CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE “R.

PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE CHIRURGICALE

Suport de curs

Unitatea de învăţare
PATOLOGIA VASCULARĂ PERIFERICĂ

ELENA Bedicov
Disciplina Chirurgie cu nursing specific,
grad didactic superior

Chişinău 2017

Suport de curs
 Patologiile vasculare periferice ale arterelor

1. Arteriopatiile cronice: endarterita şi ateroscleroza obliterantă a membrelor

pelvine. Etiopatogenie, manifestările clinice, principiile de tratament.
2. Consecinţele arteriopatiilor cronice – gangrena uscată şi umedă. Manifestările
clinice, principiile de tratament.

Necroza – moartea ţesuturilor sau organelor într-un sector al organismului

viu.
Cauzele: Dereglări profunde de circulaţie sangvină şi de nutriţie a ţesuturilor.
Factorii care provoacă necroza sunt:
Externi:
1. Traumatismele mecanice, în care se lizează muşchii, nervii, vasele.
2. Compresiunea îndelungată a ţesuturilor – garou aplicat mai mult de 1,5 ore,
ghipsul aplicat strîns, sindromul de strivire îndelungată.
3. Acţiunea factorilor termici, chimici, actinici.
4. Hernia strangulată.
Interni:
1. Obliterarea vasului sanguin cu un embol, tromb sau îngustarea lumenului
vascular.
2. Acţiunea produselor toxice a microbilor asupra ţesuturilor.
3. Dereglarea inervaţiei ţesuturilor din cauza lezării SNC.

Endarterita obliterantă şi sclerozantă

Este o afecţiune gravă însoţită de obliterarea arterelor сe duce la gangrena
membrelor. Se întîlneşte mai des la bărbaţi, pe membrele inferioare. Cauza nu este
precisă, dar se presupune:
a) Răcirea îndelungată şi repetată a picioarelor.
b) Intoxicaţii cu nicotină la fumătorii cronici.
c) Traume neuro-psihice.
d) Dereglări endocrine – DZ.
La începutul bolii se dezvoltă modificări în pereţii arterelor, pe parcurs apare
spasmul vaselor (arterelor), iar apoi dereglări morfologice a tuturor straturilor
peretelui vascular cu profilerarea ţesutului conjunctiv, ceea ce duce la obliterarea
lumenului vasului sangvin.
În stadiile avansate aceste modificări degenerative apar nu numai în vasele
extremităţilor dar şi în ale creerului, inimii, rinichilor, etc.
În ateroscleroză obliterantă – pe lângă modificările morfologice de proliferare
a ţesutului conjunctiv apar şi leziuni de ateroscleroză (mai des la cei vârstnici).

Manifestările clinice:
Membrele devin reci, pielea palidă, apare o surmenare precoce, dureri în
muşchii gastrocnemieni în mers rapid, care dispar la oprire. Acest semn se numeşte
,,şchiopătare intermitentă,, (claudicaţie intermitentă). Odată cu apariţia durerilor
dispare şi pulsul la periferia membrului. Treptat durerile se intensifică şi devin
permanente, istovitoare. Ele îl lipsesc pe bolnav de somn, apare o stare nevrotică
gravă. Pe membre se intensifică dereglările trofice – cianoza friabilitatea unghiilor,
pielea devine uscată, luceşte, se descuamează, capătă un aspect de marmură, se
dezvoltă ulcere trofice sau gangrena membrului.
În evoluţia endarteritei se disting 4 faze:
1. Distrofia elementelor nervoase
- manifestările clinice sunt slab pronunţate, deoarece dereglarea circulaţiei
sangvune este compensată prin circulaţie colaterală.
2. Spasmul vaselor magistrale cu insuficienţa vaselor colaterale:
- răcire, furnicături;
- oboseala picioarelor;
- dureri.
3. Proliferaţia ţesutului conjunctiv în toate straturile pereţilor arterelor
magistrale:
- semne de dereglări trofice;
- dureri intense;
- slăbirea pulsaţiei.
4. Obliterarea totală a vaselor şi tromboza lor:
- gangrena membrului.

Gangrena uscată
Apare în dereglări lente, progresive ale circulaţiei sangvine.
Ţesuturile se usucă, se zbârcesc, devin dure şi capătă o culoare cafenie închisă
sau neagră cu nuanţă albăstruie.
Gangrena uscată des se limitează cu o linie de demarcaţie din ţesut de
granulaţie. Apar durerile ischimice intensive. Membrul devine palid ca „marmora”,
rece la palpare, pulsul nu se determină. Apare senzaţia amorţelii.
 Ţesuturile mortificate se desprind de sine stătător. Starea generală suferă
puţin, deoarece nu are loc intoxicaţia organismului.

