MEDICAȚIA APARATULXUI RESPIRATOR

Tusea se manifestă prin secuse expiratorii rapide, explozive având ca rezultat

expulzarea materiilor aflate în căile respiratorii.
Tipuri de tuse: seacă și productivă (cu expectorație).
Antitusivele sunt medicamente care diminuează sau suprimă tusea, acționând la nivelul centrului
bulbar al tusei sau asupra altor verigi ale arcului reflex al tusei.

Inhibatoarele centrului tusei

ANTITUSIVELE sunt medicamente simptomatice, capabile să oprească tusea.
Reprezentații sunt:
I. ANTITUSIVE CENTRALE OPIOIDE
 Codeina (Codein fosfat, comp. 15 mg, Tussamag, soluție 1 mg/1 pic.),
numită și metilmorfină, este un alcaloid natural din opiu. Concentrația
sa în extractul de opiu variază între 0,7% și 2,5%. Sinteza industrială a
codeinei se face prin O-metilarea morfinei. Acțiune antitusivă marcată, prin deprimarea
centrului tusei, moderat analgezic, utilă în tusea seacă, iritativă de diverse etiologii. Risc
neglijabil de dependență în utilizarea obișnuită. Administrare orală, 10-20 mg, 3-4 ori/zi.
Reacții adverse: constipația.

 Morfina (indicat ca antitusiv, în mod excepțional), este un agonist opioid, fiind utilizat ca
analgezic puternic. Termenul provine de la numele lui Morpheu, zeul visurilor în mitologia
greacă. Este principalul agent activ din opiu, concentrația sa în extractul de opiu variind
între 8 și 14%, cu o medie de 10%.

 Dextromethorphan (Tussin, Humex) este un

medicament folosit în general ca antitusiv, fiind vândut sub
formă de sirop, pastile, capsule și spray.
Dextrometorfanul este derivat din levometorfan, o substanță
sintetică care imită efectele opioidelor.
Medicamentul este folosit și recreațional. Nu provoacă dependență.

II. ANTITUSIVE CENTRALE NEOPIOIDE

 Clofedanol se utilizează ca adjuvant în tuse de diverse etiologii cu caracter uscat (tuse
uscată) sau umed (tuse productivă), tuse convulsivă, tuse spastică, bronșite acute și cronice,
 traheite, traheo-bronșite, astm bronșic, bronșite astmatiforme, catar bronșic, viroze
respiratorii, stări gripale
 Clobutinol este un inhibitor al tusei distribuit anterior de Boehringer Ingelheim și de
licențiații săi sub numele Lomisat și Silomat, de Bioter ca Biotussin și de Violani-Farmavigor
ca Pertoxil. A fost retras de pe piață în întreaga lume din cauza riscului de
teratogenitate
 Butamirat (Sinecod) este un inhibitor al tusei. A fost comercializat în Europa
și Mexic, dar nu și în Statele Unite. Ca sare de citrat, se vinde sub formă de
pastile, sirop, tablete, dragées sau pastile. Efectele adverse pot include
greață, diaree, vertij și exantem.
 Pentoxyverina (Silomat) sau carbetapentanul este un antitusiv utilizat frecvent pentru tuse
asociată cu boli precum răceala obișnuită. Acesta este vândut în vigoare în Statele Unite ca
Solotuss sau în combinație cu alte medicamente, în special decongestionante.
 Oxeladina (Paxeladine) este recomandat în tratamentul
simptomatic al tusei de diverse etiologii: tuse gripala,
rinofaringite, traheite, laringite, bronhopneumopatii, rujeola, tuse
convulsiva. Tuse spasmodica și reflexa. Tuse seacă și iritativă.
Nu determină constipație și nu creează dependență. Este preferată
în medicația pediatrică.

Principii generale de administrare a antitusivelor:

‗ Antitusivele reprezintă o medicație simptomatică utilă doar în situațiile în care tusea este
neproductivă, dăunătoare, obositoare pentru bolnav (îndeosebi la cardiaci și debili, atunci când
tusea accentuează iritația laringiană și traheobronșică, favorizează bronhospasmul, emfizemul,
pătrunderea expectorației și a materialului infectat în profunzimea tractului respirator în
inspirație profundă).
‗ Deși puțin folosite Opiu și Morfina pot fi utile în situațiile speciale în care se dorește
asocierea acțiunii antitusive cu cea analgezică și sedativă (bolnavii cu cancer
bronhopulmonar, fracturi costale, pneumotorax, hemoptizie, anevrism de aortă, infarct
pulmonar). Sunt antitusive foarte puternice, ce dezvoltă obișnuință și dependență.
‗ Se administrează numai pe cale orală de 2-3 ori/zi.
‗ Nu se asociază cu Fenotiazina și antidepresivele deoarece se potențează.

