FIZIOPATOLOGIE ENDOCRINĂ

Introducere
Hormonii - molecule ce transmit informaţia pe cale umorală spre ţesuturi
Importanţa hormonilor:
 reacţia de adaptare şi menţinere a homeostaziei interne;
 creşterea şi dezvoltarea normală a organismului
 termogeneza
 reproducere şi comportament sexual;
 modularea comportamentală

Controlul homeostaziei

Structura hormonilor
Ca structură chimică hormonii pot fi:
 hormoni cu legături peptidice: ex- hipofizari, PTH, calcitonina,
 hormoni aminoacizi sau derivaţi de aminoacizi cu structură simplă: adrenalina,
melatonina, T3,T4
 hormoni steroizi: ce derivă din colesterol: 1,25 dihidroxicolecalciferol, aldosteron,
cortizol, testosteron, estradiol, progesteron.

Transportul hormonilor se realizează în sânge fie legaţi (reversibil) de o proteină specifică,

fie liberi, raportul fiind cvasiconstant între cele două forme.
Nivelul plasmatic al hormonilor este rezultatul unor factori multipli: rata secreţiei, utilizarea,
metabolizarea şi excreţia.
Metabolizarea hormonilor se realizează predominant la nivel de ficat şi rinichi, iar o altă
parte sunt eliminaţi prin urină şi bilă, nemodificaţi.

Hormoni – mesageri chimici către celulele ținta

Tipuri de secreţie endocrină (A), paracrină (B), şi autocrină (C)

Acţiunea hormonilor la nivel tisular – interacţiunea hormon receptor

membranar

A. Glande endocrine “tradiţionale”:

• hipofiza – sistem hipotalamo hipofizar
• tiroidă
• paratiroide
• suprarenale
 CSR
 medulosuprarenale
• ovare – testiculi
• pancreas
B. Hormoni cu sinteza la nivel:
• gastrointestinal – sistem APUD (somatostatina, subst. P etc)
• nervos – neurohormoni (dopamina, norepinefrina, etc)
• locali
Sisteme de reglare ale funcţiilor endocrine
Nivelul producţiei hormonale
A. Neurogen
B. Feed back
 lung
 scurt
C. Bioritm
 Ultradian
 FSH,LH
 Circadian
 cortizol
 Circatrigintan
 Ovulatia

Reglarea receptorului hormonal

 Amplificat (Up regulation) - cresterea numărului de receptori la concentrații scăzute
de hormoni
 Reductiv (Down regulation) – reducerea numărului de receptori la concentrații
crescute de hormoni

Clasificarea afecțiunilor endocrine

Disfuncția endocrină – hiposecreția sau hipersecreția
 poate proveni din hipotalamus / hipofiză, glanda producătoare de hormoni,
 poate fi ectopică
 poate fi determinată de afectarea țesutului țintă.

Afecţiunile endocrine care implică un control al glandei pituitare anterioare

sunt de obicei clasificate ca:
 primare (defecțiune intrinsecă a glandei țintă producătoare de hormoni)
 secundare sau terţiare (afecţiuni ale celulelor pituitare / hipotalamusului care
controlează glanda ţintă producătoare de hormoni).
Clinic: aspect similar
Se impune diferenţierea paraclinică (dozări hormonale) pentru atitudinea terapeutică.

Afecţiunile endocrine care implică un control al glandei pituitare anterioare sunt de obicei
clasificate ca:
 primare (defecțiune intrinsecă a glandei țintă producătoare de hormoni)
  secundare sau terţiare (afecţiuni ale celulelor pituitare / hipotalamusului care
controlează glanda ţintă producătoare de hormoni).
Clinic - aspect similar
Se impune diferenţierea paraclinică(dozări hormonale) - atitudine terapeutică.

Sindroame endocrine prin secreţie ectopică – hormoni produşi de o tumoră malignă (ex.
tumori neuroendocrine TNE, tumori pulmonare; secreţie de calcitonină, ACTH, ADH)
Sindroame endocrine prin rezistenţă a ţesutului ţintă - ţesutul ţintă eșuează să răspundă la un
hormon.
Mecanisme genetice sau dobândite, și pot include:
• afecţiuni la nivelul receptorilor,
• reacția anticorp la receptorii hormonali
• defect postreceptor.