Gangrena umedă sau putridă apare în dereglările rapide ale circulaţiei sangvine.
Ţesuturile necrotizate nu dovedesc să se usuce şi sunt supuse dezintegrării
putride, ceea ce duce la absorbţia în sânge a produselor de descompunere şi la
rezolvarea intoxicaţiei grave.
Apare edemul membrelor, paloarea lor, pielea capătă aspect de marmoră, rece
la palpare, pulsul lipseşte.
Pe pielea palidă apare o reţea de vene albastre, pete roşii închise, flecteme cu
conţinut sangvinolent.
Ţesuturile descompuse se transformă într-o masă putridă de culoarea verzui –
murdară. Lipseşte linia de demarcaţie.
General: T/A joasă, pulsul frecvent, limba uscată, to înaltă.
Gangrena uscată: Gangrena umedă:
1. Apare în dereglări lente, 1. Apare în dereglări rapide, bruşte a
progresive ale circulaţiei sangvine. circulaţiei sangvine.
2. Ţesuturile se usucă, se zbârcesc, se 2. Ţesuturile necrotizate nu dovedesc
mumifică, devin de o consistenţă să se usuce şi sunt supuse
dură. dezintegrării putride, cu absorbţia
3. Culoarea ţesuturilor este cafenie produselor toxice în sânge şi
închisă, sau neagră cu nuanţă dezvoltarea intoxicaţiilor grave
albăstruie. 3. Culoarea ţesuturilor descompuse se
4. Ţesuturile afectate se delimitează transformă într-o masă putridă de
de cele sănătoase printr-o linie de culoare verzuie-murdară
demarcaţie din ţesut granular. 4. Lipseşte linia de demarcaţie
5. Starea generală suferă puţin de- 5. Starea generală e gravă, datorită
oarece nu are loc intoxcarea intoxicarii organismului cu produse
organismului. de descompunere şi de dezintegrare
6. Sunt prezente durerile ischemice putridă a ţesuturilor.
intensive, membrul devine palid 6. Apare edemul membrului, paloarea
(de marmură), rece la palpare. lui, membrul de marmură, rece la
Pulsul nu se determină. Apare palpare. Pulsul la periferie lipseşte.
senzaţia amorţelii.Ţesuturule Pe pielea palidă apare o reţea de
mortificate se desprind singure şi vene albastre, pete roşii închise,
cad (autoamputare). flectene cu conţinut sangvinolent,
cu miros putrid, cu iz.
Tratamentul:
Nu există metode de tratament care ar opri lezarea arterelor. Multiplele măsuri
aplicate sunt îndreptate spre înlăturarea spasmului vaselor şi se împart în:
1. Acţiunea locală asupra vaselor – Administrarea spasmoliticelor – sol
Papaverină, sol Platifilină, vazodilatatoarelor - sol. Tio-Gama, sol Acid
nicotinic, EufilinĂ, Pentilină, agapurină etc. Se exclude fumatul, se asigură
repaos absolut, se fac băi curative.
2. Acţiunea generală asupra întregului organism- vitaminoterapie.
3. Acţiune asupra sistemului aparte – SNC, cardiovascular, endocrin etc.

Tratamentul chirurgical:
Amputarea degetelor, membrului – în cangrenă şi în caz de dureri chinuitoare