EXPECTORANTELE

Expectorantele sunt medicamente care produc fluidificarea secrețiilor bronșice în vederea

eliminării acestora. Favorizează îndepărtarea secrețiilor de pe mucoasa căilor respiratorii sau a
unor produse patologice de la acest nivel. Se indică în afecțiuni bronhopulmonare cu spută
vâscoasă, bronșite acute, cronice, mucoviscidoză.
Mucolitice
Aceste substanțe acționează asupra secreției mucoase, desfăcând diferitele tipuri de legături
care determină agregarea macromoleculelor care formează mucusul, favorizând fluidificarea
secrețiilor și ușurarea expectorației.
 Bromhexin (Brofimen, Bronhosolv, Bromfluex) este un
medicament mucolitic utilizat în tratamentul
tulburărilor respiratorii asociate cu mucus viscid sau
excesiv. A fost inițial derivat ca un derivat de extract
numit vasicinonă din planta indiană, Adhatoda
vasica. A fost brevetat în 1961 și a intrat în uz medical în
1966. Acționează atât sistemic cât și prin inhalații.
Este puțin toxic, bine tolerat, putându-se administra
și la copii. Administrare orală sub formă de soluție,
sirop, comprimate. Produce bronhospasm la astmatici.
Indicații: bronșite, laringite, postoperator.

 Ambroxolul (Mucosolvan) este un medicament care rupe flegma,

lichefiază mucusul bronșic vâscos (acțiune mucolitică intensă),
favorizează expectorația, dar și pătrunderea anumitor
antibiotice în secrețiile bronșice. Este utilizat în tratamentul bolilor
respiratorii asociate cu mucusul viscid sau excesiv.
Ambroxolul este adesea administrat ca ingredient activ în
siropul de tuse. A fost brevetat în 1966 și a intrat în uz
medical în 1979. Se administrează ca sirop, soluție orală,
comprimate. Indicații: episoadele acute de BPOC.

 Acetilcisteina (ACC-200, Fluimucil) lizează mucusul, reduce

vâscozitatea sputei (acțiune mucolitică intensă), fiind indicată în infecții
respiratorii acute și cronice, mucoviscidoză, pe cale orală, sub formă de
aerosoli și instilații traheale. Se poate da și la copii sub 2 ani.
Administrarea se face oral, inhalator și parenteral. Indicații: tuse
productivă, antidot în intoxicația cu Paracetamol.

 Erdosteina (Erdomed) este o substanță cu acțiune mucolitică. Structural este

un derivat de tiol dezvoltat pentru tratamentul bronșitei obstructive
cronice, inclusiv în exacerbarea acută infecțioasă a bronșitei cronice.
Erdosteina conține două grupări de sulfhidril care sunt lansate după efectul
 de prim pas al metabolismului. Este un derivat asemănător acetilcisteinei, folosit în
tratamentul bronhopneumopatiei obstructive cronice, administrat oral (comprimat, sirop) și
sub formă de inhalații. Alte indicații: bronșite acute, cronice, bronșectazie, astm bronșic cu
hipersecreții.

 Carbocisteina (Humex expectorant), numită și carbocisteină, este o mucolitică

care reduce vâscozitatea sputei și poate fi folosită pentru a
ajuta la ameliorarea simptomelor tulburării pulmonare
obstructive cronice și a bronșiectaziilor, permițând suferinței
să crească sputa mai ușor. Se administrează oral sub formă de
sirop. Se poate administra și la sugari.

 Enzimele proteolitice: tripsina, chimotripsina și dornaza alfa (Pulmozyme)

se administrează inhalator sub formă de aerosoli.
Vâscozitatea mucusului poate să scadă și prin simpla
hidratare și/sau administrare de bicarbonat de Na.
Secretostimulante
Aceste substanțe își produc efectul prin stimularea activității glandelor seroase din mucoasa
bronșică. Unele, după administrare orală irită receptorii emeticosensibili din mucoasa gastrică,
crescând pe cale reflexă vagală secreția glandelor bronșice, iar altele se absorb, eliminându-se
prin mucoasa căilor respiratorii, acționând direct asupra celulelor secretorii.

Droguri vegetale expectorante - acționează reflex.

 Rădăcina de Ipeca (Ipecacuanhae radix) conține emetină,
un alcaloid. Se folosește sub formă de infuzie, 0,5 g /150 g
apă, 3-5 linguri pe zi. La doze mai mari produce greață,
vărsături.
 Se mai pot utiliza saponinele conținute în rădăcina
de Primula (Primulae radix), infuzie 3-5 g/150 g apă, 3-5 linguri pe zi.

Săruri:
 Clorura de amoniu se administrează sub formă de poțiune, având de asemenea
proprietăți acidifiante și diuretice slabe.
 Iodura de potasiu stimulează direct și reflex secreția bronșică, fiind indicată în special în
bronșite cronice. Se contraindică la bolnavii cu tuberculoză (hemoptizie), bronșite acute.
Poate produce greață, vomă, erupții cutanate.

Compuși de guaiacol:
 Guaifenezina (Trecid, Theraflu max, Robitussin, Vicks
expectorant) are efect secretolitic în doză mică, iar în doze mari are
efect miorelaxant central. Nerecomandat sub vârsta de 14 ani.
Indicații: bronșite acute și cronice.
 Guaiacolsulfonatul de potasiu (Sirogal) se folosește mai ales în
pediatrie.

