Stagiul Pediatrie

Curs

Afecţiuni alergice ale

copilului

Șciuca Svetlana - Șef Clinică Pneumologie, USMF ”Nicolae Testemițanu”

Profesor universitar, dr.hab.med.

Selevestru Rodica – Asist. univ., dr. med., USMF ”Nicolae Testemițanu”

 Afecţiuni alergice ale copilului
• Atopia - predispunerea ereditară spre producerea excesivă
de IgE total cu apariţia primară a manifestărilor clinice
alergice la vârsta mică

• Alergia - este o reacţie excesivă, majorată a organismului la

contactul cu diferiţi factori de risc (alergene) din mediul
înconjurător

• Maladiile alergice se dezvoltă nu brusc, dar treptat şi

necesită o perioadă de sensibilizare pentru dezvoltarea
reacţiilor alergice

• Alergenele - substanţele care provoacă reacţii alergice unui

organism sensibil
 Pseudoalergie
Sinonime: Reacţie alergică nespecifică, neimunologică
Procesul patologic exprimat clinic prin simptome alergice, dar care sunt
determinate patogenic de mecanisme non-imune, precum degranularea
mastocitară şi/sau se produc prin acţiunea directă a produselor alimentare asupra
celulelor-ţinta alergiei cu eliberarea nespecificică de mediatori (histamina)

Indici Reacţia alergică Reacţia pseudoalergică

Antecedente alergice familiare des rar
Antecedente atopice personale des rar
Cantitatea Ag cauzal minim mare
Corelaţie între doza Ag şi severitatea lipseşte prezentă
maladiei
Testele cutanate la alergeni specifici pozitive negative sau fals pozitive

Concentraţia IgE totale sporită norma

IgE specifice pozitive negative
Reacţia Prausniţa-Kiusnera pozitive negative
Afecţiuni alergice ale copilului

 Şocul anafilactic
 Alergia alimentară
 Dermatita atopică
 Urticaria
 Alergia medicamentoasă
 Rinita alergică
 Astmul bronşic
Epidemiologie

* Annual U.S. Prevalence Statistics for Chronic Diseases

 Marşul atopic

Evoluţia naturală a afecţiunelor alergice la copil, în timp cu

progresarea simptomelor clinice de la alergia alimentară, dermatită
atopică, până la rinita alergică şi astmul bronşic
 Patogenia

http://.bestmedbook.com
Gerd-Rudiger Burmester Color Atlas of Immunology, 2003
 Etio-patogenia

http://.bestmedbook.com
Gerd-Rudiger Burmester Color Atlas of Immunology, 2003
 Celulele imune

http://.bestmedbook.com
Gerd-Rudiger Burmester Color Atlas of Immunology, 2003
 Celulele imune

http://.bestmedbook.com
Gerd-Rudiger Burmester Color Atlas of Immunology, 2003
 Reacţii de hipersensibilitate imediată

Reacţii imunopatologice determinate de sinteza Ac de tipul IgE ca

răspuns la contactul organismului cu antigenele (alergenele)
• Rinita alergică, astm bronşic, edem angioneurotic Quinke, şoc anafilactic
Reacţii de hipersensibilitate citotoxică tip II

Reacţii imunopatologice
dependente de Ac liberi
circulanţi, care produc efecte
pe celule libere umoral sau pe
celulele din diferite ţesuturi

• Hemotransfuzii heterogrup
• Hemotransfuzii izogrup
• Anemia hemolitică indusă de
medicamente
Hipersensibilitate mediată prin complexe imune
(Fenomenul Arthus)
Reacţii imunopatologice cu
formarea complexelor
circulante din antigene şi
Ac Ig M, G, care
generează leziuni tisulare
locale, sistemice
Fenomenul Arthus – reacţie de
hipersensibilitate locală,
produsă prin exces de Ac şi
realizată prin procese de
necroză tisulară
• Alveolite extrinseci
• Boala serului
• Hemosideroză pulmonară
• LES
• Artrita reumatoidă
• Vasculita hemoragică
• Celiachia
• Dermatita herpetiformă
 Reacţii de hipersensibilitate mediată celular

