Centrul de Excelență în Medicină și Farmacie ”Raisa Pacalo”

Catedra Discipline Farmaceutice

Disciplina Farmacoterapie și Fitoterapie

Afecțiunile aparatului
respirator.
Astm bronșic

Profesoară Ana Diaconu, grad didactic II,

membru al Asociației Farmaciștilor,
categoria superioară în farmacie

Chișinău
Planul :
1. Astm bronsic
o Definiție
o Tabloul clinic
o Tratament
o Farmacoterapia
o Fitoterapia
 Astmul este o boala care afecteaza bronhiile. Bronhiile sunt ramificatii ale
traheei ce conduc aerul spre alveolele pulmonare. La astmatici, bronhiile se
ingusteaza astfel incat apar dificultati in circulatia aerului atat la inspiratie cat si la
expiratie. Mai multi factori pot fi la originea acestei afectiuni:

- fibrele musculare situate in jurul bronhiilor se contracta ("spasm" bronsic)

- mucoasa este iritata si se congestioneaza

- in interiorul bronhiei se acumuleaza mucus anormal de vascos.

Caracteristic astmului este rolul important jucat de contractia musculaturii

bronhiilor. Spasmul dispare in cateva minute dupa inhalarea medicamentelor
specifice, iar circulatia aerului in bronhii este net ameliorata. Acest fapt confirma
diagnosticul de astm alaturi de alte teste functionale pulmonare.
Simptome. Astmaticii se plang de crize de sufocare (dispnee) deseori
asociate cu o tuse iritanta, care, foarte rar poate fi singurul simptom al astmului.
Respiratia poate fi uneori usor suieratoare (wheezing). Majoritatea persoanelor
afectate remarca singure in ce context apar problemele lor. Aceste observatii ajuta
la gasirea rapida a originii si factorilor declansatori ai astmului.
Cauze. La majoritatea copiilor bolnavi de astm si la aproape jumatate din
adulti cauza bolii este o alergie la unele substante prezente in aer. Nici in prezent
nu este foarte clar de ce unele persoane dezvolta alergie la anumite substante in
timp ce altele sunt crutate.
Reactia alergica provoaca inflamarea mucoasei bronhice prin vasodilatatie si
secretia in exces a mucusului si conduce progresiv la contractia muschilor bronsici.
In plus, sunt eliberate o serie de substante, cum ar fi de exemplu histamina, care
declanseaza contractia bronsica. Restul pacientilor cu astm bronsic au alte cauze de
declansare a crizei, nealergice, dar in final se declanseaza acelasi tip de fenomene
inflamatorii, care au aceleasi consecinte. Aceste cauze sunt insa mai putin
cunoscute.
Predispozitia la astm si factori declansatori ai crizei de astm
Factorii declansatori sunt variati. In cazul astmului alergic, inspirarea unui
alergen (substanta ce provoaca alergia) poate declansa o criza (de exemplu joaca
cu o pisica in cazul alergiei la par de pisica). Toti astmaticii prezinta o
hiperreactivitate a bronhiilor - ceea ce reprezinta o caracteristica a bolii.
Bronhiile se contracta in contact cu iritantii cei mai diversi, ca de exemplu:
- aer rece si uscat;
- efort fizic;
- fumul de tigara (inclusiv cel din expunerea pasiva);
- poluarea;
- stresul;
- infectii ale cailor respiratorii (guturai, gripa).
Astmul este boala cronica cea mai raspandita la copii. In cursul ultimilor 50-
100 de ani a avut loc o crestere sensibila a numarului de cazuri de alergii si astm.
Nu se cunosc cauzele. Factorii de mediu si modul de viata se pare ca au o anumita
influenta. Predispozitia la alergii si la astm este ereditara, boala aparand deseori la
mai multi membrii din aceeasi familie. Totodata este probabil ca mai multe gene sa
fie responsabile de aceasta predispozitie si ca factorii de mediu sa joace un rol
important in aparitia bolii.
Tratamentul trebuie sa permita pacientului sa duca o viata normala in
ciuda bolii de care sufera, adica sa efectueze toate activitatile dorite si bineinteles
sport. Medicul se va stradui prin intermediul tratamentului sa mentina o
functionare optima a plamanilor.
Tratamentul astmului consta in:
- evitarea inhalarii de alergeni
- tratamentul inflamatiei bronsice
- tratamentul spasmului bronsic.