Uleiuri volatile se elimină în parte prin căile respiratorii, prin glande și cu aerul expirat. Au acțiune
antiseptică, iar unele spasmolitică. Câteva uleiuri vegetale stimulează mișcarea cililor, cum este
uleiul de cimbrișor, folosit sub formă de ceaiuri sau inhalații. Alte uleiuri volatile folosite inhalator:
uleiul de mentă, de eucalipt.
Principii generale de administrare a expectorantelor:
1. Expectorantele reprezintă o medicație simptomatică utilă în afecțiunile bronhopulmonare cu
secreții vâscoase pe care bolnavul nu le poate elimina prin tuse (bronșite acute, bronșite
cronice, mucoviscidoză, bronhopatii cronice obstructive, afecțiuni ORL - rinite, sinuzite). Ele
cresc semnificativ volumul expectorației și lichefiază secrețiile vâscoase aderente.
2. Bromhexin, mucolitic uzual, bine tolerat, utilizat cu succes în afecțiunile de mai sus,
fără efecte adverse (rareori greață) se administrează pe cale orală la adulți și copii de
3-4 ori/zi.
3. Ambroxol, compus de sinteză, înrudit cu Bromhexin, expectorant cu efect rapid, dar
cu scurtă durată de acțiune, prezintă 2 avantaje clinice importante:
- favorizează penetrarea unor antibiotice în
secrețiile bronșice,
- lichefiază mucusul bronșic vâscos.
‗ Expectorantele se administrează cel mai adesea pe
cale orală, rareori parenteral (i.m., i.v.), local prin
aerosolizare, instalații, pe sonda endo-traheală sau
canula de traheotomie.

Surfactantul
Surfactanții, numiți și tenside (latină tensus=tensionat), sunt substanțe tensioactive, care
micșorează tensiunea superficială a lichidelor, favorizând dispersia altor substanțe care în mod
normal nu se dizolvă în lichidul respectiv. Aceste substanțe sunt folosite la obținerea
dizolvanților.
Un exemplu de folosire a surfactanților este la amestecul uleiului cu apa, care sunt de fapt
insolubile, iar în prezența tensidelor se formează o emulsie de apă cu ulei.
Tensidele se mai folosesc în raport de 1-40%, la obținerea detergenților, săpunurilor, în
industria alimentară tensidele utilizate sunt denumite emulgatori.
Permite deschiderea alveolelor și expansiunea pulmonară în timpul inspirului, evitând
colabarea alveolelor și colapsul pulmonar în timpul expirației. Se indică în profilaxia și
tratamentului sindromului de detresă respiratorie la nou-născuții imaturi. Principala reacție
adversă este creșterea riscului de hemoragie pulmonară.
 MEDICAȚIA ANTIASMATICĂ

Astmul bronșic este o boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii. Bronhiile astmaticilor
reacționează exagerat la anumite substanțe iritante și se îngustează spasmodic, ducând la
dispnee paroxistică, care se acompaniază de producere abundentă de secreție bronșică și
inflamare a mucoaselor.
Criza astmatică durează de la câteva secunde la câteva ore.
Factorii declanșatori ai crizei astmatice sunt considerați a fi alergenii, infecțiile căilor respiratorii
superioare, suprasolicitarea, presiunea psihică, frigul, medicamentele, noxele din atmosferă.
Diagnosticarea se face pe baza anamnezei, a examenului clinic, a testelor pentru aprecierea
funcției pulmonare și a testelor alergologice.
Una din cele mai importante măsuri preventive ale crizei astmatice este evitarea factorului
declanșator (praf, animale de casa, fum de țigară etc.).
În tratamentul astmului bronșic se folosesc spray-uri, β-simpatomimetice, preparate cu cortizon,
inhibitori de leucotriene, teofilină, anticolinergice și, după caz, acid cromoglicic.
Cazurile severe impun tratamentul parenteral.
Prognosticul astmului bronșic la copii este bun.
Ca medicație antiastmatica avem:
 antiastmatice bronhodilatatoare: agoniști β-2 adrenergici
 antiinflamatoare: glucocorticoizi
‗ efect scăzut sau absent asupra bronhospasmului,
‗ fac bronhodilatație,
‗ sunt cu DSA (durata scurta de acțiune):
Salbutamol (debut imediat), Terbutalina (durează
efectul 4-6 h), Fenoterol, Albuterol, se folosesc
și în tratamentul BPOC și în combaterea
bronhospasmului acut.
DLA (durata lunga de acțiune) – Salmeterol,
Formeterol – durează 12 h, administrate de 2 ori/zi inhalator,
adjuvant pentru corticoterapie.

Primul pas terapeutic în astmul bronșic este renunțarea la substanțele care declanșează criza.

Tratamentul medicamentos al astmului bronșic presupune în principal două categorii de

medicamente: bronhodilatatoare și antiinflamatoare.
Terapia inhalatorie

Substanțele bronhodilatatoare pot fi administrate fie prin inhalare, fie oral (tablete). în mod uzual se
preferă varianta inhalatorie, pentru ca substanțele sa ocolească circuitul sanguin și să ajungă, prin
intermediul bronhiilor, direct la focarul de inflamație, minimizând-se astfel efectele secundare și
maximizând-se efectul terapeutic.

Pentru a simplifica tratamentul astmaticilor și a evita folosirea mai multor inhalatoare, se

recomandă folosirea preparatelor inhalatorii combinate, care conțin atât substanțe
bronhodilatatoare, cât și antiinflamatoare.