HIPOTALAMUS

Hipotalamusul conţine celule neurosecretoare cu funcţie dublă de neuron şi de celulă

secretoare, fiind considerat traductor neuroendocrin
 liberine cu acţiune stimulatoare,
 inhibine sau statine cu efect inhibitor.

Neuronii din nucleele hipotalamice supraoptice şi paraventriculare →

--vasopresina (ADH)
--oxitocina → transportaţi transaxonal în lobul posterior al hipofizei ,depozitaţi şi
secretaţi pe măsura solicitării.
HIPOTALAMUS – patologie ADH
Rol: – reglarea balanţei hidroelectrolitice - prin osmoreceptorii (nucleulu circumvalar şi
neuronii secretori de ADH)
acţiune directă asupra tubilor colectori şi distali renali, cu reabsorbţia apei prin receptori
specifici şi aquaporine.
- crește rezistența periferică vasculară → creșterea tensiunii arteriale - baroreceptorii
din arcul aortic şi sinusul carotidian. (vezi slide-ul 19)

HIPOTALAMUS – Diabetul insipid

Diabetul insipid (DI) –caracterizat prin producţia excesivă a unei urini diluate peste 3 l/ 24 de
ore.

Poate aparea prin următoarele mecanisme

 Deficit de ADH: diabetul insipid hipotalamic (HDI).
 Rezistenţa renală la vasopresină: diabetul insipid nefrogenic
 Exces de aport hidric: diabetul insipid dipsogen (DDI).
 Exces placentar de vasopresinază în sarcină.

Etiologie HDI:
 primară – genetică, idiopatică, autoimună
 secundară - traumatism cranian, tumori hipofizare, ischemie, boli infiltrative,
postoperator, etc

Fiziopatologie.
 Scăderea ADH va determina o pierdere renală constantă de apă, cu
 diminuarea volumului sângelui total
 creşterea osmolarităţii plasmei, cu hipernatremie.
 Creşterea osmolarităţii stimulează centrul setei → polidipsie cu consum excesiv de
apă
 Poliuria este simptomul principal şi permanent. Volumul urinii este peste 5l/24 ore,
dar poate ajunge până la 20-30 l/24 ore.
HIPOTALAMUS – SIADH

Sindromul secretiei inadecvate de hormon antidiuretic SIADH – este datorat unei secreţii
excesive de ADH.
Etiopatogenia:
 secreţie ectopică (în asociere cu mai multe tipuri de tumori maligne, in special
pulmonare).
 stimulare a secreţiei hipotalamice de ADH - traumatisme cranio cerebrale, sdr
Guillain Barre, meningite, medicaţie (clorpropamida, carbamazepina, morfina,
barbituricele).
Fiziopatologie- pierdere renală de sodiu şi retenţie hidrică exagerată la nivelul tubilor
colectori→ hipervolemie, hiponatremie , cu scăderea osmolarităţii plasmatice, Na<135mEq/L.
HIPOFIZA
 glandă mica, unică, situată median la baza creierului într-o cavitate a osului sfenoid
denumită „şaua turcească”, inferior de chiasma optica.
 glandă cu localizare endocraniană, dar nu şi endocerebrală.
 două porţiuni distincte embriologic, structural şi funcţional;
 lobul anterior sau adenohipofiza are origine ectodermică (punga Rathke) = 75% din
glandă;
 lobul posterior sau neurohipohiza are origine diencefalică;
 patologie dominant tumorală.
HIPOFIZA – clinica adenomului hipofizar
1. Sindrom neurologic:
 Sindrom de chiasmă optică – heminanopsie bitemporală
 Leziuni de nervi cranieni VI, III, IV (sinus cavernos paraselar)
 HIC (cefalee, vărsături, edem papilar)
 Fistule - rinoree LCR
 Focare epileptice
 Compresie hipotalamică - tulburări în reglarea temperaturii, somnului, aportului
alimentar, diabet insipid.

