Medicină Dentară_Farmacologie

Farma_MD3_L.p. 8

RECEPTURĂ
- MEDICAȚIA GLUCOCORTICOIDĂ
- SUBSTANȚE ANTIHISTAMINICE

MEDICAȚIA GLUCOCORTICOIDĂ
Medicația glucocorticoidă cuprinde compuși naturali (secretați și de corticosuprarenală) și
derivați de sinteză ai acestora, care se utilizează îndeosebi pentru efectele farmacodinamice pe
care le produc (efect antiinflamator, antialergic, limfolitic).
Substanțele din această clasă mai sunt denumite ”antiinflamatoare steroidiene”, pentru că
au în structura lor chimică un nucleu steroidian cu 21 de atomi de carbon.
Glucocorticoizii au 2 tipuri de efecte:
1. Efecte metabolice (fiziologice), care presupun:
- influențarea metabolismului glucidic – cu intensificarea gluconeogenezei hepatice pe
seama aminoacizilor, creşterea depozitelor hepatice de glicogen, scăderea utilizării celulare a
glucozei şi creşterea glicemiei.
- influențarea metabolismului lipidic – se produce pe de o parte lipoliză prin favorizarea
desfacerii trigliceridelor din țesutul adipos, pe de altă parte crește secreția de insulină (ca răspuns
reactiv la hiperglicemie) și se produce lipogeneză. Dozele mari de glucocorticoizi determină
redistribuirea țesutului adipos, cu apariția unor aspecte caracteristice cunoscute ca ”facies în
lună plină”, ”ceafă de bizon”, depunere de țesut adipos pe abdomen (practic depunere facio-
tronculară).
- influențarea metabolismului protidic – se produce catabolism proteic, inhibarea sintezei
de proteine, diminuarea proceselor de creştere.
Catabolismul proteic se produce la nivelul:
• oaselor - cu resorbţia matricei proteice osoase, creşterea eliminărilor urinare de
calciu şi apariţia osteoporozei;
• muşchilor scheletici - apare aşa numita "miopatie cortizonică" lent reversibilă la

1
 întreruperea tratamentului;
• pielii – cu ruperea fibrelor elastice şi de colagen din structura pielii, ceea ce
determină apariţia de vergeturi, fenomene atrofice, telangiectazii.
**Influențarea acestor 3 tipuri de metabolism crește cu creștera dozei !!!

- influențarea metabolismului hidromineral determină retenţie de sodiu și apă, cu pierdere de

potasiu - cunoscută ca efect de tip mineralocorticoid.
**Influențarea metabolismului hidromineral depinde de preparat.

Exemple - Glucocorticoizii naturali (Hidrocortizonul) produc retenție hidrosalină mare,

având cel mai important efect mineralo-corticoid. Prednisonul și Metilprednisolonul produc retenție
hidrosalină moderată. Dexametazona este lipsită de efect mineralo-corticoid.

În general, glucocorticoizii nu se utilizează pentru efectele metabolice, ci pentru efectele

farmacodinamice – cu excepția insuficenței corticosuprarenale (boala Addison), cronică sau acută,
în care trebuie să se administreze glucocorticoizi care au și efect mineralocorticoid (Hidrocortizon,
eventual Prednison și un mineralocorticoid).
2. Efectele farmacodinamice – sunt reprezentate de:
- efect antiinflamator caracterizat prin faptul că este un efect intens și influențează toate
fazele inflamației (congestivă, exudativă, necrotică și proliferativă), indiferent de stimulul care a
provocat această inflamație.
- efect antialergic - care rezultă din acțiunea antiinflamatoare și imunodepresivă - cu
inhibarea reacțiilor anafilactice, dar și a celor prin complexe imune circulante sau de tip întârziat.
Glucocorticoizii deprimă în primul rând imunitatea imediată, dar la doze mari pot scădea producția
de anticorpi, cu diminuarea imunității umorale.
- efect limfolitic - cu limfopenie trecătoare. Efectul este utilizat în anumite boli hematologice.
Tot la nivelul sângelui se produce scăderea numărului de eozinofile, creșterea numărului de
leucocite (leucocitoză cu neutrofilie), creșterea hemoglobinei, a numărului de hematii și numărului
de trombocite.

