FARMACOLOGIE

AMG I
Prof farm Caraban Iuliana

Curs 8

Medicaţia aparatului respirator

A. Antitusivele acționează prin calmarea tusei, având efect bronhodilatator. Efectul lor se
datorează mecanismului de acțiune ce constă în:
- deprimarea centrului tusei (formațiunile centrale ale reflexului de tuse);
- deprimarea receptorilor senzitivi din mucoasa căilor respiratorii aeriene.
Sunt indicate în:
- tusea neproductivă care provoacă oboseală bolnavului;
- tusea cronică ce duce la dezvoltarea emfizemului pulmonar;
- tusea care provoacă hemoptizie;
- tusea care accentuează iritaţia mucoaselor bronşice;
- tusea care favorizează bronhospamul;
- postoperator, în tusea care provoacă complicaţii;
- bronhoscopie, laringoscopie.

1) Antitusive opioide:
- opiul și morfina, cu acțiune antitusivă, analgezică, tranchilizantă; indicate în cancer
bronhopulmonar, anevrism de aortă, infarct pulmonar;
- codeina (metilmorfina), cel mai folosit antitusiv; este un alcaloid din opiu înrudit cu
morfina; are acțiune acțiune antitusivă, analgezică, sedativă slabă (Codenal, Codeină fosfat);
- clofedanol (Calmotusin) este un compus de sinteză asemănător codeinei; se găseşte sub
formă de soluţie administrată în picături;
- noscapina (Tusan), are acțiune antitusivă marcată și slab bronhodilatatoare; -
dextrometorfan (Humex, Tusin).

2) Antitusive neopioide:
- oxeladina (Paxeladine);
- clobutinol (Tussamed), antitusiv cu acțiune centrală, indicat în tusea neprpductivă; -
butamirat (Tusosedal, Sinecod) indicat în tusea iritativă; bronhoscopie.

B. Expectorantele contribuie creșterea cantitativă a secrețiilor traheo-bronșice și le fluidifică;

acțiunea lor se datorează:
- stimulării activității secretorii a glandelor mucoasei traheo-bronșice (secretostimulente); -
scăderii vâscozității secrețiilor (secretolitice).
1) Expectorantele secretostimulante acționează prin stimularea activității glandelor seroase
din mucoasa bronșică; unele dintre cele administrate oral au acțiune iritantă slabă asupra
mucoasei gastrice, declanșând reflex o hipersecreție traheo-bronșică; altele se absorb, apoi se
elimină parțial prin mucoasa căilor respiratorii, acționând direct asupra celulei secretorii.
Expectorantele pot stimula și motilitatea celulelor mucoasei și peristaltismul bronșic,
favorizând eliminarea secrețiilor.
Expectorantele secretostimulante au eficacitate scăzută, fiind administrate împreună cu
siropuri; ele cresc activitatea secretorie a glandelor bronșice, motilitatea cililor, peristaltica
mucoasei bronșice. În această categorie intră:
- substanțe extrase din plante: Primula officinalis, Saponaria, etc.
- iodurile de sodiu și potasiu;
- benzoatul de sodiu (Sirogal);
- clorura și acetatul de amoniu (Sirop expectorant);
- guaiafenesina (Trecid, Coldrex Bronho)
2) Expectorantele secretolitice (mucolitice) sunt medicamente care scad vâscozitatea
mucusului; produc creșterea fluidității și favorizarea eliminării secrețiilor prin tuse; sunt
indicate în bronșită acută/cronică; pneumonii; bronhopneumonii; bronșiectazie;
mucoviscidoza.
- bromhexina (Bromhexin, Brofimen), mucolitic cu acțiune moderată;
- acetilcisteina (Mucosolvan, Fluimucil, Mucovent), mucolitic cu acțiune intensă;
- carbocisteina (Rhinatiol 2% sirop, Carbocisteina sol. int.) cu acțiune mucolitică și efect
antiinflamator;
- erdosteina (Erdomed) utilizat în bronșite acute, bronșiectazie, astm bronșic hipersecretor,
profilaxia și tratamentul complicațiilor respiratorii după intervenții chirurgicale
(bronhopneumonie, atelectazie pulmonară), etc.
- enzimele proteolitice (tripsina, chimotripsina) administrate inhalator sub formă de aerosoli.