Reacţii imunopatologice mediată celular de limfocite T citotoxice prin

interacţiune cu antigenul specific şi eliberarea citochinelor cu proprietăţi
de hipersensibilitate întârziată
• hipersensibilitate întârziată de tip tuberculinic, de tip granulomatos
(Mycobacterium tuberculosis, M. leprae)
 Diagnosticul afecţiunilor alergice

• Istoricul bolii
• Anamneza veţii (predispoziţie genetică,
ritmicitatea, antecedente alergice personale)
• Examenul clinic
• Examinare alergologică:
- teste cutanate (aplicare, i/ dermice, scarificare, prik test)
- determinarea IgE totale şi specifice
- testul de eliminare
- testul de provocare
Contraindicaţii pentru testarea cutanată
• Anafilaxie la alergenii testaţi
• Acutizarea maladiilor alergice
• IRA şi acutizarea celor cronice
• Maladii autoimune în acutizare
• Maladii psihice
• Relative – sarcina şi lactaţia

Factorii care influinţează rezultatul

Medicamente:
• Antihistaminice
• Antidepresantele
• CS topici
• β-blocante
• stabilizatori ai membranelor celulare
Evaluarea testelor cutanate
Afecţiuni alergice ale copilului

 Şocul anafilactic
 Alergia alimentară
 Dermatita atopică
 Urticaria
 Alergia medicamentoasă
 Rinita alergică
 Astmul bronşic
 Alergia alimentară la copii
Reacţie imunopatologică, alergică la produsele alimentare
cu expresie variată
• Laptele de vaci
• Ouă
• Produsele de griu
• Produsele de soe
• Arahidele
• Nucile
• Peştele si produsele de mare
• toleranţa faţă de proteinele laptelui de vaci se restituie la majoritatea copiilor
către vîrsta de 3 ani

• 9-15% copii continua sa facă alergie lactică pîna la vârsta de 10-15 ani

• hipersensibilizarea faţă de produsele din soie, produse marine, arahide, nuci

nu au tendinta de a disparea
 Mecanismele de formare
Reacţii IgE mediate:
• reacţii de hipersensibiltate de tip imediat manifestate cutanat, semne
digestive, respiratorii, neuropsihice, diverse (rinită alergică, şoc anafilactic)
• anticorpii serici IgE specifici la produsele alimentare pot fi apreciaţi în
comun cu testele cutanate pozitive, confirmând caracterul IgE mediat al
maladiei

Dereglări non-IgE-mediate:
• mecanismele alergiei alimentare non- IgE - mediate includ dereglările
mediate celular
• simptoame de afectare a tractului gastro-intestinal: diareea, crampe
abdominale, greţuri, vome, inapetenţă, reflux cronic şi/sau disfagie,
rectoragii.
• afecţiunile gastrointestinale non-IgE-mediate decurg ca: enteropatii la
proteinele alimentare, celiachia...
 Terapia alergiei alimentare la copii

Dietoterapia (conform datelor anamnestice

şi a probelor de eliminare, provocare)
Tratamentul medicamentos al perioadei
acute a maladiei (antihistaminice, CS,
enterosorbenţi, adrenalina)
Tratamentul antirecidivant (cromonele:
nalcrom, colimun; antihistaminice; sanarea
patologiei concomitente)
 Particularităţile dietoterapiei la copiii sugari
• Alimentaţia naturala de prima linie, timp îndelungat (OMS 2 ani)

• Excluderea laptelui de vaci şi ouălor de găini (pîna la vârsta de 2 ani);

nucile, pestele, produsele de mare (pînă la vârsta de 3 ani)

• Diversificarea alimentaţiei după 6 luni

• Dieta de eliminare cu păstrarea necesităţilor nutritive diurne

corespunzător vârstei în medie 1 an

• Excluderea din raţia mamei a produsele ce crează o hipersensibilizare

la copil şi minimalizarea produselor cu un potential inalt de IgE-
sensibilizare

• Alimentaţia naturală “la necesitate” de substituit cu amestecuri

adaptate cu hidrolizare (denaturare) parţială a proteinelor lactate (NAN
HA) sau hidrolizare înaltă a proteinelor lactate (ALFARE)
 Profilaxia alergiei alimentare la copii