In practica, evitarea alergenilor consta mai ales in inlaturarea animalelor care
provoaca reactii alergice, folosirea unei huse pentru saltea precum si alte masuri
pentru reducerea cantitatii de praf in camera. Aceste masuri permit deseori tratarea
astmului cu o minima cantitate de medicamente.
Orice persoana astmatica trebuie sa aiba la indemana medicamente care sa
provoace o dilatare bronsica rapida, numite bronhodilatatoare. Acestea trebuie
inhalate de fiecare data cand apar probleme respiratorii. Ele actioneaza in cateva
minute. Unele bronhodilatatoare sunt folosite pentru obtinerea unei dilatatii mai
indelungate a bronhiilor (preparate cu durata lunga de actiune) si nu trebuie
inhalate decat de doua ori pe zi. Bronhiile raman astfel dilatate in permanenta.
Alte medicamente utilizate in tratamentul astmului sunt antiinflamatoarele -
in principal inhalatoare pe baza de corticoizi, uneori asociati cu inhibitori de
leucotriene. Inflamatia fiind la baza tuturor simptomelor astmului, este foarte
important ca aceasta sa fie tratata corect si durabil, reducand ulterior necesarul de
medicamente. Preparatele pe baza de corticoizi reduc orice tip de inflamatie. Se
folosesc in tratamentul unui numar mare de boli, dar, pot provoaca unele efecte
secundare nedorite. In cazul plamanului este vorba de un organ in contact cu
exteriorul si de acest lucru se poate profita. Inhalarea corticoidului face ca acesta sa
ajunga direct la nivelul organului tinta; astfel se pot folosi doze foarte mici de
cortizon, ceea ce scade riscul aparitiei fenomenelor secundare.
Cand tehnica inhalarii este corecta si dozele sunt adaptate nu exista in mod
normal efecte secundare. Dupa fiecare inhalare poate fi utila clatirea gurii si a
gatului.
 Inhibitorii de leucotriene actioneaza in special asupra substantelor
declansatoare ale crizei de astm. Se administreaza sub forma de comprimate si sunt
foarte bine tolerate. Administrate in acelasi timp cu corticoizii permite reducerea
cantitatii acestora din urma.
Exista diferite aparate de inhalare ce permit administrarea medicamentelor
moderne contra astmului: aerosoli, inhalatori pudra si, mai rar, aparate de inhalat
electrice prevazute cu compresoare. Toate aceste metode permit absorbtia
medicamentelor prin inhalare. La prima vedere, inhalarea pare usoara, dar de fapt
este mai dificil decat inghitirea unui comprimat. Utilizarea gresita a aparatului de
inhalat poate face ca tratamentul sa fie ineficient. De aceea medicul verifica
sistematic modul in care pacientul isi administreaza medicamentul. In scopul de a
simplifica si mai mult tratamentul cu inhalatori si de a ameliora rezultatele
tratamentului se prescriu apoi cateva preparate combinate continand in acelasi timp
si un antiinflamator si un bronhodilatator.
Ca la orice boala cronica, pacientul insusi este principalul actor in
tratamentul astmului. Medicul joaca rolul de instructor, consilier si partener.
Conditia prealabila este ca persoana in cauza sa invete sa accepte boala si sa o ia in
serios. Odata procesul inceput, dificultatile legate de astm se diminueaza progresiv.
Prin discutiile cu medicul, pacientul poate intelege mai bine evolutia bolii.
Pentru a cunoaste mai bine situatia propriei boli, pacientul dispune de un aparat ce
permite masurarea cu usurinta a functiei respiratorii cu ajutorul debitului maxim
(peak expiratory flow). Valorile varfului de debit expirat (peak flow), masurate in
fiecare dimineata si in fiecare seara inaintea inhalarilor, furnizeaza informatii
complementare obiective asupra starii bronhiilor. Asociate cu probele functionale
pulmonare realizate de medic, aceste masuri permit o autoevaluare fiabila a
astmului. Prin cunoasterea simptomelor si a varfului de debit expirat (PEF),
pacientul dispune de elementele cele mai importante pentru evaluarea astmului.
Cu ajutorul medicului el invata masurile adecvate pentru tratarea bolii.