C. Surfactantul (factor surfactant sau factor antiatelectazic) este un film tensioactiv,

interpus între aer și stratul lichidian la nivelul alveolelor pulmonare. Acesta scade tensiunea
superficială la suprafața de contact dintre aer și apă; astfel, el permite deschiderea alveolelor
și expansiunea pulmonară în timpul inspirației; împiedică trecerea lichidelor din interstițiu și
capilare spre lumenul alveolelor; favorizează emulsionarea particulelor străine inhalate,
ușurându-le fagocitarea. Este indicat în profilaxia şi tratamentului sindromului de detresă
respiratorie la nou-născuţii imaturi.

D. Antiastmaticele se utilizează în tratamentul astmului bronşic (cu crize de dispnee

paroxistică expiratorie) şi în alte tipuri de bronhospasm (bronşite spastice,
bronhopneumopatie cronică obstructivă).
Obiectivele tratamentului în criza de astm bronșic sunt:
- combaterea bronhconstricției (spasmului) de la nivelul bronhiilro mici;
- diminuarea congestiei mucoasei căilor repsiratorii;
- scăderea secreției mucoase abundente.

Antiasmaticele includ trei categorii de substanțe active care au mecanisme de acțiune

diferite, ceea ce explică eficacitatea lor diferită în formele clinice ale bolii.
1.Bronhodilatatoarele acționează fie prin mecanism vegetativ (simpatomimeticele și
parasimpatoliticele), fie direct, asupra musculaturii netede (aminofilina).
a) Bronhodilatatoarele simpatomimetice (beta-adrenergice) opresc sau evită criza astmatică;
acționează pe receptorii β din bronhiile mici pe care le dilată cu combaterea bronhospasmului:
- salbutamol (Ventolin) – sub formă de aerosoli presurizaţi dozaţi, comprimate sau soluţie
inhalatorie; este cel mai folosit în criza de astm bronşic; durata de acţiune este de 4-6 ore
după administrare inhalatorie;
- fenoterol (Berotec) – are durată de acțiune 6-8 ore;
- salmeterol (Serevent) – aerosoli presurizaţi şi discuri pentru inhalaţie; are o acţiune de lungă
durată, 8-12 ore, și se foloseşte numai pentru profilaxia crizelor;
- izoprenalina (Bronhodilatin) – sub formă de comprimate sublinguale de 10 mg sau aerosoli
0,5%, are însă multe efecte adverse (artimii, palpitaţii, angină pectorală, tremor); este
contraindicată la astmatici cu cardiopatie ischemică, în infarct miocardic acut, tahicardie, la
sportivi (substanţă dopantă); - orciprenalina (Astmopent);
- adrenalina – sub formă de injecţie subcutanat în doză de 0,5 mg în criza de rău astmatic; -
efedrina – are acţiune mai slabă, de durată lungă, fiind folosită ca medicaţie de fond, pentru
prevenirea crizelor
b) Bronhodilatatoarele parasimpatolitice
- ipratropiul (Atrovent) – derivat sintetic de adrenalină; bronhodilatator, cu efect lent şi
durabil; se administrează sub formă de aerosoli, de 3-4 ori pe zi;
- bromura de tiotropium (Spiriva) - capsule pentru inhalaţie, care se poate administra în priză
unică.
c) Bronhodilatatoarele directe (musculotrope) acționează direct pe musculatura
bronșică:
- teofilina – alcaloid din frunzele de ceai (Thea sinensis), înrudit cu cafeina; se găseşte sub
formă de preparat retard teofilina retard (Teotard), capsule administrate la 12 ore interval, şi
sub formă solubilă, aminofilina (Miofilin);
- aminofilina are efect bronhodilatator de intensitate moderată; stimulează respiraţia şi creşte
forţa contractilă a miocardului, se administrează oral sau i.v. lent, 5 mg/kgc, timp de 10-20
minute, pentru a se evita producerea aritmiilor.