2. Sindrom endocrin – specific fiecărui tip de secreţie

 GH – gigantism / acromegalie
 PRL – galactoree, amenoree
 ACTH boala Cushing
 POMC melanodermie
 TSH – hipertiroidism
 Nesecretant – hipopituitarism prin compresia hipofizei netumorale

HIPOFIZA – adenom hipofizar GH secretant

Definiţie: totalitatea modificărilor somatice şi metabolice apărute secundar creşterii secreţiei
de GH (Pierre Marie – 1886)
• Frecvenţă: 20-30% din adenoamele hipofizare.
• Raportul femei / bărbaţi : 3/2
• Etiologie:
• adenom hipofizar
 • foarte rar- secreţie ectopică de GH.
• Consecinţele fiziopatologice ale creşterii GH sunt diferite, în funcţie de momentul
instalării → clinic:
• Perioada de creştere – gigantism
• Adult – acromegalie
(vezi slide-ul 29)

Fiziopatologie.
GH în exces stimulează ficatul să producă IGF-1→ acţiune concertată pentru a provoca
simultan creșterea țesuturilor moi și osoase.
Efectele la nivel metabolic se caracterizează prin:
• ↑ sintezei proteinelor prin sinteza de ARN ribozomal, încorporarea sulfaţilor în
proteoglicani la nivel osteoarticular.
• ↑ glicogenolizei cu hiperglicemie, glucozurie, constituind premisele dezvoltării unui
DZ.
• ↑ lipolizei →hiperlipidemie.

Gigantismul la copii (în prezenţa cartilajelor de crestere deschise) prezintă:

• creştere excesivă şi proporţională în înălţime,peste 2 m. (asocierea cu insuficienţa
gonadică induce alungirea mai marcată a trunchiului)
• dezvoltarea corespunzătoare a ţesuturilor moi.
• masă musculară corespunzătoare scheletului
• visceromegalie
• manifestări neurologice de sindrom tumoral hipofizar.
În acromegalie, excesul de GH şi IGF1 vor determina:
• creşterea oaselor în lăţime (cartilaje de creştere osificate), pe seama periostului, cu
modificarea faciesului (bose frontale accentuate, protruzia arcadelor sprâncenoase,
hipertrofia oaselor zigomatice, piramidă nazală masivă, prognatism,ocluzie inversă)
• aspect scheletal masiv, dezvoltat mai mult în lăţime şi grosime, cu mâini şi picioare
disproporţional de late.
• tegumentele devin groase, cu cute persistente (proliferarea ţesutului conjunctiv în
derm).
• proliferarea ţesutului conjunctiv fibros →compresia nervilor →neuropatie periferică.
• visceromegalie:
• hepatomegalie,
• cardiomegalie
Nanism hipofizar
Deficitul secretor de GH - mai evident clinic la copii.
Insuficienţa lui în perioada prepubertară se manifestă prin dereglări severe
• ale creşterii,
• metabolice,
descrise sub denumirea de nanism hipofizar .
Dezvoltarea scheletului este întârziată → hipotrofie staturoponderală armonică, cu deficit
statural mai mare de 3 DS (deviaţii standard); viteza de creştere este de asemenea diminuată.
Deficitul de GH şi/sau IGF1 mai are următoarele repercursiuni fiziopatologice:
• erupţia dentară întârziată.
• scade proliferarea mioblaştilor şi diferenţierea lor → musculatura subdezvoltată
proporţional cu talia mică.
• tegumente subţiri, fine, palide, transparente,
• va scăde lipoliza →ţesutul adipos poate fi în exces, mai ales pe trunchi.
• hipoglicemie
• sexualizarea şi dezvoltarea pubertară sunt întârziate (la de 18-20 ani).