Medicul va putea, de asemenea, sa prescrie tratamentul adecvat in functie de
simptome si de valorile PEF. Pacientului ii va trebui timp si experienta pentru a
deveni cel mai bun specialist al propriei boli. Este foarte importanta discutia despre
obiectivele terapiei cu medicul si fixarea acestora. Nu va lasati dominati de ASTM!
Astmaticii sunt intotdeauna la discretia unei crize de astm subite si a unei
inrautatiri bruste a functiei respiratorii. In aceste cazuri ei trebuie sa inhaleze
medicamentele pe care le au. Incercarea de a temporiza administrarea
medicamentului si de a astepta sa treaca criza nu aduce nici un beneficiu. Daca
medicamentele nu produc efectul scontat, trebuie sa repete inhalarea si sa
contacteze medicul.
Tratamentul regulat si bine cuantificat al inflamatiei permite reducerea
sensibila a riscului aparitiei unei astfel de crize subite de astm.
Daca simptomele continua sa apara trebuie urmat programul de actiune propus de
medic. In majoritatea cazurilor trebuie marita doza de corticoid si trebuie sa
inhalati regulat bronhodilatatoarele.
 La astmatici se recomanda vaccinarea antigripala in fiecare toamna.
Astmul si psihicul. Interactiunile intre astm si psihic sunt variate. Fiecare
persoana reactioneaza diferit la aflarea diagnosticului. La inceput pot domina frica
si incertitudinea. Pentru pacient o criza de dispnee este intotdeauna o experienta
dramatica, ea putand declansa o reactie de frica, ce va afecta la randul ei respiratia.
Starea psihica poate la randul ei influenta functia pulmonara si astmul.
Intelegerea faptului ca exista tratamente eficace impotriva astmului are adesea un
efect pozitiv, linistitor asupra persoanelor bolnave.
Astmul si alegerea profesiei. Tinerilor suferinzi de astm alergic le este
recomandat sa se consulte cu medicul lor inainte de a alege o profesie, in scopul de
a afla daca aceasta corespunde sau nu persoanelor astmatice sau alergice. Exista
meserii care expun oamenii inhalarii de substante ce pot provoca astmul sau il pot
agrava. Persoanele alergice trebuie sa evite aceste profesii. .
Totusi locul de munca si caracteristicile muncii sunt in continua evolutie.
Materialele folosite se schimba si echipamentele destinate evitarii expunerii la
factori alergeni se perfectioneaza. Daca e cazul medicul de familie va lua legatura
cu un medic de la locul de munca pentru obtinerea unor informatii mai detaliate.
Impreuna pot gasi solutiile cele mai bune.
Astmul si călătoria. Astmaticii pot bineinteles sa calatoreasca oriunde
doresc. Totusi, poate fi utila discutia in prealabil cu medicul de familie. Impreuna
ei vor stabili un program de tratament specific. Pacientul va putea, prin luarea unor
medicamente suplimentare pentru cazuri de urgnta, sa se ingrijeasca singur chiar si
in caz de probleme severe. In mod exceptional comprimatele cu corticoizi pot juca
un rol esential, timp de cateva zile. Echipat cu medicamente suplimentare potrivite
si un program de tratament, pacientul va incepe sa aprecieze vacantele in liniste.
Oricum, medicamentele de rezerva raman in majoritatea timpului asupra lui.
Astmul și sportul. Activitatea fizica face parte din viata. In prezent sportul a
devenit un element esential al echilibrului dintre corp si spirit. Acest lucru este
valabil si pentru astmatici! Ei pot si trebuie sa faca sport! Astmul nu mai este
incompatibil cu performanta sportiva. Unii atleti de succes sunt astmatici. Urmand
tratamentul potrivit si respectand indicatiile medicului activitatea sportiva este deci
posibila.
Sportul, in special inotul si sporturile de anduranta, este un ajutor pretios in
tratamentul astmului, confera bolnavului un sentiment de siguranta si de stapanire
a bolii, care o poate atenua pe aceasta din urma. Copiii bolnavi de astm trebuie sa
participe in mod normal, pe cat posibil, la activitatile colegilor de clasa. Cu
ajutorul terapiilor actuale este nu numai posibil dar si indicat.