Sfaturi practice pentru tratamentul antidiabetic cu insulina

Conditii de pastrare ale insulinei

Pentru a evita degradarea rapida a insulinei, flacoanele si cartusele de insulina care nu se
folosesc zilnic se pastreaza la rece (2-8 C), in frigider, dar nu in congelator. Insulina care a fost
inghetata nu mai poate fi folosita, deoarece, dupa dezghetare, in flacon raman depuneri care nu se mai
dizolva la omogenizarea flaconului, iar efectul de scadere a glicemiei se pierde.
Info: Cele care se folosesc zilnic se pot pastra la temperatura camerei, dar ele nu se expun la
caldura (cat mai departe de soba, radiator, calorifer, televizor,etc) si nu se tin la lumina, ci se pastreaza
in cutia lor, fiinca lumina soarelui degradeaza treptat insulina ce devine galben-bruna.
Prezentarea ambalajelor
Insulinele se prezinta in doua tipuri de ambalaje:
- flacoane de 5 si de 10 ml, ce contin insulina in concentratie de 100 u/ml (500 u sau 1000 u/ pe flacon)
si se injecteaza cu seringa;
- cartuse de 3 ml (300 u / cartus): tot un fel de flacoane, dar din care insulina se injecteaza cu stiloul
de insulina (pen in engleza, ceea ce inseamna tot stilou).
Inainte de inceperea unui flacon de insulina trebuie verificata data de expirare, pentru ca,
dupa aceasta data insulina se degradeaza treptat si isi pierde efectul si ea se poate altera.
Insulina se considera alterata daca si-a schimbat culoarea devenind galben-bruna, daca in solutia
limpede au aparut flocoane sau grunji (la insulinele prandiale), iar la insulinele cu efect prelungit care
sunt tulbure in mod normal, flocoanele persista si dupa omogenizarea prin agitare usoara.
Injectarea unor asemenea insuline este interzisa categoric.
Insulina poate fi injectata cu:
- Stiloul (pen-ul), de insulina, astazi in majoritatea cazurilor. Avantajele folosirii acestora constau in
usurinta si simplitatea manuirii , fara multe manevre, scurtarea timpului de pregatire a injectiei, fixarea
rapida a dozei ce trebuie injectata, usurinta transportului sau (poate fi purtat in buzunar sau in penar).
Din pacate, stiloul nu se poate verifica prin aspirare daca acul a patruns sau nu intr-un vas de sange.
Firmele care produc insulina furnizeaza stilouri potrivite numai pentru cartusele fabricate de ele.
- Seringa, avand grija sa avem la dispozitie o seringa potrivita concentratiei din flaconul de insulina. O
seringa de unica folosinta trebuie sa se utilizeze o singura data; daca acul este protejat cu un capacel de
plastic, se poate, de nevoie, sa mai fie folosita, dar numai de aceeasi persoana si numai in aceeasi zi.
Seringile de plastic nu pot fi sterilizate prin fierbere sau sub presiune fiindca se deterioreaza.
- Pompa de insulina.
Modalitatea de injectare
Materialele care trebuie pregatite pentru injecia de insulina sunt: seringa de plastic de unica folosinta
si flaconul de insulina sau stiloul de insulina; un tampon uscat si unul imbibat cu alcool pentru
dezinfectarea capacului flaconului (in cazul utilizarii seringii) si a pielii.

