Medicamentatia alternativa a aparatului respirator

Aparatul respirator cuprinde plamanii si caile aeriene prin care patrunde aerul, cu
rol vital. Prin respiratie se intelege inspiratia si expiratia, procese prin care se
asigura aportul indispensabil de oxigen (O2) si debarasarea de gaz carbonic (CO2)
– deseul proceselor biologice de baza. Dificultatile respiratorii sunt cauzate de:

Obstructia cailor aeriene de catre un corp strain;

Leziuni ale alveolelor pulmonare (emfizem);

Distructia tesutului pulmonar din cauza tuberculozei sau alte afectiuni.

Cele mai frecvente tulburari sunt de natura alergica (reactie la nivelul foselor
nazale, constrictia bronsiilor – astm) sau diferite infectii ale cailor respiratorii.
Majoritatea infectiilor de origine virala sau bacteriana produc o inflamatie a cailor
aeriene, divers localizate, care antreneaza aparitia febrei, iritatia mucoaselor, tuse
si expectoratia mucusului format. Fiecare infectie are atribuita o denumire, in
functie de localizare: rinita (nas), faringita (gat), amigdalita (amigdale), laringita
(laringe), bronsita (bronsii). Aparatul respirator poate fi lezat si prin expunere
indelungata la fumul de tigara sau alte impuritati din mediu.

Aparatul respirator este constituit din: faringe, laringe, trahee, bronsii, bronsiole,
alveole. Alveola are o cavitate interna, o tunica musculara si o tunica a mucoasei.
Aerul patrunde in plamani prin micile canale numite bronsiole, ale caror pereti se
contracta sau se dilata, raspunzand la semnalele nervoase.

Penetratia oxigenului in sange

Alveolele contin vase sangvine care asigura schimburile gazoase. In aceste alveole,
sangele se afla in contact cu aerul inspirat, iar oxigenul penetreaza curentul
sangvin, in timp ce CO2 este rejectat prin expiratie.

Utilizarea medicatiei

Pentru a degaja caile aeriene, a calma inflamatia si a reduce secretia de mucus, se

folosesc diferite medicamente, unele putand fi eliberate si fara prescriptie
medicala, singure sau in asociere (cel mai frecvent si un analgezic).
Decongestionantele diminueaza inflamatia mucoaselor nazale, usurand respiratia.
in cazul in care cauza congestiei este alergica, se recomanda un antihistaminic
pentru a trata sau preveni criza. Produsele care dilata bronsiile usureaza sau
previn crizele de astm. Antihistaminicele contin substante care relaxeaza
musculatura peretilor bronsiolelor si dilata caile aeriene, reducand astfel
inflamatia mucoasei. Alte medicamente reduc tusea prin diferite metode: unele
faciliteaza expectoratia, altele calmeaza tusea suprimand reflexele ei.

Principalele grupe de medicamente

Principalele clase de medicamente sunt bronhodilatatoarele, decongestionantele,

antitusivele.

1. Bronhodilatatoarele sunt adesea folosite pentru a usura crizele astmatice. De

asemenea, combat ingustarea bronsiolelor provocata de acumularea de mucus in
timpul unei bronsite cronice. Ele sunt utilizate pentru a trata o criza cu suflu greu
sau pentru a o preveni.

Anticolinergicele si bazele xantice sunt prescrise in principal pentru actiunea pe

care o au in profilaxie. Calea de administrare cu cel mai mic risc de efecte
secundare este inhalatia. Folosirea inhalatoarelor-dozatoare presupune o
oarecare abilitate. Aerosolii nebulizatori comprima aerul cand traverseaza solutia
de medicament. Dispozitivul trimite doze mari de medicament in plamani si reduc
rapid dificultatile respiratorii.

Mod de actiune

Bronhodilatatoarele actioneaza prin relaxarea musculaturii bronsiolelor.

Simpaticomimeticele si anticolinergicele intervin/actioneaza asupra semnalelor
nervoase trimise la muschi de catre sistemul nervos autonom. Bazele xantice
relaxeaza musculatura bronsiolelor, actionand direct asupra fibrelor musculare,
insa actiunea lor in mod cert nu se cunoaste inca.

Efecte:Bronhodilatatoarele usureaza suflul in cateva minute. Administrate

profilactic, cresc in cateva zile performanta fizica, iar la cei mai multi pacienti,
numarul crizelor se rareste. Aceste medicamente genereaza efecte secundare
minore.

Simpaticomimeticele pot provoca palpitatii si tremuraturi. Colinergicele provoaca

senzatia de uscaciune a gurii, perturba vederea si creeaza dificultati la urinare.
Bazele xantice pot cauza dureri de cap si palpitatii.