• Profilaxia primara - prevenirea aparitiei alergiei

alimentare la copiii cu predispunere ereditară
catre maladiile alergice (antenatal şi postnatal)
• Profilaxia secundară - preîntîmpinarea
acutizărilor maladiilor alergice şi a progresării în
continuare
• Profilaxia tertiara - evitarea unui prognostic
nefavorabil al maladiilor atopice grave
 Profilaxia primară

• Respectarea regimului alimentar hipoalergic de catre mama

• Alimentaţie naturală prelungită în perioada primului an de viaţă

şi suplimentarea la necesitate cu amestecuri adaptate in baza
hidrolizării parţiale a proteinelor lactate

• Evidenţierea grupelor de copii cu risc înalt de dezvoltare al

maladiilor atopice

• Depistarea cauzelor de dezvoltare a alergiei alimentare la copii

• Efectuarea masurilor de eliminare a alergenilor cauzali din raţia

copiilor cu risc de dezvoltare al maladiilor atopice

• Deprinderi dăunătoare, mediul înconjurător al copilului (fumatul

pasiv)
Afecţiuni alergice ale copilului

 Şocul anafilactic
 Alergia alimentară
 Dermatita atopică
 Urticaria
 Alergia medicamentoasă
 Rinita alergică
 Astmul bronşic
 Dermatita atopică
 stare patologică multifactorială, dezvoltarea căreia este
strâns legată de defectele genetice ale răspunsului imun şi
acţiunea negativă a factorilor nefavorabili din mediul
înconjurător

 maladie cronică alergică, ce se dezvoltă la persoanele cu

predispunere ereditară către atopie

Predespunerea genetică spre DA la copii

Ambii parinti cu antecedente alergice – DA la copil în 82%
Antecedente alergice la tata – DA la copil în 30%
Antecedente alergice la mama – DA la copil în 60%
Antecedente alergice la părinţi absente – DA la copil în 12%
 Dermatita atopică
DA la moment se plasează pe primul loc în structura maladiilor alergice
la copiii primilor ani de viaţă
DA se întîlneşte la circa 24% copii în vîrstă de 5-6 ani
DA se întîlneşte în <17% cazuri la copiii de 13-14 ani

• 24% copii 5-6 ani in Japonia

• 17,2% copii din SUA
• 15,6% - copii din Europa

În republica Moldova DA la copii, este în creștere și comform

datelor statistice oficiale prevalența acestei maladii a crescut de la 11,9
(anul 1995), pînă la 19,6 la 10 000 de copii în anul 2008
 Clasificarea dermatitei atopice
Suprafaţa afectată
• forma localizată - suprafaţa afectării constitue mai puţin de 5%
• forma raspindită - suprafaţa afectarii se extinde de la 5% la 15%
• forma difuză - suprafaţa afectată > 15%
Severitatea procesului
• evolutie usoară (20-40 puncte SCORAD)
• evolutie grav - medie (40-60 puncte SCORAD)
• evolutie gravă (>60 puncte SCORAD)
Manifestări clinico-morfologice
• DA la sugar şi copilul mic (exudativă)
• DA la copiii de la 2 la 12 ani (eritematos-scuamoasă, cu lichenificare)
• DA la adolescenţi/maturi (lichenoidă, pruriginoasă)
 Criteriile obligatorii de diagnostic a DA

• prurit cutanat
• manifestări cutanate polimorfe (exudatiţie, eritem-scuamos,
lichenificare, lichenoid, xerosis)
• debut al maladiei la vîrsta fragedă
• localizare tipică (fată, gît, suprafeţile flexorii ale membrelor)
• evoluţie cronică recidivantă, cu ameliorare în timp de vară, cu
un şir de particularităţi clinice de vârstă (erupţii exudative
şi/sau lichenoide)
• atopie în anamneză sau predispunere către ea
• nivel înalt de IgE serice şi hipersensibilitate către iritaţii
specifice (alergice) şi nespecifice
Dermatită atopică, forma difuză, evoluţie severă, perioada
acută, complicată cu infecţie cutanată
 Diagnostic diferincial