TIROIDA
Anatomie - organ unic situat în loja cervicală anterioară; doi lobi uniţi prin istm
Funcţie:
 T3 (triiodtironină)
 T4 (tiroxină)
 Calcitonină
Biosinteza hormonilor tiroidieni (T4 ,T3) are la bază iodul, care reprezintă. Iodul este
concentrat în tiroidă în raport de 30:1 faţă de ser.
Conversia periferică T4 în T3 la nivel tisular, reprezintă 85% din producţia zilnică sangvină a
T3.
Efectele T3 şi T4:
 Calorigene (decuplează fosforilarea oxidativă, cresc utilizarea oxigenului şi producţia
de căldură)
 Diferenţierea / proliferarea ţesuturilor (nervos, osos)
 Efecte permisive pentru acţiunea unor hormoni prin modificarea afinităţii receptorilor:
 Amplifică acţiunea catecolaminelor prin creşterea numărului de receptori β
adrenergici
 Metabolism glucidic –hiperglicemie
 Metabolism proteic – cresc ambelor laturi ale metabolismului ⇒echilibru anabolism –
catabolism
 Metabolism lipidic – scad concentraţia colesterolului circulant
 Metabolism mineral – modulează echilibrul fosfo-calcic scheletal
 Metabolismul vitaminelor – favorizează conversia carotenului în vitamina A şi
absorbţia vitaminei B 12

Reglarea funcţiei tiroidiene (vezi slide-ul 41)

 Neurogenă– prin TRH Feed back – prin efectul inhibitor al T3, T4 asupra TSH-ului
hipofizar
 Autoreglare prin aportul de iod

Patologia tiroidiană morfologică

Hipotrofia / atrofia tiroidiană
Hipertrofia tiroidiană (guşă)
Creşterea în volum a glandei tiroide
 Aspect histologic:
 Difuză
 Nodulară – benign / malign

Patologia tiroidiană funcţională

 Tireotoxicoza – sindromul clinic, biologic, hormonal determinat de excesul de
hormoni tiroidieni
 Hipertiroidie = hiperfuncţie tiroidiană
 Hipotiroidismul - expresia clinică a insuficienţei biosintezei de hormoni tiroidieni, a
transportului şi/sau a recepţiei acestora la nivel periferic

Boala Basedow Graves

1. Etiopatogenie
• Boală autoimună cu susceptibilitate genetică, asociată cu factori de mediu cu rol
declanşator (stress, aport crescut de iod, factori infecţioşi).
• Mecanismul de bază implică formarea de anticorpi antireceptor TSH (TRAb),
principalul autoantigen fiind receptorul pentru TSH – TSHR, exprimat dominant în
tiroidă, dar şi la nivelul adipocitelor, fibroblaştilor , osteocitelor.
 2. Patogeneză
• Defect al limfocitelor T supresoare care va permite limfocitelor T helper să
inducă sinteza de către limfocitele B de TRAb și mai rar, anti-TPO.
• Glanda tiroidă este locul principal de generare a acestor autoanticorpi deoarece
în infiltratul tiroidian se găseste un număr mare de limfocite B.
• Consecinţa: nivelul plasmatic crescut al hormonilor liberi FT4 și FT3,
• Hiperfuncționalitatea glandei conduce la supresia secreției de TSH (vezi și
slide-ul 47)
Consecinţele constau în:
• anatomic: gușă difuză (hiperplazie parenchimatoasă cu infiltrat limfocitar)
• funcţional: hipertiroidism cu efecte sistemice (stare hipermetabolică cunoscută sub
numele de tireotoxicoză)
• modificări extra-tiroidiene de cauză autoimună: oftalmopatie (la 90% din pacienţi dgn
radiologic, cca 35-40% din pacienţi manifestă clinic ) și mai rar dermatopatie (5 % din
cazuri).

Oftalmopatie Graves (OG) – patogeneză (vezi și slide-ul 50)