În funcție de modul de administrare, exista două tipuri de dispozitive:

‗ Spray, aerosoli presurizați dozați (MDI-metered dose inhaler) pentru administrare bucală.
‗ Dispozitive pentru administrare de pulberi prin inspirare: diskhaler, turbuhaler.

În cazul copiilor trebuie avute în vedere anumite măsuri de precauție foarte importante, pe care le
precizează medicul.

Bronhodilatatoare

Substanțele bronhodilatatoare au acțiune imediată sau retard.

β-simpatomimeticele cu acțiune retard ameliorează simptomele pentru un interval de până la 12 ore,

pe când bronhodilatatoarele cu acțiune imediată se folosesc în formele acute, când eficiența
medicamentoasă trebuie să se instaleze în câteva minute.

Administrarea frecventă a acestor substanțe pentru combaterea simptomatologiei afectează însă

negativ tratamentul de fond al astmului bronșic. Astfel, inflamația căilor respiratorii cedează abia
după săptămâni sau chiar luni.

Eficacitatea tratamentului în astmul bronșic se apreciază și în funcție de normalizarea pe termen lung

a funcției pulmonare. Complementar cu corticoterapia și folosirea β-2-simpatomimeticelor, pot fi
luate în considerare și alte grupe medicamentoase.

De exemplu, persoanele alergice la β-2-simpatomimetice pot recurge la tratamentul cu

Bromură de Ipratropium - bronhodilatator anticolinergice.
Același efect îl au și derivații de xantină (de exemplu Teofilina), însă
administrarea lor se face cu mare prudență, deoarece diferența dintre doza
curativă și cea toxică este foarte mică.

Acidul cromoglicic și Nedocromilul sodic (Rapitil) scad hipersensibilitatea

mastocitelor din mucoasa bronșică, dar sunt folosite destul de rar. În ultimul
timp a crescut importanța inhibitorilor de leucotriene, care se folosesc la adulți,
în tratamentul de durată, în combinație cu corticoterapia, mai ales în formele
astmatice blânde sau de severitate medie. La copiii mici  (între 1 și 6 ani), inhibitorii de
leucotriene constituie tratamentul de elecție, înlocuind β-2-simpatomimeticele.

În formele blânde și cele moderate de astm bronșic de cauză alergică se poate face
hipersensibilizare, o procedură prin care organismul se obișnuiește cu alergenii prin
administrarea lor treptată. O nouă metodă terapeutică este tratamentul cu anticorpi anti IgE în
astmul alergic la copii. În cazuri izolate, tratamentul se folosește, complementar, și la copiii/
adolescenții mai mari de 12 ani, pentru îmbunătățirea evoluției astmului alergic persistent, cu
manifestări grave.

A. SIMPATOMIMETICELE BRONHODILATATOARE
Ele opresc sau evită criza astmatică. Stimularea β-1 adrenergică poate cauza tahicardie, aritmii,
ischemie miocardică. Stimularea β-2 adrenergică a fibrelor musculare striate explică tremorul
neplăcut al degetelor. Agitația, anxietatea se datorează stimulării adrenergice centrale.

β-2-simpatomimeticele selective se administrează sub formă de aerosoli sau pe cale orală.

 Salbutamol (Ventolin) sub formă de aerosoli presurizați dozați,
comprimate, soluție inhalatorie, este cel mai folosit în criza de astm
bronșic. Este un antiastmatic cu efect bronhodilatator, fiind utilizat în
tratamentul bronhospasmului din astmul bronșic și în
bronhopneumopatia obstructivă cronică. Are durata de acțiune de
4-6 ore după administrare inhalatorie. Efectele
cardiovasculare sunt reduse. Doza maximă este de 8-10 pufuri.
 Terbutalina (Bricanyl, Marex) aerosoli, fiole, comprimate, este un agonist al receptorilor β₂
adrenergici, utilizat ca inhalator de „eliberare” în gestionarea simptomelor astmului bronșic și
ca tocolitic pentru a întârzia travaliul prematur cu până la 48 de ore. După inhalare efectul
apare rapid și durează 4-6 ore.
 Fenoterol (Berotec N) are durată ceva mai lungă de acțiune (6-8 ore).
Este un agonist de adrenoreceptor β. Este clasat ca agonist
 simpaticomimetic β₂ și medicament pentru astm bronhodilatator inhalator. Fenoterolul. În
combinație cu ipratropium ca are denumirea de Berodual (fenoterol și bromură de ipratropiu).
 Pirbuterol (Maxair) se dă numai inhalator. Este un agonist de adrenoreceptor β₂ cu acțiune
scurtă cu acțiune bronhodilatantă utilizat în tratamentul astmului, disponibil ca inhalator cu
doză contură activată de respirație. A fost brevetat în 1971 și a intrat în uz medical în 1983.
 Salmeterol (Serevent) aerosoli presurizați și discuri pentru inhalație. este un antiastmatic cu
efect bronhodilatator, fiind utilizat în tratamentul astmului bronșic cronic și în
bronhopneumopatia obstructivă cronică.  Are o acțiune de lungă durată (8-12 ore). Se
folosește numai pentru profilaxia crizelor. Se poate asocia cu glucocorticoizi inhalatori, existând
un preparat combinat de Salmeterol cu Fluticasonă numit Seretide. Se administrează 2 pufuri la 12
ore.
 Formoterol (Oxis Turbuhaler) , cunoscut și sub numele de
eformoterol, este un agonist β₂ cu acțiune îndelungată,
utilizat ca bronhodilatator în tratamentul astmului și
al bolii pulmonare obstructive cronice. Se prezintă
sub formă de pulbere pentru inhalare. Are efect rapid de
durată lungă. Se asociază cu glucocorticoidul budesonid în
Symbiocort Turbuhaler.

