitor semnelor de pericol şi adresarea imediată la medic în caz
de apariţie a lor.

Profilaxia
• Promovarea alimentaţiei naturale pînă la vîrsta de 2 ani;
• Menţinerea în curăţenie a glandei mamare în alimentaţia naturală;
• Dezinfectarea periodică a jucăriilor;
• Dezinfectarea veselei în alimentaţia artificială;
• Folosirea unei cantităţi suficiente şi proaspete de hrană;
• Evitarea contactului cu persoane bolnave;
• Păstrarea corectă a alimentelor;
• Tratamentul maladiilor concomitente;