Curs 10.

MEDICAMENTE CU ACȚIUNE ASUPRA

SISTEMULUI ENDOCRIN
1. Corticosteroizi
2. Hormoni tiroidieni și antitiroidieni
3. Insulina și antidiabetice de sinteză
4. Hormoni sexuali și antagoniști
5. Medicația motilității uterine

CORTICOSTEROIZI
- hidrocortizon (cortizol) = principalul glucocorticoid endogen
- corticosteron – mai puțin important
- cortizon – în cantități mici (metabolit al primilor 2)
- sunt implicate în metabolismul glucidic, proteic, lipidic, electroliților și al apei
- sunt esențiali pentru menținerea homeostaziei în condiții de criză
- condiție care necesită surse suplimentare pentru menținerea constantelor biologice
- au 2 proprietăți importante:
→ în condiții normale permit sau facilitează acțiunea altor hormoni
→ în condiții de agresiune acționează prin mobilizarea resurselor organismului
- rata de secreție a corticosteroizilor este determinată de fluctuațiile secreției de ACTH
(hormon adrenocorticotrop) de către hipofiză
- secreția de ACTH se află sub controlul hormonului de eliberare a corticotrofinei
(CRH), hormon care este eliberat la nivelul hipotalamusului endocrin
- acest CRH ajuns în hipofiză prin sistem portal hipotalamo-hipofizar se leagă de
receptori specifici și stimulează sistemul adenilatciclază-AMPc care comandă atât
biosinteza, cât și secreția de ACTH
- axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal reprezintă un sistem de 3 organe integrate
pentru menținerea unui nivel adecvat necesităților de corticosteroizi
- corticosuprarenala biosintetizată secretă 3 tipuri de hormoni cu structură steroidică:
→ glucocorticoizi: 21 C, sintetizați în zona internă (fasciculată și reticulată)
→ mineralocorticoizi: 21 C, sintetizați în zona externă (glomerulară)
→ sterozii andogeni: 19 C
- corticosuprarenala nu depozitează decât cantități foarte mici de hormoni biosintetizați
(suficienți pentru 5 minute)
- stimularea prin ACTH este urmată de o sinteză „de novo”

I.GLUCOCORTICOIZII
Acțiuni:
1. Acțiuni metabolice
a. Acțiuni metabolice tip glucocorticoid
- metabolismul glucidic:
→ stimulează formarea și depozitarea hepatică a glicogenului
→ scade utilizarea glucozei în periferie
 → asigură menținerea glicemiei (fiziologice și aprovizionarea cu glucoză a
țesuturilor glucozo-dependente: creier, inimă)
→ acțiune antiinsulinică ce pune probleme pacienților diabetici sau celor cu
predispoziție la diabet
- metabolismul proteic:
→ stimulează catabolismul proteic, acțiunea fiind evidentă la nivelul mușchilor
scheletici, țesut conjunctiv, țesut limfoid, pielii
→ sinteza proteică este mărită în ficat
- metabolismul lipidic:
→ favorizează procesul de lipoliză în adipocite sub influența catecolaminelor,
hormonului de creștere și a hormonilor tiroizi
→ cantitate crescută de glucocorticoizi provoacă o redistribuire caracteristică a
țesutului adipos cu depunere la nivelul gâtului și feței

b. Acțiuni metabolice tip mineralocorticoid

- reținerea de sare și apă în organism
- concentrații fiziologice de cortizol condiționează funcționarea renală normală, în
special FG și eliminarea excesului de apă
- această reținere de sare și apă: eliminare urinară de ioni de K și H și se explică prin
acțiunea de stimulare a RT a ionilor de Na și secreției ionilor de K și H
- sunt implicați în metabolismul Ca, scad rezervele organismului, prin scăderea
absorbției intestinale și stimulează eliminarea renală

2. Acțiuni farmacologice specifice (utile terapeutic, sursă de RA)

a. Acțiune antiinflamatoare și imunodepresivă:
- acțiunea antiinflamatoare mai puternică ca AINS, intensitatea acțiunii antiinflamatoare
este dependentă de doză, reduc inflamația indiferent de stimulul provocator (agenți
fizici, chimici, biologici)
- sunt activi în toate fazele și în toate tipurile de inflamații
- se acumulează în țesutul inflamat, inhibă migrarea leucocitelor și procesul de
fagocitoză
- stabilizează capilarele și le împiedică permeabilizarea
- diminuă formarea edemului local
- acțiunea imunodepresivă: inhibă producerea de citokine care intervin în reglarea
sistemului imun, a limfocitelor T și B și a monocitelor

b. Acțiune antialergică: combat componenta inflamată în reacții alergice

c. Acțiunea asupra aparatului CV: unele efecte sunt datorate acțiunii

mineralocorticoizilor de modificare a secreției ionilor de Na
d. Acțiune asupra mușchilor striați:
- pentru funcționarea normală a musculaturii scheletice este nevoie de concentrații
adecvate de glucocorticoid și mineralocorticoid
- în insuficiență corticosuprarenală scade forța de contracție a musculaturii striate, scade
rezistența la oboseală, aceste modificări fiind consecința tulburărilor metabolismului
glucidic, a balanței hidroelectrolitice, tulburări la nivelul apartului CV

e. Acțiune la nivel SNC: efectele sunt indirecte prin menținerea unei concentrații
normale de glucoză în plasmă a unei balanțe a electroliților corespunzători în
organism
 f. Acțiune asupra elementelor figurate: crește conținutul în Hb și eritrocitelor în
sânge și scade nr de bazofile, eozinofile, monocite și limfocite
g. Acțiune la nivelul aparatului digestiv: stimularea secreției gastrice de HCl și
pepsină
h. Acțiune la nivelul țesutului limfoid:
- scad sinteza proteică limfocitară în timus
- produc limfocite trecătoare
- scad nr monocitelor, eozinofilelor, bazofilelor
- cresc nr neutrofilelor
- cresc ușor nr de hematii și concentrația Hb în sânge

Clasificare:
1. După proveniență și structură chimică
- naturali: cortizol, cortizon
- sintetici: prednison, prednisolon, beclometazon