β-2-simpatomimeticele neselective:
 Isoprenalina sau Izoproterenolul (Bronhodilatin) este un medicament utilizat pentru
tratamentul bradicardiei, blocului cardiac și rar pentru astm. Este un agonist β-
adrenoceptor neselectiv, care este analogul izopropilaminic al epinefrinei. Se prezintă sub
formă de comprimate sublinguale de 10 mg sau aerosoli 0,5%, are însă multe efecte adverse:
aritmii, palpitații, angină pectorală, tremor. Este contraindicată la astmatici cu cardiopatie
ischemică, în infarct miocardic acut, tahicardie, la sportivi (este o substanță dopantă).
 Orciprenalina (Astmopent) aerosoli are o acțiune mai blândă. , cunoscută și sub denumirea
de metaproterenol, este un bronhodilatator utilizat în tratamentul astmului.

Simpatomimetice alfa și beta stimulatoare:

 Adrenalina (Adrenalina Terapia sau Adrenalina Hypericum
0,1 mg/ml soluție injectabilă în seringa preumplută),
folosită sub formă de injecție subcutanat în doză de 0,5 mg în criza de rău astmatic.
Medicamentul conține 1 ml de soluție cu 1 mg adrenalină ca ingredient activ. Adrenalina
este un medicament care contractă vasele de sânge, crește forța și frecvența musculaturii
inimii, deschide căile respiratorii și ameliorează anumite simptome ale reacției alergice
acute. Acest medicament este destinat numai pentru utilizare în situații de urgență care pot
pune viața în pericol. Tratamentul de urgență al următoarelor afecțiuni: reacții alergice: șoc
 anafilactic, alte reacții anafilactice acute sistemice, edem angioneurotic; afecțiuni
cardiovasculare: stop cardiac (prin asistolie ventriculară), deprimare cardiocirculatorie cu
stări de șoc hemoragic, traumatic, infecțios sau secundară chirurgiei cardiace; afecțiuni
bronhopulmonare: criza de astm bronșic. Medicamentul poate fi asociat anestezicelor locale
(procaină, lidocaină) pentru a prelungi efectul local al acestora.
 Efedrina are acțiune mai slabă, de durată lungă. Este un medicament folosit pentru
prevenirea hipotensiunii arteriale în timpul anesteziei spinale, dar are și efect supresor ale
apetitului și de decongestionant nazal. În trecut, a fost utilizată pentru tratarea astmului
bronșic, narcolepsiei și a obezității. Metodele de administrare includ injecția
intramusculară, intravenoasă sau subcutanată. Efectul cel mai rapid este în cazul
administrării intravenoase, în timp prin injecția intramusculară efectul întârzie 20 de
minute. Printre efectele secundare ale consumului de efedrină se numără: probleme de somn,
anxietate, dureri de cap, halucinații, hipertensiune arterială, tahicardie, pierderea apetitului
și inabilitatea de a urina. Nu este recomandat consumul ei în timpul alăptării. Din punct de
vedere chimic, efedrina este foarte asemănătoare amfetaminelor, fiind chiar și un precursor
în cadrul sintezei de metamfetamină. Denumirea ei provine de la numele plantelor din
genul Ephedra. Modul de acțiune al efedrinei este prin stimularea receptorilor adrenergici α
și β.

B. PARASIMPATOLITICELE

 Bromura de ipratropium (Atrovent) este un tip de

anticolinergic, un medicament care deschide căile respiratorii medii și
mari din plămâni, cu efect lent și durabil. Este utilizat pentru a trata
simptomele bolii pulmonare obstructive cronice și astmului. Este utilizat de
inhalator sau nebulizator.
 Bromura de ipratropium (Atrovent) este un anticolinergic de sinteză,
bronhodilatator, cu efect lent și durabil. Se administrează sub formă
de aerosoli, de 3-4 ori pe zi. Efectele adverse: creșterea ușoară a
hiperreactivității bronșice la întreruperea tratamentului. Intră în
preparatul combinat Berodual alături de fenoterol, cu efect
bronhodilatator marcat și de durată lungă.
 Bromura de tiotropium (Spiriva) capsule pentru inhalație, care se
poate administra în priză unică. Bromura de oxitropium este
asemănătoare cu Ipratropium.
Bronhodilatatoarele directe (Teofilina) este un alcaloid din frunzele de ceai (Thea sinensis), înrudit cu
cafeina. Se găsește sub formă de preparat retard teofilina
retard (Teotard)- capsule care se administrează la 12 ore interval
și sub formă solubilă, aminofilina (Miofilin).

Aminofilina are efect bronhodilatator de intensitate moderată.