• Activarea iniţială a celulelor T în OG este determinată de prezenţa antigenului
reprezentat de receptorul pentru TSH la nivelul fibroblastelor şi adipocitelor ţesutului
retrobulbar.
• Consecinţe:
• hipertrofia musculaturii extrinseci şi intrinseci oculare
• creşterea în volum a ţesutului conjunctiv şi adipos retrobulbar prin inflamaţie şi
acumularea de glicozaminoglicani hidrofilici (GAG), în principal acid
hialuronic.
• GAG determină modificarea presiunii osomotice intraorbitare, urmată de
acumulare de lichide şi protruzia globilor oculari.
Dermopatia Graves – patogeneză
• Infiltraţie cu aspect ceros a pielii
 de obicei distribuită pe faţa anterioară a gambelor şi picioarelor,
 nu păstrează urma de digitopresiune,
 modificarea culorii spre roz-roşiatic,
 hipertrofia foliculilor piloşi şi parestezii.
• Substrat - TRAb stimulează fibroblaştii pretibiali →producerea unor cantităţi
anormale de glicozaminoglicani în derm şi ţesutul subcutanat.
Fiziopatologic excesul hormonilor tiroidieni circulanţi va determina:
• intensificarea energogenezei , calorigenezei şi a metabolismului bazal
• hiperglicemie, prin activarea glicogenolizei hepatice şi intensificarea absorbţiei
glucozei din intestin.
• Intensificarea catabolismului proteinelor,cu bilanţ de azot negativ,
hiperaminoacidemie, având ca rezultat hipotrofia musculaturii şi osteoporoză.
• lipoliză intensă, cu sensibilizarea ţesutului adipos la catecolamine, hormon de
creştere,cortizol şi glucagon. Aceasta duce la:
  mobilizarea depozitelor adipoase,
 inhibiţia lipogenezei din glucide,
 intensificarea cetogenezei,
 hipercetonemie, cetonurie.

Tireocoxicoza – manifestări clinice

• Generale:
• scădere ponderală cu apetit păstrat / crescut
 • intoleranţă la căldură
• polidipsie
• transpiraţii profuze
• Cardiovasculare:
• tulburări de ritm cardiac (tahicardie sinusală → fibrilaţie atrială)
• puls amplu, plin “săltăreţ” – dans arterial cervical
• palpitaţii, dispnee, durere precordială
• debit cardiac şi viteza de circulaţie a sângelui crescută
• tensiune arterială divergentă – TAS ↑ TAD ↓
• Neuromuscular
• astenie fizică
• diminuarea forţei musculare, mialgii
• Digestive
• polifagie
• accelerarea tranzitului intestinal
• Cutanate
• tegumente calde, umede, catifelate
• dermografism
• uneori prurit
• păr fin mătăsos, alopecie
• Psihice
• tahipsihie, tahilalie
• instabilitate psiho-motorie
• anxietate
• fugă de idei

Criza tireotoxică
• Formă extremă de tireotoxicoză prin efectul exagerat la nivel tisular al hormonilor în
exces (“THYROID STORM”) – URGENŢĂ MEDICALĂ
• Dgn. clinic:
• Febră, transpiraţii profuze, deshidratare
• Aritmii, insuficienţă cardiacă, TA scăzută, şoc
• Diaree, vărsături, dureri abdominale
• Agitaţie, tremor, manie, delir, comă
• Dgn paraclinic:
• TSH↓↓, fT4↑↑, fT3 ↑↑
• Etiopatogenie: pe fondul unui hipertiroidism preexistent criza poate fi declanşată de
stress acut, boli acute, chirurgie sau administrare de iod în exces.

HIPOTIROIDISMUL
• Hipotiroidismul este starea caracterizată prin insuficienţa hormonilor tiroidieni şi(sau)
prin diminuarea efectelor acestora la nivel periferic (sindromul de rezistenţă la
hormoni tiroidieni).
 • Hipotiroidismul sever la copii se traduce prin cretinism tiroidian, iar la adulţi prin
mixedem.