2. După calea de adm.

- oral: prednison, prednisolon, medilprednisolon, triamcinolon, betametazon
- numai inj: hidrocortizon fosfat de sodiu, hidrocortizon succinat de Na, betametazon
fosfat de sodiu, dexametazon acetat
- numai local: betametazon dipropionat, hidrocortizon butirat, fluocinolon acetonid,
medrison
- oral, inj, local: hidrocortizon
- oral, inj: triamcinolon diacetat, cortizol acetat
- inj, local: hidrocortizon acetat, prednisolon acetat, triamcinolon acetat

3. După durata efectului

- scurtă - 8-12 ore: hidrocortizon, cortizon
- medie – 12-36 ore: prednison, prednisolon, metilprednisolon, triamcinolon
- lungă – peste 48 ore: dexametazon, betametazon

Farmacocinetică:
- molecule lipofile, se absorb și se distribuie prin difuziune simplă
- absorbția: adm oral, parenteral se absorb repede, adm i.v. concentrații ridicate în
plasmă și alte lichide biologice, i.m. – suspensie prin dizolvare locală și absorbție
lentă, de foarte-foarte lungă durată fără a duce la concentrații plasmatice și tisulare
ridicate
- transport și distribuție: se leagă în proporție mare de proteinele plasmatice (α-
globulină specifică – CBG - și albumine)
- metabolizare: biotransformare la nivel hepatic, mai puțin renal
- eliminare: metabolizare la hidroxi-metaboliți și cei conjugați au polaritate crescută,
eliminare renală
- adm local în concentrații crescute pe suprafețe intense timp îndelungat, sub pansament
ocluziv se absoarbe, ce duce la RA sistemice, inclusiv deprimare corticosuprarenală
- se distribuie în organism realizează concentrații active în majoritatea țesuturilor
Reacții adverse – se manifestă diferit în funcție de intensitate, durata tratamentului:
- hipercorticism exogen = redistribuirea țesutului adipos (față, gât), acnee, insomnie,
creșterea poftei de mâncare
 - retenție cu/fără hipokaliemie: apare la doze mari
- hipocorticism endogen = adm pe cale sisetmică, inhibă sistemul hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenal, după câteva săptămâni se instalează o insuficiență funcțională a
corticosuprarenalei și în timp are loc hipotrofia sau atrofia glandei, după oprirea unui
tratament corticonic prelungit, refacerea secreției normale de ACTH se face în câteva
luni, iar cea a hidrocortizonului în 6-9 luni
- diabet – consecința tulburărilor metabolismului glucidic: pot genera un diabet steroidic
„de novo” obișnuit, reversibil la oprirea tratamentului corticonic; pot activa un diabet
latent, se adm cu prudență la cei cu ereditate diabetică; pot agrava un diabet manifest
a.î. glucocorticoizii reprezintă o contraindicație relativă sau absolută, după caz
- osteoporoză și osteonecroză: favorizat de tratamentul de lungă durată (peste un an),
postmenopauză, afecțiuni însoțite de osteoporoză
- miopatie cortizonică: se manifestă la nivelul extremităților prin atrofie musculară și
oboseală musculară
- HTA, hiperglicemie
- întârzierea creșterii
- tulburări gastro-intestinale
- atrofia pielii: la adm locală de lungă durată, preparate dermatologice cu concentrații
crescute de glucocorticoizi foarte activi
- ulcer peptic: prin scăderea rezistenței mucoasei gastrice la agravarea clorhidropeptică
- scăderea rezistenței la infecții: au acțiune de inhibare a sistemului imunitar, scade
capacitatea de apărare a organismului față de agresiunea basteriană, virotică, micotică
și parazitară
- la nivel SNC: stări de excitație, insomnie, tulburări nevrotice, psihotice, neurologice
- la nivelul ochiului: crește PIO în urma unui tratament sistemic de lungă durată sau
local
- riscuri fetale: adm cu prudență în I trimestru de sarcină
- hipercoagulabilitate: rar prin reducerea timpului de coagulare și favorizând procesele
tromboembolice

Contraindicații:
- ulcer gastro-duodenal
- insuficiență cardiacă
- HTA
- osteoporoză
- atrofii musculare
- IR avansată
- diabet
- psihoze
- boli infecțio-contagioase
- stări infecțioase
- tendință la convulsii
- perioada de creștere
- sarcină

Indicații:
1. Ca medicație de substituție
- insuficiență corticosuprarenală cronică (boala Addison)
- insuficiență corticosuprarenală acută
 - hiperplazia congenitală a suprarenalelor
- bolnavi cu sindrom Cushing în timpul și după rezecția chirurgicală a unei tumori
secretate de cortizol
- în scop diagnostic: testul de supresie prin dexametazonă

2. Ca agenți farmacologici
a. Indicații corespunzătoare acțiunii antiinflamatoare
- boli inflamatoare severe: poliartrita reumatoidă, reumatism poliarticular acut, artrită
acută gutoasă
- colagenaze
- boli hepatice și digestive
- boli renale
- stări infecțioase

b. Acțiune antialergică
- reacții alergice grave
- naștere prematură
- stări de șoc, colaps
- edem cerebral

c. Acțiune imunodepresivă
- leucemie acută la copii
- limfoame maligne

CORTIZON
- metabolit activ al cortizolului și corticosteronului
- utilizat ca atare sau acetat
- indicații: medicație de substituție în insuficiența corticosuprarenală acută sau cronică,
p.o. sau i.m.

HIDROCORTIZON (cortizol)
- se formează în zona internă pornind de la colesterol
- cantitatea secretată în 24 de ore = 20-25 mg cu maxim de secreție dimineața între orele
5-10, cu puseuri secretorii la mese și minim de secreție în timpul nopții
- în condiții de criză pentru organism secreția crește
- principalul glucocorticoid fiziologic utilizat ca atare sau sub formă de esteri
- prezintă acțiune antiinflamatoare de referință pentru glucocorticoizi
- produce retenție hidrosalină marcată și este de referință
- indicații: insuficiență corticosuprarenală cronică (boala Addison) adm p.o.
- sub formă de acetat: acțiune antiinflamatoare, antialergică, antipruriginoasă local
- se adm inj, local
- sub formă de hemisuccinat de sodiu: i.v. lent sau în perfuzie în urgențe (șoc
anafilactic), efectul apare după 2 ore
- sub formă de fosfat de sodiu: hidrosolubil, utilizat în urgențe, i.v. sau i.m.