• Dermatită de contact
• Dermatoze cronice: seboreică, psoriaz,
ihtioză
• Dermatita herpetiformă
• Micoza
• Imunodeficienţe: Wiscott-Aldrich, DiGeorge
• Exema microbiană
Aprecierea severităţii DA conform testului SCORAD
 Criterii de spitalizare

• Acutizarea DA, însoţită de

tulburări ale stării generale

• Proces dermic răspîndit, însoţit de

infectare secundară

• Infecţii dermice recurente

• DA în asociere cu alte maladii

atopice cu evoluţie severă
 Terapia este determinată:
 vîrsta copilului
 ariile cutanate afectate
 severitatea şi extensia procesului
 personalitatea copilului şi a părinţilor
 Principii terapeutice
1. Regim şi dietă de excludere a alergenului
2. Emoliente: remedii hidratante şi de restituire a barierei
lipidice a pielii
3. Sistemic: antihistaminice, probiotice, CS, antibiotice
4. Topic: steroizi topici, inhibitori ai calciuneurinei (Elidel)
5. Imunodepresante
6. Fototerapie
7. Psihoterapie
 Remediile antihistaminice
I generaţie II generaţie
• Fenistil (Dimetinden) • Loratadina
• Tavegil (Klemastin) • Cetirizina
• Fencarol (Hifenadin) • Dezloratadina
• Suprastin (Hlorpiramin) • Fexofenadina
• Peritol (Ciprheptadin) • Levocetirizina
• Diazolin (Mebhidrolin)

Efecte negative: Beneficii:

1. Acţiune de scurtă durată (3-4 1. Specificitate înaltă la receptorii Н1
ore) 2. Lipsa acţiunii М-cholinolitice
2. Tahifilaxie 3. Efect prelungit (24ore)
3. Efect М-cholinolitic 4. Efect antiinflamator
4. Efect sedativ pronunţat 5. Lipsa tahifilaxiei
 DA - strategia terapiei în trepte

Prepatate imunosupresive,
DA severă, refractară la fototerapie
tratament Treapta IV
Antihistaminice

CST (activitate medie şi înaltă)

DA severă şi grav- şi/sau ICN
Treapta III
medie
Antihistaminice

CST (activitate joasă sau medie) şi/sau ICN

DA grav-medie şi
legeră Treapta II
Antihistaminice

Xeroză Depistarea şi eliminarea triggerilor

Treapta I
hidratarea pielii, emoliente,

Akdis J Allergy Clin Immunol 2006 Dermatology slide library: Disease: atopic eczema 23-Apr-07

37
 Cs topici, gradul de activitate
Clasa Denumirea internaţională Denumirea comercială
(generică)

Activitate foarte înaltă Clobetazol propionat 0,05% Dermovate

Clasa IV
Activitate înaltă Fluocinolon acetonidum 0,025% Flucinar, sinaflan
Clasa III Fluticazon 0,005% Cutivate
Mometazon 0,1% Elocom

Activitate moderată Flumetazon 0,02% Lorinden

Clasa II
Activitate slabă Hidrocortizon hidroclorid 0,1% -5% Hidrocortizon
Clasa I

Indicaţii: - rezistenţă la tratamentul tradiţional

 CS topici
selectarea formei medicamentoase

Gel, lotiune,
emulsie Eritem,edem, vezicule,
Faza acuta prurit intens

crema
Deschiderea veziculelor,
Faza subacuta
exudarea, cruste,
descuamare
unguent

Descuamare, fisuri,
Faza cronica cheratoze, lichinifiere,
regresare dishromiile

Современная стратегия терапии атопического дерматита: программа действий педиатра.

