Pompa de insulina

Insert Cosmina Here

 Ce este pompa de insulina?
• Pompa cu insulină este un mic aparat
medical utilizat pentru administrarea
subcutanată a insulinei în tratamentul
diabetului zaharat. Administrarea
insulinei cu ajutorul unei astfel de
pompe se mai numește și terapia prin
infuzie continuă de insulină. Acest
aparat purtat cu sine de pacienți este
constituit din mai multe componente.
• Pompa cu insulină este o alternativă
la multiplele injecții cu insulină,
realizate cu siringi sterile, zilnic, și
face posibilă terapia intensivă cu
insulină, atunci când e utilizată
împreună cu monitorizarea glicemiei
și a carbohidraților.
Cum functioneaza?
• Pompa de insulina livreaza insulina cu actiune rapida sau de scurta durata, timp
de 24 de ore pe zi, printr-un cateter plasat sub piele. Dozele de insulina pot fi
eliberate sub foma de:
• Rate bazale – Insulina bazala este livrata continuu in timpul celor 24 de ore si
mentine nivelurile de glucoza din sange intre mese sau peste noapte. De multe
ori, cantitatile de insulina sunt diferite in fiecare moment din zi si din noapte.
• Bolus, in doze ce acopera carbohidratii consumati la o masa – la orele de
masa, pot fi folosite butoanele de pe pompa de insulina pentru a asigura o doza
de insulina suplimentara: aceasta este numita bolus. Un bolus ajuta la
prelucrarea carbohidratilor de la fiecare masa sau gustare. Daca se consuma mai
mult decat a fost planificat, se poate programa, pur si simplu o cantitate de
insulina mai mare pentru bolus.
• Doze de corectie sau suplimentare – acestea implica sa se programeze, de
asemenea, un nou bolus pentru a echilibra nivelul de glucoza din sange daca este
dezechilibrat, de exemplu daca exista un nivel ridicat de glucoza din sange inainte
de a manca. Rostul dozelor de corectie este sa aduca glucoza inapoi la intervalul
tinta.
Componentele unei pompe cu
insulina:
 pompa propriu-zisă;
 un microprocesor electronic
pentru comandă și control;
 memorie electronică pentru
program și date
 rezervorul pentru insulină (în
interiorul aparatului);
 baterii
 ecran și butoane pentru
introducerea comenzilor
 setul elementelor pentru
infuzie, ce include o canulă
(tub mic și flexibil) pentru
inserția subcutană și un
sistem de tuburi fine din
material plastic ce fac
legătura între rezervorul de
insulină și canulă.
Terapia cu pompa vs terapia cu
injectii:
• Spre deosebire de terapia cu pompa de insulina, terapia
conventionala cu injectii de insulina nu imita actiunea
pancreasului. O injectie generala cu insulina cu efect pe
termen lung poate sa nu corespunda nevoilor variabile ale
organismului pe parcursul zilei, iar cei care folosesc aceasta
metoda pot fi nevoiti sa isi planifice mesele si alte aspecte ale
vietii in functie de programul injectiilor.
• Terapia intensiva cu injectii, care presupune injectii zilnice
multiple cu insulina cu actiune de durata si cu actiune medie,
reprezinta o imbunatatire fata de terapia conventionala cu
injectii, dar nu asigura cantitatea precisa si constanta de
insulina pe care o asigura o pompa de insulina. Aceasta din
urma se apropie cel mai mult de modul de secretie a insulinei
la o persoana fara diabet.
Avantajele pompei de insulina
• Utilizarea insulinei cu acțiune rapidă și pentru asigurarea insulinei bazale
face inutilă utilizarea unei insuline lente, care este însă obligatorie în
tratamentul cu injecții multiple aplicate cu seringa sau stiloul-injector.
• În loc de câteva injecții (și înțepături) zilnic, acum ajunge reînnoirea
canulei o dată la câteva zile. Relevanța comparației este totuși grevată de
faptul că acul de inserție al cateterului unei pompe tinde să aibă un
calibru mare, în orice caz unul semnificativ mai mare decât acela al
acelor utilizate pe stilourile injectoare (în cazul dispozitivelor de injectare
ale pompelor, ce se introduce inițial prin înțepare este atât acul propriu-
zis cât și tubul-cateter, care și el adaugă grosime, deci mărește calibrul
real al ansamblului), care ele sunt practic indolore.
• Faptul că pompa comportă ca element de comandă un dispozitiv numeric
de control, asta face posibilă acumularea și structurarea datelor
referitoare la cantități de glucide, insulină injectată și valori ale
concentrației de glucoză în lichid interstițial de-o manieră care facilitează
decelarea tendințelor zilnice, asta potențial fiind util în orientarea (auto-
)tratatemenului; sistemul integrat (pompă și senzor) Medtronic folosește,
de exemplu, un program ("carelink") care furnizează o multitudine de
grafice și statistici obținute pe baza datelor acumulate într-o perioadă de timp
dată de către elementul numeric al pompei.
 Dezavantajele pompei de
insulina
• Poate avea loc un un episod de ketoacidoză diabetică, dacă utilizatorul pompei nu
primește suficientă insulină cu acțiune rapidă timp de mai multe ore, ceea ce se poate
întâmpla dacă se descarcă bateria, dacă rezervorul de insulină se golește prea repede,
dacă tuburile sunt afectate astfel încât insulina se scurge afară (în loc să fie injectată în
corp), sau și atunci când canula, sau mai frecvent, cateterul, își modifică neintenționat
poziția, împiedicând pomparea / injectarea. Din acest motiv, utilizatorii pompelor, în mod
tipic, își monitorizează mai frecvent glicemia, ca să evalueze eficacitatea pompării insulinei.
Pentru cele mai multe situații nefavorabile sunt prevăzute alarme acustice sau vibratorii.

