LP3.

Glucocorticoizi, antihistaminice

GLUCOCORTICOIZII (MEDICATIA CORTIZONICA)

Originea numelui:

glucose + cortex + steroid →

- au importanta in metabolismul glucozei,

- sunt sintetizati de cortex-ul glandei suprarenala (corticosuprarenala),

- au in structura un nucleu steroidic.

Mecanism de actiune

- glucocorticoizii traverseaza membrana celulara, ajung in citoplasma, se combina cu

receptorul intracitoplasmatic, se formeaza un complex hormon-receptor care ajuns in nucleu
transforma ADN-ul in ARN mesager determinand:

- Sinteza de proteine antiinflamatoare (transactivare) – lipocortina ce inhiba fosfolipaza A2;

Lipocortina – este o proteina a carei sinteza este comandata de hidrocortizon si ceilalti

glucocorticoizi, controleaza inhibitor functia fosfolipazei A2, enzima responsabila de initierea
cascadei metabolice a acidului arahidonic.

• O alta componenta a actiunii glucocorticoizilor este:

- supresia inductiei COX-2 in celulele inflamatorii,

- inhibarea productiei si respectiv a efectelor citokinelor inflamatorii (Interleukina 6 si

Interleukina beta) de catre factorii de transcriptie nucleari factorul kB si AP-1.

- Efectele glucocorticoizilor:

- Actiunea antiinflamatorie: se produce prin inhibarea eliberarii unei serii de substante

mediatoare ale inflamatiei: prostaglandine (PG), leucotriene (LT), si factorul de agregare
plachetara ( platelet activating factor PAF), inhibarea eliberarii de histamina din mastocite,
inhibarea eliberarii si formarii de interleukina 1- substanta pirogena si 2 – cu rol in
formarea limfocitelor T citotoxice importante in procesele imunitare.

- Cortizonii atenueaza de asemenea repercursiunile generale ale inflamatiei: VSH-ul se

normalizeaza, febra scade (fiind inhibata formarea substantelor pirogene endogene si
sinteza PgE la nivelul centrului termic).

Actiunea antialergica – suprima sau atenueaza atit reactiile de hipersensibilitate immediate cit si
cele intirziate de tip celular; impiedica eliberarea mediatorilor chimici ai anafilaxiei, stabilizand
mastocitele si scazand stocul tisular de histamina, interfereaza cu permeabilizarea membranelor
capilare (scad extravazarea plasmei, blocheaza permeabilizarea capilarelor).
Efectul imunosupresiv – se realizeaza prin scaderea numarului limfocitelor T helper, inhibarea
functiei limfocitelor, inhibarea proliferarii lor sub actiunea antigenului prezent, inhibarea formarii
de anticorpi. Se reduce cantitatea de celule imunocompetente din organism.

Sta la baza utilizarii lor in tratamentul bolilor imunopatologice, dar determina si scaderea
capacitatii de aparare fata de infectii.

Efecte metabolice:

- actiunea asupra metabolismului glucidic, proteic si lipidic:

- Asupra metabolismului glucidic:
- stimuleaza gluconeogeneza din aminoacizi, scad utilizarea glucozei in tesuturile
periferice; cresc cantitatea de glicogen hepatic, glicemia si scad toleranta la glucide;
la doze mari poate apare diabet steroidic.
- Asupra metabolismului protidic:
- scade anabolismul si se accentueaza catabolismul proteic; in mai multe tesuturi
(limfatic, conjunctiv, osos, muscular) apar fenomene atrofice.
- In ficat, insa, sinteza proteinelor creste, favorizand inductia enzimatica.
- Asupra metabolismului lipidic:
- la nivelul metabolismului lipidic – produc lipoliza, cresc nivelul acizilor grasi liberi in
plama sanguina; produc depunerea grasimilor cu predilectie in anumite regiuni, cu
aparitia facies de luna plina, distributiei de tip cushingoid;
- Asupra metabolismului electrolitic:
- la nivelul metabolismului electrolitic - maresc reabsorbtia de Na si excretia de K la
nivelul tubilor renali;
- se poate produce pierdere de K si hipokaliemie, retentie hidrosalina, cresterea
tensiunii arteriale;
- creste eliminarea renala de Ca si fosfati, favorizand formarea de calculi renali;
concomitent au actiune de tip contrar vitaminei D, scad absorbtia intestinala de Ca.