PREDNISON
- obținut prin sinteză, utilizat ca atare sau ca acetat
- ineficace la adm locală
 - mai potent ca hidrocortizon, prezintă o durată medie
- are efect mineralocorticoid mai redus ca hidrocortizonul
- utilizat în: situații de criză când este necesară susținerea organismului
- sub formă de acetat: aceleași caracteristici, utilizat mai rar

PREDNISOLON
- activ local în adm i.m. sau p.o.
- utilizat ca antiinflamator în adm locală, iar în dermatologie, oftalmologie este adm
local
- se utilizează și sub formă de acetat, succinat de sodiu, fosfat de sodiu

METILPREDNISOLON
- se absoarbe repede la adm p.o. sau inj i.m.
- potență superioară prednisolonului și efect slab de tip mineralocorticoid
- utilizat ca antiinflamator
- se utilizează și sub formă de acetat, succinat de sodiu

TRIAMCINOLON
- efect mineralocorticoid minim
- reacții adeverse: miopatia cortizonică
- afectare a musculaturii la persoane astmatice sau cu bronșită cronică
- frecvența acestei reacții adverse este mai mare comparativ cu ceilalți
- se utilizează și sub formă de acetonid, diacetat, hexacetonid

DEXAMETAZONA
- prezintă o potență foarte mare
- nu determină retenție hidrosalină
- efect de lungă durată
- acțiune diabetogenă mai intensă comparativ cu restul
- reacții adverse: aritmii prin hipopotasemie și alcaloză
- indicații: testul de supresie (adm și se urmărește să se vadă secreția pe timpul nopții și
dacă este scăzută sau crescută, în scop diagnostic)
- contraindicații: copii (afectează creșterea)

II. MINERALOCORTICOIZI
- sunt sintetizați în zona glomerulară a corticosuprarenalei: aldosteron,
dezoxicorticosteron
- reglează metabolismul electroliților și al apei
- sunt sintetizați din colesterol
- această reglare a secreției de aldosteron se realizează în funcție de volemie (sistem
renină-angiotensină) și de bilanțul de K și Na
- dacă există o hiperfuncție corticosuprarenală are loc o retenție hidrosalină,
hipokalemie, tendință la alcaloză, crește TA și se instalează sindromul Conn
(hiperaldosteranism primar): HTA, polidipsie, poliurie, hipokaliemie, astenie
musculară, etiopatogenitatea este de natură tumorală și mai rar din cauză unei
hiperplazii corticosuprarenale
 - hiperaldosteronism secundar care este mai frecvent în ciroză sau ascită cu edeme

DEZOXICORTICOSTERON
- secretat în cantitate mai mică
- poate fi obținut prin sinteză fie în soluție apoasă, fie uleioasă i.m.
- indicații: insuficiența corticosuprarenală acută sau cronică (mai puțin), stări de
deshidratare marcată, vomă, diaree

FLUDROCORTIZON
- obținut prin sinteză
- indicații: insuficiență corticosuprarenală cronică, hTA esențială, sindrom ortostatic
- sub formă de acetat: antiinflamator

III. ANTICORTICOIZI
- substanțe inhibitoare ale biosintezei și acțiunii steroizilor corticosuprarenali sau
substanțelor toxice directe asupra celulelor corticosuprarenale
- ex: metirapon, aminoglutetimida, ketoconazol, mitatan, trilostan
- inhibă selectiv anumite enzime ale sistemului CYP450 implicate în sinteza
corticosteroizilor
- mitatan: acțiune toxică asupra celulei corticosuprarenalei

HORMONI TIROIDIENI ȘI ANTITIROIDIENI

- tiroida = cea mai voluminoasă glandă (25-30 g), situată în partea anterioară a gâtului
într-o lojă fibroasă
- tiroida secretă zilnic 2 hormoni:
→ levotiroxina = T4
→ liotironina = T3
- rol în metabolismul energetic și în procesele de creștere și dezvoltare a organismului
- acțiune asupra:
→ metabolismului:
 proteic: stimulant la doze mici prin creșterea sintezei proteice a unor
proteine sau enzime
 lipidic: stimulant cu creșterea lipolizei, scăderea rezervelor de lipide și
a colesterolului
 glucidic: acționează în sens hiperglicemiant
→ SNC: stimulează maturarea SN
→ aparat CV: crește frecvența cardiacă, forța de contracție, debitul cardiac, TA,
consumul de oxigen
→ aparat digestiv: crește producția de HCl, pepsină, peristaltismul intestinal
- hipotiroidism = deficit de producere sau rezistență țesutului la aceștia
- mixedem = insuficiență tiroidică severă caracterizată prin tulburări cardiace, tulburări
diagnostice, neurologice, ale funcției de reproducere, tulburări metabolice
 - prin creșterea secreției de TSH (hormon tireotrop – rol în captarea iodului) apare
hiperplazia tiroidiană și apariția gușei care poate fi însoțită sau nu de mixedem
- cretinism gușogen = absența congenitală a tiroidei sau incapacitatea genetică a glandei
de a secreta hormoni, caracterizată prin: dezvoltare psihică și fizică deficitară, piele
uscată și îngroșată, gușă endemică, deformări osoase ale dentiției, dezvoltare întârziată
a organelor genitale

Farmacotoxicologie:
- la doze mari – fenomen de hipertiroidie
- SNC: hiperexcitabilitate, insomnie, amețeli, tremur
- aparat CV: tahicardie, palpitații, crize de angor, la cei cu mixedem sau afecțiuni
cardiace produc RA uneori letale
- la nivel digestiv: anorexie, diaree, scădere în greutate
- la nivel cutanat: congestie cutanată, transpirații

Contraindicații:
- tireotoxicoză, cancer tiroidian
- IC, tahicardie, HTA
- osteoporoză
- denutriție
- insuficiență corticosuprarenală
- intoleranță la iod
- precauții: diabet zaharat (ajustare doze)

Farmacoterapie:
- medicație de substituție în hipotiroidism
- terapia de substituție se realizează cu T4 și T3, pulbere de glandă tiroidă
- pulberea de glandă tiroidă conține hormonii tiroidieni, tratamentul se începe cu doze
mici care se cresc treptat în funcție de efectele clinice evidente sau de apariția RA

