Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Pot apărea probleme la nivelul pielii (infecții, iritații, inflamații) din cauza cateterelor care
injectează insulina și al sistemelor adezive de fixare al acestora. Pentru pompele tip patch,
din cauza contactului continuu și nemijlocit cu corpul, insulina se deterioarează (și își
pierde eficacitatea) încă și mai repede decât se întâmplă la sistemele cu tubulatură; toate
tipurile de pompe care utilizează rezervoare de plexiglas antișoc prezintă dezavantajul că
insulina își pierde eficacitatea mai repede (2 sau 3 zile, funcție de temperatura ambiantă)
decât se întâmplă, de exemplu, într-un stilou injector (pen), care folosește un rezervor din
sticlă, material care conservă foarte bine insulina pentru două săptâmâni. Cicatricile,
lipodistrofia locală care se manifestă prin indurațiile (zone de consistență tare), la locul de
inserție al cateterelor este o altă problemă curentă.
• Ca toate sistemele de insulinoterapie prin injectare în țesutul adipos
(fapt care face ca insulina să fie colectată lent de un pat capilar al
țesutului gras și nu așa cum este fiziologic, direct vărsată în vena
portă a ficatului, care e zona de concentrație maximă a glucozei
după ingestia de glucide), și pompa de insulină duce la o
hiperinsulinemie globală a țesuturilor, în timp ce ficatul suferă de o
hipoinsulinizare. La adultul sănătos jumătate din insulina secretată
zilnic de pancreas este imediat captată de ficat, ea nemaiajungând
in toate țesuturile organismului. Hiperinsulinemia globală provocată
de insulinoterapia prin injecție în țesut adipos prezintă probabil
același profil de riscuri ca și hiperinsulinemia diabeticului tip II. Pe
de altă parte, hipoinsulinizarea ficatului este ea însăși o situație
departe de normalitate.
Există și pompe cu insulină foarte compacte (cam cât o jumătate de ou), lipsite de
orice tuburi de legătură (patch pump), care se lipesc direct pe piele și sunt
telecomandate prin radio de către un aparat suplimentar special aseamănător cu un
telefon mobil.
Linii de dezvoltare viitoare:
• Când tehnologia pompării insulinei e combinată cu un sistem de monitozare continuă
a glicemiei, tehnologia pare să fie promițătoare în ce privește controlul glicemiei în
timp real. În mod curent, nu există algoritmi maturi pentru controlul automat al
pompării insulinei pe baza feedbackului despre nivelul glicemiei. Când cercul se va
închide, sistemul va putea funcționa ca un pancreas artificial. În afară de problema
imperfecțiunii programelor de control automat, un sistem format dintr-o pompă de
insulină și un senzor cu măsurare continuă a glucozei, care să funcționeze ca un
pancreas artificial, se lovește momentan de dificultatea care este faptul că senzorii de
măsură a concentrației glucozei în lichidul interstițial nu sunt suficient de preciși. Un
alt impediment major în materializarea ideii de pancreas artificial este lipsa pentru
moment a unei metode de conservare pe timp suficient lung, altfel decât în formă
liofilizată, a glucagonului, celălalt hormon secretat de pancreas pentru controlul fin al
glicemiei, formă care nu se pretează încorporării lui într-o pompă care să fie capabilă
să corijeze hipoglicemiile sau să controleze fin glicemia, așa cum face un pancreas
(în 2014 câteva companii prevăd comercializarea unei forme lichide de glucagon care
să reziste, neapelând la solvenți acizi (cum e cazul în trusele de urgență care sunt
deja de ani buni pe piață, dar care necesită o procedură laborioasă de reconstituire a
formei lichide la momentul injectării), câteva săptămâni).
• Pompele cu insulină sunt utilizate în vederea infuziei pramlintidei (a cărei denumire
comercială e Symplin, sau a celei sintetice Amylin) împreună cu insulina, pentru
îmbunătățirea controlului gliemiei după luarea masei.