Se asteapta pana se usuca locul injectiei, din mai multe motive: alcoolul poate neutraliza efectul
insulinei, poate fi antrenat de ac in piele, producand durere si favorizand lipodistrofia.
Injectia de insulina se face in tesutul subcutanat situat intre piele si stratul muscular, de unde se
absoarbe uniform si constant in sange. Daca injecia este facuta prea profund, in muschi, aceasta poate
fi dureroasa, iar insulina se absoarbe mai repede.
De aceea, la pacientii slabi, care au un strat subcutanat mai subtire, este indicat ca acul seringii sa fie
introdus la un unghi de 45 de grade. Pozitia perpendiculara a acului este mai potrivita, daca exista un
start mai gros de tesut subcutanat, mai ales in zonele abdominale si fesiere si la injectarea cu pen-ul
(care are ac mai scurt).
Dupa alegerea locului de injectie si dezinfectarea lui, se prinde pielea intre degetul mare si aratator,
astfel incat sa se formeze un pliu in care se introduce acul sub un unghi intre 45 si 90 de grade. Se
aspira pitin, tragand usor de piston, pentru a vedea daca acul nu a fost introdus intr-un vas cu sange
(ceea ce cu stiloul nu este posibil), apoi se impinge incet pistonul pana la eliminarea intregii cantitati de
insulina din seringa.
Dupa aceasta, se asteapta 10 secunde si se scoate incet acul, pentru a nu se pierde insulina pe traiectul
de injectie. Se apasa usor cu un tampon uscat, steril, dar nu se maseaza decat daca dorim sa crestem
viteza de absorbtie a insulinei.
In cazul in care insulina se injecteaza intr-un vas de sange, actiunea sa incepe mai rapid (la 5
minute), cu varful actiunii la 25-30 de minute, existand riscul aparitiei hipoglicemiei, iar durata
totala de actiune se epuizeaza la 2-3 ore.
Ce facem daca se intampla sa sarim o injectie de insulina
In DZ tip 1, acest lucru este interzis categoric, indiferent ce motiv sau scuza crede bolnavul ca are.
Chiar intreruperea pentru o zi a tratamentului este periculoasa, putand induce cetoza, precoma sau chiar
coma diabetica, mai ales la copii, dar si la alte varste. Nici in DZ tip 2 nu se indica intreruperea fara
rost a injectiilor cu insulina.
Regiuni ale corpului in care se poate fi injecta:
- Pe partile exterioare ale bratelor: in zona delimitata la cativa centimetri sub umar si deasupra cotului
- Pe abdomen: sub ombilic lateral pana la nivelul flancurilor;
- Pe coapse, in partea superoara si externa
- Pe fese: in cadranul superior si extern.
Spre a usura alegerea locului de injectie, fiecare regiune poate fi impartita in 7 zone; se poate
incepe injectarea intr-o zona, trecand in fiecare zi la o alta zona. Respectand aceste recomandari ,
fiecare zona va avea timp suficient de odihna, absorbtia insulinei va fi foarte buna, iar riscul
aparitiei lipodistrofiei va fi compolet inlaturat. Este bine ca distanta dintre punctele unde se fac
injectiile sa fie de 3-4 cm.
2

Factorii care pot influenta absorbtia insulinei

1. Factorii ce tin de tehnica injeciei:
- locul in care s-a efectuat injecia,
- profunzimea injectarii
- masajul local al zonei (3-5 minute, favorizeaza absorbtia mai buna)
- temperatura locala (vasodilatatia de exemplu dupa o baie calda, expunere la soare favorizeaza
absorbtia)
- cantitatea de insulina injectata la o administrare (cu cat este mai mare, cu atat scade absorbia)
- amestecul de insulina prandiala si prelungita in aceeasi seringa duce la o intarziere a absorbtiei
insulinei rapide, care pierde o parte din solubilitatea sa.
2. Factorii ce tin de pacient:
- calitatea tegumentelor
- greutatea corporala
- exercitiul fizic, amelioreaza sensibilitatea la insulina, scazand necesarul zilnic.
Important de retinut
- o data inceput tratamentul cu insulina in DZ tip 1, glicemia va scadea mai repede sau mai incet, dar
nu mai exista pericolul comei diabetice;
- dozele mari de la primele injectii pot induce hipoglicemii grave, accentuand reactia, si asa negativa, a
pacientilor fata de insulina;
- nu exista nici o regula matematica general valabila pentru stabilirea dozelor de insulina la adult sau,
mai bine zis, singura regula este lipsa oricarei reguli.
- doza de insulina utilizata in mod curent la un adult este intre 0.8 si 1.2 u/kg corp, mai rar este mai
mare de 1.5 u/kg corp;
- insulinorezistenta cand doza zilnica depaseste 2.5 u/kg corp sau 200 u/zi.