LEVOTIROXIMA
- alimentele scad BD orală
- se biotransformă în lextironină
- pentru evitarea cumulării se adm 4-5 zile cu 2-3 zile pauză

LIOTIRONINA
- potență mai mare
- efect mai rapid, durată mai scurtă față de T4
- este folosit mai rar la tratamentul de substituție pentru că durata efectului este scăzută
și potența diferită, iar riscul de RA cardiace este mare

ANTITIROIDIENE
- tireotoxicoză = sindrom determinat de excesul de hormoni tiroidieni circulanți,
caracterizat prin: scădere în greutate, apetit crescut sau păstrat, intoleranță la căldură
- boala Graves-Basedow = formă de tireotoxicoză cu cauză autoimună caracterizată prin
prezența gușei, sindrom exoftalmic și mixedem pretibial
Medicamente utilizate în hipertiroidie
Clasificare:
1. Substanțe care împiedică sinteza = antitiroidiene propriu-zise:
- derivați de tiouracil: metil, benzil, propil
- derivați de imidazol: carbimazol, tiamazol
- indicații: hipertiroidism în forme ușoare, medii la copii, adulți, tineri, vârstnici cu stare
fiziologică precară
- eficacitate mare la persoane tinere cu boala recentă și gușă endemică, beneficiul
terapeutic manifestat prin scăderea volumului tiroidei și dispariția simptomelor clinice
- reacții adverse: tulburări digestive, reacții alergice cutanate, tulburări sangvine,
hipotiroidism

2. Substanțe care diminuă captarea iodului în tiroidă:

- iodul, perclorat de potasiu, clorpromazina
- iodul și derivații săi în doze mici participă la sinteza hormonilor
- utile pentru a substitui deficitul de iod din apă și alimente
- pentru profilaxia și traatmentul gușei endemice
- la doze mari: la bolnavii cu hipertiroidism are efect antitiroidian
- indicații: pregătirea bolnavilor înaintea tiroidectomiei, iradiere accidentală pentru că
împiedică captarea iodului, hipertiroidism are utilizare limitată pentru că sunt necesare
doze mari de iod, iar efectul diminuă în timp chiar dacă se continuă adm.
- adm p.o.: absorbție bună, după adm se concentrează în tiroidă mai ales la cei cu
hipotiroidism, captare stimulată de TSH
- reacții adverse: efect alergizant intens, erupții urticariene, șoc anafilactic, intoxicație
cronică (iodism), manifestări prin erupții cutanate apneiforme, hipersalivație

3. Substanțe care antagonizează efectele hormonilor circulanți = antitiroidiene (β-

adrenergice)

4. Substanțe care produc iradierea locală a tiroidei: iod radioactiv:

- în tiroidă unde se acumulează emite 2 tipuri de raze: β și X
- razele β au penetrabilitate mică și realizează iradierea locală, prin acest mecanism de
acțiune se produce necroza celulelor foliculare și dispariția coloidului folicular
- razele X au penetrabilitate mare și permit evidențierea capacității de iod captare a
tiroidei
- indicații:
→ în scop diagnostic: pentru explorarea și evaluarea tulburărilor tiroidei
→ în scop terapeutic în tratamentul hipertiroidismului la bolnavi peste 40 ani
→ cancer tiroidian: cancer recurent metastazat la care nu se poate realiza supresie
hormonală
 INSULINA ȘI ANTIDIABETICE DE SINTEZĂ
- diabet zaharat = boală metabolică cu evoluție cronică caracterizată prin tulburări ale
metabolismului glucidic cu hiperglicemie și glicozurie, secundar și tulburări ale
metabolismului lipidic și proteic
- este datorat absenței absolute sau relative a insulinei, iar în unele cazuri se cunoaște și
un determinism genetic
- consecința poliuriei: polidipsie, tulburări electrolitice
- clasificarea DZ:
→ criteriu terapeutic:
 insulinodependent
 insulinoindependent
→ criteriu vârstei la debutul diabetului:
 juvenil = până la 20 de ani
 al adultului tânăr = 21-40 ani
 al adultului = 41-65 ani
 al vârstnicului = peste 65 ani

Medicația antidiabetică
- naturale: insulina
- sintetice:
→ sulfoniluree - crește eliberarea insulinei din pancreas și utilizarea glucozei în
țesuturi: tolbutamid, clorpropamid, glipizid
→ biguanide – cresc glicoliza anaerobă, active în caz de pancreatectomie:
metformin, buformin
→ oze – inhibitori de α-glucoză: pioglitazon
→ tiazolidine: rosiglitazon, agoniști pe receptorii nucleari PPAR
→ alte structuri – inhibitori ale aldoreductazei: tolorestant, epalrestat și adjuvante:
repaglinid

1.INSULINA
- are 2 lanțuri peptidice: A (21 aa) și B (30 aa) legate prin 2 punți disulfidice
- sintetizată sub formă de pre-proinsulină în veziculele celulelor pancreatice
- a fost dozată inițial biologic, cantitativ pentru scăderea glicemiei pe nemâncate la 45
mg/100 ml la iepure

Farmacocinetică:
- inactivă p.o., se adm s.c.
- excreție renală, în cantități mici

Farmacodinamie:
- acțiuni metabolice:
→ metabolism glucidic:
 asigură utilizarea tisulară a glucozei prin stimularea pătrunderii sale în
mușchi și adipocite și prin favorizarea FO în hepatocite, miocite și
adipocite
 crește depozitele de gliocogen prin 2 mecanisme: induce sinteza
glicogenezei și scade glicogenoliza hepatică
→ metabolismul proteic:
  favorizează sinteza proteinelor din mușchi datorită creșterii
disponibilului de aa și prin stimularea sintezei ribozomiale în miocit
→ metabolism lipidic:
 crește anabolismul lipidic prin creșterea disponibilului de AG,
stimulează sinteza de TG, scade lipoliza (inhibă lipaza din adipocite)
 stimulează Na+/K+-ATP-aza membranară și crește influxul celular al
ionilor de K
- mecanism de acțiune:
→ acționează pe receptori membranari specifici cu structură tetramerică
→ receptorii formați din 2 heterodimeri fiecare compus dintr-o subunitate β cu
activitate tirozinkinazică
→ după legarea insulinei pe receptori la nivelul subunităților α se transmite
semnalul subunităților β și are loc autofosforilarea rapidă a unor resturi de
tirozină și activarea tirozinkinazei