** Pentru efectele farmacodinamice, trebuie utilizate doze mai mari decât

echivalentul secreției endogene zilnice de glucocorticoizi.
Prin urmare, se folosesc doze medii sau doze mari, în funcție de tipul de afecțiune și de
severitatea acesteia - spre exemplu – în bolile autoimune sunt utilizate doze mari. La aceste doze
se regăsesc și efectele metabolice, amplificate (ele cresc cu creșterea dozei !).
Mecanism de acțiune: glucocorticoizii acționează pe receptori nucleari, care sunt însă în
citoplasmă, în formă inactivă - A se vedea mecanismul detaliat în curs și în carte!!

2
 Glucocorticoizii au numeroase indicații terapeutice – în principiu boli inflamatorii, boli
autoimune (lupus eritematos, poilartrită reumatoidă), boli alergice severe (șocul anafilactic, criza
severă de astm bronșic, starea de rău astmatic, edemul Quincke, forme severe de urticarie, etc.)
boli hematologice (de tip neoplazic - leucemii, limfoame sau alte boli hematologice cum ar fi
anemia hemolitică autoimună, trombocitopenii cu substrat imun).
O indicație aparte o constituie insuficiența corticosuprarenală (boala Addison) unde
medicația cortizonică este de fapt tratament de substituție. În insuficiența corticosuprarenală,
glanda corticosuprarenală nu secretă, prin urmare va trebui să administrăm hormoni
corticosuprarenalieni sau compuși asemănători acestora, din afară. Se indică fie glucocorticoizi
naturali (Hidrocortizonul), fie Prednison (pe termen lung) la care se asociază un mineralocorticoid.
Reacțiile adverse – sunt numeroase și importante.
Dintre ele ne vom opri asupra hipercorticismului exogen și a hipocorticismului
endogen.
Hipercorticismul exogen apare după tratament mai îndelungat cu doze medii/mari – în
principiu după o durată de aproximativ 2 săptămâni. Pacientul capătă un aspect similar cu cel din
boala Cushing (hipercorticism). A se înțelege că hipercorticismul propriu-zis e determinat de
hiperfuncția corticosuprarenalei, pe când cel exogen este provocat de doza de medicament pe
care noi o dăm justificat, pentru o afecțiune de tip inflamator sau alergic.
Concomitent, în organismul pacientului tratat, este inhibată glanda cortico-suprarenală, se
produce atrofierea progresivă a acesteia și prin urmare apare insuficienţă corticosuprarenală sau
hipocorticism endogen. Manifestările insuficienţei corticosuprarenale sunt reprezentate de:
astenie fizică marcată, hipotensiune arterială, hipoglicemie, apatie, stare depresivă.
Insuficienţa corticosuprarenală este însă mascată inițial, îndeosebi pe durata administrării
glucocorticoidului. Devine evidentă în condiţii de stres (termic, chirurgical, infecţios etc.) sau dacă
administrarea glucocorticoidului se întrerupe brusc. Se manifestă fie ca agravarea afecțiunii pentru
care pacientul primea tratament, fie ca o criză addisoniană (cu deshidratare severă, colaps, șoc).
Apare de fapt fenomenul de corticodependență.
Pentru prevenirea sau diminuarea hipocorticismului endogen și prevenirea
corticodependenței sunt necesare următoarele măsuri:
- în tratamentele mai îndelungate, administrarea glucocorticoidului să se facă dimineaţa
între orele 6-8 (obligatoriu după ingestie alimentară), astfel încât doza administrată să se
suprapună peste secreția endogenă de glucocorticoid. O alternativă este și administrarea unei
doze duble o dată la 2 zile (aplicată în general ca tratament de întreţinere), astfel încât suprarenala
să nu fie inhibată în ziua în care pacientul nu primește glucocorticoid și practic să secrete. Această
alternativă poate fi utilizată atunci când se administrează doze medii sau mici.