Riscuri si precautii

Bronhodilatatoarele pot mari frecventa cardiaca. Din acest motiv, administrarea

lor se face cu prudenta la bolnavii cu tulburari cardiace sau la cei cu hipertensiune
arteriala, precum si la persoanele cu afectiuni tiroidiene. Anticolinergicele nu se
folosesc de indivizii cu dificultati urinare sau de cei cu glaucom.

Simpaticomimeticele sunt reprezentate de: efedrina, fenoterol, salbutamol,

terbutalina.

Anticolinergicele: tetropium.

Bazele xantice: aminofilina, teofilina.

2. Decongestionantele – vasoconstrictoare

Cauza obstructiei nazale este inflamatia mucoasei care tapiseaza fosele nazale si,
ca urmare, se produce in exces mucus, rezultat al inflamatiei. Aceasta este
cauzata de o infectie (rinita) sau o alergie (de exemplu, la polen) si de aparitia
unei crize spasmodice sau „boala fanului”.

Congestia se poate produce la nivelul sinusurilor (cavitate osoasa plina cu aer) si

provoaca sinuzita. Decongestionantele atenueaza inflamatia mucoasei si suprima
producerea excesiva de mucus, blocand fosele nazale si sinusul. In momentul in
care mucoasa nazala este iritata din cauza unei infectii sau alergii, vasele sangvine
care iriga mucoasa sunt dilatate. Astfel, se aduna lichide in tesuturile vecine,
rezultand cresterea mucusului. Decongestionantele apartin grupei de
medicamente simpaticomimetice. Acestea excita bronsia simpatica a sistemului
nervos autonom. O astfel de excitatie antreneaza o constrictie a vaselor sangvine
si, ca urmare, inflamatia mucoasei nazale si a sinusului.
Rinitele banale nu se trateaza cu decongestionante, ci cu simple inhalatii din apa
fiarta, la care se adauga o esenta aromatica (mentol, eucalipt). Se administreaza
decongestionante cand inhalatia nu s-a dovedit eficienta, mai ales la persoanele
predispuse la infectii ale urechii medii sau sinusurilor. Aceste medicamente pot fi
gasite sub forma de picaturi sau preparate orale.

Efecte :

Picaturile nazale actioneaza asupra congestiei in cateva minute. Administrate oral,

actioneaza mai lent, insa durabil. Efectele secundare ale decongestionantelor sunt
manifestate prin tremuraturi, accelerari ale ritmului cardiac. De aceea, nu trebuie
folosite de cardiaci, hipertensivi sau hipertiroidieni. Administrate timp indelungat
si in doze crescute, aduc initial o usurare, apoi antreneaza o revenire a congestiei.
Decongestionante: efedrina, nafazolina, phenylefrina.

3. Antitusivele

Tusea este un raspuns natural la iritatia plamanului si a cailor aeriene. Tusea are
rolul de a debarasa aparatul respirator de substantele nocive. Cauzele care
provoaca tusea sunt variate: infectii ale tractului respirator (bronsite, pneumonii),
inflamatia cailor aeriene (astm), expunerea la substante iritante (fum, vapori de
substante chimice etc.). Dupa natura cauzei care a provocat tusea, ea poate fi
productiva (cu expectoratie) sau seaca. De regula, tusea este benefica, usurand
expulzarea mucozitatilor sau a substantelor iritante. Astfel este facilitata
vindecarea. Uneori, accesele repetate de tuse sunt total neplacute, crescand
iritatia cailor aeriene. In acest caz este nevoie de medicamente care sa calmeze
aceste accese.

In cazul tusei productive se recomanda: mucolitice si expectorante care modifica

consistenta expectoratiei. Efectul acestor medicamente este indoielnic.

In cazul tusei seci, nu trebuie favorizata expectoratia. Este indicata inlaturarea

reflexului tusei, actionand asupra zonei din creier care o comanda si care se
gaseste in zona parietala (langa ochi). In acest caz se prescriu narcotice lejere,
cum este codeina. Antitusivele de acest tip au caracter sedativ si produc
somnolenta.
Cum se aleg antitusivele?

Se administreaza deseori antitusive care contin substante cu actiune

contradictorie, de exemplu: un principiu activ pentru tusea productiva si un altul
pentru cea seaca. Folosirea unui calmant in tusea productiva inseamna intarzierea
vindecarii. Este bine sa se prescrie pentru fiecare tip de tuse un singur principiu
activ. Cum medicamentele antitusive pot atenua simptomele si intarzia
diagnosticul unei afectiuni grave, trebuie consultat medicul. De asemenea, nu
evitati consultul medical daca tusea este insotita de alte simptome, cum ar fi:
febra sau prezenta sangelui in expectoratie. Medicamentele folosite sunt
mucoliticele si acetilcisteina.

Antitusive non-opiacee: antihistaminicele, dextromethorphanul.