2) Antialergicele
a) Inhibitoarele degranulării mastocitelor inhibă degranularea mastocitelor și împiedică
eliberarea din mastocite a histaminei și altor substanțe care favorizează criza de astmă bronșic
(bronhospasmul):
- cromoglicatul disodic (Intal) – aerosoli;efect după câteva săptămâni de tratament;
- acid cromoglicic (Taleum) – aerosoli din inhalator;
- ketotifenul (Ketotifen cp, Ketof sirop) – antihistaminic H1 și inhibitor al degranulării
mastocitare.
 b) Modificatoarele leucotrienelor - antagonişti ai receptorilor pentru leucotriene şi inhibitori
ai sintezei leucotrienelor; se indică în forme medii la bolnavii care nu folosesc glucocorticoizi
inhalatori; nu se folosesc în tratamentul crizei de astmă în desfășurare, sunt indicate în
tratamentul de durată al astmului ușor-moderat.
- montelukast sodic (Singulaire) – în tratamentul de fond al astmului; - zafirlukast (Accolate),
etc.

3. Medicația antiinflamatoare (glucocorticoizii) descongestionează mucoasa și îndepărtează

edemul; reprezintă o medicație de rezervă, datorită riscului mare de reacții adverse, efectul
fiind evident la bolnavii care nu răspund la bronhodilatatoare și în cazurile grave de astm
bronșic.
Glucocorticoizi inhalatori reprezintă medicația de primă linie pentru tratamentul de fond în
astmul bronșic:
- beclometazona dipropionat (Becotide) – preparat cortizonic local, sub formă de aerosoli, cu
acțiune limitată la nivelul bronhiilor, fără efecte sistemice nedorite;
- fluticazona (Flixotide);
- budesonid (Pulmicort Tulbuhaler); - triamcinolone (Azmacort).
Glucocorticoizii sub formă sistemică se administrează în crizele severe de astm
bronșic:
- hidrocortizon hemisuccinat – i.v.;
- prednisolon (Solu-Decortin) – i.v.;
- metilprednisolon (Medrol, Solu-Medrol, Solu-Decortin H) – p.o., i.m. și i.v.;
- dexametazonă – p.o. și i.v.; - prednison – comprimate.

Preparate nazale decongestionante de uz topic si sistemic

Se utilizeaza de obicei preparate de uz topic, eventual si preparate cu actiune sistemica.

Principalele tipuri de substante sunt simpatomimeticele. Alte preparate sunt reprezentate de
corticoizi locali, cromoglicat. Multe preparate sunt asocieri de simpatomimetice cu corticoizi
sau/si cu antibacteriene. Utilizarea excesiva a simpatomimeticelor poate produce tulburari
locale (atrofia mucoasei nazale) sau tulburari sistemice (mai ales cardiovasculare sau
nervoase).
Simpatomimetice simple:
*Ephedrinum (Ser efedrinat)
*Oxymetazolinum (Afrin)
*Xylometazolinum (Olynth, Bixtonim Xylo, Bixtonim Xylo Aroma, Vibrocil
Actilong, Xylo-Nasal)
*Naphazolinum (Rinofug)
*Tramazolinum (Muconasal Spray)
Simpatomimetice combinatii, fara corticosteroizi:
*Phenylephrinum (Bioflu nazal)
*Combinatii Dimentinden + Phenylephrinum (Nasic, Septanazal)
*Combinatii Ipatropium + Xylometazolinum (Vibrocil Duo)
 *Combinatii Neomicinum + Ephedrinum (Rinonef-T)
*Combinatii Acetylcisteinum + Tuaminoheptan (Rinofluimucil)
Antialergice, exclusiv corticosteroizi:
*Acidum cromoglicicum (Alergorom)
*Azelastinum (Allergodil)
Corticosteroizi:
*Beclometasonum dipropionatum (Rinoclenil)
*Budesonidum (Rhinocort)
*Tixocortolum pivalat (Pivalone)
*Fluticasonum propionat (Flixonase)
*Fluticasonum furoatum (Avamys)
*Mometasonum (Nasonex)
*Betametazonum, combinatii (Biorinil)
*Hidrocortizonum, combinatii (Bixtonim)
Preparate nazale pe baza de uleiuri volatile, ex : Pinosol, Rhinoil.
Decongestionante nazale de uz sistemic, combinatii OTC: Aspirin Complex Hot Drink,
Ibusinus,Modafen, Humagrip, Nurofen Raceala si Gripa, Parasinus, etc.