3
 - întreruperea unui tratament mai îndelungat cu glucocorticoid să se facă lent – cu
scăderea progresivă a dozelor. Exemplu: pentru Prednison se scade cu 5 mg la o săptămână - se
va exemplifica la rețeta nr. 1 .
- tratamentul cu glucocorticoizi să se facă în cazuri justificate, cu multă prudenţă, folosind
doze minime eficace (dozele terapeutice cele mai mici sau, cum am spune, dozele cele mai mici
care rezolvă problema), evitând atunci când este posibil tratamentul îndelungat.
Pentru restul reacțiilor adverse - A se revedea cursul și cartea!

PRINCIPALII COMPUȘI DIN CATEGORIA GLUCOCORTICOIZI

⚫ GLUCOCORTICOIZI NATURALI
Hidrocortizonul
- folosit ca Hidrocortizon hemisuccinat – este forma care se administrează
injectabil intravenos, în urgențe.
- rar se folosește ca Hidrocortizon acetat care se administrează local.
- sub formă de preparat oral (comprimate) indicat exclusiv în tratamentul
insuficienței corticosuprarenale.
Cortizonul – folosit rar, ca medicație de substituție în insuficiența cortico-suprarenală.
⚫ GLUCOCORTICOIZI DE SINTEZĂ
- Prednisonul - preparat care se administrează oral, se utilizează frecvent pentru
tratamente mai îndelungate;
- Prednisolonul;
- Metilprednisolonul (Medrol) – tinde să se folosească frecvent în prezent;
- Triamcinolona – se poate folosit și în afecțiuni inflamatorii ale mucoasei orale,
administrată sub formă de preparate locale care folosesc amestec de tip ”Orabase”; intră în
componența unor paste de dinți;
- Dexametazona;
- Betametazona;
** Mai menționăm:
- Preparatul Diprophos – sub formă de suspensie injectabilă care se poate administra
local – prin injectare intrarticulară (uneori și în articulația temporomandibulară), periarticulară,
intralezional (în afecțiuni dermatologice). În plus, se poate administra injectabil intramuscular, ca
preparat de depozit – în afecțiuni cu substrat inflamator sau alergic – necesită însă prudență
deoarece riscul de corticodependență se menține. Preparatul Diprophos are 2 componente -
betametazonă sodiu fosfat cu efect rapid și betametazonă dipropionat cu efect de lungă durată.
- Glucocorticoizi care se administrează pe tegumente – Mometasonă furoat (Elocom),
Metilprednisolon aceponat (Advantan), Fluocinolon acetonid, Clobetasol (Dermovate).

4
 - Glucocorticoizi care se administrează numai inhalator – Fluticazonă, Budesonidă,
Mometazonă (Asmanex) - se vor regăsi la ”Medicația antiastmatică.

1. Prescrieți un tratament cortizonic pentru un bolnav cu poliartrită reumatoidă, ca

tratament de atac.
Discuție:
Poliartrita reumatoidă este boală inflamatorie cu substrat autoimun. Dacă simptomatologia
nu este controlată prin antiinflamatoare nesteroidiene, este nevoie de administrare de
glucocorticoizi. Tratamentul va avea o durată mai îndelungată, în principiu până la ameliorarea
simptomatologiei, după care este de dorit să se întrerupă administrarea, dar obligatoriu cu
scăderea treptată a dozei.
Alegem să prescriem Prednison – acesta fiind un glucocorticoid care se administrează oral,
cu potență medie, durată de acțiune medie, retenție hidrosalină mică/medie. De menționat că
prednisonul nu este activ ca atare, prin urmare NU se administrează în preparate locale. După
administrare orală se transformă în ficat în prednisolon care este forma activă.
Există sub formă de comprimate a 5 mg – cu mențiunea că există și țări în care
comprimatele au doze mai mari dar sunt făcute astfel încât să se poată fragmenta.
Dozele antiinflamatoare trebuie să fie mai mari decât echivalentul secreției zilnice de
hidrocortizon – practic mai mari de 15 mg/zi.
Pentru un pacient cu poliartrită reumatoidă, putem alege o doză medie de prednison – spre
exemplu 40 mg/zi, ceea ce înseamnă 8 comprimate (40mg împărțit la 5 mg, cât are 1 comprimat –
rezultă 8 cp). Aceste 8 comprimate se administrează în priză unică (toate o dată) dimineața –
între orele 6 și 8, după ce în prealabil a mâncat (!!!). Administrarea trebuie făcută după masă
pentru că glucocorticoizii (implicit prednisonul) au efect ulcerigen - cresc secreția de acid clorhidric
și scad secreția de mucus.