HIPOTIROIDISMUL – tiroidita Hashimoto

• Hipofuncţie tiroidiană difuză de cauză autoimună, secundar produţiei de
autoanticorpi anti-tiroglobulină (Ac anti-TG), anti-tiroid peroxidază (Ac anti-TPO).
• Boala este mai frecventă la femei (raport femei/bărbați 5 : 1) și se asociază cu
antigenul HLA-DR5.
Reacția autoimună la nivel tiroidian implică
• imunitatea celulară - limfocitele T citotoxice care eliberează citokine proinflamatorii
• imunitatea umorală - anticorpii anti-TG și anti-TPO citotoxici și fixatori ai
complementului
• → inflamație cronică și distrucția glandulară progresivă.
Pentru ca să se instaleze hipotiroidismul este nevoie ca 90% din glanda tiroidă sa fie distrusă.
(vezi slide 64)
HIPOTIROIDISMUL – consecinţe metabolice
• Consecinţele scăderii hormonilor tiroidieni se rasfrâng asupra metabolismului:
• energetic (diminuarea proceselor oxidative, scăderea metabolismului bazal),
• glucidic (diminuarea activităţii fosforilazei cu acumularea de glicogen în ficat,
diminuarea absorbţiei glucidelor din intestin),
• lipidic (hipercolesterolemie şi ateromatoză),
• proteic (diminuarea anabolismului proteic).
 • Infiltraţie mucopolizaharidică generalizată.
Semne şi simptome clinice în hipotiroidism
• Generale:
• Infiltraţie mucopolizaharidică generalizată, cu facies de “lună plină”, pleoape
edemaţiate, fantă palpebrală îngustată, aspect de facies somnolent
• Creştere ponderală
• Astenie marcată
• Intoleranţă la frig - frilozitate
• Cardiovasculare
• Tulburări de ritm - bradicardie, AV 40-50/min
• Zgomote cardiace asurzite
• Angină pectorală
• TA convergentă cu TAD crescută
• Neuromuscular
• Hipotonie musculară cu aspect hipertrofic
• Digestive
• Macroglosie
• Tranzit intestinal încetinit
• Abdomen flasc “de batracian”
• Cutanate
• Tegumente groase, uscate, aspre, reci
• Aspect carotenodermic, mai ales palmar şi plantar
• Tulburări trofice - micoze, dermatite
• Pilozitate scăzută, aproape absentă
• Neuropsihice
• Bradipsihie
• Bradilalie
• Tulburări de memorie şi concentrare
• Mimică inexpresivă
• Depresie
Mixedem
• Definiţie: hipotiroidism sever cu evoluţie naturală către coma mixedematoasă
• Coma mixedematoasă (criză hipotiroidiană) declanşată pe fondul unui mixedem de
către:
• Întreruperea tratamentului cu hormoni tiroidieni
• Expunere la temperaturi scăzute
• Stress
• Boli asociate decompensate
• Fiziopatologie
• Hipoxie accentuată
• Hiponatremie cu reducerea debitului cardiac
• Clinic
• Bradicardie
• Hipoventilaţie
• Retenţie de urină
• Pierderea stării de conştienţă
GLANDELE CORTICOSUPRARENALE
• Anatomie
• Organ pereche situat la polul superior, pe faţa anteromedială a rinichilor
• Microscopie
• Zonă glomerulară, secretă aldosteronul
• Zonă fasciculată secretă glucocorticoizi (cortizol) şi androgeni (dehidroepiandrosteron
DHEA și androstendion)
• Zonă reticulară
Reglarea secreţiei CSR (vezi slide 72)
Efectele hormonilor CSR
• Cortizol
• Hormon de răspuns la stress
• Metabolism glucidic - stimulează gluconeogeneza, scade utilizarea glucozei
în periferie
• Metabolism proteic – stimulează proteoliza şi inhibă sinteza proteinelor
• Metabolism lipidic – mobilizează grăsimile de depozit, cu redistribuţia lor în
zone caracteristice: faţă, ceafă, abdomen, trunchi
• Inhibă activitatea osteoblastelor, scade formarea matricei colagenice →
favorizează pierderile de Ca şi fosfat
• Inhibă reacţii imune şi inflamatorii- scade nr limfocitelor T prin diminuarea
producţiei IL 2; se opun diapedezei şi migraţiei leucocitare, inhibă fosfolipaza
A2 →scade producţia de ac arahidonic, PG şi leucotriene
• Determină neutrofilie, eozinopenie
 • Inhibă GH, FSH şi LH
• Aldosteron
• Reţine Na şi apa la nivel tubular renal; Excretă K şi H
• DHEA
• Rol anabolizant proteic şi virilizant slab.
Hiperfuncția corticosuprarenalei
• Excesul hormonilor glucocorticoizi determină o condiție denumită generic
hipercorticism (hipercortizolism), cu manifestări clinice cunoscute colectiv sub
numele de sindrom Cushing.
• Excesul hormonilor androgeni sexuali - sindromul suprarenogenital sau
adrenogenital,
• Excesul de aldosteron conduce la hiperaldosteronism
SINDROMUL CUSHING
• Sindromul Cushing - expresia clinică a excesului cronic de cortizol, indiferent de
cauză.
• Etiologie:
I. Sindroame Cushing independente de ACTH:
• Tumori benigne sau maligne ale CSR
• Iatrogen (prin corticoterapie)
II. Sindroame Cushing dependente de ACTH:
• Boala Cushing (adenom hipofizar hipersecretant de ACTH)
• Sindrom de ACTH ectopic (tumori maligne secretante de substane “ACTH-
like”: cancere pulmonare, bronsice, gastrice, pancreatice) .
Hiperfuncţie CSR – fiziopatologie
• Hipersecreţia de cortizol determină:
• Obezitate specifică faciotronculară – facies de „lună plină”, „ceafă de bizon”
• Hipercatabolism proteic
• Hipotrofia musculară a membrelor → hipotrofia musculaturii
proximale
• Distrugerea elastinei tegumentare, fragilitate vasculară → vergeturi
roşii violacee, echimoze
• Creşterea resorbţiei osoase →osteoporoză
• Efect hiperglicemiant
• Hiperglicemie →insulinorezistenţă→DZ tip 2
• Efect pe SNC
• Psihoză maniaco-depresivă
• Efect pe hipofiză
• Inhibarea acţiunii GH → oprirea creşterii la copii
• Inhibarea sintezei FSH, LH → tulburări CM, amenoree secundară,
impotenţă
• Hipersecreţia de androgeni determină:
• Hirsutism
• Acnee
 • Hipersecreţia de mineralocorticoizi determină:
• HTA
• Volum circulant crescut
Hipofuncția corticosuprarenalei
• Definiție: deficitul primar sau secundar al secreției hormonilor corticosuprarenalieni
• Insuficiența primară - deficitul hormonal determinat de hipofuncția glandelor
corticosuprarenale (deficit de gluco- şi mineralocorticoizi)
• Insuficiența secundară - deficit de ACTH (deficit de glucocorticoizi, cu sinteză
normală de aldosteron - ACTH-ul nu interferă cu funcționalitatea axului renină
angiotensină- aldosteron).

