Maladiile alergice la copii

Anomaliile de constituție

- prezintă particularitățile
metabolismului copilului induse
genetic, care determină manifestări
specifice din partea organismului cu
predispoziția la diferite maladii
concrete.
• Sunt considerate boli ale civilizației și se observă
creșterea lor.
Tipurile de diateze
• Exudativ-catarală (p/ă la 2 ani - 60-70%)
• Alergică (10-15%)
• Limfatico-hipoplastică (12-35%)
• Neuro-artritică (dismetabolică) (4-5%)

Factorii de risc:
• Boli alergice la părinți
• Nivelul imunoglobulinei E, majorat la părinți și la copiii lor
PAF predispozante ale sugarului și copilul
mic
• Vascularizarea sporită a mucoasei intestinale
(capacitate înaltă de absorbție pentru alergeni,
produse toxice);
• Imaturitatea enzimelor digestive (nu se produce
scindarea calitativă a alimentelor pînă la
compuși finali, iar compușii intermediari
declanșează reacții imunopatologice);
• Sensibilitatea excesivă a organismului la
cantitatea sporită de histamină;
• Imaturitatea membaranei celulare
(permiabilitaea sporită, predispoziția marcată a
membranei la reacții inflamatorii).
Etiologie

Maladiile alergice sunt provocate de

diferiți factori – alergeni – substanțe
care pot provoca reacții alergice
manifestate prin:
 Rinită
 Conjunctivită
 Erupții cutanate (urticarie, DA)
 Astm bronșic
 Șoc alergic
 Alergeni: exogeni și endogeni
Alergeni exogeni:
I.Infecțioasă – bacterii (strepto-, stafilococi), ciuperci, viruși, lamblii, protozoare,
helminți.
II.Neinfecțioasă:
• Produse alimentare cu grad înalt alergizant
• De origine vegetală
• De origine medicamentoasă
• Produse chimice agricole
• Insecte
• Alergeni casnici
• Nocivitați habituale
• Nocivitați industriale atmosferice
• Fum, gaze de eșapament
• Factori neuropsihici
• Factor de risc perinatali
• Condiții meteorologice
• Fumatul
Patogeneza maladiilor alergice
La fiecare copil, manifestările alergice decurg
individual.
Împotriva tuturor factorilor agresori organismul
elaborează anticorpi, dar la acei copii cu fundal
alergic, are loc o elaborare alterată de anticorpi, ce
nu numai se unesc cu alergenii, dar și se depun pe
celulele mucoasei TGI, respirator, cauzînd
elaborarea produselor biologice active (mediatori) –
histamina, serotonina,heparina, acetilcolina... Ele
sporesc permiabilitatea vaselor sangvine și excită
terminațiunile nervoase. Deasemenea se dereglează
funcția sistemului de coagulare a sîngelui. Apare
hiperemia și edemul pielii, mucoaselor, provocînd
strănut, tuse, prurit nazal și cutanat.
Manifestări clinice
Apariția maladiilor alergice la copii are
un caracter ciclic progresiv.
În primele luni de viață apar de obicei
semnele diatezei exudativ – catarale,
limfatico-hipoplastice și alergice,
fiind condiționate de sensibilitatea
alimentară în 89-90% de cazuri.
După 12 luni se implică și alte organe
și sisteme, apare polimorfismul
clinic.
Cutanate
• Pielea devine palidă și uscată.
• Seboreea în regiunile piloase ale corpului
și sprîncenelor, ca rezultat al secreției
crescute a glandelor sebacee.
• Eritem pe frunte, față, regiunea
retroariculară, eritem fesier, în plicile
fiziologice intertrigo.
• Crustele de lapte pe obraji.
• Erupții papuloase de dimensiuni mici,
foarte pruriginoase.
• Leziuni de grataj.
Digestive
• Disfuncții gastro intestinale - greață , vomă,
scaune instabile.
• Sindromul maldigestiei - prezența mucozităților,
elementelor nedigerate, macroscopic și coprologic .
Respiratorii
• Infecții respiratorii frecvente.
• Vegetații adenoide, polipoze nazale, rinosinuzite
recidivante.
• Laringotraheite și bronșite obstructive, traheite,
pneumonii.
Nefrourinare
• Disurie.
• Infecții nefrourinare (cistite, pielonefrite).
Evoluția maladiei:
• Involuția semnelor alergice la vîrsta de 2-3
ani.
• Progresarea simptomelor cutanate,
cronicizarea patologiei cu dezvoltarea DA
și urticariei.
• Instalerea sindromului dermato-respirator
cu dezvoltarea rinosinuzitelor alergice,
polinozelor, bronșitelor obstructive,
astmul broșic.
• Instalarea sindromului dermato-digestiv:
gastrite, ulcere, colite.
Noțiune:
• Dermatita atopică – este o maladie cronică
alergică, ce se dezvoltă la persoanele cu
predispunere ereditară către atopie, are o
evoluție redicivantă cu un șir de particularități
clinice de vîrstă și se manifestă prin erupții
exudative sau lichenoide și hipersensibilitate
către iritații specifice și nespecifice.
 Clasificarea clinică