Farmacotoxicologie:
- la supradozare – hipoglicemie:
→ simptome vegetative: transpirații, HTA, tahicardie, paloare
→ psihice: anxietate, iritabilitate, confuzie
→ digestive: foame, greață
→ nervoase: amețeli, paralizii, tremurături, convulsii
→ dacă glicemia scade sub 40 mg/a100 ml: delir, convulsii, comă, moarte
- fenomene alergice - la prepararea insulinei purificate: urticare, edem, eritem
- lipodistrofii: la locul inj s.c., se evită prin schimbarea locului de inj
- insulino-rezistența: la preparate clasice, insuficient purificate datorită apariției de
anticorpi specifici care inactivează insulina exogenă

Farmacoterapie:
- medicație de substituție în diabetul juvenil și adulți în forme severe, diabet insulino-
dependent și diabet cetozic
- utilizată temporar la diabetici cu neuropatie și retinopatie diabetică

Contraindicații:
- insuficiența hipofizei anterioare
- insuficiență corticosuprarenală
- miocardită
- precauții: angină pectorală, hipopotasemie, hiperaciditate gastrică, adm preparatelor
retard la diabetici cu complicații cetoacidozice cu infecții, intervenții chirurgicale

Farmacografie:
- insulinele obținute de la diferite specii de animale: pancreas de bovine sau porcine
- insulină adm și posologia depind de tipul de insulină și durata acțiunii:
→ insuline cu durată scurtă de acțiune
→ insuline cu acțiune intermediară – se adm de 2x/zi
→ insuline cu acțiune lentă și durabilă – se adm 1/zi
2.SULFAMIDE ANTIDIABETICE
Farmacocinetică:
- se absorb bine din tubul digestiv
- se leagă de proteinele plasmatice în proporție mare
- epurare predominant hepatică sau renală
- T1/2 variabil în funcție de compus

Farmacodinamie:
- mecanism pancreatic: stimulează secreția pancreatică de insulină, cu eficacitate mare
în condiții în care se păstrează capacitatea secretorie a celulelor β-pancreatice
- mecanism extra-pancreatic:
→ la nivel hepatic crește nr de receptori insulinici, crește reactivitatea acestor la
acțiunea hormonului
→ scade glicogenoliza și gluconeogeneza, crește glicogenul hepatic
→ scade lipoliza și lipogeneza în țesutul adipos
→ crește utilizarea glucozei în mușchi
- alte acțiuni:
→ creșet secreția și aciditatea sucului gastric
→ scade activitatea colinesterazei din stomac, IS și sânge
→ efect hipotiroidian
→ efect fibrinolitic: tolbutamida, clorpropamida

Farmacotoxicologie:
- reacții adverse:
→ hipoglicemie: supradozare, IH sau IR
→ digestve: greață, vomă, diaree
→ efecte toxice sau alergice cutanate
→ anomalii fetale adm în timpul sarcinii
- interacțiuni:
→ farmacocinetice:
 potențează efectul hipoglicemiant: anticoagulante cumarinice,
fenilbutazonă, cloramfenicol, aspirină, alcool etilic,
 scad efectul sulfamidelor inductorii enzimatici: barbiturice
→ farmacodinamice:
 potențează efectul hipoglicemiant: propranolol, acid nicotinic, insulină
 scade efectul hipoglicemiant: diuretice tiazide, furosemid,
glucocorticoizi, estrogeni
 efect tip disulfiram în cazul ingestiei de băuturi alcoolice

TOLBUTAMIDA
- absorbție rapidă și completă
- metabolizare hepatică cu formare de metaboliți activi
- se adm oral înainte de masă
- preferată la vârstnici pentru că efectul este ușor controlabil
CLORPROPAMID
- se absoarbe bine din tubul digestiv
- metabolizare hepatică cu formare de metaboliți activi
- variații mari interindividuale
- are și efect antidiuretic în diabet insipid prin stimularea secreției de vasopresină și prin
sensibilizarea rinichiului la acțiunea acesteia
- se adm oral
GLIBENCLAMID - compus cu potență mare (doze mici)

GLIPIZID
- absorbție bună din tubul digestiv, diminuată de alimente
- biotransformare hepatică 5%, durată scurtă de acțiune
- riscul de RA hipoglicemice este mic
- adm oral

GLICLAZID
- prezintă efect favorabil supra microangiopatiei diabetice
- scade agregarea plachetară și crește fibrinoliza

GLIQUIDON
- absorbție rapidă din tubul digestiv, T1/2 = 1,5 ore
- hipoglicemiant cu durată scurtă de acțiune

3.BIGUANIDE ANTIDIABETICE
Farmacodinamie:
- efect antihiperglicemiant prin mecanism extrapancreatic
- nu stimulează pancreasul endocrin
- acțiune antihiperglicemiantă
- inhibă absorbția glucozei din intestin
- favorizează captarea glucozei în mușchi și țesutul adipos și stimulează oxidarea
acesteia
- scădere a greutății corporale la diabetici – efect anorexigen (comparativ cu sulfamidele
antidiabetice și insulina care cresc greutatea)
- stimulează glicoliza anaerobă cu eliberare de acid lactic
- scad TG și VLDL
- scad oxidarea AG
- efect fibrinolitic și antiagregant plachetar

Reacții adverse:
- tulburări digestive la începerea tratamentului: anorexie, greață, gust metalic, vomă,
constipație, diaree
- la tratament îndelungat pot scădea absorbția vitaminei B12 și a acidului folic
- hipoglicemie numai în cazul asocierii cu sulfamide sau insulină
- RA particulară: acidoză lactică
Contraindicații:
- în situații care favorizează acidoza lactică:
→ IR, IH, IC, IM
→ stări hipoxice
→ alcoolici
→ dietă hipocalorică, inaniție, sarcină
- interacțiuni:
→ diminuă efectul: diuretice tiazinice, glucocorticoizi, asociații estroprogestative
cu efect hiperglicemiant
→ cresc riscul acidozei lactice: diuretice mai ales de ansă, substanțe de contrast,
iod