Hepatita virala B
Hepatita virala B este o boala severa, cauzata de infectia cu virusul hepatitic B. Aceasta infectie poate
determina formarea de tesut cicatriceal in ficat, disfunctie hepatica, ciroza hepatica, cancer
hepatic (hepatocarcinom) si chiar decesul.
Virusul hepatitei B se gaseste in sangele infectat sau alte lichide infectate ale organismului uman, ca de
exemplu sperma sau secretiile vaginale; astfel transmiterea se poate face pe cale percutana
(prin transfuzii sangvine cu sange infectat, prin utilizarea seringilor si acelor contaminate, manevre
sangerande la stomatologie, manichiura, pedichiura, piercing etc.), pe cale sexuala (contact sexual
neprotejat cu o persoana purtatoare a AgHBs) si perinatala (de la mama infectata la nou-nascut).

Simptome
Simptomele hepatitei acute B (primoinfectia) includ:
- icter (ingalbenirea pielii sau a scleroticelor - partea alba a ochilor si/sau colorarea in maro sau
portocaliu a urinii)
- decolorarea scaunului (fecalelor)
- oboseala inexplicabila, care persista saptamani sau luni de zile
- simptome asemanatoare celor date de gripa, cum ar fi febra, inapetenta (lipsa poftei de
mancare), greata si varsaturi
- dureri abdominale.
Aceste simptome apar dupa o perioada de incubatie de 1-6 luni dupa expunerea la virus. Aproximativ
30% din bolnavi sunt complet asimptomatici.
Simptomele hepatitei cronice B sunt similare celei acute, cu particularitatea ca, oboseala este mai
severa, si pot aparea confuzia sau dezorientarea.

Diagnostic
Atunci cand medicul suspicioneaza o hepatita virala B, va face o examinare fizica completa si o serie
de analize sangvine pentru a verifica starea functiei hepatice. Hepatita B este confirmata de analizele
sangvine, care depisteaza prezenta virusului hepatitic B. Atunci cand hepatita este cronica, se
practica biopsia hepatica, care arata severitatea bolii.

Evolutie
In cele mai multe cazuri (pana la 95%), hepatita virala B acuta este o infectie limitata. Bolnavii se
vindeca in cateva luni, dezvoltand imunitate care va dura toata viata (ceea ce inseamna ca nu se vor mai
imbolnavi niciodata). Analizele sangvine prezinta dovezile imunitatii si nici un semn de infectie activa.
In timp ce majoritatea se vindeca complet, un procent mic dintre bolnavii cu hepatita virala B acuta nu
4

se vindeca si devin purtatori ai virusului hepatitic B. Acesti purtatori pot transmite boala chiar si atunci
cand sunt asimptomatici. Unii dintre purtatori vor dezvolta hepatita virala B cronica. Hepatita cronica
este o infectie cu evolutie indelungata, care poate conduce la ciroza hepatica. Ciroza hepatica determina
dezvoltarea tesutului cicatriceal hepatic si insuficienta functiilor acestuia, putand conduce la deces.

Hepatita cronica B se poate vindeca?

Din fericire, cele mai multe cazuri de hepatita acuta B sunt limitate, vindecandu-se in aproximativ 6
luni, un procent mic transformandu-se in hepatita cronica B. Din nefericire, hepatita cronica B se
vindeca doar in foarte putine cazuri.
De retinut!
Purtatorii nu ar trebui sa doneze sange, plasma, organe, tesuturi sau sperma, pentru a nu transmite
boala. Acestia ar trebui, de asemenea, sa avertizeze medicul, dentistul si partenerul sexual despre
suferinta lor.

Tratament
In cazul in care se prezinta la medic imediat dupa expunerea la infectie, persoanei in cauza i se va
face vaccinul antihepatitic B, intr-o doza care sa stimuleze sistemul imun sa lupte impotriva infectiei.
In cazul pacientilor cu hepatita acuta B, se recomanda repausul la pat pentru a grabi vindecarea. Unii
medici recomanda o dieta speciala si sugereaza pacientilor sa manance cat mai mult in ciuda senzatiei
de greata.
Sunt interzise consumul de bauturi alcoolice sau administrarea de acetaminofen (paracetamol),
deoarece pot afecta in sens negativ ficatul. Inainte de a lua orice alt medicament, remedii naturiste sau
suplimente vitaminice, trebuie consultat medicul specialist, deoarece unele dintre acestea pot agrava
afectarea hepatica.
In cazul in care hepatita acuta B nu se vindeca si persista mai mult de 6 luni, fiind inca activa (ceea ce
se numeste hepatita cronica activa B), medicul poate recomanda un tratament mult mai agresiv. In
cazul in care este hepatica cronica inactiva, se recomanda urmarirea atenta a acesteia fara un tratament
adjuvant.

