Semne si simptome prezente in neurologie

Examenul unui bolnav cu afectiune

neurologica cuprinde interogatoriul, examenul
fizic si examene paraclinice.
Interogatoriul (sau anamneza) trebuie sa
cerceteze sistematic simptomele de care se
plânge bolnavul (durere, tulburari de mers),
tulburari sfincteriene, de limbaj si psihice
(afectivitate, atentie, rationament, vointa,
memorie, orientare în timp si spatiu,
comportament).
Obnubilare = confuzie
Examenul fizic este examenul neurologic
propriu-zis si se face de obicei într-o anumita
ordine.
a) Examenul sensibilitatii face necesara
colaborarea bolnavului si se începe
cercetând:
- tulburarile subiective, care eventual pot
exista: senzatii de întepaturi, furnicaturi,
1
 amorteli, dureri spontane etc. dupa care se
cerceteaza
- sensibilitatea obiectiva - se cere
bolnavului sa închida ochii si se
exploreaza succesiv sensibilitatea
superficiala (tactila, termica si dureroasa),
profunda si complexa.
Sensibilitatea tactila se exploreaza punând
în contact tegumentele cu pulpa degetului sau cu
o bucata de vata.
Sensibilitatea dureroasa - întepând
tegumentele cu un ac;
Sensibilitatea termica - aplicând succesiv
pe tegumente doua eprubete cu apa calda si apa
rece, cerând bolnavului sa comunice imediat
senzatia resimtita. Se acorda întotdeauna atentie
unei posibilitati de simulare.
Sensibilitatea profunda se exploreaza
urmarind daca bolnavul percepe vibratiile unui
diapazon sau are simtul atitudinilor segmentare.
Pentru aceasta se aplica un diapazon care
vibreaza pe regiunile osoase proeminente
2
(simtul vibrator) sau se imprima de catre
examinator o anumita miscare unui segment de
membru al bolnavului (deget etc.) si se cere
acestuia sa puna membrul corespunzator de
partea opusa în aceeasi pozitie (simtul
artrokinetic).
Examenul sensibilitatii se completeaza cu
cercetarea simtului sterognostic, care consta în
recunoasterea unui obiect prin atingere, cu
ochii închisi. Imposibilitatea recunoasterii se
numeste asteorognozie. In terminologia
neurologica se desemneaza prin
-anestezie pierderea sensibilitatii
-hipoestezie diminuarea sensibilitatii
-hiperestezie, accentuarea anormala a
sensibilitatii, mergând pâna la senzatie
dureroasa, adesea cu caracter de arsura.
b) Examenul motilitatii voluntare urmareste
depistarea deficitului motor prin studiul

3
 miscarilor active si al fortei musculare
segmentare.
Se începe examenul cerând bolnavului sa
execute miscari de flexie, extensie, abductie,
rotatie si se observa daca acestea se executa cu
usurinta sau nu. Forta musculara segmentara
se cerceteaza cerând bolnavului sa execute
miscari, în timp ce examinatorul se opune în
efectuarea lor.
Modificarile patologice poarta urmatoarele
denumiri:
- pareza (slabire a fortei musculare)
- paralizie (absenta completa a fortei
musculare)
- hemiplegie (paralizie a unei jumatati de corp
obtinuta printr-o sectiune verticala!!)
- paraplegie (paralizie a partii inferioare a
corpului)
- monoplegie (paralizie a unui singur
membru)
- tetraplegie (paralizie a celor patru membre).

4
Paraliziile se datoresc lezarii caii piramidale sau
a neuronului motor periferic.
c) Examenul tonusului muscular se realizeaza
cerând bolnavului sa-si relaxeze complet
membrul examinat, în timp ce examinatorul
mobilizeaza pasiv fiecare membru,
cercetând rezistenta musculara si
amplitudinea miscarii.
Tonusul normal este caracterizat print-o slaba
rezistenta. Se întelege prin :
-hipertonie sau contractura musculara
cresterea rezistentei, deci exagerarea tonusului
-hipotonie musculara, diminuarea acestuia.
Hipertoniile musculare se întâlnesc în leziuni
piramidale sau extrapiramidale, iar hipotonia,
în leziunile neuronului motor periferic si în
leziunile cerebelului.
d) Examenul contractiilor si al miscarilor
involuntare. Miscarile automate fiziologice
- clipitul, pendularea membrelor în mers etc.
- sunt diminuate sau abolite în sindroamele
extrapiramidale (boala Parkinson).
5
 Contractiile si miscarile involuntare apar de
asemenea în numeroase boli sub diferite
forme:
- tremuraturi: boala Parkinson,
alcoolism, Basedow, degenerescente,
scleroza în placi;
- contracturi: tetanie, tumori cerebrale,
tetanos;
- miscari coreice (miscari involuntare
dezordonate, bruste si rapide): coree
- miscari atetozice (miscari
involuntare, lente, care se schimba fara
încetare): leziuni extrapiramidale;
- convulsii tonico-clonice: apar în
crizele epileptice.
e) Coordonarea miscarilor este posibilitatea de
a pune în actiune mai multi muschi pentru a
efectua o miscare.
Se realizeaza prin mecanisme complexe, la
care participa cerebelul, aparatul vestibular,
trunchiul cerebral si scoarta cerebrala. Se