• Pot apărea probleme la nivelul pielii (infecții, iritații, inflamații) din cauza cateterelor care
injectează insulina și al sistemelor adezive de fixare al acestora. Pentru pompele tip patch,
din cauza contactului continuu și nemijlocit cu corpul, insulina se deterioarează (și își
pierde eficacitatea) încă și mai repede decât se întâmplă la sistemele cu tubulatură; toate
tipurile de pompe care utilizează rezervoare de plexiglas antișoc prezintă dezavantajul că
insulina își pierde eficacitatea mai repede (2 sau 3 zile, funcție de temperatura ambiantă)
decât se întâmplă, de exemplu, într-un stilou injector (pen), care folosește un rezervor din
sticlă, material care conservă foarte bine insulina pentru două săptâmâni. Cicatricile,
lipodistrofia locală care se manifestă prin indurațiile (zone de consistență tare), la locul de
inserție al cateterelor este o altă problemă curentă.
• Ca toate sistemele de insulinoterapie prin injectare în țesutul adipos
(fapt care face ca insulina să fie colectată lent de un pat capilar al
țesutului gras și nu așa cum este fiziologic, direct vărsată în vena
portă a ficatului, care e zona de concentrație maximă a glucozei
după ingestia de glucide), și pompa de insulină duce la o
hiperinsulinemie globală a țesuturilor, în timp ce ficatul suferă de o
hipoinsulinizare. La adultul sănătos jumătate din insulina secretată
zilnic de pancreas este imediat captată de ficat, ea nemaiajungând
in toate țesuturile organismului. Hiperinsulinemia globală provocată
de insulinoterapia prin injecție în țesut adipos prezintă probabil
același profil de riscuri ca și hiperinsulinemia diabeticului tip II. Pe
de altă parte, hipoinsulinizarea ficatului este ea însăși o situație
departe de normalitate.

• Pentru pompele clasice, cu rezervor si cateter conectate între ele de

tuburi, faptul de a fi legat permanent de un aparat poate fi deranjant
în activitățile zilnice, ca și noaptea în timpul somnului, iar
deconectarea și apoi reconectarea cateterului la pompă constitue o
complicație obligatorie pentru un utilizator chiar și pentru un simplu
duș.
Pompe de insulina aflate pe piata:
În prezent, există mai multe tipuri de pompe de insulină.
Pompele de insulină se împart în următoarele categorii:
• 1. Pompele de insulină tradiționale: folosesc un mic
tub pentru a conecta pompa de canulă, iar pompa este
ținută în buzunar.
• 2. Pompele de insulină cu plasture: nu au nevoie de
un tub, pentru că aceste pompe se fixează pe piele, cu
un plasture special. Aceste pompe sunt controlate cu
ajutorul unui dispozitiv separat, cu care sunt conectate
wireless.
• 3. Pompele de insulină conectate la un senzor de
glicemie: combină avantajele unei pompe clasice de
insulină cu monitorizarea permanentă a nivelului
glicemiei, asigurată de senzor.
1. MiniMed 670G: este un dispozitiv
mic, fixat pe corp, care permite
selectarea Modului Auto, prin care
pompa ajustează automat
administrarea de insulină în funcție de
indicațiile senzorului de glicemie.

