Examinarea tonusulului muscular și a forței musculare

1.Tonusul muscular
Tonusul muscular este o stare de contractură ușoară a masei musculare, absolut
necesară pentru efectuarea mișcării.
Metode de apreciere a tonusului muscular
a) Palparea:
La palpare masele musculare pot fi de consistență mai crescută (așa cum se
întâmplă în polimiozite) sau mai scăzută (în leziunile fibrei musculare sau ale
nervilor periferici)
b) Mișcările pasive:
Examinatorul imprimă mișcări pasive de flexie-extensie în diverse articulații
(cot, genunchi, etc.) și urmărește cum se fac mișcările. Dacă pacientul prezintă
hipotonie musculară mișcările se fac foarte ușor, fără rezistență.
c) Probe de evidențiere a hipertoniei din sindromul de neuron motor central:
În sindromul de neuron motor central pacientul prezintă hipertonie pe flexori la
membrul superior și pe extensori la cel inferior. Este denumită hipertonie în
“lamă de briceag” sau “elastică”.
De obicei se evidențiază în articulația genunchiului astfel: pacientul stă în
decubit dorsal, cu membrele în extensie pe planul patului, examinatorul
imprimă brusc o mișcare de flexie a gambei pe coapsă la membrul inferior
paralizat. La început apare o rezistență la mișcare după care aceasta se poate
efectua mai ușor ( senzația este identică celei ce apare când se deschide lama
briceagului).
Hipertonia se numește elastică pentru faptul că dacă încercăm să imprimăm
unui membru paralizat o altă poziție, acesta va reveni la poziția inițială imediat
ce examinatorul îi dă drumul.
d) Probe de evidențiere a hipertoniei din sindromul parkinsonian:
Hipertonia din sindromul parkinsonian este plastică ( egal distribuită la mușchii
flexori și extensori). Pentru evidențierea ei examinatorul imprimă mișcări de
flexie-extensie în articulația pumnului. În cazul existenței hipertoniei plastice
mișcarea va fi fragmentată ( semnul “roții dințate”).
Pentru evidențierea unei hipertonii plastice mai ușoare se apelează la proba
Noica. Aceasta se efectuează astfel: pacientul se află în decubit dorsal;
examinatorul efectuează câteva mișcări de flexie-extensie în articulația
pumnului după care îi cere pacientului să ridice membrul inferior de aceeași
parte ( în poziție de extensie) de pe planul patului. În cazul existenței
hipertoniei de tip parkinsonian, mișcarea de flexie-extensie în articulația
pumnului apare fragmentată când pacientul ridică membrul inferior.
2. Forța musculară
Pentru evidențierea deficitului motor care apare prin lezarea neuronului motor
central există probele de pareză
A.Probe de pareză pentru membrele superioare:
a) Proba brațelor întinse
Examinatorul cere pacientului să țină membrele superioare extinse în poziție
orizontală în față. Membrul superior deficitar cade primul.
b) Proba Fisher
În cazul deficitelor mai mici examinatorul pune pacientul cu membrele
superioare în poziție orizontală cu mâna în supinație. Din cauza forței
gravitaționale mâna de partea cu pareza trece mai întâi în pronație și apoi
coboară membrul superior respectiv.
B.Probe de pareză pentru membrele inferioare:
a) Proba Mingazzinni
Examinatorul pune pacientul în decubit dorsal cu membrele inferioare
poziționate astfel: coapsele flectate pe abdomen și gambele flectate pe coapse și
paralele cu planul patului; membrul inferior deficitar cade primul pe planul
patului
b) Proba Vasilescu
Examinatorul pune pacientul în decubit dorsal cu membrele inferioare în
extensie pe planul patului și ușor depărtate. Cere apoi pacientului să flecteze cu
putere ambele membre inferioare( cu condiția să țină călcâiele pe pat ).Membrul
inferior deficitar ramâne în urmă.
c) Proba Barrè
Examinatorul pune pacientul în decubit ventral cu gambele ridicate de pe pat
astfel încât să facă un unghi ascuțit cu planul patului.
Gamba membrului inferior deficitar cade prima pe planul patului.
Înafara probelor sus amintite care decelează deficite de mare întindere, există
probe care pun în evidență deficite de mai mică întindere ( de exemplu în
teritoriul unui nerv sau al unui plex )
În această situație este necesară cunoașterea teritoriului motor inervat de
nervul/plexul respectiv și a mișcarilor care sunt efectuate prin contracția
mușchilor tributari teritoriului afectat. Testăm astfel forța segmentară.
De exemplu: paralizia de nerv radial afectează mișcările de extensie la nivelul
membrului superior în principal. Pentru a testa forța musculară în teritoriul
inervat de nervul radial vom pune pacientul să execute: extensia degetelor
mâinii, a mâinii pe antebraț și a antebrațului pe braț. Mișcările trebuie efectuate
spontan și contra rezistență comparativ dreapta-stânga.