Stimulează respirația și crește forța contractilă a
miocardului. La nivelul musculaturii striate (diafragm, mușchii respiratori ajutători) este crescută
forța de contracție. Potențează efectul glucocorticoizilor. Se administrează oral, i.v. sau intrarectal.
Injectarea intravenoasă este necesară în criza astmatică care nu cedează la simpatomimetice și la
bolnavii cu rău astmatic. Se injectează lent (în 10- 20 minute) 5 mg/kgc pentru a nu provoca aritmii.
Injectarea intravenoasă rapidă poate fi cauză de colaps, aritmii severe, chiar moarte subită. Este
contraindicată asocierea cu simpatomimetice beta-stimulatoare neselective (pot apare aritmii grave).

ANTIALERGICE ȘI ANTIINFLAMATOARE

Antiinflamatoarele (corticosteroizi) acționează împotriva procesului inflamatori cronic,

diminuând inflamația și formarea de secreție bronșică în căile respiratorii.

Corticoizii se inhalează, acționând direct, la nivel local, cu un minimum de efecte secundare în

tratamentul de durată al astmului bronșic. Tratamentul se administrează în funcție de faza bolii. În
stadiile avansate se folosesc, pe lângă corticosteroizi inhalatori, bronhodilatatoare cu acțiune retard (β-
2-simpatomimetice). β-simpatomimeticele ameliorează simptomatologia bolii, dar nu acționează
asupra cauzei.

A. ANTIALERGICE
Inhibitoarele degranulării mastocitare produc stabilizarea mastocitelor sensibilizate, cu
împiedicarea eliberării mediatorilor bronhoconstricției, inflamației și anafilaxiei. Se folosesc în
tratamentul de fond al astmului bronșic alergic.

 Cromoglicatul disodic (Intal) este descris în mod tradițional ca un

stabilizator de mastocite și este comercializat în mod obișnuit ca sare de sodiu
cromoglicat de sodiu sau cromolin sodiu. Acest medicament previne eliberarea
de substanțe chimice inflamatorii, cum ar fi histamina, din mastocite. Acidul
cromoglicic a fost tratamentul fără corticosteroizi de elecție în tratamentul
astmului bronșic, pentru care a fost înlocuit în mare măsură cu antagoniști ai
 receptorilor de leucotrienă datorită confortului lor (și siguranței percepute). Acidul cromoglicic
necesită administrare de patru ori pe zi și nu oferă beneficii adiționale în combinație cu
corticosteroizi inhalatori. Administrat înaintea crizei împiedică declanșarea crizei de astm
alergic. Se dă sub formă de pulbere cu turboinhalerul, nebulizări sau spray, 2 pufuri de 4 ori pe
zi. Reacții adverse: iritație traheo-bronșică, tuse, cefalee, greață, edem laringian, gust neplăcut.
La administrare repetată poate apare agravarea astmului și reacții alergice (erupții cutanate,
reacții anafilactice).
 Nedocromil sodic (Tilade) suspensie pentru aerosoli, este un medicament considerat
stabilizator al mastocitelor care acționează pentru a preveni respirația
șuierătoare, dificultățile de respirație și alte probleme de respirație
cauzate de astm. Nu se folosește decât la copii peste 12 ani.
 Ketotifenul (Frenasma, Zaditen)  este un antihistaminic H₁ din
clasa compușilor triciclici, de generația 2, și inhibitor al
degranulării mastocitare, fiind utilizat în tratamentul alergiilor, precum rinita alergică și
reacțiile alergice cutanate. De asemenea, este utilizat pentru prevenirea crizelor de astm sau
anafilaxiei, acționând ca inhibitor al degranulării mastocitelor. Se dă oral, mai ales la copii.
Efectul apare după 2-3 luni de tratament. Efecte adverse: sedare, somnolență, creștere în
greutate. Potențează efectul deprimantelor sistemului nervos central.

Modificatorii de leucotriene sunt antagoniști ai receptorilor pentru leucotriene și inhibitori ai sintezei

leucotrienelor. Se indică în forme medii la bolnavii care nu folosesc glucocorticoizi inhalatori. Nu se
folosesc în tratamentul crizei de astm. Antagoniștii receptorilor pentru leucotriene sunt Montelukast,
Zafirlukast, Pranlukast. Aceștia blochează receptorii pentru leucotriene, care au efect
bronhoconstrictor puternic, stimulează secreția de mucus, favorizează formarea edemului.

 Montelukast (Singulair)  este un medicament utilizat în

tratamentul de întreținere a astmului. În general, este mai puțin
preferat pentru această utilizare decât corticosteroizii inhalați.
Nu este util pentru atacurile acute de astm. Inhibă specific
receptorii pentru LT-C4 și LT-D4 având efect
antiasmatic, cu eficacitate maxima pe astmul provocat de antiinflamatoarele nesteroidiene
(în special astmul produs de Aspirină).
 Zileutonul este un inhibitor activ oral al 5-lipoxigenazei și, astfel, inhibă formarea
leucotrienelor, utilizat pentru tratamentul de întreținere a astmului. Se folosește în
bronhospasm indus de antigen și de efort. Prezintă toxicitate hepatică cu creșterea
enzimelor hepatice în primele 2 luni de tratament.
B. GLUCOCORTICOIZII ÎN ASTMUL BRONȘ IC
Având în vedere că astmul bronșic este o boală inflamatoare cronică, în tratamentul său un loc
foarte important îl ocupă antiinflamatoarele, iar cel mai mare beneficiu al glucocorticoizilor îl
reprezintă mai ales acțiunea lor antiinflamatoare. Un important progres al terapiei astmului s-a
produs în anii 1970 prin introducerea glucocorticoizilor inhalatori. Aceștia reprezintă medicația
de primă linie pentru tratamentul de fond în toate formele de astm bronșic.