2. Accu-Check Aviva Combo: Este o

pompă disponibilă deocamdată
numai în Marea Britanie. Conține
200 de unități de insulină sub
formă de cartușe preumplute
Pompele de insulină Omnipod
• Acestea sunt singurele pompe
disponibile la ora actuală
care nu au tuburi pentru
conectare. Aparatul este
controlat cu ajutorul
dispozitivului portabil, wireless.
Pompa este rezistentă la apă și
foarte mică, ideală pentru
deplasări, dar e și foarte
discretă, fiind ușor de acoperit
cu hainele, pentru că nu are tub
de conectare.
 Linii de dezvoltare recenta:
Noile pompe cu insulină devin din ce în ce mai "inteligente", pe
măsură ce încorporează noi invenții. Acestea simplifică acțiunile presupuse
de livrarea bolusului de insulină.
1. Afișarea insulinei: Pe baza cantității și momentului ultimului bolus, softul
pompei calculează cantitatea de insulină rămasă în sânge și o afișează pe
ecran, ceea ce susține procesul de preformare a noului bolus, înainte ca
efectele ultimului bolus să fie complete, și astfel ajută la prevenirea
supracompensării hiperglicemiei cu corecții inutile ale bolusurilor.
2. Calcularea bolusului: Softul pompei calculează doza următorului bolus de
insulină. Pentru aceasta utilizatorul introduce datele referitoare la greutățile de
alimente ce urmează să fie consumate, iar softul calculează numărul de unități
de insulină necesare. Mai mult, în funcție de valorile cele mai recente ale
glicemiei și ale insulinei, sugerează utilizatorului cea mai bună doză de insulină
și bolusul.
3. Integrarea unui glucometru: Datele referitoare la glicemie pot fi introduse în
aparat în vederea calculării următorului bolus de insulină. Unele pompe oferă o
interfață de la pompa cu insulină la un glucometru.

Există și pompe cu insulină foarte compacte (cam cât o jumătate de ou), lipsite de
orice tuburi de legătură (patch pump), care se lipesc direct pe piele și sunt
telecomandate prin radio de către un aparat suplimentar special aseamănător cu un
telefon mobil.
 Linii de dezvoltare viitoare:
• Când tehnologia pompării insulinei e combinată cu un sistem de monitozare continuă
a glicemiei, tehnologia pare să fie promițătoare în ce privește controlul glicemiei în
timp real. În mod curent, nu există algoritmi maturi pentru controlul automat al
pompării insulinei pe baza feedbackului despre nivelul glicemiei. Când cercul se va
închide, sistemul va putea funcționa ca un pancreas artificial. În afară de problema
imperfecțiunii programelor de control automat, un sistem format dintr-o pompă de
insulină și un senzor cu măsurare continuă a glucozei, care să funcționeze ca un
pancreas artificial, se lovește momentan de dificultatea care este faptul că senzorii de
măsură a concentrației glucozei în lichidul interstițial nu sunt suficient de preciși. Un
alt impediment major în materializarea ideii de pancreas artificial este lipsa pentru
moment a unei metode de conservare pe timp suficient lung, altfel decât în formă
liofilizată, a glucagonului, celălalt hormon secretat de pancreas pentru controlul fin al
glicemiei, formă care nu se pretează încorporării lui într-o pompă care să fie capabilă
să corijeze hipoglicemiile sau să controleze fin glicemia, așa cum face un pancreas
(în 2014 câteva companii prevăd comercializarea unei forme lichide de glucagon care
să reziste, neapelând la solvenți acizi (cum e cazul în trusele de urgență care sunt
deja de ani buni pe piață, dar care necesită o procedură laborioasă de reconstituire a
formei lichide la momentul injectării), câteva săptămâni).
• Pompele cu insulină sunt utilizate în vederea infuziei pramlintidei (a cărei denumire
comercială e Symplin, sau a celei sintetice Amylin) împreună cu insulina, pentru
îmbunătățirea controlului gliemiei după luarea masei.