Prescrierea rețetei

În ceea ce privește cantitatea prescrisă (număr de comprimate sau flacoane) – prescriem

pentru început 3 flacoane ceea ce ar însemna un număr de 60 comprimate (flacoanele/cutiile

5
conțin 20 comprimate) iar durata pe care primește zilnic 8 comprimate/zi se va defini în timp,
pacientul fiind reevaluat.
În momentul în care simptomatologia dureroasă și inflamatorie s-a remis, se va trece la
scăderea treptată a dozei. Pe această rețetă nu indicăm și acest lucru, considerând că prescriem
deocamdată tratamentul de atac.
Cum s-ar face scăderea treptată a dozei ??
Să presupunem că pacientul a avut până azi 8 cp de Prednison pe zi și că decidem că
putem să începem scăderea treptată a dozei. Prin urmare:
- de mâine va primi 7 cp/zi – tot dimineața (orele 6-8), tot în doză unică, tot după micul
dejun – timp de 7 zile;
- apoi – 6 cp/zi – alte 7 zile;
- apoi continuăm la fel, scăzând cu cîte 1 comprimat (5mg) la o săptămână (1 cp la 7
zile).
Este prudent ca atunci când s-a încheiat săptămâna în care a primit 2 cp/zi, să mai
continuăm încă 7-10 zile cu 2 comprimate la 2 zile (o zi da, una nu), pentru a fi siguri că nu face
rebound la oprirea tratamentului. Administrarea a 2 comprimate la 2 zile este exemplu de
”administrare de doză dublă alternativ”.

2. Prescrieți un preparat cortizonic pentru un bolnav cu astm bronșic

corticodependent, aflat în tratament de întreținere.
Discuție: Este vorba despre un pacient astmatic și corticodependent. Pentru tratamentul
astmului bronșic, glucocorticoizii cu administrare orală reprezintă o medicație de rezervă, adică se
administrează rar, doar în forme severe care nu au răspuns la alte scheme de tratament.
Corticodependența, este de dorit să nu se producă.
Dacă pacientul a devenit însă corticodependent (astmaticul de care vorbim sau alt pacient
care a primit glucocorticoid pe termen lung), va trebui să rămână pe tratament cu glucocorticoid în
doză mică, pe termen lung, practic toată viața. Doza zilnică va trebui să fie echivalentă cu
secreția zilnică de glucocorticoid. Prednisonul se poate utiliza în acest sens (datorită
administrării orale și datorită faptului că are efect mineralocorticoid), doza fiind de 10 mg/zi, adică 2
comprimate pe zi, administrate în priză unică, dimineața, după micul dejun.