6
studiaza cerând bolnavului sa execute anumite
miscari ca:
- aducerea indexului pe vârful nasului, a
calcâiului pe genunchi
- executarea rapida de gesturi alternative
(miscari rapide de supinatie si pronatie).
Tulburarile de coordonare poarta numele de
ataxie si pot fi provocate de leziuni cerebeloase.
f) Examenul statiunii si al mersului implica
nu numai coordonarea miscarilor, dar si
echilibrarea acestora.
Se examineaza observând bolnavul în
ortostatism, pe vârful picioarelor sau pe calcâie,
precum si caracterul mersului. Mersul are unele
caractere care precizeaza adesea diagnosticul:
- In tabes, mersul este necoordonat,
bolnavul aruncând picioarele si lovind
pamântul cu calcâiele ("mers talonat")
- In leziunile cerebeloase mersul este
de om beat, oscilant, instabil

7
 - In hemiplegie, la stadiul de
recuperare gamba este rigida, membrul
inferior este întins, aspectul fiind de mers
cosind;
- In leziunile neuronului motor
periferic, bolnavul stepeaza, gamba fiind
ridicata sus, pentru a nu lovi pamântul cu
vârful piciorului.

g) Examenul echilibrului se face în

ortostatism, cerând bolnavului sa-si lipeasca
picioarele:
- daca-si pierde echilibrul în timp ce
sta cu ochii deschisi, tulburarea este de
natura cerebeloasa;
- daca-si pierde echilibrul numai la
închiderea ochilor (semnul Romberg
pozitiv), leziunea este fie vestibulara, fie
spinala (tabes, sindrom neuro-anemic etc.).

h) Examenul reflexelor comporta cercetarea

reflexelor osteotendinoase cutanate, de
8
 postura si patologie. Reflexele
osteotendinoase se examineaza prin percutia
cu ciocanul de reflexe a tendonului,
muschiului care provoaca la omul normal
contractia muschiului respectiv.

Cele mai importante reflexe osteotendinoase

sunt urmatoarele:
- reflexe ahilian - care consta în flexia plantara
a piciorului prin percutia tendonului ahilian;
- reflexul rotulian - care consta în extensia
gambei pe coapsa prin percutia tendonului
cvadricepsului;
- reflexul bicipital - se examineaza percutând
tendonul bicepsului la plica cotului si
provoaca flexia usoara a antebratului;
- reflexul tricipital - în care prin percutia
tricepsului în vecinatatea olecranului se
produce extensia usoara a antebratului etc.
In timpul cercetarii reflexelor, bolnavul
trebuie sa fie în relaxare musculara completa.
Reflexele osteotendinoase în situatii patologice
9
pot fi exagerate, ceea ce traduce o lezare a caii
piramidale, diminuate sau abolite (coma, leziuni
de neuron motor periferic, atrofii mari, tabes).
Reflexele cutanate cele mai importante
sunt:
- reflexul cutanat abdominal - contractia
muschilor abdomenului prin atingerea
peretelui abdominal cu partea neascutita a
unui ac
- reflexul cutanat plantar - la excitarea
marginii externe a plantei cu un ac apare
flexia degetelor.
Reflexele de postura se examineaza prin
opozitia la punctul de insertie a unui muschi,
dupa care se lasa liber. Intinderea lenta produsa
din tendinta de a reveni la pozitia initiala
declanseaza o contractie a muschiului, care duce
la cresterea tonusului postural.
Dintre reflexele patologice care apar în
leziunile caii piramidale, cel mai cunoscut este
semnul Babinski - extensia degetului mare de
10
la picior, cu flexie plantara a celorlalte degete, la
zgârierea usoara a marginii externe a plantei.
i) Examenul troficitatii permite de asemenea
informatii importante.
Atrofiile musculare sunt în general de origine
periferica (poliomielita). Când se însotesc de
fibrilatii musculare, sunt de natura medulara
(scleroza laterala amiotrofica).
Alte tulburari trofice de natura nervoasa se pot
întâlni, la articulatii (tabes) sau tegumente,
pielea fiind subtire, lucioasa (leziunile nervilor
periferici)