Preparatele injectabile intravenos sunt indicate în crizele de astm severe, în starea de rău astmatic.

Cel mai folosit este

 Hidrocortizonul hemisuccinat (Hidrocortizon HF 100-500 mg injectate lent la fiecare 2-8 ore)

conține hidrocortizon sub formă de succinat sodic.
Aparține unui grup de medicamente numite
corticosteroizi (steroizi). Steroizii sunt produși în
mod natural în organismul dumneavoastră, și sunt
importanți pentru multe dintre funcțiile
organismului. Afecțiuni endocrine: insuficiență
corticosuprarenaliană primară sau secundară, în
asociere cu mineralocorticoizi. Afecțiuni alergice: astm bronșic, angioedem, starea de rău
astmatic, dermatita de contact, boala serului, reacții de hipersensibilitate la medicamente.
Afecțiuni reumatismale: ca tratament adjuvant de scurtă durată în episoadele acute până când
se poate trece la administrarea orală. Boli de colagen: în perioada de exacerbare a lupusului
eritematos și a nefropatiei lupice. Pentru inducerea diurezei sau remisia proteinuriei în
sindromul nefrotic, fără uremie, tipul idiopatic sau din cadrul lupusului eritematos sistemic.
Afecțiuni dermatologice: sindrom Stevens-Johnson (eritem polimorf sever). Afecțiuni gastro-
intestinale: colită ulceroasă și boala Crohn. Afecțiuni neurologice: episoade acute ale sclerozei
multiple. 2 Afecțiunii hematologice: anemie hemolitică autoimună, purpura trombocitopenică
idiopatică la adulți (numai în administrare intravenoasă, administrarea intramusculară fiind
contraindicată), trombocitopenie secundară la adulți. Se administrează în situații de urgență sau
în cazul în care nu se poate institui tratament oral.
 Metilprednisolon succinat de sodiu (Solu-Medrol), un glucocorticosteroid sintetic. Aceasta
soluție apoasă foarte concentrată este indicată în special pentru tratamentul acelor stări
patologice în care este necesară o acțiune hormonală rapidă și eficientă. Are o activitate
puternica antiinflamatorie,
imunosupresiva și antialergica. Terapia
trebuie să fie de scurtă durată (2-3 zile) pentru a
 nu provoca reacții adverse. Pentru prevenirea ulcerațiilor peptice gastroduodenale se dau
antiacide sau anti secretoare gastrice.

Preparatele sistemice care se injectează intramuscular se folosesc ca alternativă la terapia per os în

tratament de maximum 3 luni sau la cortico-dependenți, însă riscul deprimării corticosuprarenalei
este mare. Un exemplu este metilprednisolonul acetat, suspensie injectat i.m. în doză de 40-80 mg
la 4 săptămâni.

Glucocorticoizii orali se folosesc în astmul sever care nu răspunde la beta- stimulatoare și în

astmul corticodependent. Se administrează pe perioade scurte pentru a preveni hipocorticismul
endogen.

 Prednisonul se dă inițial în doze mari de 30-40 mg/zi în priză unică matinală, iar după
ameliorarea simptomelor se reduce cu 5 mg la 5 zile până la
15 mg pe zi, iar apoi cu 2,5 mg la 10 zile până la doza
eficientă minimă de 10 mg pe zi. Se preferă însă
metilprednisolonul, care are efect
mineralcorticoid minim în doză de 0,5 mg/kg. Reacțiile
adverse: retenție hidrosalină, HTA, edeme, osteoporoză, diabet steroidic,
obezitate, miopatie cortizonică, vergeturi, cataractă, oprirea creșterii la copii. Se recomandă
o dietă hiposodată, hipoglucidică, hipolipidică, bogată în proteine, monitorizându-se
periodic tensiunea arterială, potasemia și glicemia.

Glucocorticoizii inhalatori au eficacitate crescută

și efecte adverse reduse. Preparate:

 Beclometazona dipropionat (Becotide,

Beclomet, Qvar) aerosoli, cunoscută și sub
numele de dipropionat de beclometazonă, este un medicament cu
steroizi. Este disponibil ca inhalator, cremă, pastile și spray nazal. Forma inhalată este
utilizată în tratamentul pe termen lung al astmului. 

 Fluticazona (Flixotide inhaler), aerosoli și pulbere pentru inhalații,

este un glucocorticoid fabricat utilizat pentru a trata
simptomele nazale. Ambii esterii, furoatul de fluticazonă și
propionatul de fluticazonă, sunt, de asemenea, utilizați ca
antiinflamatoare topice și corticosteroizi inhalatori și sunt utilizați
mult mai frecvent în comparație.
 Acetonida de triamcinolonă (Azmacort), soluție pentru
inhalații, este un medicament corticosteroiz sintetic utilizat
local pentru a trata diverse afecțiuni ale pielii, pentru a
ameliora disconfortul rănilor bucale și intraarticular de
către proceduraliști pentru a trata diverse afecțiuni ale
articulațiilor.