Preparate pentru zona oro-faringiana

Antiseptice:
*Ambazonum (Faringosept)
*Clorhexidinum (Drill, Hexoraletten N)
*Hexetidinum (Hexoral)
*Alte produse (Strepsils, Neo-Angine, Septolete, Trachisan)
*Plante (Sinupret)
Antibiotice:
*Fusafunginum (Bioparox)
Alte preparate pentru tratament local oral:
*Benzydaminum (Garganta, Tantum Verde)
*Citrolin (Cetrimonium+Lidocaina)
*Calgel
*Dentinox Gel
*Kamistad Gel
*Pansoral
*Dentocalmin
*Solutie contra aftelor bucale

Produse medicamentoase utilizate in tratamentul tusei si raceli antiasmatice

Expectorante:
*Guaifenesinum (Robitussin Expectorans, Hexpectoral)
*Plante (Herbion Ivy, Prospan, Sirop de patlagina)
 Mucolictice:
*Acetylcysteinum (ACC, Fluimucil, Mucovim)
*Bromhexinum (Bromhexin)
*Carbocisteina (Humex Expectorant, Mucosin, Rhinathiol)
*Ambroxolum (Ambroxol, Mucusolvan)
*Erdosteinum (Erdomed)
Antitusive, exclusiv combinatii cu expectorante:
Alcaloizi din opium si derivati:
*Codeinum (Codeina Fosfat, Farmacod)
*Codeina+Guaifenesina (Tusocalm)
*Dextromethorphanum (Humisec, Rofedex, Robitussin, Tussin)
Alte antitusive:
*Oxeladinum (Paxeladine)
*Butamiratum (Sinecod)
Antitusive si expectorante, combinatii:
*Antitusive si mucolitice-plante (Bronchicum, Prospan)

Alte preparate antiraceala:

*Wick Vaporub
*Mucogrip
*Sinupret
*Megamylase
*Tavipec

Medicatia antituberculoasa

Tuberculoza, apare prin infectia M. tuberculosis, care se transmite prin contact direct pe cale
respiratorie. Bacilii patrund in plaman sub forma de picaturi aerosolizate, apoi sunt ingerati
de macrofage si transportati la ganglionii limfatici regionali (aici, raspandirea este oprita). De
asemenea, bacilii pot trece in sange, iar prin intermediul sistemului circulator disemineaza.
Definitie
Medicamentele antituberculoase sunt substante naturale, de semisinteza sau de sinteza active
in infectiile pulmonare si extrapulmonare produse de microbacterii.
Clasificare
Dupa utilizarea in terapie, chimioterapicele antituberculoasele se clasifica in:
a. Chimioterapice antituberculoase majore, de prima alegere: izoniazida, rifampicina,
etambutol, pirazinamida, streptomicina;
b. Chimioterapice antituberculoase minore, de a doua alegere (de rezerva): etionamida,
protionamida, acid aminosalicilic, cicloserina, capreomicina, kanamicina, amikacina,
ansamicina, ofloxacina, ciprofloxacina.