TROMBOZE ŞI EMBOLII
Tulburările circulaţiei sangvine cauzate de trombul format în vasul sangvin
mai frecvent apare în vene- 80% şi mai rar în artere - 20%.
EMBOLIA – este vehicularea trombului, aerului sau grăsimii cu torentul
sanguin. Ea poate surveni în trombozele venelor membrelor inferioare. Trombii
desprinşi trec prin auriculul şi ventriculul drept, nimeresc în artera pulmonară, în
aorta – obturează una din ramificaţiile ei ce hrăneşte creerul, membrele superioare
ori inferioare.
În embolii cerebrale, cardiace, pulmonare, poate surveni moartea subită. La
membre are loc obturaţia bruscă a arterelor – cu dezvoltarea gangrenei umede.
Manifestările clinice:
Depinde de rapiditatea formării trombului şi existenţa colateralelor.
În tromboza lentă – circulaţia organului se poate restabili pe seama
colateralelor. Dacă aceasta nu-i suficient atunci apar dereglări ce duc la gangrena
uscată.
Trombozarea rapidă a arterelor este la fel ca şi embolia – se dezvoltă
anemierea membrului, apar dureri ischemice intense, pulsul lipseşte – apare
gangrena umedă.
În tromboza venelor – se manifestă prin cianoză, edem, dureri în regiunea
ramificaţiilor venelor. Aceste fenomene dispar repede, deoarece apar prin
colaterale.
Emboliile arteriale – apar brusc, dureri mari, pulsul dispare, membrul se
răceşte se dezvoltă gangrena umedă.
Embolia vaselor creerului, inimii, plămânilor se manifestă prin suprimarea
bruscă a funcţiei lor.
Tratamentul:
 1. Combaterea spasmului vaselor sangvine: no-şpa, platifilin, pentilin, blocaj
novocainic.
2. Micşorarea cuagulabilităţii sângelui – Fraxiparin, fenilin, neodicumarină,
heparină.
3. Membrul se ridică în sus în repaus absolut.
4. În cazul emboliei – se face embolectomia.

Tromboze şi embolii acute a venelor profunde

Tromboemboliile venelor profunde ale extremităţilor reprezintă cea mai
frecventă localizare a ocluziilor vasculare acute. Сel mai des apar la bolnavii cu
afecţiuni a SCV, diabet zaharat, obezitate. Mai des se atestă la venele gambei.
Manifestările clinice:
Dacă procesul s-a stabilit în 1-2 vene se remarcă o evoluţie ştearsă. Starea
bolnavului rămâne satisfăcătoare. Unica plângere – durere puternică în muşchii
chemieni, mai ales la deplasare.
Obiectiv – edemul gambei, hipertermie, dureri în muşchii chemieni. Dacă se
trombează 3 vene – perechi atunci apare: dureri acute, senzaţie de tensiune, edemul
gambei, creşte to generală.
Tratamentul:
Conservator:
1. Repaus la pat cu membrul sub unghi de 15-20o.
2. Înfăşarea cu bandaje elastice.
3. Complex de exerciţii curative (numai în prezenţa metodistului) pentru a
îmbunătăţi refluxul venos.
4. Când s-au stins procesele inflamatorii se indică mers dozat.
5. Administrarea sol. anticoagulante- Fraxiparina, Fibrinolizină, Heparină,
Pelentan, Streptochinoză.
Chirurgical:
1. Trombectomia - prin vena iliacă.
2. Ligatirarea distală a venei femurale.
 Bibliografia de specialitate:

1. Strucicov V.I., Chirurgia generală , traducere G. Ghidirim, Lumina,

Chişinău, 1992. pag. 416-422
2. Golovin B., Bedicov E., Creţu E., Chirurgie generală - Ghid pentru lecţii
practice, Î.I. “Angela Levinţa”, Chişinău , 2004. pag. 161-167
3. Bedicov E.,Ignatenco S., Chirurgie - Compendiul deprinderilor practice,
Chişinău, 2004.
4. Gudumac E., Benea T., Golovin B., Creţu E., Chirurgie, Î.S.F.E.”Tipogr.
Centrală”, Chişinău 2009, pag. 251-257
5. Spînu A., Chirurgie generală şi semiologie chirurgicală, CEP Medicina,
Chişinău 2008, pag. 569-573
6. Daşchevici S.,Mihăilescu M., Chirurgie, ed. Medicală, Bucureşti 1998,
pag.781-793
7. Anghelescu N., Patologie şi nursing chirurgical, ed. Medicală, Bucureşti,
1998, pag. 166-170.
 Patologiile vasculare periferice ale venelor.
Planul lecţiei teoretice:

1. Boala varicoasă. Cauzele, manifestările clinice, principiile de tratament şi

îngrijiri specifice.
2. Ulcer trofic – consecinţa a patologiei venoase a membrelor pelvine. Principiile
de tratament şi îngrijire a pacientului.
3. Fistule. Noţiuni generale.