Farmacoterapie:
- DZ non-insulinodependent la adultul obez
- DZ instabil cu scăderea pericolului apariției hipoglicemiei
- DZ necontrolat cu sulfamide se asociază cu aceastea – eficacitatea superioară,
reducerea dozelor
METFORMIN – adm oral, BUFORMIN – preparate retard

HORMONI SEXUALI ȘI ANTAGONIȘTI

1.HORMONI ESTROGENI
- gonadele feminine (ovare) = sediu proceselor de formare și expulzare perioadică a
celulelor sexuale feminine, secreția hormonilor estrogeni și progestativi
- funcția exocrină a ovarelor:
→ ovogeneza și ovulația: influențată de hormonii gonadotropi hipofizari
→ ovogeneza: formarea și maturarea gameților feminini
→ la pubertate nr foliculilor primordiali = 300.000-400.000, 350-450 se
maturează participând la procesul de ovulație
→ maturarea = trecerea foliculului primordial la folicul primar/secundar
→ 1 din foliculii secundari de la suprafața ovarului se maturează periodic (sub
acțiunea FSH), se transformă în folicul Graff (conține ovulul matur)
→ ovulația = ruperea și eliminarea ovulului sub influența hormonului LH în a 14a
zi la femeia cu ciclul normal de 28 de zile
- funcția endocrină a ovarelor:
→ secreția hormonilor sexuali feminini
→ variațiile periodice ale activității secretării ovariene: produc modificări
specifice la nivelul mucoasei uterine – ciclul endometrial cu durată medie de
28 de zile
- ciclul endometrial:
→ faza foliculară (proliferativă) = fază inițială a ciclului menstual (14 zile), sub
acțiunea FSH se dezvoltă un folicul care devine o cavitate ce conține lichid
folicular și ovulul
→ faza ovulatorie (1-2 zile) = culminează cu spargerea foliculului matur sub
influența LH
 → faza luteinizantă (foliculo-progestativă; 13-14 zile) = folicul spart, rezultă
corpul galben și secretă progesteron
- în sânge se găsesc estrogeni și progesteron, secreția lor crește până la sfârșitul ciclului
menstrual când se are loc scăderea lor odată cu menstruația
- încetinirea maturării foliculului la nivlul ovarului duce la instalarea menopauzei

Dereglări ale ciclului menstrual

a. Hiperfoliculinemie
- mucoasa uterină se dezvoltă mai repede sub influența estrogenilor în exces
- faza foliculară = 8-10 zile
- faza luteinizantă = 14 zile
- ciclul = 28 zile
- hemoragia = 3-4 zile
- se pierd cantități mari de sânge (menoragie)

b. Hipofoliculinemie
- faza foliculară > 14 zile datorită secreției reduse de estrogeni
- faza luteinizantă = 14 zile
- ciclul > 28 zile
- menstruația < 1-2 zile se pierd cantități mai mici de sânge
- poate apărea amenoreea

Hormoni utilizați în terapeutică

a. Substanțe naturale sintetizate din ovar, corticosuprarenală, placentă, testicul
- estrona (foliculină) – standard pentru estrogeni
- 17-estradiol – cel mai activ estrogen natural
- estriol

b. Substanțe de semisinteză: etinilestradiol, mestranol

c. Substanțe de sinteza derivați de stilben: dietilstiebestrol, dienestrol, metalenestrol,
hexetrol, clorotriansen

Acțiune fiziologică și farmacodinamică

- acțiune morfogenetică asupra organelor de reproducere:
→ dezvoltarea caracteristicilor sexuale primare și secundare, mențin normală
funcția aparatului genital, la femei
→ stimulează creșterea miometrului în timpul pubertății
→ reglează morfogeneza scheletului cu efect stimulant la doze mici și inhibare la
doze mari
- acțiune tip estrogen: stimulează maturarea endometrului prin variații ciclice
endometriale determinate de estrogeni și progesteron – apariția cilcului menstrual
- alte acțiuni:
→ crește permeabilitataea capilară și produc retenție de apă și Na → edeme
→ crește debitul cardiac, dilată arterele coronare, scade rezistența asterială
→ scade agregarea plachetară
→ efect parasimpatolitic intens: vasodilatație și congestie la nivelul organelor
genitale, pelviene, glande mamare
→ activează diviziunea celulară la nivelul organelor receptoare – la tratament
prelungit – apariția de tumori uterine, mamare etc
 - mecanism: acționează asupra unor receptori specifici din uter, vagin, glanda mamară,
oase, ficat, sistem hipotalamo-hipofizar

Interrelații hormonale:
- estrogeni-progesteron: efectul este dependent de doză la doze mici estrogenii
acționează sinergic cu progesteronul, la doze mari inhibă efectul lui
- estrogeni-androgeni: relația antagonică, estrogenii produc ginecomastie la bărbați cu
scăderea libidoului
- estrogeni-hormoni hipofizari: la doze mici stimulează secreția de FSH și LH, la doze
mari o inhibă
- la doze mici stimulează secreția de prolactină, iar la doze mari o inhibă

Reacții adverse:
- aparat digestiv: greață la începutul tratamentul, creștere în greutate, diaree
- la nivel hepatic: creșterea transaminazelor serice
- aparat CV: crește TA, edeme
- sânge: crește riscul afecțiunilor bronhoembolice pentru că, crește sinteza factorilor
coagulării și fibrinogenului și scăderea antitrombinei III
- aparat genital feminin: hiperplazie anormală a celulelor endometriale cu apariția
carcinomului endometrial, la tratament prelungit, crește riscul de cancer mamar
- la bărbați: adm în cancer de prostată, scade libidoul, ginecomastie, atrofie testiculară

Contraindicații:
- sarcină I trimestru: produc malformații ale inimii și membrelor, influențează tractul
genital fetal
- alăptare: scade secreția de prolactină
- antecedente tromboembolice
- sâgerări genitale nediagnosticate
- fibrom uterin
- cancer mamar
- afecțiune hepatice acute
Interacțiuni: reduc efectele hipoglicemiantelor