Prescrierea rețetei

6
 3. Prescrieți un preparat cortizonic sub formă de aerosoli, util unui bolnav cu astm
bronșic.
Discuție: În mod obișnuit, în tratamentul de fond al astmului bronșic se administrează
glucocorticoizi inhalator. Avantajul este că ajung și acționează direct la nivelul bronhiilor, că
efectele sistemice sunt neglijabile și practic nu se pune problema de corticodependență. Am
amintit mai sus că Fluticazona și Budesonida sunt glucocorticoizi care se administrează numai
inhalator.
Fluticazona se poate administra singură sau sub forma unor preparate care asociază
Fluticazonă și simpatomimetic β2. Un astfel de preparat este Seretide Diskus (termenul Diskus
provine de la dispozitivul de tip Diskus în care este dispus preparatul) – vezi figura următoare!
Acest preparat asociază salmeterol (un simpatomimetic β2, care determină
bronhodialtație) și fluticazonă (glucocorticoid - efect antiinflamator și antialergic). Cantitatea de
aerosol care se eliberează din dispozitiv și urmează să
fie inhalată se numește puf.
În funcție de dozele per puf există 2 variante de
Seretide Diskus:
- flacoane cu doze de 50/250 mcg
(micrograme !!; prescurtarea este mcg !!);
- flacoane cu doze de 50/500 mcg.
Ce înseamnă 50/250 mcg? - înseamnă 50mcg
Salmeterol, plus 250 mcg Flutizcazonă, în același puf
eliberat din flacon la o administrare (apăsare pe o
clapetă).
Iar 50/500 mcg, înseamnă 50mcg Salmeterol, plus 500 mcg Flutizcazonă în același puf.
De observat că doza de Salmeterol rămâne fixă (nu poate fi mai mare!), dar pentru
Fluticazonă avem varianta unei doze medii și cea a unei doze mari. Alegerea unuia sau altuia din
flacoanele prezentate o va face medicul, în funcție de severitatea astmului.
Alegem să prescriem varianta de Seretide 50/250 mcg. Doza per/puf o menționăm
obligatoriu pe rețetă.
Prescrierea rețetei

7
 ** Un flacon, conține 60 de pufuri, prin urmare acoperă o durată de tratament de 30 de zile.
** Pacientul trebuie sfătuit să-și clătească gura, după fiecare administrare, cu apă sau cu
soluție de bicarbonat de sodiu (apă în care se pune bicarbonat de sodiu), pentru a înlătura urmele
de fluticazonă din cavitatea bucală. Se previne astfel apariția micozelor sau a unor eventuale afte
la nivelul cavității bucale; să nu uităm că glucocorticoizii scad apărarea față de infecții și prin
urmare favorizează apariția micozelor sau aftelor.

4. Prescrieti un preparat cortizonic la un bolnav aflat în șoc anafilactic.

Discuție: Hemisuccinatul de hidrocortizon este preparatul care se administrează
intravenos în urgențe. Există în 2 variante:
1. sub formă de fiolă cu soluție care conține 25 mg Hidrocortizon, însoțită de fiolă care
conține un solvent. Conținutul celor 2 fiole trebuie amestecat direct în seringă, apoi se injectează
intravenos.

2. sub formă de flacon a 100 mg (pulbere), însoțit de o fiolă cu solvent – administrarea se

face intravenos (după dizolvare), uneori intramuscular. Se preferă însă administrarea i.v. întrucât
are efect rapid. Denumirea este Succinat sodic de hidrocortizon (Hydrocortizon succinat sodic).
Există și unele preparate cu doze mai mari de Hidrocortizon (500 mg) – se folosesc rar.
În situații grave, doza de Hemisuccinat de hidrocortizon administrată o dată este de cel
puțin 200 mg (sunt posibile și doze mai mari), ceea ce înseamnă 8 fiole a 25 mg (adică 8 fiole cu
soluție plus alte 8 fiole de solvent; fiolele de solvent nu se menționează pe rețetă) sau 2 flacoane
a 100 mg.
Șocul anafilactic este reacție alergică severă (de tip I), care reprezintă o urgență medicală
majoră.

8
 Prescrierea rețetei

Injectarea se poate repeta dacă starea pacientului nu se ameliorează.

Există situații în care doza zilnică de Hidrocortizon hemisuccinat poate depăși 1 g sau
poate să ajungă chiar la 2 g/zi (dacă situația impune).
Succinat sodic de hidrocortizon sub formă de flacoane de 100 mg este un preparat mai
ușor de manevrat într-o situație de urgență.