 Budesonid (Pulmicort), aerosoli și pulbere pentru

inhalații, este un medicament de tip corticosteroizi. Este disponibil sub
formă de inhalator, soluție de nebulizare, pilule, spray nazal și forme
rectale. 

 Mometazon, cunoscută și sub denumirea de furoat de

mometazonă, este un medicament steroid utilizat pentru a
trata anumite afecțiuni ale pielii, febra fânului și
astmul. În mod specific, este folosit pentru a preveni mai degrabă
decât pentru a trata atacurile de astm.

Realizează un control superior al simptomelor față de beta-2 stimulatoarele selective și scad

necesarul folosirii acestora. De asemenea, scad necesarul folosirii de glucocorticoizi pe cale
orală. Ameliorează funcțiile pulmonare și calitatea vieții pacientului.

După utilizare mai îndelungată pot reduce hiperreactivitatea bronșică. Nu se folosesc în criza
de astm bronșic și în astmul sever corticodependent. Se administrează de obicei câte 2 pufuri
odată de 2-4 ori pe zi.

Reacțiile adverse: candidoză bucală (se previne prin clătirea cavității bucale cu soluție de
bicarbonat de sodiu după inhalare); disfonie, reducerea densității osoase la femei. Se indică în
forme medii și severe de astm bronșic pentru profilaxia crizelor. Se contraindică în tuberculoza
pulmonară.

Tratamentul crizei de astm bronșic

Tratamentul crizei de astm bronșic se bazează în principal pe medicația bronhodilatatoare: β-2-

simpatomimetice și, suplimentar, corticoterapie parenterală sau pe cale orală. Pacientul respiră
mai bine în poziție șezând, dar în cazuri grave se poate institui și respirație artificială.
TRATAMENTUL DE ÎNTREȚ INERE
Tratamentul medicamentos de întreținere se recomandă doar în formele moderate și severe de
astm bronșic și presupune inhalarea sau administrarea orală regulată de bronhodilatatoare cu
acțiune retard și corticoterapie. Suplimentar, se poate recurge și la stabilizatorii mastocitelor sau
la Teofilină.

TRATAMENTUL ÎN FUNCȚIE DE FAZA BOLII

Tratamentul astmului bronșic se face în funcție de faza de evoluție a bolii. Un parametru
important în această analiză este așa-numitul „Peak-Flow”, care indică viteza de expirare a
aerului din plămâni. La persoanele sănătoase valoarea optimă se situează între 600-800 L/min.
Măsurarea acestui parametru se face cu ajutorul unui dispozitiv denumit peak-flow-metru, care
poate fi utilizat chiar de pacient.

CARACTERISTICILE TRATAMENTULUI ÎN FUNCȚ IE DE FAZĂ

Faza 1- Astm intermitent

Simptomatologie

‗ Dispnee – cel mult o dată pe săptămână.

‗ Dispnee nocturnă – cel mult de două ori pe lună. Peak-flow peste 80%.

Tratament

‗ Doar în caz de nevoie inhalarea de β-2-simpatomimetice cu acțiune imediată.

‗ Nu este necesară medicația de fond.
Faza 2- Astm persistent ușor

Simptomatologie

‗ Simptomele revin săptămânal, dar nu zilnic;

‗ Dispnee nocturnă – de mai mult de două ori pe lună; Peak-flow până în 80%.

Tratament

‗ Administrarea regulată a unui antiinflamator pe cale inhalatorie (corticoid în doză redusă).

Alternativ se pot utiliza Nedocromil (stabilizator al mastocitelor) sau inhibitori de leucotrienă.
 În caz de nevoie se poate administra, pe cale inhalatorie, un bronhodilatator cu acțiune
retard (β-2-simpatomimetic).

Faza 3- Astm persistent moderat

Simptomatologie

‗ Simptomele se manifestă zilnic.

‗ Simptomele pot apărea și noaptea, de mai multe ori pe săptămână.
‗ Peak-flow între 60-80%.

Tratament

‗ Administrarea regulată a unui antiinflamator pe cale inhalatorie (corticoizi în doza joasă

până la moderată).
‗ Administrarea pe cale inhalatorie a unui β-2-simpatomimetic cu acțiune retard.
‗ Opțional: Teofilină, tablete cu acțiune retard și inhibitori de leucotriene.
‗ În caz de nevoie se inhalează un bronhodilatator cu acțiune imediată.

Faza 4- Astm persistent sever

Simptomatologie

‗ Simptomele se manifestă pe termen lung, cu intensitate diferită, atât în timpul zilei, cât și
noaptea. Se observă limitarea considerabilă a capacitaților fizice.
‗ Peak-Flow matinal mai mic de 60%, cu oscilări evidente în timpul zilei.

Tratament

‗ Administrarea regulată a unui antiinflamator pe cale inhalatorie (corticoterapie în doză

ridicată). Suplimentar, se administrează un β-2-simpatomimetic cu acțiune retard sau uneori,
teofilină sau un corticosteroid (oral).
‗ În caz de nevoie, se poate administra și un bronhodilatator cu acțiune imediată.