Farmacoterapie:
- insuficiență ovariană
- oligo- sau amenoree
- insuficiență ovariană la menopauză
- sindrom Turner: dezvoltarea organelor sexuale feminine, dar nu și a ovarului
- tulburări de menopauză: atenuează simptomele acute (tulburări vasomotorii, bufeuri,
simptome vaginale, atrofia vaginală)
- profilaxia osteoporozei: favorizează fixarea Ca în oase

2.PROGESTATIVE
= substanțe naturale sau de semisinteză utilizate în patologii cauzate de insuficiențe patologice
a secreției de progesteron
Clasificare:
- naturale: progesteron
- sintetice:
→ derivați de pregn-4-an: medroxiprogesteorn, clormadionon, magestrol
→ derivați de pregnandien: didrogestron, nomegestrol
→ derivați de estr-4-en: alilestrenol, linestrenol, noretisteron, levanorgestrel,
etinodol, dienogest, gestoden

Acțiuni:
- fixează oul fecundat și menține sarcina
- pregătește glanda mamară pentru lactație
- derivații de pregnan au acțiune progestativă și antiestrogenică intensă: inhibă ovulația
- derivații de estran: efecte progestative mai reduse comparativ cu derivații de pregnan
- inhibă eliberarea hormonului luteotrop și ovulația
- efect antiestrogenic și efect androgenic redus

Indicații:
- naturale: sângerări uterine datorită insuficienței de secreție a hormonului luteotrop
- sintetici: iminență de avort, avort habitual, meno- și metroragii funcționale, terapia de
substituție postmenopauză + estrogeni, endometrioze, dismenoree, contracepție,
cancer endometrial recurent sau metastazic

Reacții adverse:
- produse de cei naturali: retenție hidrosalină cu edeme, adm. în timpul sarcinii duce la
virilizarea fătului
- produse de cei sintetici:
→ SNC: cefalee, iritabilitate, depresie, la doze mari timp îndelungat, flebite,
tromboembolii
→ digestive: greață, vomă, epigastralgii
PROGESTERON
- hormon natural secretat de femeia negravidă în cantități mari în a 2a jumătate a
ciclului menstrual de către corpul galben
- la gravide este secretat de placentă, în organism este biosintetizat plecând de la
colesterol
- acțiuni: progestativ/fixarea oului fecundat și menținerea sarcinii, scăderea frecvenței
contracțiilor uterine și previne expulzia
- la nivelul sânului pregătește glanda mamară pentru secreția lactată
- antiestrogenică (scade proliferarea celulelor endometriale și scade secreția
endocervicală)
- acțiune antiandrogenică redusă
- acțiuni metabolice: crește insulina circulantă și favorizează depunerea glicogenului în
țesuturi
- efect natriuretic și diuretic
- indicații: medicație de substituție în sângerări uterine disfuncționale datorită
insuficienței de hormon luteotrop
HIDROXI-PROGESTERON
- durată lungă de acțiune
- indicații: metroragii funcționale, prevenirea avortului capitual, amenoree, sterilitate

METOXI-PROGESTERON
- indicații: meno- și metroragii funcționale, endometrioză, cancere hormonodependente
(mamar, endometrial, de prostată)

ALIESTRENOL
- indicații: avort habitual, iminență de avort

3.INDUCTORI AI OVULAȚIEI
Clasificare:
- naturali: gonadorelina, gonadotropine
- sintetici: nesteroidiene (clomifen), steroidiene (epimestrol)

Acțiuni:
- dezvoltarea și funcționarea glandelor sexuale se află sub controlul hormonilor secretați
de hipofiză
- sub acțiunea gonadorelinei secreției de hipotalamus, hipofiza secretă hormonul de
stimulare foliculară (FSH), hormonul de stimulare a celulelor interstițiale (LH, ICSH),
hormonul LTH

GONADOTROPINE
- hormoni cu rol în reglarea funcțiilor ovarului și testiculului
- secretat de adenohipofiză (FSH, folitropina), placentă (gonadotropina corionică –
HCG)
- roluri fiziologice ale hormonilor:
→ FSH:
 femei: stimulează formarea foliculului ovarian și secreția estrogenilor
 bărbați: stimulează gametgoeneza și producerea de spermatozoizi
→ LH:
 femei: declanșează ovulația, induce formarea corpului galben și
stimulează sinteza progesteronului
 bărbați: producerea și secreția de testosteron de către celulele
interstițiale (ICSH)
→ HCG: stimulează sinteza de progesteron până în a 3a lună de sarcină
- indicații:
→ femei:
 insuficiență ovariană: amenoree, oligomenoree, insuficiență luteală
 insuficiență secretorie de gonadotropine endogene dar cu păstrarea
activității ovarelor
 pregătirea femeilor sterile în vederea fertilizării în vitro
→ bărbați:
  hipogonadism prin hipopituitarism
 criptorhidrie = absența unilaterală sau bilaterală testiculară din bursele
scrotale

HCG
- se obține din urina de femeie gravidă
- femei: declanșarea ovulației, stimulează dezvoltarea corpului galben, secreția de
progesteron
- la bărbați stimulează spermatogeneza
- la femeie: iminență de avort, sterilitate prin avort, anovulctorii, menotropine
- bărbat: criptohidrie, hipogonadism, prin hiposecreție de gonadotropism

MENOTROPINA (HMG)
- se obține din urina femeii aflate la menopauză
- indicații:
→ femei: sterilitate, cicluri anovulctorii
→ bărbați: sterilitate prin hipogonadism

FOLITROPIN α ȘI β
- conțin FSH recombinat
- indicații:
→ femei: cicluri anovulatorii care nu au răspuns la clomifen (antagoniști parțial al
estrogenilor)
→ bărbați: stimulează spermatogeneza

LUTROPIN α
- LH uman recombinat
- indicații: + FSH pentru stimularea dezvoltării foliculilor ovarieni în caz de insuficiență
severă a secreției de FSH și LH

4.CONTRACEPTIVE HORMONALE
= medicamente ce conțin asocieri estro-progestative sau un singur hormon estrogen sau
progestativ, utilizați în scopul controlului fertilității

Clasificare:
- combinații estroprogestative:
→ fixe, monofaze, 1 estrogen + 1 progestativ
→ secvențiale, bifazice sau trifazice, conțin 1 estrogen + doze diferite de
progesteron
- contraceptive care conțin numai progestive
- contraceptive care conțin numai estrogeni