Boala varicoasă. (Varicele)

Dilatarea patologică a venelor este o patologie relativ frecventă, caracterizată
prin dilatarea, alungirea cu crearea unui desen sinuos, neregulat al venelor. Cel mai
des se întîlneşte pe membrele inferioare, dar sunt totuşi destul de frecvente varicele
pelviene (varicocelul), varicele esofagiene (în ciroză hepatică), varicele regiunii
anorectale. Dilatarea varicoasă a membrelor inferioare se întîlneşte la 17-25% din
populaţie. Femeile se îmbolnăvesc de 3 ori mai des.
In ţara noastră, aproximativ 17-25% din populaţie suferă de varice. Sistemul
venos al membrelor inferioare este dublu, fiind reprezentat de venele profunde
(situate între muşchii şi oasele membrelor) şi venele superficiale (situate sub piele)
V. Safena externă şi V.Safena internă.
Prin acest sistem sîngele se revarsă de jos în sus. Pentru a se putea realiza
fluxul de jos in sus al sângelui, în structura acestor vene există un sistem de valve.
Deci venele au valve care împiedică sângele să curgă invers. Distrugerea din
diferite motive a uneia sau a mai multor asemenea valve permite refluxul sângelui
in venele superficiale determinând dilatarea lor. Cu alte cuvinte, varicele
membrelor inferioare pot fi definite ca dilataţii patologice ale venelor superficiale,
survenite ca urmare a apariţiei unui reflux in circulaţia sângelui.
In 95% din cazuri varicele sunt determinate de o predispoziţie genetică.
Cauzele:
este prezenţa a mai multor factori.
Factorii predispozanţi:
1. Staza circulatorie venoasă
2. Modificările congenitale sau secundare ale venelor
3. Hipoplazia valvulelor venoase. Nefiind dezvoltate suficient nu se pot opune
căderii sângelui în vene. Atunci sângele din venele profunde se deplasează
retrograd în venele superficiale , determinînd varicele.
4. Slăbirea tonusului peretelui venos.
5. Tulburări neuro- psihice şi endocrine
Factorii determinanţi :
1. Sarcina repetată la femei ce au născut mulţi copii
2. Munca îndelungată în poziţie ortostatică: chelneri, frizeri,vânzători etc.
3. La bolnavii care suferă de constipaţii, tusă cronică
4. La sportivii care sunt legaţi de eforturi musculare abdominale: haltere, lupte etc.
5. Un factor determinant este compresiunea care se produce pe venele gambei la
cei care obişnuiesc să ţină un membru inferior peste celălalt, în timp ce stau pe
scaun.
Manifestările clinice:
La începutul bolii bolnavul acuză doar prezenţa venelor dilatate, care se
apreciază în poziţie ortostatică. Se observă dilatări ale venelor sacciforme, şerpuite,
cilindrice. La palpare sunt de consistenţă elastică, t° locală este mai înaltă decât pe
ţesuturile vecine.
În poziţie orizontală tensiunea în vene scade. Când boala avansează bolnavii
acuză:
1. Oboseala rapidă în membre
2. Senzaţii de greutate şi tensiune în membrele inferioare
3. Contracţii cnemiene
4. Carestezii
5. Edeme pe gambă şi laba piciorului, care apar spre seară, iar dimineaţa dispar
6. Pe piele se dezvoltă o pigmentaţie
Complicaţiile:
Dacă varicele nu este tratat la timp şi are o evoluţie rapidă, pot să apară unele
complicaţii:
a) Ulcerul trofic;
b) Tromboflebită varicoasă;
c) Hemoragii din nodulii varicoşi
d) Dermită şi eczemă varicoasă
Pentru a diagnostica se face flebografia. Este o metodă de maximă
însemnătate pentru diagnostic. Se face puncţionarea venei, admiistrarea substanţei
de contrast cu examenul radiologic
Diagnosticul de îngrijire în patologia venelor
Nevoia fundamentală - de a se mişca şi a avea o bună postură
Problema - reducerea mişcărilor
Nevoia fundamentală –de a avea o circulaţie adecvată
Problema - dereglarea circulaţiei venoase edemul membrelor

Principii de tratament şi îngrijire:

Conservator : este un tratament profilactic, foarte util, dar din nefericire limitat la
stadiile incipiente.
Purtarea ciorapilor şi bandajelor elastice – se aplică dimineaţa înainte de a se
scula din pat.
1. Pacienţii trebuie să poarte încălţăminte comodă – cu supinator.
2. Evitarea ortostatismului îndelungat şi eforturile fizice excesive.
3. Ori de cîte ori este posibil persoana trebuie să stea cu membrele inferioare
mai ridicate făţă de planul corpului.
4. Dacă profesia este sedentară – atunci membrul bolnav trebuie aşezat în
poziţia orizontală.
5. După fiecare 1-1,5 ore să se facă vre-o 10 exerciţii de ridicăre pe vârful
degetelor şi pe călcîe.
6. Aplicarea procedurilor hidroterapeutice: practicarea înotului, băilor calde
t°30-35С° cu apă sărată (sare de mare). Se recomandă canotajul şi ciclizmul
(moderat).
7. Aplicarea unguentelor: Heparină, Lioton – gel, Venon, Troxevazin etc. în
varice complicat cu tromboflebită.
8. Terapia sclerozantă – administrarea în nodulii varicoşi a substanţelor
sclerozante – trombovar, vistarină, varicocid. În rezultat vena se sclerozează
cu obliterarea lumenului ei.
Această metodă este aplicată în stadiile iniţiale ale bolii, nu se aplică în dilatări
mari, în tromboflebite.
Tratamentul chirurgical:
1. Ligaturarea venei Safena mare înainte de revărsarea ei în vena femurală.
2. Exterparea venei dilatate;
3. Excizia deschisă a venei.
4. După operaţie membrul se ridică în sus. A doua zi se aplică bandaj elastic şi
bolnavului i se permite să meargă. Suturile se scot la 7-8 zi. Bandajul elastic se
poartă 8-12 săptămâni.

Ulcerele trofice
Ulcer trofic se numeşte defectul tegumentelor şi ţesuturilor subiacente ce se
dezvoltă în urma necrozării lor şi au o evoluţie cronică de lungă durată.
Cauzele:
 1. Tulburarea circulaţiei sangvine şi limfatice – în urma dereglărilor circulaţiei
arteriale (embolii şi tromboze), în dereglările circulaţiei venoase,
tromboflebite.
2. Dereglarea metabolismului – diabet zaharat, scorbut, anemii.
3. Modificarea pereţilor vasculari în ateroscleroză, endarterită obliterantă.
4. Leziuni traumatice – mecanice, termice, chimice, electrice, actinice.
5. Acţiunea infecţiilor cronice – tbc, sifilis.
6. Dereglări trofice – în leziunile nervilor.
Manifestările clinice:
Pe fondalul tegumentelor pigmentate, hiperemiate, edemaţiate apare ulcerul cu
eliminări fibrinoase de o nuanţă murdară.
La alipirea infecţiei secreţiile devin purulente. Cicatrizarea ulcerului este de
lungă durată, cu tendinţa spre recidivare periodică. Aceşti bolnavi se tratează de
repetate ori în secţiile de chirurgie, apoi continuă tratamentul la domiciliu sub
directa observare a medicului chirurg din CMF, a medicului de familie şi a
asistentului medical de familie.
Asistentul medical de familie aplică îngrijiri medicale pacienţilor învaţă
pacientul şi aparţinătorii acestuia în aplicarea corectă a îngrijirilor medicale.
Principii de tratament şi îngrijire:
a) Înlăturarea cauzei care a provocat apariţia ulcerului trofic.
b) Extremitatea iniţial se imobilizează cu un jgheab de ghips.
c) Regim la pat cu membrul ridicat.
d) Îngrijirea minuţioasă a tegumentelor din jurul ulcerului.
Tegumentele din jur se prelucrează cu sol. Betadină, sol. Alcool 70%, se
usucă se aplică pasta Lasar(de zinc) pentru protecţia tegumentelor.
e) Pe plagă se aplică pansamente cu soluţie hipertonică, unguentele Levosin,
Levomicol, fermenţi proteolitici, antibiotice în formă de praf, praf de Acid
boric etc.
f) După dezvoltarea granulaţiilor pe toată suprafaţa ulcerului se aplică doar
unguente.
g) Iradierea cu razele Laser, cu razele Roentghen, raze ultraviolete
h) Acţiunea generală asupra organismului: alimentaţie calorică, transfuzii de
sânge, vitamine.
Tratament chirurgical:
 Curăţirea ulcerului de granulaţii şi cicatrice patologice.
 Dermoplastia cu acoperirea plastică a defectului cu piele.
Fistulă – Stomă
Este un canal îngust căptuşit cu granulaţii ce uneşte organul, cavitatea sau
ţesuturile cu exteriorul – fistula externă. Ea poate uni şi 2 organe între ele – fistula
internă
Clasificarea:
I. În funcţie de legătura cu mediul ambiant:
1. externe;
2. interne.
II. În funcţie de origine:
1. congenitale;
2. dobândite:
a) naturale,
b) artificiale.
1. Naturale – sunt provocate de un proces inflamator (osteomielită, tbc),
prezenţa corpilor străini, provocate de tumoare, de o traumă etc.
2. Artificiale - aplicate de chirurg în urma operaţiilor cu scop curativ –
epicistostoma, colostoma, gastrostoma etc.
III. În funcţie de structura lor:
1. granulomatoase
2. epitelizate
3. labiante – din ţesut epitelial mucos
IV. În funcţie de caracterul secreţiei:
1. salivare
2. purulente
3. mucoase
4. fecaloide
5. urinare
6. biliare
Obiective de îngrijire:
1. Protejarea/ingrijirea tegumentelor perifistulare
2. Protezarea fistulei
3. Controlul mirosului
Tratamentul:
1. Lichidarea cauzei ce a determinat apariţia fistulei.
2. Lichidarea radicală a fistulei prin operaţie chirurgicală.
3. Îngrijirea corectă a fistulei:
Îngrijirea fistulei (stomei) este obligatorie de cîte ori este necesar, dar nu mai
rar decât o dată în 24 ore.
Îngrijirea fistulei trebuie coordonată cu duşul şi baia de cîte ori este posibil.
 1. A/m explică pacientului practica de îngrijire, îl încurajează să participe la
îngrijire.
2. Creează pacientului o atmosferă de calm, de relaxare, mai ales dacă este
preocupat de frica degajării unui miros neplăcut de la nivelul fistulei.
Învaţă pacientul folosirea deodorantelor locale.
3. Îndepărtează fin pansamentul, proteza (dacă există), o înveleşte în hârtie
sau altă pungă de plastic şi o aruncă la coşul de gunoi.
4. Spală pielea din jurul fistulei cu apă caldă şi săpun, de dorit neutru -
ex: “pentru copii ”.
5. Observă culoarea şi aspectul fistulei şi a pielii din jurul ei.
6. Usucă atent pielea din jurul fistulei cu comprese din tifon.
7. Aplică o cremă protectoare: pastă de zinc (Lassar), Stomagheziv
preparate al firmei Konva-Tek, vazelina, alt lubrifiant.
8. Fixează proteza (dacă aceasta există), sau aplică pansamentul steril