Согласительный документ ассоциации детских аллергологов и иммунологов России. Москва, 2006
 Reguli de administrare a CS topici

• Utilizarea excepţional cu scop terapeutic nu profilactic

• Utilizarea CS doar după încercări nereuşite ale terapiei
indiferente
• Tratarea procesului infecţios pînă la terapia cu CS topici
• Aplicarea pe o suprafaţă ce nu depăşeşte 20%
• Copiilor pînă la 3 ani nu li se v-a aplica în regiunea pliurilor,
faţă, anogenital
• CS topici clasa IV nu se administrează copiilor pînă la 14 ani
• Pe trunchi şi membre se iniţiază terapia cu CS cl. III, iar pe faţă
– cl. II
• Durata nu va depăşi 3 zile pentru CS cu acţiune puternică şi 7
zile pentru cele cu acţiune slabă
 Supravegherea copiilor cu DA
• Prima vizită la 2-4 săpt., apoi la fiecare 3 luni
• Numărul vizitelor la medic şi aprecierea nivelului de control
depinde de severitatea maladiei iniţiale şi de gradul de
şcolarizare
• Nivelul controlului necesită a fi apreciat în anumite intervale de
timp de medic şi pacient

Prognosticul
• În 60% cazuri simptomatologia DA cu timpul dispare

• În 40% cazuri - se menţin sau recidivează pe parcursul vieţii

• DA precedează astmul bronşic în 50% cazuri

Afecţiuni alergice ale copilului

 Şocul anafilactic
 Alergia alimentară
 Dermatita atopică
 Urticaria
 Alergia medicamentoasă
 Rinita alergică
 Astmul bronşic
 Astmul bronşic

Maladie inflamatorie cronică a căilor

aeriene, la baza cărui stă hiperreactivitatea
bronşică la variaţi stimuli, manifestată prin
bronhoconstricţie, inflamaţie bronşică,
hipersecreţie; obstrucţia bronşică care este
reversibilă spontan sau terapeutic
[Siniţchi G. 2001, Şciuca S. 2007, GINA 2006, GAMA 2008]
 Epidemiologie

• 300 mln persoane cu

astm bronşic la nivel
mondial (OMS 2006)
Următorii 10 ani numărul 1/3 din copiii suferinzi
astmaticilor se v-a dubla sunt astmatici
 Noi metode de recunoaştere, diagnostic, tratament şi
control al astmului sunt disponibile

 Astmul bronşic se poate controla

 Educaţia pacientului creşte şansa unui succes

terapeutic de durată

 Vindecarea pacienţilor pediatrici cu astm are şansa

de 30%
• Cunoaşterea factorilor de risc ai astmului bronşic permite
prevenirea acceselor de astm

• Factorii de risc ai astmului la copii în dependenţă de vârstă

Perioada sugarului:
- alergia alimentară
- alergia la medicamente
La copiii de vârstă mică (1 la 3 ani):
- alergene casnice
- alergene epidermale
- fungi
La copiii peste 3 ani:
- polenul
 CLASIFICAREA FACTORILOR DE RISC

I. predispozanţi - (genetici, biologici) întâlniţi în 60%

cazuri la copiii cu astm bronşic şi care la momentul
actual sunt nedirijaţi

II. favorizanţi – prezenţa căror înrăutăţeşte acţiunea

factorilor cauzali

III. cauzali - (ecologici, exogeni) acţiunea căror poate fi

dirijată, controlată.
 Factorii de risc predispozanţi

• Predispoziţia familială la alergie – atopia este unul din factorul de

risc cel mai important pentru dezvoltarea bolilor alergice la copil
la copil poate fi presupusă în cazul când se constată:
– boli alergice la părinţi
– nivelul imunoglobulinei E majorat la părinţi şi copiii lor
(dacă Ig E >100 Un/l riscul de boli alergice creşte considerabil)

• Hiperreactivitatea bronşică (HRB)

este răspunsul exagerat bronhoconstrictor la diferiţi factori fizici, chimici
sau imunologici

• Sexul
La copii sexul masculin predispune la boli alergice respiratorii Băieţii
suferă de astm de 2 ori mai frecvent decât fetiţele
 Factori de risc favorizanţi

• Perinatali (nocivităţi în sarcină)