Efecte asupra diferitelor organe si sisteme:

 efecte cardiovasculare, antitoxice si antisoc:

- printr-o actiune permisiva favorizeaza actiunile cardiovasculare ale
catecolaminelor spijinind astfel mentinerea debitului cardiac, a tonusului vascular,
a integritatii capilarelor si a microcirculatiei, de unde si rezistenta sporita a
organismului in conditii de stress.
 la nivelul muschilor scheletici
– adinamie, oboseala, scaderea fortei contractile datorita spolierii de K; se poate
produce atrofia tesutului muscular (miopatia cortizonica), mai evidenta la nivelul muschilor
soldului si a coapsei.
in sistemul osos – scade sinteza matricei osoase si fixarea calciului; tratamentul prelungit
cu cortizonice poate produce osteoporoza, fracturi spontane mai ales la bolnavii varstnici,
imobilizati la pat.
 mucoasa gastrica
– inhiba sinteza PG protectoare la acest nivel, pot produce astfel ulcere gastrice
insotite relativ frecvent de hemoragie si chiar perforatii.
  SNC
– deseori efect excitant usor, cu insomnie, nervozitate, uneori chiar euforie; mai rar
pot apare stari psihotice.
 sistemul sanguine
– crestere a eritrocitelor, trombocitelor, granulocitelor neutrofile; scaderea
numarului de eozinofile, limfocite circulante, monocite, bazofile.
 in graviditate: efect teratogen.
 la copii in perioada de crestere – pot produce incetinirea cresterii.
 la nivelul ficatului – efect protector datorita gluconeogenezei, crescand depozitul de
glicogen si sinteza proteinelor enzimatice la nivelul ficatului.
 efectele neuroendocrine:
- sunt rezultatul unei actiuni de tip feedback negativ la nivel hipotalamo-hipofizar:
scad sinteza de ACTH, TSH, LH, STH.
- medicatia cortizonica de lunga durata poate induce hipofunctia
corticosuprarenalei (hipocorticism secundar iatrogen), chiar atrofia CSR. Aceasta reactie
poate sa apara si la interuperea brusca a medicatiei.

Indicatiile glucocorticoizilor

Ø tratamentul de substitutie hormonala in insuficienta corticosuprarenaliana primara si

secundara (terapie glucocorticoida si mineralocorticoida);
Ø in inflamatie (dar si pentru imunosupresie):
l artrita reumatoida;
l lupus eritematos;
l astm bronsic;
l sindrom nefrotic (in cazuri refractare la diuretice, cortizonicele pot restabili functia
renala si efectul diureticelor);
l colita ulcerativa;
in procese limfoproliferative maligne – leucemia limfatica, limfoame ca medicatie
adjuvanta
Ø sarcoidoza;
Ø afectiuni dermatologice si oftalmologice;
Ø hiperplazie corticosuprarenaliana;
 In orice forma de soc (datorita efectului permisiv pentru catecolamine);
 Orice forma de alergie, soc anafilactic;