Baze farmacoterapice.
 Tratamentul tubercolozei este reglementat prin Programul national antituberculos, care
prevede o serie de masuri menite sa diminue frecventa bolii: medicatie si servicii medicale
gratuite, continuarea activitatii profesionale in cazul formelor necontaginoase de boala (sub
tratament antituberculos), reintegrarea socio-profesionala a bolnavului cand nu mai este
contagios, etc.
Reguli privind chimioterapia antituberculoasa:
 Se aplica intotdeauna polichimioterapia, sub supravegherea stricta medicala, care
are drept scop:
- eradicarea infectiei prin actiune bactericida (efect asupra micobacteriilor aflate
in diviziune activa), sau bacteriostatica (efect asupra microbacteriilor semidormante, care nu
sunt in diviziune).
- eradicarea mutantilor rezistenti.
 Se tine cont de tipul populatiei micobacteriene pe care actioneaza chimioterapicele
antituberculoase, astfel:
-CT active pe populatii mari de bacili tuberculosi, aflate in multiplicarea rapida ( la
nivelul cavernelor, in mediu neutru): izoniazida, rifampicina, streptomicina, etambutol, acid
aminosalicilic.
-CT active pe populatii mici de bacili tuberculosi, care se multiplica lent (in
macrofage, in mediu acid): pirazinamida, izoniazida, rifampicina.
-CT active pe bacili care se multiplica lent in leziuni cazeoase: rifampicina.
-CT active asupra mutantilor rezistenti: asocierea izoniazida-rifampicina.
 Medicatia de prima alegere o constituie antituberculoasele majore.
 Durata tratamentului este in general 6-8 luni, iar schemele de tratament sunt diferite: -
tratament continuu, 6 zile/saptamana (6/7 ) sau 7 zile/saptamana (7/7), in primele 2
luni;
-tratament intermitent, 3 zile/ saptamana (3/7), in urmatoarele luni.
 Monitorizarea tratamentului se face pe baza examenului bacteriologic.
 Schemele de tratament cuprinse in Programul national antituberculos (Ordinul
Ministerului Sanatatii nr. 733/1997), sunt:
a. Regim de tratament antituberculos I, aplicat in caz de tuberculoza pulmonara si
extrapulmonara, tuberculoza contagioasa(urata tratamentului este de 6-7 luni):
-primele 2-3 luni, se face tratament continuu 6 zile/saptamana(6/7) sau 7
zile/saptamana (7/7), cu asocierea izoniazida+rifampicina.+pirazinamida+streptomicina.
-urmatoarele 4 luni (sau 6 luni ), se face tratament intermitent, 3 zile/saptamana (3/7),
cu asocierea izoniazida+rifampicina.
b. Regim de tratament antituberculos II, aplicat in forme usoare de tuberculoza
pulmonara si extrapulmonara, tuberculoza contagioasa (durata tratamentului este de 4-6 luni):
-primele 2 luni, tratamentul este continuu, 6 zile/saptamana (6/7) sau 7
zile/saptamana (7/7),cu asocierea izoniazida+rifampicina+pirazinamida;
-urmatoarele 2-4 luni se aplica schema 3/7, cu asocierea izoniazida+rifampicina.
c. Retratament –aplicat in caz de recaderi sau esec al chimioterapiei initiale (are
durata 8 luni):
-primele 2 luni, se asocieaza 5 chimioterapice antituberculoase: izoniazida +
rifampicina + pirizinamida + streptomicina + etambutanol;
 -luna a 3 a, se asociaza 4 chimioterapice antituberculoase: izoniazida + rifampicina +
pirazinamida + etambutol;
-urmatoarele 5 luni se asociaza 3 chimioterapice antituberculoase: izoniazida +
rifampicina + etambutol.
Pentru microbacteriile rezistente la care primul retratament nu are efect, se adauga
antituberculoase minore.
Profilaxia tuberculozei active se face in cazurile:
- pozitivarea testului la tuberculina;
- la persoane aflate in contact cu bolnazi suferind de tuberculoza activa;
- bolnavi cu tuberculoza veche si risc de reactivare ca urmare a unui tratament
imunodepresiv, antineoplazic, interventii chirurgicale;
-
Antibioterapia, sulfamidoterapia