Combinații estro-progestative
- estrogen: etinilestradiol
- progesteron: levanorgestrel, desogestrel, gestoden
 - efecte:
→ inhibarea hipofizei, scăderea secreției de gonadotrofine
→ îngroșarea mucusului cervical și îngreunarea pătrunderii spermatozoidului
→ modificarea mucoasei endometrială în sens nefavorabil implantării
→ deprimă funcția ovarului, inhibă dezvoltarea foliculului și a corpului galben
- alte efecte:
→ crește sinetza factorilor coagulării VII, VIII, IX, X, fibrinogenului și
favorizează cogularea
→ crește colesterolul și TG
→ scade toleranța la glucoză
→ scade fluxul biliar, crește concentrația acidului colic, scade concentrația
acidului deoxicolic ceea ce favorizează litiaza biliară
- reacții adverse minore:
→ greață, senzație de vomă
→ cefalee, amețeli
→ tensiunea sânilor, edeme
→ creșteri în greutate
→ candidoze vaginale
→ erupții cutanate, fotosensibilizare, alopecie (mai rar)
→ sângerări uterine neregulate (ocazional)
→ amenoree prelungită după oprirea medicației
- reacții adverse severe:
→ tromboembolii cu AV și coronare
→ HTA
→ icter colestatic
→ depresie
→ riscul de infarct este crescut la fumătoare obeze peste 40 de ani, cu DZ și
hiperlipemie
- farmacotoxicologie:
→ contraindicații: boli tromboembolice și CV, afectări ale funcției hepatice,
sângerări uterine nediagnosticate, sarcină
→ contraindicații absolute: DZ, dislipidemii, IR, litiază biliară, obezitate
- interacțiuni: scad efectele inductorii enzimatici: barbiturice, fenitoina, rifampicina,
griseofulvina, ampicilina

Contraceptive care conțin numai progestive

- conțin doze mici de linestrenol, levanorgestrel
- reprezintă o alternativă, asocierile sunt contraindicate
- contraindicații: HTA, antecedente tromboembolice, tulburări metabolice, sângerări
vaginale nediagnosticate, sarcină, dislipidemie aterogenă
- adm zilnică din prima zi a cilcului menstrual
- macanism: îngroșarea mucusului cervical, subțierea endometrului, inhibă ovulația
- reacții adverse: sângerări, cefalee, greață, vomă, creșteri în greutate
- precauții: DZ, boli cardiace, tulburări colestatice

Contraceptice care conțin numai estrogeni

- se folosesc: etinilestradiol, estrogenii conjugați, dietilstilbestrol
 - estrogenii în doze mari: efect contraceptiv dacă sunt administrați la scurt timp după
actul sexual
- exfolierea endometrului: nu se implantează oul
- pentru eficacitate mare se adm în primele 3 zile de la contact
- preparatele cu doze mari de estrogeni: în primele 72 de ore de la contact și se repetă
după 12 ore

5.HORMONI ANDROGENI ȘI ANABOLIZANȚI

- testosteron, dihidrotestosteron, androsterdion
- sinteza pornește de la colesterol și acetil CoA

Acțiuni:
- virilizană: influențează caracteristicele sexuale masculine: primare (dezvoltarea
organelor sexuale), secundare ( pilozitate, îngroșarea vocii), terțiare
- anabolizantă: activarea sintezei proteice si a metabolismului fosfocalcic la nivelul
țesuturilor și organelor; în perioada pubertară:
 intensificarea osteosintezei
 creșterea în lungime datorită creșterii sintezei de matrice osoasă
 depunerea sărurilor de Ca
*în perioada postpubertară:
 osificarea cartilajelor de creștere
 oprirea dezvoltării staturii
- alte acțiuni:
→ favorizează depunearea glicogenului în mușchi
→ crește toleranța pentru glucide la diabetici
→ produce retenție hidrosalină mai slabă decât estrogenii
→ stimulează eritropoeza
→ stimulează secreția glandelor sebacee
→ crește absorbția intestinală a Ca și stimulează fixarea lui în oase (efect
favorabil în osteoporoză)

Reacții adverse:
→ femei: virilizare, hirsutism, acnee, îngroșarea vocii, tulburări menstruale până
la amenoree
→ la bărbați: hipertrofia prostatei, diminuarea spermatogenezei la tratament
îndelungat, adm înainte de pubertate duc la masculinizare precoce

Indicații:
- hipogonadism la tineri datorat incapacității testiculului de a secreta testosteron
- hipogonadism la adult apărut posttraumatic, postinfecțios
- cencer de sân hormonodependent al femeilor la menopauză
- osteoporoză – asociat cu estrogeni
Hormoni utilizați pentru efectul virilizant
- naturali: testosteron și esteri la gruparea 17-OH (propionat, fenilpropiona, enantat,
cipinoat)
- semisintetici: metiltestosteron, fluoximesteron, mesterolon, danazol

Steroizi anabolizanți
- au efect anabolizant mai intens comparativ cu efectul virilizant și determină creșterea
masei musculare
- au efect virilizant asemănător testosteronului, dar de intensitate mai redusă
- indicații:
→ bătrâni denutriți cu stare de cașexie
→ arsuri întinse și escare
→ osteoporoză la vârstnici
→ după intervenții chirurgicale
- contraindicații:
→ nu se adm la sportivi pentru că aceștia cresc masa musculară și efortul
muscular
→ nu se utilizează înaintea pubertății, femei tinere, sarcină
- ex: metandienona, oximetolona, nozolol, noretandrolon, oxandrolona, nandrolon,
etilestianol, stanozol

MEDICAȚIA MOTILITĂȚII UTERINE

1.OCITOCICE
Clasificare:
- hormoni
- PG și analogi
- alcaloizi din ergot

Indicații:
- inducerea și susținerea contracțiilor din timpul travaliului
- controlul hemoragiei uterine postpartum și postabortum
- inducerea avortului terapeutic
- menoragii și metroragii

2.TOCOLITICE
Clasificare:
- stimulatoare ale receptorilor β2-adrenergici
- MgSO4 (i.v.)
- AINS
- alcool etilic
Indicații: profilaxia și tratamentul iminenței de avort și a nașterii premature