În funcție de În funcție de
vârstă suprafața
afectată

În funcție În funcție de
de stadiul severitate
maladiei
 În funcție de vârstă:

• DA infantilă ( pînă la 2 ani)

• DA a copilului ( pînă la 12 ani)
• DA a adolescentului ( după 12 ani )
 În funcție de suprafața afectată

• Forma localizată – cînd suprafața

afectării constituie mai puțin de 5%
din țesutul tegumentar
• Forma răspîndită – cînd suprafața
afectării se extinde de la 5% la 50%
din țesutul tegumentar
• Forma dufuză – cînd suprafața
afectării depășește 50% din totalul
țesutului tegumentar
În funcție de stadiul maladiei

• Stadiul acut – eritem,

papulă, veziculă,
erozie, cojițe,
excoriație
• Stadiul subacut –
papulă, excoreație,
lichenificare
• Stadiul cronic –
lichenificare, papule
fibrinoase
 În funcție de severitate
• Evoluție lejeră – hiperemie , exudație și excoriație
neînsemnată a pielii , suprafața mai mica de 5%,
papule, vezicule unice, prurit ușor ce nu afectează
somnul copilului, nu mai mult de 2 acutizări pe an
• Evoluție grav-medie – cojițe hemoragice, suprafața
afectării pină la 50%, prurit care afectează somnul
bebelușului, limfadenopatie moderată, nu mai mult de
4 acutizări pe an
• Evoluție severă - focare masive de exsudație sau
lichenificare , pe suprafață mai mare de 50%,
eroziuni, fisuri, cruste hemoragice, prurit marcant,
limfadenopatie marcantă, mai mult de 4 acutizări pe
an
 Factori de risc
• Contactul cu animalele cu blană
• Fumul de țigară
• Contactul cu substanțe chimice
casnice, poluante
• Contactul cu polenul și mucegaiul
din exterior
• Alimentația artificială precoce ,
dereglări în alimentație
 Factori de risc
• Antibioticoterapia în timpul
sarcinii, lactației, cît și terapia cu
antibiotice în perioaada de sugar a
copilului
• Carențele în îngrijirea pielii
• Maladiile respiratorii frecvente
• Dereglările funcționale ale tractului
digestiv
 Manifestări clinice
Comune Frecvente Ocazionale

* Prurit
* Morfologie și * Infecții cutanate * Eritem facial
localizare * Dermatită * Eczemă a
tipică nespecifică pe mamelonului
* Debutul mîini și pe * Conjuctivă
precoce al bolii picioare recurentă
* Evoluție * Rezultatele * Intoleranță la
cronică cu pozite ale testelor lînă
recidive alergologice * Prurit la
* Antecedente cutanate transpirație
familiale sau * Hiperpigmentare * Intoleranță la
personale de periorbitală unele alimente
atopie
 Profilaxia
Primară Secundară

* Evitarea tabagismului pe * Evitarea contactului cu

timpul sarcinii
* Evitarea tabagismului pasiv
la copii mici
* Îmbogățirea rației
alimentare a mamei în timpul
sarcinii
* Alăptarea la sîn
* Reducerea poluării
locuințelor
* Prevenirea sensibilizării
alergice
* Prevenirea infecțiilor virale
acute
alergenul cauzal
* Respectarea de către
mamă a unui regim
alimentar hipoalergic în
timpul nașterii
* Îmbogățirea rației
alimentarea a mamei în
timpul lactației
* Folosirea amestecurilor
hipoalergice, în caz de
imposibilitate a
alimentației naturale în
primele luni de viață
 Tratamentul
Nemedicamentos Medicamentos

* Modificarea stilului Scopul terapiei:

de viață, permite diminuarea
evitarea acutizărilor și manifestărilor clinice
menținerea controlului ale maladiei ,
adecvat al DA micșorarea frecvenței
* Asistență acutizărilor,
educațională ameliorarea calității
pacientului și familiei vieții pacientului,
acestuia prevenirea
* Controlul medicului complicațiilor
* Dieta de eliminare infecțioase
Tratament conform PCN
Tratament conform PCN
Tratament conform PCN
Afecţiuni din partea sistemului respirator
Rinita alergică
Se observă mai frecvent iarna şi primăvara. Senzaţia de nas înfundat, apare pruritul nazal, strănutul, mai
des dimineaţa, uneori în rafale. Mucoasa nasului se hiperemiază, se edemaţiază. Apar secreţii seroase,
sero-mucoase. Hipersecreţia nazală este urmată de pruritul conjunctival şi hipersecreţia lacrimală, de
otita medie seroasă cu dureri neînsemnate pe fundalul temperaturii normale.
Laringita alergică
Apare pe fundalul virozelor, mai frecvent noaptea. Se manifestă prin tuse lătrătoare, respiraţie şuierătoare,
dispnee expiratorie. Accesul de tuse poate dura 20-30 min, revenind pe parcursul nopţii de cîteva ori.
Copiii devin foarte irascibili, nervoşi.
Traheitele alergice
Accese de tuse umedă cu dureri în piept, mai ales noaptea. În timpul accesului faţa se hiperemiază, se
edemaţiază. Actul de tuse poate fi urmat de vomă, inconinenţa defecaţiei şi micţiei. Accesele de tuse
sînt asemănătoare acceeselor de tuse convulsivă.
Bronşitele astmatiforme
Apar pe fundalul temperaturii normale, fără semne de intoxicaţie. Tusea este chinuitoare, apare de obicei
noaptea. Bronşitele şi traheitele în continuare pot evolua în astm bronşic.
Pneumoniile alergice
Manifestările clinice sunt ca şi în pneumoniile bacteriene, însă evoluţia este mai îndelungată.
Administrarea antibioticelor este ineficientă.
 Afecţiunile organelor digestive
Se manifestă sub formă de glosite, esofagite, gastrite, enterite,
pancreatite reactive, hepatite, colecistite alergice,
disbacterioze.
• Glosita apare în urma descuamării celulelor epiteliale
superficiale ale mucoasei. Deoarece descuamarea limbii este
neuniformă, ea poartă denumirea de „limbă geografică”.
Suprafaţa unde lipseşte stratul epitelial poate servi ca poartă
de infecţie. Aşa suprafeţe descuamate pot fi de-a lungul
tractului digestiv, ceea ce condiţionează apariţia gastritelor,
gastroduodenitelor, enteritelor, enterocolitelor, pancreatitelor,
colecistitelor etc. Semnele clinice în afecţiunile alergice ale
organelor digestive sunt: greaţă, vome, dureri în abdomen,
inapetenţă, balonări, scaun frecvent, lichid cu mucozităţi, etc.
 Urticaria
Urticaria este o patologie alergică observată la toate vîrstele. La
acţiunea alergenilor pe suprafaţa corpului apar nişte papule de
diferite mărimi, în număr diferit, ce pot conflua, de o culoare
roşietică, însoţite de prurit.
Urticaria poate decurge acut pînă la cîteva zile şi cronic mai mult de 3-
4 săptămîni. Uneori leziunile de urticarie se pot extinde în straturile
profunde ale pielii, hipodermei, provocînd urticarii gigante.
O varietate a urticariei gigante este edemul Quincke. El se
caracterizează prin apariţia edemului ţesuturilor moi – buzelor,
pleoapelor, obrajilor, organelor genitale, etc. Edemul e localizat
asimetric, foarte periculos este edemul în regiunea laringelui,
traheei, care poate genera asfixia copilului.
 Boala serică

La introducerea în organism a vaccinurilor,

serurilor, gama-globulinelor sîngelui poate
apărea boala serică – care se manifestă prin
urticarie, febră, greaţă, vome, cefalee,
micşorarea TA, mărirea ganglionilor
limfatici, etc.
 Șocul anafilactic.
La acţiunea repetată a alergenilor, de exemplu a
antibioticelor, vitaminelor, analginei, unor produse
alimentare poate surveni şocul anafilactic.
Copiii devin neliniştiţi, anxioşi, apare cefaleea,
dispneea, febra, frisonul. Tensiunea arterială se
micşorează, pulsul devine filiform, apare
sudoraţia rece, convulsiile, starea de letargie,
incontinenţa defecaţiei şi micţiei. Necesită de a le
acorda asistenţă de urgenţă.
 Tratamentul
I.Dietoterapia.
II. Trtamentul local
III. Terapia medicamentoasă cu medicaţia antihistaminică ,
cromoline si corticosteroizi
IV. Regim igienic cu îngrijirea cruţătoare a tegumentelor
V. Antibioticoterapia.
VI. Tratamentul simptomatic
VII. Evitarea alergenilor de contact (detergenţi, săpunuri,
deodoranţi, haine aspre, îmbrăcăminte din lînă etc).
VIII. Evitarea alergenilor şi noxelor inhalatorii (fumul de ţigară,
noxele atmosferice industriale, prafurile, polenurile,
mucegaiurile etc.).
IX. Prevenirea sensibilizării medicamentoase
 Probleme posibile la părinţi

• Informaţii insuficiente despre maladia

alergică;
• Dificultăţi la crearea regimului hipoalergic
alimentar şi de îngrijire;
• Prezenţa simţului de vină şi neputinţă;
• Anxietatea pentru viitorul copilului;
• Defecte în educaţia copilului (hiperprotejarea
copilului);
 Consilierea părinţilor
• Completarea cunoştinţelor părinţilor cu referire la maladia
copilului;
• Crearea mediului hipoalergic de îngrijire (lipsa animalelor
domestice, covoarelor, florilor cu miros puternic, aglomeraţiilor de
cărţi, etc);
• Utilizarea vestimentaţiei din bumbac;
• Înlăturarea jucăriilor şi a altor obiecte ce conţin latex (jucăriile
elastice, mingi, baloane, radiere, încălţăminte, muşama);
• Instruirea părinţilor cu privire la îngrijirea copilului, aplicării
ungventelor, efectuarea băiţelor igienice şi curative, spălarea
lenjeriei copilului utilizînd săpunuri hipoalergene;
• Instruirea părinţilor cu privire la dieta hipoalergenă, completarea
registrului alimentar;