Antibioticele și chimioterapicele antibacteriene reprezintă grupa de medicamente

cea mai frecvent utilizată din totalul prescripțiilor medicale (cca 20%), cu numeroase beneficii
terapeutice, dar și cu anumite riscuri în cazul abuzului sau utilizării neraționale.
Chimioterapicele bacteriene sunt de două tipuri: 1) de origine naturală: substanțe
produse prin fotosinteză de către diferite microorganisme (ciuperci, bacterii), denumite
antibiotice;
2) obținute prin sinteză chimică: chimioterapice propriu-zise.
În funcție de acțiunea lor asupra microbilor, substanțele sunt de două tipuri:
- bactericide: distrug microbii la concentrații minime inhibitorii (penicilinele,
cefalosporinele, aminiglicozidele, rifampicina, polimxinele);
- bacteriostatice: împiedică multiplicarea microorganismelor patogene
(tetraciclina, cloramfenicolul, eritromicina, sulfamidele).
Efectul bactericid sau bacteriostatic depinde de substanță, concentrația sa la locul
infecției, felul infecției și tipul de germeni. Astfel, antibioticele bactericide administrate în
doză mică, în infecții cu germeni puțin sensibili, pot să producă doar bacteriostază, și invers,
un antibiotic bacteriostatic poate avea efecte bactericide (în concentrații mai mari, infecție mai
ușoară).
Antibioticele și chimioterapicele acționează asupra germenilor prin diferite
mecanisme:
-inhibarea biosintezei peretelui celulei bacteriene (penicilinele și cefalosporinele);
-inhibarea funcției membranei celulare bacteriene (polimixinele, amfotericina B,
nistatina);
-inhibarea sintezei proteice (aminoglicozidele, eritromicina,
tetraciclina, cloramfenicolul, lincomicina, klindamicina).
În funcție de structura chimică, antibioticele antibacteriene se clasifică în
următoarele categorii:
A. Beta-lactamicele includ peniciline, cefalosporine, carbapeneme, monobactami. 1)
Penicilinele:
- benzilpeniciline (Penicilina G, Efitard, Moldamin – benzatin penicilina G);
 - phenoxipeniciline (Penicilina V - Ospen);
- peniciline antistafilococice/rezistente la penicilinază (Oxacilina) ; - peniciline cu
spectru larg/aminobenzilpeniciline:
Ampicilina, Amoxicilina - Ospamox, Pivampicilina ;
Augumentin, Amoxiklav (amoxicilina + acid
clavulanic); - carboxipeniciline (Carbenicilina,
Ticarcilina). 2) Cefalosporinele:
Generația I:
- Cefalexin, Cefaclor, Cefadroxil, Cefalotina (inj.), Kefzol (inj.); etc.
Generația a II-a:
- Cefuroxim – Zinnat, Ceclor, Cefaclor, Cefoxitim, Cefamandol – Mandol (inj.); etc.
Generația a III-a:
- Ceftriaxon – Rocephin, Ceftazidim – Fortum, Cefoperazon, Cefotaxim – Claforan;
etc.
3) Carbapenemele: -
Imipenem; Meropenem;
4) Monobactami:
- Aztreonam - Azactam.
B. Macrolide și lincosamide:
Macrolide:
- Eritromicină, Rovamycine, Klacid,etc.
Lincosamide:
- Lincomycin, Klimicin, etc. C. Aminoglicozide:
Generația I:
- Streptomicină sulfat, Kanamicină, Neomicina;
Generația a II-a:
- Gentamicină; tobramicina, sisomicina; Generația a
III-a:
- Netilmicina; amikacina. D. Polimixine: - colistin;
- unguent oftalmic cu polimixină B și neomicină, etc.
E. Antibiotice cu spectru larg:
- tetraciclica, doxiciclina - vibramicina, cloramfenicol,
cloramfenicol hemisuccinat
(inj.), etc.
Chimioterapicele antibacteriene sunt substanțe obținute prin sinteză și folosite în
terapeutică pentru combaterea unor agenți infecțioși sau parazitari (helminți). În această
categorie intră:
1. Chimioterapice antibacteriene: -
sulfamidele si sulfonele;
- trimetoprim (utilizat în combinație cu sulfametoxazol – Sumetrolim)
- acid aminosalicilic;
- etambutol;
 - nitrofurantoina; - izoniazida;
- chinolonele (generația I: acid nalidixic; generația a II-a: acid oxolinic; generația a
III-a: fluorochinolonele bactericide – enrofloxacina, ciprofloxacina, norfloxacina,
ofloxacina, etc.
2. Antifungice: - derivatii imidazolici; - tolnaftat.
3. Antiprotozoare:
- metronidazolul (Metronidazol Arena, Flagyl).

Sulfamidele
Clasificare
Dupa modul de utilizare si proprietatile farmacocinetice, sulfamidele bacteriene se
clasifica astfel:
a. Sulfamide sistemice:
-cu durata scurta:sulfafurazol, sulfatiazol, sulfadimidina,
sulfamerazina, sulfapiridina;
-cu durata medie: sulfafenazol, sulfametoxazol;
-cu durata lunga: sulfametoxidiazina, sulfadimetoxina, sulfametoxipiridizina;
b. Sulfamide intestinale: ftalisulfatiazol, salazosulfapiridina;
c. Sulfamide locale: sulfacetamida,mafenid.
Farmacoterapia
Utilizarea sulfamidelor antimicrobiene, este in prezent restransa datorita reactiilor
adverse toxice si alergice relativ frecvente si datorita introducerii unor grupe noi de
chimioterapice cu activitate antibacteriana superioara.
Sunt utilizate in tratamentul infectiilor urinare (mai ales asocierea
trimetoprimsulfametoxazol); in nocardioza reprezinta medicatia de electie; ca medicatie de
alternativa in infectile cu Chlamidia trachomatis, infectii biliare, respiratorii.
Salazosulfapiridina este indicata in rectocolita ulcerohemoragica cronica.
Sulfamidele locale sunt utilizate in conjunctivite si infectii oculare superficiale cu
germeni sensibili (sulfacetamida) si pentru profilaxia infectiei plagilor (sulfadiazina
argentica).