Escarele – este un proces ulceronecrozant, ce se dezvoltă la bolnavii slăbiţi aflaţi

timp îndelungat la pat. Regiunile cel mai des expuse escarelor sunt – fesele,
omoplaţii, călcâile, maleolele etc.
Cauzele:
1. Ischemia ce survine în rezultatul dereglării circulaţiei sangvine.
2. Dereglările neurotrofice ale ţesuturilor (în paralizii).
La început apare o paloare locală, cianoză şi edemul pielii. Apoi apar bulele şi
necroza pielii. Se alipeşte infecţia ce lărgeşte procesul de necrozare.
Profilaxia escarelor:
1. Prevenirea presiunilor îndelungate
a) saltea antidecubit,
b) aplicarea colacului de cauciuc,
c) schimbarea poziţiei corpului,
2. Îngrijirea pielii - pielea să fie curată şi uscată
3. Aşternutul să fie curat, fără cute, fărâmături etc.
4. Fricţiuni, badijonări cu alcool camforat, alcool salicilic, etc.
 Bibliografia de specialitate:

1. Strucicov V.I., Chirurgia generală, traducere G. Ghidirim, Lumina, Chişinău,

1992. pag. 416-422
2. Golovin B., Bedicov E., Creţu E., Chirurgie generală - Ghid pentru lecţii
practice, Î.I. “Angela Levinţa”, Chişinău , 2004. pag. 161-167
3. Bedicov E.,Ignatenco S., Chirurgie - Compendiul deprinderilor practice,
Chişinău, 2004.
4. Gudumac E., Benea T., Golovin B., Creţu E., Chirurgie, Î.S.F.E.”Tipogr.
Centrală”, Chişinău 2009, pag. 251-257
5. Spînu A., Chirurgie generală şi semiologie chirurgicală, CEP Medicina,
Chişinău 2008, pag. 569-573
6. Daşchevici S., Mihăilescu M., Chirurgie, ed. Medicală, Bucureşti 1998,
pag.781-793
7. Anghelescu N., Patologie şi nursing chirurgical, ed. Medicală, Bucureşti,
1998, pag. 166-170.