** O altă alternativă este utilizarea de Metilprednisolon sodiu succinat (Solu-medrol)

care este forma injectabilă i.v. a metilprednisolonului.

Tratamentul complet al șocului anafilactic presupune administrarea de:

1. Adrenalină injectabil intravenos lent în doză de 0,25 – 0,5 mg (se diluează o fiolă de
Adrenalină care conține 1 mg Adrenalină în 10 ml ser fiziologic și se injectează lent i.v., între 1 și 5
ml din diluție în funcție de severitate); după caz, în loc de injectare i.v. se poate injecta i.m. (în
deltoid sau în regiunea antero-laterală a coapsei în treimea medie), intralingual (recomandare
pentru context stomatologic) sau subcutanat (dacă e o formă ușoară). Injectarea intramusculară în
mușchii fesieri trebuie evitată deoarece poate determina necroză tisulară.
Adrenalina este primul gest terapeutic deoarece efectul său se instalează rapid.
2. Hemisuccinat de hidrocortizon – injectabil intravenos 200-500 mg o dată, repetând în
funcție de evoluție după 4-6 ore. Efectul se instalează mai lent (este deplin în 2 ore), dar este
important deoarece reduce bronhospasmul, scade edemul laringian, crește durata și intensitatea
efectului Adrenalinei la nivel vascular, cardiac și bronșic.
3. eventual antihistaminic injectabil – care are rol adjuvant.

5. Prescrieți un unguent cortizonic util pentru un pacient cu eczemă.

Duscuție: Eczema este o afecțiune cutanată care implică inflamație cronică. Ca tratament
se poate recurge la aplicarea locală a unui unguent cu glucocorticoid – exemplu Elocom.
9
 Preparatul Elocom conține Mometasonă; există sub formă de unguent și sub formă de
cremă.
Mometasona este glucocorticoid care se poate aplica local, pe tegumente sau pe mucoasa
nazală. Aplicarea locală trebuie făcută în strat subțire.
Prescrierea rețetei

SUBSTANȚE ANTIHISTAMINICE
Histamina este o amină biogenă care se găsește în cantități mari în plămân, piele,
mucoasă gastrică și intestinală. Cantități mai mici există și în alte celule – celule epidermice,
neuroni. Se formează în special în mastocite și în leucocitele bazofile, unde este depozitată sub
formă de granule.
Histamina are anumite funcţii fiziologice: stimulează secreţia gastrică de acid clorhidric și
pepsină; este factor local de reglare a microcirculaţiei; favorizează procesele anabolice de creştere
şi reparare celulară; stimulează terminaţiile senzitive de prurit şi durere; funcţionează ca
neurotransmiţător în anumite sinapse histaminergice din sistemul nervos central.
Histamina este însă mediator al reacțiilor alergice de tip I (reacții anafilactice).
Efectele histaminei sunt consecinţa acţionării unor receptori specifici numiți receptori
histaminergici. Există mai multe tipuri de receptori histaminergici:
- receptori H1 - a căror stimulare produce bronhoconstricţie şi vasodilataţie; respectiv

efecte implicate în reacțiile alergice;

- receptori H2 - localizaţi în peretele gastric, miocard şi muşchiul neted vascular;
stimularea produce hipersecreţie clorhidropeptică, stimularea cordului şi vasodilataţie;
- receptori H3 - cu funcţie de autoreceptori presinaptici, au rol inhibitor la nivelul unor
sinapse din sistemul nervos central şi din periferie.
Există 2 categorii de medicamente care blochează receptorii histaminergici:
- Antihistaminice – blochează receptorii H1; se utilizează în tratamentul reacțiilor
alergice de tip I;

10
 - Blocante ale receptorilor H2 (cimetidina, ranitidina, famotidina) - blochează
receptorii H2, ca urmare scad secreția gastrică clorhidropeptică. Blocante ale receptorilor H2
reprezintă o clasă de antisecretoare gastrice și se utilizează în tratamentul ulcerului – detalii la
”Medicația Aparatului digestiv”.

