Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manifestările clinice:
Membrele devin reci, pielea palidă, apare o surmenare precoce, dureri în
muşchii gastrocnemieni în mers rapid, care dispar la oprire. Acest semn se
numeşte ,,şchiopătare intermitentă,, (claudicaţie intermitentă). Odată cu apariţia
durerilor dispare şi pulsul la periferia membrului. Treptat durerile se intensifică
şi devin permanente, istovitoare. Ele îl lipsesc pe bolnav de somn, apare o stare
nevrotică gravă. Pe membre se intensifică dereglările trofice – cianoza
friabilitatea unghiilor, pielea devine uscată, luceşte, se descuamează, capătă un
aspect de marmură, se dezvoltă ulcere trofice sau gangrena membrului.
În evoluţia endarteritei se disting 4 faze:
1. Distrofia elementelor nervoase
- manifestările clinice sunt slab pronunţate, deoarece dereglarea
circulaţiei
sangvune este compensată prin circulaţie colaterală.
2. Spasmul vaselor magistrale cu insuficienţa vaselor colaterale:
- răcire, furnicături;
- oboseala picioarelor;
- dureri.
3. Proliferaţia ţesutului conjunctiv în toate straturile pereţilor arterelor
magistrale:
- semne de dereglări trofice;
- dureri intense;
- slăbirea pulsaţiei.
4. Obliterarea totală a vaselor şi tromboza lor:
- gangrena membrului.
Gangrena uscată
Apare în dereglări lente, progresive ale circulaţiei sangvine.
Ţesuturile se usucă, se zbârcesc, devin dure şi capătă o culoare cafenie
închisă sau neagră cu nuanţă albăstruie.
Gangrena uscată des se limitează cu o linie de demarcaţie din ţesut de
granulaţie. Apar durerile ischimice intensive. Membrul devine palid ca
„marmora”, rece la palpare, pulsul nu se determină. Apare senzaţia amorţelii.
Ţesuturile mortificate se desprind de sine stătător. Starea generală suferă
puţin, deoarece nu are loc intoxicaţia organismului.
Tratamentul:
Nu există metode de tratament care ar opri lezarea arterelor. Multiplele
măsuri aplicate sunt îndreptate spre înlăturarea spasmului vaselor şi se împart
în:
1. Acţiunea locală asupra vaselor – Administrarea spasmoliticelor – sol
Papaverină, sol Platifilină, vazodilatatoarelor - sol. Tio-Gama, sol Acid
nicotinic, EufilinĂ, Pentilină, agapurină etc. Se exclude fumatul, se
asigură repaos absolut, se fac băi curative.
2. Acţiunea generală asupra întregului organism- vitaminoterapie.
3. Acţiune asupra sistemului aparte – SNC, cardiovascular, endocrin etc.
Tratamentul chirurgical:
Amputarea degetelor, membrului – în cangrenă şi în caz de dureri
chinuitoare
TROMBOZE ŞI EMBOLII
Tulburările circulaţiei sangvine cauzate de trombul format în vasul sangvin
mai frecvent apare în vene- 80% şi mai rar în artere - 20%.
EMBOLIA – este vehicularea trombului, aerului sau grăsimii cu torentul
sanguin. Ea poate surveni în trombozele venelor membrelor inferioare. Trombii
desprinşi trec prin auriculul şi ventriculul drept, nimeresc în artera pulmonară,
în aorta – obturează una din ramificaţiile ei ce hrăneşte creerul, membrele
superioare ori inferioare.
În embolii cerebrale, cardiace, pulmonare, poate surveni moartea subită. La
membre are loc obturaţia bruscă a arterelor – cu dezvoltarea gangrenei umede.
Manifestările clinice:
Depinde de rapiditatea formării trombului şi existenţa colateralelor.
În tromboza lentă – circulaţia organului se poate restabili pe seama
colateralelor. Dacă aceasta nu-i suficient atunci apar dereglări ce duc la
gangrena uscată.
Trombozarea rapidă a arterelor este la fel ca şi embolia – se dezvoltă
anemierea membrului, apar dureri ischemice intense, pulsul lipseşte – apare
gangrena umedă.
În tromboza venelor – se manifestă prin cianoză, edem, dureri în regiunea
ramificaţiilor venelor. Aceste fenomene dispar repede, deoarece apar prin
colaterale.
Emboliile arteriale – apar brusc, dureri mari, pulsul dispare, membrul se
răceşte se dezvoltă gangrena umedă.
Embolia vaselor creerului, inimii, plămânilor se manifestă prin suprimarea
bruscă a funcţiei lor.
Tratamentul:
1. Combaterea spasmului vaselor sangvine: no-şpa, platifilin, pentilin,
blocaj novocainic.
2. Micşorarea cuagulabilităţii sângelui – Fraxiparin, fenilin, neodicumarină,
heparină.
3. Membrul se ridică în sus în repaus absolut.
4. În cazul emboliei – se face embolectomia.