j) Examenul limbajului consta în punerea în

evidenta a tulburarilor de vorbire.
Tulburarile de vorbire pot interesa
întelegerea limbajului:
- afazie - care se caracterizeaza prin
imposibilitatea exprimarii si întelegerii
cuvintelor,
11
- dificultatea in articularea cuvintelor - disartrie
- pronuntarea acestora - disfazia (bâlbâiala),
- dislalia (imposibilitatea de a pronunta anumite
sunete).

EXAMENUL NERVILOR CRANIENI

a) Nervul olfactiv (I), nerv senzorial pentru
miros, porneste din mucoasa nazala. Lezarea se
duce la anosmie (pierderea mirosului). Se
examineaza dând bolnavului sa recunoasca
substante mirositoare neiritante.
b) Nervul optic (II), nerv senzorial pentru
vedere, porneste de la retina. Lezarea sa
provoaca amauroza (orbire) unilaterala. Se
examineaza cercetând acuitatea vizuala, câmpul
vizual si fundul de ochi.
c) Nervul oculomotor comun (III), nerv motor
- lezarea sa duce la ptoza palpebrala (caderea)
12
pleoapei superioare, vedere dubla (diplopie),
dilatarea pupilei (midriaza), strabism la o
persoana care nu a prezentat inainte de
examinare aceste modificari.
d) Nervul patetic (IV) nerv motor - lezarea se
duce la diplopie prin paralizia oblicului mare.
De retinut ca pateticul este singurul nerv din
organism care inerveaza un muschi situat de
partea opusa nucleului sau.
e) Nervul trigemen (V) este un nerv mixt.
Leziunile iritative ale fibrelor sale senzitive
produc nevralgia faciala, iar leziunile iritative
ale fibrelor sale motorii produc trismusul
(înclestarea maxilarelor prin contractura
maseterilor).
Leziunile distructive ale nervului trigemen
provoaca: anestezia fetei, a mucoasei bucale si
nazale, a corneei, paralizie a muschilor
masticatori.

13
 f) Nervul oculomotor extern (VI) este un nerv
motor.
Paralizia sa duce la diplopie si strabism
intern (devierea globului ocular înauntru).
Nervii oculomotori se examineaza,
cercetând motilitatea globilor oculari, fanta
palpebrala, starea pupilelor (reflexele pupilare).
g) Nervul facial (VII) este un nerv motor ce
asigura inervarea mimicii si a carui lezare
provoaca paralizia faciala: fata asimetrica prin
stergerea cutelor fiziologice de pe hemi-fata de
partea leziunii, imposibilitatea încretirii fruntii si
a închiderii ochiului, comisura bucala mai
coborâta de partea bolnava.
h) Nervul acusticovestibular (VIII) este un
nerv senzorial format din nervul auditiv, a
carui lezare produce surditate, si nervul
vestibular, a carui lezare produce sindromul
vestibular (nistagmus si tulburari de echilibru).

14
 i) Nervul glosofaringian (IX), nerv mixt,
asigura sensibilitatea faringelui si miscarile de
înghitire.
Leziunea lui provoaca tulburari de gust în
treimea posterioara a limbii si abolirea
reflexului de fund de gât, prin anestezia
fundului gâtului si refularea pe nas a lichidelor,
care nu mai pot fi înghitite.
j) Nervul pneumogastric (X) este un nerv
mixt, importanta sa deriva în special din rolul
reglator vegetativ, paralizia lui putând duce la
moarte prin tulburari de ritm cardiac,
tulburari respiratorii si digestive.
k) Nervul spinal (XI), nerv motor - lezarea sa
determina paralizia laringelui, a valului
palatin si paraliza muschilor sterno-cleido-
mastoidian si trapez.
1) Nervul hipoglos (XII) este un nerv motor -
paralizia se duce la hemiparalizia si

15
hemiatrofia limbii, cu tulburari în articulatia
cuvintelor, în masticatie si înghitire.

16