Insuficiența CSR primară autoimună – boala Addison

• patogeneza - mecanism autoimun - anticorpi anti-CSR →deficitul secreției de gluco-
și mineralocorticoizi (hipocorticism și hipoaldosteronism) →creșterea nivelului seric
de ACTH (pierderea reglajului de tip feedback negativ).
• poate face parte din sindromul de poliendocrinopatie autoimună multiplă tip 2 - boală
Addison, tiroidită Hashimoto, DZ tip 1.
• Fiziopatologic:
• Scăderea cortizolului determină:
• Deficit energetic: oboseala, astenie musculară
• Hipoglicemie
• Melanodermie (prin stimulare centrală a ACTH şi MSH)
 • Scăderea mineralocorticoizilor determină:
• Hipotensiunea ortostatică
• Hiperhidratare intracelulară(hiponatremie)
• Hiper K
• Hipo Na
• Lipsa androgenilor determină pierderea pilozităţii axilo pubiene
Boala Addison -simptome şi semne clinice
• Astenia, adinamie, fatigabilitate,
• Anorexie
• Scădere ponderală
• Greţuri, vărsături, diaree
• Dureri musculare şi articulare
• Hipotensiune arterială ortostatică
• Melanodermie
• Scăderea pilozităţii axilare şi pubiene
• Amenoree sau impotenţă
Insuficienţa CSR acută
• Urgenţă medicală generată de o scădere bruscă a cortizolului plasmatic
• Etiopatogenie
• Factori stresanţi pe fondul unei ICSR cronice (temperaturi extreme, efort fizic,
stress puternic, boală acută intercurentă)
• Oprirea corticoterapiei farmacologice în scop substitutiv sau antiinflamatoare
• Hemoragie adrenală în septicemii
• Stoparea bruscă a sintezei ACTH (hipofizectomie, apoplexie hipofizară)
Clinic
• hipotensiune severă, până la colaps vascular, puls rapid, filiform, depresibil,
• dispnee, oligurie, anurie,
• encefalopatie cu cefalee, fotofobie, midriază, convulsii, obnubilare,
• hipoglicemie marcată.
(vezi slide 89)