Efecte adverse:

 retentia hidrosalina – edeme; se recomanda pacientului un regim hiposodat. La

hipertensivi retentia de sodiu duce la cresterea tensiunii arteriale, HTA reprezentand o
contraindicatie relativa;
 cresterea eliminarilor de K – scaderea stocului de K, ceea ce impune asocierea la tratament
a KCl 1-2 g/zi pentru prevenirea hipopotasemiei;
 tendinta la hiperglicemie – chiar instalarea diabetului steroidic; de aceea se recomanda un
regim alimentar hipoglucidic, iar la diabetici si medicatie antidiabetica;
 cresterea catabolismului proteic – care se poate corecta printr-un regim hiperprotidic
 osteoporoza – chiar fracturi spontane, care pot constitui o contraindicatie pentru
tratament;
 - Miopatii frecvente dupa triamcinolon;
 - Cushing iatrogen (hipercorticism exagerat): facies de luna plina, hirsutism, acnee,
vergeturi, redistribuirea tesutului adipos subcutanat la nivel abdominal;
- Hipocorticismul secundar iatrogen se poate preveni prin administrarea glucocorticoizilor
in perioada de secretie fiziologica maxima (dimineata) sau, in unele cazuri se recomanda
administrarea alternativa, din 2 in 2 zile, pentru a face posibila reluarea secretiei fiziologice
in aceste pauze. Oprirea tratamentului nu se face brusc, ci treptat, diminuand doza cu 20-
25%, din 5 in 5 zile ( sau 6 in 6 zile).
 - acuze gastrice – ulcer gastric care constituie o contraindicatie absoluta; simptomele
subiective, pirozisul se pot atenua cu medicatie antiacida;
 - psihoza cortizonica – contraindicatie absoluta pentru continuarea tratamentului;
insomnia se poate atenua prin medicatie sedativa;
 la copii – pot produce tulburari de crestere;
 la gravide – cantitatea administrata nu trebuie sa depasesca cantitatea fiziologica secretata
de CSR, doze mari pot avea efect teratogen;
 la nivelul ochiului – poate apare:
 Cataracta posterioara subcapsulara;
 Cresterea presiunii intraoculare, glaucomul impune oprirea tratamentului;
 Ulcere corneene si reducerea functiei vizuale prin aplicare topica oculara indelungata;
 cresterea eliminarii urinare de calciu poate duce la aparitia calculozei renale;
 - local- atrofie cutanata prin aplicare locala de lunga durata; hipopigmentare locala dupa
injectari intradermice frecvente.

Clasificare dpdv a potentei:

- cu potenta mica, unitate de doza 20-25 mg (cortizon si hidrocortizon);
l- cu potenta intermediara, unitate de doza 4-5 mg (prednison, prednisolon,
metilprednisolon, triamcinolona);
l- cu potenta mare, unitate de doza 0,75 mg (dexametazona, betametazona).
Clasificare in functie de raportul efectului antiinflamator si cel de retinere a apei
Ø glucocorticoizi:
l cu efect antiinflamator si glucoreglator si moderat de retentie a sodiului si apei
(cortizon si hidrocortizon);
l cu efect antiinflamator marcat si de retinere a apei (prednison, prednisolon,
metilprednisolon);
l cu efect antiinflamator marcat si lipsiti de efect de retinere a sarii si a apei
(triamcinolona, dexametazona, betametazona).

Receptura:
Rp/ Hidrocortizon hemisuccinat f0.1g
Nr.III
 D.S.iv. 1f la nevoie

Rp/ Prednison cp.5mg

Cutie Nr.II

D.S.int 12cp/zi dimineata timp de 3 zile, apoi se scade doza din 3 in 3 zile cu 1 cp. Pana se ajunge la o
doza de intretineree de 3-4cp/zi

Antihistaminice;

Antihistaminice sau antagonisti selectivi ai receptorilor H1

Mecanism de actiune:

- competitie cu histamina (principalul mediator chimic al rinitei alergice) la nivelul

receptorilor de tip H1 din terminatiile nervoase senzitive, celulele endoteliale, celulele
musculare netede. Astfel, acestea:

- inhiba contractia celulelor musculare netede din vasele sanguine, din tractul respirator si
gastrointestinal;

- scad permeabilitatea capilara;

- scad salivatia si formarea lacrimilor.

Clasificare:

Exista 2 grupe de antihistaminice antagonisti selectivi ai receptorilor H1, clasificate functie

de structura chimica si actiune:

- generatia I - lipofile, patrund in SNC producand sedare, somnolenta;

- generatia II - hidrofile, nu patrund in SNC fiind antihistaminice nonsedative.