Optiuni de medicamente
Pacientii cu hepatita cronica B sunt tratati cu o combinatie a urmatoarelor medicamente:
- pegInterferonul alfa: este un medicament stimulator al sistemului imun care se administreaza
injectabil, timp de un an; interferonul are numeroase efecte adverse incluzand indispozitia, depresia,
inapetenta si leucopenia (scaderea numarului de celule albe sau leucocite in sange)
- lamivudina: acest medicament, adesea folosit in combinatie cu interferonul, se administreaza oral intro singura doza pe zi; in general, este bine tolerat, dar in rare cazuri, a fost inregistrata agravarea
afectarii hepatice; si acest medicament are efecte adverse printre care, cel mai sever, este anemia
5

- adefovir dipivoxil: acesta este un medicament mai nou, folosit in tratamentul hepatitei cronice B; este
eficient la pacientii la care lamivudina a fost ineficienta. In doze mari, poate determina afectare renala.

Mod de transmitere
Caile de transmitere ale virusului hepatitic B sunt:
- percutana: transfuzii sangvine cu sange infectat, prin utilizarea seringilor si acelor contaminate,
manevre sangerande (la stomatolog) etc.
- sexuala: contact sexual neprotejat cu o persoana purtatoare a AgHBs
- perinatala: de la mama infectata la nou-nascut.

Mamele pot transmite infectia copilului?

Din nefericire, mamele pot transmite infectia fatului in momentul nasterii. Nu se cunoaste in totalitate
modul de transmitere al virusului hepatitic B la nou-nascut: pana acum exista dovezi ca majoritatea
infectarilor perinatale s-au produs in momentul nasterii, dar exista si unele dovezi care sustin ca s-ar
putea transmite si in timpul sarcinii (fara a se cunoaste suficient acest mod de transmitere).
Multi dintre copiii infectati cu virus hepatic B vor avea afectare hepatica pe termen lung. In prezent,
toti nou-nascutii sunt vaccinati antihepatitic B la nastere si apoi in timpul primului an de viata,
majoritatea necontactand virusul. Din pacate, acest lucru este greu de realizat in tarile subdezvoltate.

Infectia se poate transmite prin transfuzii?

Aceste situatii sunt rare in momentul de fata, pentru ca sangele donat este testat si in cazul in care
provine de la o persoana infectata, nu este folosit. Din pacate, nu putem spune acest lucru despre trecut,
si anume inainte de 1992, cand transfuzia era o cale frecventa de infectare. De aceea in prezent inca se
mai depisteaza persoane purtatoare ale unui virus hepatitic (B sau C), care afirma transfuzii de sange in
antecedente si la care se suspecteaza transfuzia ca fiind modalitatea de infectare.
Profilaxie
Vom prezenta in continuare cateva precautii pentru a evita infectia cu virusul hepatitic B sau
transmiterea acesteia:
- vaccinarea, in cazul in care nu sunteti deja infectat
- folositi prezervativul la fiecare contact sexual
- purtati manusi atunci cand manipulati sange sau secretii umane, cum ar fi bandaje, tampoane sau
rufarie
- bandajati-va toate ranile deschise
- nu imprumutati periutele de dinti, aparatele de ras, de epilat, cerceii, forfecutele de manichiura,
pedichiura
- nu mestecati bolul alimentar in locul copilului
6

- nu imprumutati guma de mestecat, deja mestecata

- asigurati-va ca acele folosite pentru injectii, pentru piercing sau tatuare sunt sterilizate adecvat
- curata-ti zonele murdarite cu sange cu o solutie din o parte inalbitor si 10 parti apa.
Indicatiile vaccinarii
Vaccinarea antihepatitica B se recomanda a fi efectuata la urmatoarele categorii de persoane:
- la toti nou-nascutii
- la persoanele expuse la sange infectat sau lichide umane infectate
- la rudele si prietenii unui bolnav de hepatita B
- la persoanele care folosesc droguri intravenoase recreationale
- la toate persoanele cu parteneri sexuali multiplii
- la personalul medical care poate veni in contact cu virusul hepatic B
- la personalul centrelor sau institutiilor care se ocupa de copii sau prizonieri.