Copil născut prematur
Alimentaţia neraţională
Anomalii de constituţie
Maladii alergice ale pielii
Fum de ţigară
Infecţii virale
 Factori de risc cauzali

 Alergenii casnici
 Polenuri
 Factori ecologici
 Condiţii meteo
 Fumatul / tabagismul
 Alergia alimentară
 Medicamente, vaccinuri
 Infecţii virale şi bacteriene
 Efort fizic
 Factori de stres
 Semnele astmului bronşic

Episoade repetate de:

respiraţie şuerătoare (wheezing)

dispnee
tuse
senzaţie de constrângere în cutia toracică.
 Clasificarea astmului bronşic după gradul de severitate
(în baza semnelor clinice ale maladiei şi funcţiei respiratorii)

PEF sau FEV1

Semnele diurne Semnele nocturne variabilitatea
PEF

<1 dată pe săptămână

Treapta 1
(1 – 3 ori pe lună) ≥80%
Astm bronşic 1 – 2 ori pe lună
Asimptomatic şi PEF norma <20%
intermitent
între exacerbări

Treapta 2
≥1 dată pe săptămână, ≥80%
Astm bronşic uşor > 2 ori pe lună
dar <1 dată pe zi 20–30%
persistent

Trapta 3 Zilnice > 1 dată pe

60–80%
Astm bronşic moderat Primirea zilnică a β2-agonistului săptămână, dar < 1
>30%
persistent Exacerbările influenţază activitatea dată pe zi

Trapta 4
Permanente ≤60%
Astm bronşic sever Frecvente
Limitarea activităţii fizice >30%
persistent
• Prezenţa la copil măcar a unui semn de
severitate a maladiei e de ajuns pentru a
clasa astmul la o anumită treaptă.
• Astmul bronşic intermitent, care se
caracterizează prin exacerbări pronunţate,
se tratează ca astmul bronşic moderat
persistent.
• Orice pacient ce suferă de astm (chiar şi cu
astm intermitent) poate desfăşura o
exacerbare gravă.
• Gradul de severitate a maladiei determină
alegerea metodei de tratament.
 Clasificarea AB în funcţie de
nivelul de control
• Astmul bronşic controlat
• Astmul bronşic controlat parţial
• Astmul bronşic necontrolat
 GINA 2006: Clasificarea astmului bronşic în
funcţie de nivelul de control
Caracteristice Controlată Parţial controlată Necontrolată
Nu sunt
Simptome diurne >2/săpt.
(≤2/săpt.)
Limitarea activităţii Nu sunt Uneori Trei sau mai
multe semne
Simptome nocturne/ Uneori de astm parţial
Nu sunt
treziri nocturne controlat
Necesitatea în Nu este >2/săpt. prezentate în
medicaţie de urgenţă orice
(≤2/săpt.)
săptămână
<80% din cele mai
Funcţia pulmonară
Normală bune date
(PEF sau FEV1)
personale
Una în orice
Exacerbări Nu sunt ≥1/an
săptămână
 Scopurile de bază în tratamentul astmului
bronşic la copii
• Lichidarea sau diminuarea semnelor clinice ale maladiei.
• Micşorarea frecvenţei exacerbărilor.
• Preîntâmpinarea stărilor ce pun în pericol viaţa copilului,
preîntâmpinarea decesului.
• Normalizarea sau îmbunătăţirea funcţiei respiratorii.
• Recuperarea şi suportul activităţii vitale (ce corespunde
vârstei), inclusiv activitatea fizică.
• Scăderea necesităţii sau extragerea terapiei bronholitice.
• Preîntâmpinarea efectelor adverse a terapiei
medicamentoase.
• Preîntâmpinarea invalidităţii.
 PEF-metria (Peak expiratory flow)
cea mai mare valoare a fluxului de aer în
cursul unei expiraţii forţate

PEF-metria – metodă de
diagnostic obiectivă, care
poate fi folosită la
domiciliu
 PEF-metria
Peak expiratory flow – PEF
l/min
- este cea mai mare valoare
a fluxului de aer în cursul
unei expiraţii forţate