Utilizari clinice in:

- Reactii alergice de tipul: febrei de fan, rinite alergice, urticarie;

- greata si voma ; pot fii folosite si in raul de miscare;

- Pentru efectul de inducere a somnului (sedativ): antihistaminicele de noapte.

- ATENTIE: A NU SE COMBINA CU ALCOOL SAU CU ALTE DEPRIMANTE SNC → SEDARE

EXCESIVA, DEPRIMAREA RESPIRATIEI, MOARTE.

Generatia I de antagonisti = antagonisti selectivi sau sedativi

 - Reprezentanti: Clorfeniramina, Clemastin, Ciproheptadina, Difenhidramina,
Prometazina.

- Reprezentanti – generatia a II-a

- ASTEMIZOL

- TERFENADINA

- LORATADINA (CLARITINE)

- DESLORATADINA (AERIUS)

- FEXOFENADINA (TELFAST)

- CETIRIZINA

- LEVOCETIRIZINA (Xyzal)

- Caracteristica lor comuna: nu au efect central deprimant.

Receptura:

- Prescrieti antihistaminicul de generatia I – prometazina in prurit:

Rp/ Romergan cp.film.30mg

Cutie nr.I

D.S.int 2-3x1cp/zi

- Prescrieti antihistaminicul de generate II-desloratadina intr-o rinita alergica:

Rp/ Aerius cp.film.5mg

Cutie nr.I

D.S.int 1cp/zi

- Prescrieti astemizol intr-o conjunctivita alergica:

Rp/ Astemizol cp 10mg

Cutie Nr I

D.S.int 1cp/zi
 - Prescrieti ketotifen intr-o bronsita ce are si o component alergica:

Rp/ Ketof caps 1mg

Cutie Nr I

D.S. int 2x1cp/zi ( dimineata si seara)

MEDICAMENTE CU ACTIUNE SPECIFICA IN

POLIARTRITA REUMATOIDA
- Este o boala inflamatorie, care afecteaza articulatiile mainilor
si picioarelor, cu tumefactii, durere si distructie articulara.

In poliartrita reumatoida se folosesc simptomatic:

- antiinflamatoare nesteroidiene;
- glucocorticoizi;
- medicamente cu actiune modificatoare asupra bolii (MAMB):
Compusii de aur,
Imunosupresoarele: ex.metotrexat
Anticorpii monoclonali (agenti ce blocheaza citokina
denumita factor de necroza tumorala alpha (TNF alpha)
implicata in raspunsul imun din aceasta boala): ex.infliximab
(REMICADE) – 3 fiole ~ 7500 RON
Leflunomida – 200 ron/cutie

Remicade (infliximab) +metotrexat

MEDICATIA ANTIGUTOASA
Tratamentul cuprinde:
 I. Antiinflamatoare
- Specifice: Fenilbutazona, Piroxicamii;
- Nespecifice: colchicina – cpr 1mg
- In prima zi se dau 3mg repartizate in 3 prize
- In ziua 2 si 3, se dau 2 cpr repartizate in doua prize
- Din a 4-a zi, se da 1 cpr/zi (doza de intretinere)
- Reactii adverse> greata, varsaturi, diaree, deprimarea
maduvei spinarii (la adm prelungita), alopecie (din ziua a
10), toxicitate renala, soc septic.

II. Uricozurice: Sulfinpirazona (anturan cpr 200mg)

III. Inhibitori ai formarii de acid uric: Allopurinol (blocheaza enzima

ce transforma hipoxantina (provenita din degradarea bazelor
purinice) in xantina si acid uric. Preparatul se numeste Milurit –
cpr. 100mg, doza minima eficace 100mg/zi, maxim 800mg/zi,
doza optima 200-400mg, Dozele se reduc in caz de insuficienta
renala (clearence-ul creatininei).