Antihistaminicele (blocantele H1) sunt grupate în două generații.

Antihistaminice din prima generație – au apărut primele.
Se caracterizează prin faptul că:
- asociază și alte efecte (efect sedativ, efect anticolinergic sau de tip atropinic, efect
antiemetic, efect anestezic local);
- au durată scurtă de acțiune (ca urmare se administrează de 3-4 ori pe zi).
Efectul sedativ se datorează faptului că aceste medicamente trec bariera
hematoencefalică. Intensitatea efectului sedativ depinde de medicament și de particularitățile
individuale ale pacientului. Din aceste considerente, pot fi utilizate în afecțiuni alergice cu prurit
intens, în cazul persoanelor care nu pot adormi, în preanestezie.
Nu se recomandă însă la conducătorii auto; se administrează eventual doar seara la
culcare. Este contraindicată asocierea cu băuturi alcoolice sau cu deprimante ale sistemului
nervos central (sedative, hipnotice, anxiolitice) deoarece în astfel de situații se potențează efectul
deprimant asupra sistemului nervos central.
Antihistaminicele din prima generație sunt reprezentate de: clorfeniramină, dimetinden
(fenistil), hidroxizină, ciproheptadină (peritol), clemastină (tavegyl), difenhidramină,
prometazină (romergan).

În stomatologie, antihistaminicele de primă generaţie se pot utiliza:

- pentru premedicație sau pentru sedare profundă – deoarece produc sedare, scad secreția
salivară și bronșică;
- pentru efectul antiemetic – deoarece scad greața și voma postoperatorie; tot pentru acest
efect sunt indicate în ”răul de mișcare”.
- ca adjuvant în reacțiile alergice anafilactice sistemice, inclusiv în edemul angioneurotic din
regiunea orofacială;
- ca adjuvant în tratamentul reacțiilor alergice la nivelul mucoasei orale.

Antihistaminice de a doua generație nu determină în general efect sedativ și nici efect

anticolinergic. Au efect de lungă durată, motiv pentru care se administrează o dată pe zi. Din
aceste considerente, actualmente sunt frecvent folosite.
Sunt reprezentate de: loratadină (claritine), desloratadină (aerius), levocetirizină
(xyzal), bilastină (borenar), cetirizină (zyrtec).

11
 6. Prescrieți un preparat antihistaminic util unui bolnav cu urticarie cronică.
Discuție: Alegem să prescriem clorfeniramină.
Clorfeniramina este un antihistaminic de primă generație. O prescriem unui pacient cu
urticarie cronică, la care efectul sedativ este util pentru reducerea pruritului și favorizarea somnului
(pruritul poate fi nocturn, împiedicând pacientul să doarmă). Există sub formă de comprimate a 4
mg. Se administrează de 3 ori pe zi.
Prescrierea rețetei

7. Prescrieți un antihistaminic fără efect sedativ, util unui pacient cu rinită alergică.
Discuție:
Alegem 2 alternative de tratament – loratadină (Claritine) și levocetirizină (Xyzal).
Loratadina cu denumirea comercială Claritine este antihistaminic de a doua generație. La
cei mai mulți pacienți nu determină efect sedativ, însă în mod particular acest efect s-ar putea
manifesta la unele persoane.
Se administrează o doză pe zi - 1 comprimat/zi - întrucât are efect de lungă durată. Durata
tratamentului poate fi de 10 zile (10 comprimate) sau poate fi mai lungă, dacă simptomatologia nu
se remite sau dacă evoluția este cronică.
A doua alternativă de antihistaminic de a doua generație este levocetirizina cu denumirea
comercială Xyzal. Există sub formă de comprimate de 5 mg; se administrează 1 comprimat pe zi.
Mai rar se utilizează sub formă de soluție orală în picături.

Prescrierea rețetei

12