- pentru aprecierea detaliată

a funcţiei respiratorii la copii
se foloseşte şi spirometria,
efectuată în condiţii de
staţionar sau ambulator în
CMF
 Regulile PEF - metriei:

 Măsurările se efectuează
dimineaţa la trezire (7.00 – 8.00)
şi seara (19.00 – 20.00)
 Este important să efectuaţi
măsurările corect, la aceeaşi
oră în fiecare zi.
Determinarea răspunsului la testul
bronhodilatator

PEF2 – PEF1 ×100%

PEF1
_______

Norma <12-15%
 Obstrucţia fluxului de aer
la copil până la 50% din
capacitatea funcţională
individuală poate fi trecută
cu vederea!
PEF-metre
 Lucrul individual
Nomograma Godfrey
Valorile PEF depind de vârstă, talie şi sex
Determinarea răspunsului la testul
bronhodilatator

PEF2 – PEF1 ×100%

PEF1
_______

Norma <12-15%
 Testele spirometrice informative:

 VC – Vital Capacity - capacitatea vitală scăzută în

restricţii şi obstrucţii cu hiperinflaţie severă
 FVC – Forced Vital Capacity - capacitatea vitală forţată –
se reduce din contul obstrucţiei în astmul moderat şi
sever
 FEV1 – Forced Expired Volume per 1sec - volumul
expirator maxim pe secundă - este un criteriu obiectiv
pentru evaluarea formei clinico-funcţionale, gradului
de severiate a asmului
 FEF 25-75 – Forced Expiratory Flow - debitul expirator la
25-75% din FVC
 PEF- Peack Expiratory Flow debitul expirator maxim de
fârf - este informativ pentru evaluarea gradului de
obstrucţie în astm:
- obstrucţie uşoară PEF > 80% din valorile normale
- obstrucţie medie PEF 60-80% din valorile prezise
- obstrucţie garvă < 60% din valorile normale

 FEV1/CVF×100 - indicele Ghensler - este procentul din

capacitatea vitală forţată care poate fi expirat în prima
secundă

 MEF75, MEF50, MEF25 – Maximal Expiratory Flow -

debitul expirator maxim instantaneu respectiv la 75% ,
50%, 25% din capacitatea vitală
 Medicamentele folosite în tratamentul
astmului bronşic la copii:

• Medicamentele folosite în terapia de

bază (antiinflamatoare) a astmului
bronşic

• Medicamentele pentru ajutorul urgent

Terapia de bază (antiinflamatoare) a
astmului bronşic la copii:
• Membranostabilizatoare
• Corticosteroizi sistemici
• Corticosteroizi topici (inhalatorii)
• Antileucotriene
• Imunoterapia specifică
Algoritmul de tratament în funcţie de nivelul de control al AB

Reducere
Nivelul de control Tratament
Menţinerea şi atingerea
Controlat
treptei minimale de control
O treaptă în sus pentru
Parţial controlat
atingerea controlului

Creştere
O treaptă în sus până la
Necontrolat
atingerea controlului
Exacerbare Tratament ca la exacerbare

REDUCERE CREŞTERE
Treptele de tratament

Treapta 1 Treapta 2 Treapta 3 Treapta 4 Treapta 5

 REDUCERE CREŞTERE
Treptele de tratament

Treapta 1 Treapta 2 Treapta 3 Treapta 4 Treapta 5

Educaţia astmului. Controlul mediului.
β2-agonist de
scurtă durată la β2-agonist de scurtă durată la necesitate
necesitate
Adaugă unul sau Adaugă unul
Selectăm unul Selectăm unul
mai mult sau ambele
Doze medii sau
Doză joasă CSI +
mari CSI + β2- CS orale (doze
Doză joasă CSI β2-agonist de
agonist de lungă cele mai joase)
lungă durată
durată
Opţiunile
Doze medii sau Anti-IGE
de control Antileucotriene Antileucotriene
mari CSI tratament

Doză joasă CSI +

Theophilină
antileucotriene

Doze mici CSI +

theophilină