1

GLUCIDELE
In ciuda variatiilor de consum energetic si de aport extern trebuie mentinuta o aprovizionare
constanta de glucide si alte substraturi energetice pentru tesuturi. Pentru aceasta se realizeaza
depozitarea excesului de glucide, lipide si proteine ( mai ales la nivel hepatic, adipos si
muscular), din aceste rezerve preluandu-se combustibil atunci cand e nevoie (intre mese ).
Metabolizarea lipidelor pentru obtinere de ATP necesita O2; glucoza poate fi metabolizata aerob
sau anaerob.
E necesar insa un aport constant de glucoza pentru anumite celule: eritrocite (celule anucelate,
fara mitocondrii), celule din medulara renala (care functioneaza in conditii de pO2 ), neuroni.
La normal creierul foloseste aproape exclusiv glucoza pentru energie, singura alternativa fiind
corpii cetonici ( dar acestia nu pot asigura exclusiv si la nivele acceptabile pentru toate tipurile
de neuroni necesarul energetic al acestora). Creierul nu depoziteaza glicogen (decat mici
cantitati) si se bazeaza pe aportul sanguin de glucoza. Rata aportului de glucoza depinde de
concentratia ei plasmatica, de fluxul arterial, si de eficienta extractiei ei de catre celule. In
conditii bazale, la o concentratie normala (medie de ~90 mg/dl) creierul extrage 10%. Aceasta
fractie poate creste in conditii de aport scazut. Cand insa glicemia scade sub 30 mg/dl functia si
metabolismul creierului sunt compromise si pot apare rapid coma si decesul.
Glicemie = concentratia glucozei in plasma.
Metabolismul glucidelor este reglat de mecanisme complexe care implica hormoni, metaboliti,
SNV etc.
Hormonii implicati in metabolismul glucidelo:
Insulina = hipoglicemiant = reglator
Hormonii hiperglicemianti = contraregulatori:
- Glucagon
- Catecolamine
- Cortizol
- Etc.
Insulina
La nivel pancreatic sintetizata ca proinsulina insulina + peptid C ( se elibereaza in concentratii
echimolare!)
In conditii bazale se secreta continuu cu ritm => nivele serice de 10 12 U/ml
Dupa pranz cu glucide si proteine
in primele 5 7 minute apare raspuns precoce de eliberare a insulinei preformate ( din
granule depozitate in celulele pancreatice, sub-membranar); acest raspuns dureaza ~ 10
minute
apoi raspuns tardiv, in ~ 30 minute = activarea productiei pancreatice de insulina de novo;
aceasta insulina se elibereaza treptat. direct proportional cu glicemia, pe care o va aduce la
normal
* in cursul stimularii insulina in sangele periferic = 50 70 U/ml ( in vena porta de 3
5 X >); din aceasta insulina e utilizata si inactivata hepatic; restul la nivelul tes
muscular si adipos
!!!!!secretia de insulina bazala si cea stimulata de glicemiei postprandial, la normal, este
pulsatorie
Functii = e un hormon anabolic major:
- stimuleaza transportul transmembranar de glucoza si aminoacizi
- stimuleaza sinteza de glicogen in ficat si muschi striati
- stimuleaza glicoliza
- inhiba gluconeogeneza, glicogenoliza
- stimuleaza conversia glucozei in AG (acizi grasi)
- inhiba lipoliza si scade nivelul de AGL (AG liberi)

2
-

contribuie la sinteza proteineleor si acizilor nucleari

stimuleaza ATP-aza Na/K de la nivelul membranelor celulare ( ficat, muschi, tesut adipos)

Glucagon sintetizat de celulele pancreatice; functii:

- stimuleza gluconeogeneza, glicogenoliza
- inhiba sinteza glicogenului, glicoliza
Adrenalina are activitati similare glucagonului la nivelul metabolismului glucidic
Cortizol:
- stimuleaza sinteza de glicogen la nivel hepatic
- activeaza gluconeogeneza
- scade preluarea de glucoza din plasma de catre tesuturile periferice
- activeaza lipoliza la nivelul tesutului adipos, cu eliberarea de AGL in circulatie
- efectul rezultant = hiperglicemie pe seama catabolismului lipidic si proteic si rezistenta la
insulina
Insulina si glucagonul sunt reglate la normal in primul rand de glicemie: cresterea glicemiei peste
anumite valori (~ 100 mg/dl) stimuleaza secretia de insulina si o scade pe cea de glucagon iar
hipoglicemia stimuleaza eliberarea glucagonului si inhiba secretia de insulina.
Insulina scade secretia de glucagon; glucagonul stimuleaza secretia de insulina.
SNV: PST stimuleaza secretia de insulina si glucagon; SPT, adrenalina inhiba secretia de insulina (
receptori 2 adrenergici de pe celulele ) si o stimuleaza pe cea de glucagon.
Ficatul:
- depoziteaza excesul de glucoza sub forma de glicogen
- realizeaza gluconeogeneza
- la nevoie elibereaza glucoza din glicogen glicogenoliza
- consuma glucoza prin glicoliza pentru nevoile energetice
Aceste functii sunt modulate in primul rand de insulina si glucagon.
GLICEMIA
a jeun, valori N = 70 120mg/dl
< = hipoglicemie
> = hiperglicemie
O valoare a glicemiei > 180 mg/dl (sange venos) sau 200 mg/dl (sange capilar) in orice conditii
(a jeun/postprandial)= f. probabil DZ.

DZ

= sindrom care cuprinde un grup de afectiuni ( care au diverse etiologii ) si care au in comun
hiperglicemia ( dar si afectarea metabolismului proteic si lipidic) .
DZ tip 1 = insulino-dependent
exista susceptibilitate genetica : HLA DR3, DR4, DQW8.
(?) implicat un factor de mediu: virus/toxic/alimentar...=> modifica proteinelor celulelor
pancreatice=>
etapa de proces inflamator ( insulita ): Mo, Mf, LfT; apar auto-Ac: anti-insulari citoplasmatici?,
anti-insulina, anti GAD(decarboxilaza acidului glutamic).......activare Lf-NK, Mf, Ms care
elibereaza citokine (acestea par sa fie responsabile de agresiunea asupra celulelor ) : IL-1,
TNF-, IFN-.
tipic apare la copii si tineri, dar poate sa debuteze si la adulti.
semnele clasice: poliurie, polidipsie, polifagie si scadere in greutate de obicei sunt prezente,
zgomotoase.
uneori debutul clinic ( sau prima prezentare la doctor ) se face in coma hiperglicemica
cetoacidotica (coma inaugurala).
DZ tip 2 (! poate deveni insulino-necesitant )

3
exista susceptibilitate genetica ( transmitere poligenica/monogenica); risc> ca pentru DZ I
daca exista AHC.
apare insulino-rezistenta (defect genetic in tesutul insulino-dependent, mai frecvent la nivel
post-receptorial ) initial apare hiperinsulinism ( secretia de insulina )..... in timp (ani)
apare scaderea capacitatii pancreatice de secretie a insulinei; raport insulinemie/glicemie.
alteori primul pas fiziopatologic este un defect intrinsec al celulelor care isi scad treptat, in
timp, secretia de insulina.
Primele modificari ale secretiei de insulina in DZ dispar variatiile pulsatorii si dispare
faza precoce ( de eliberare din granule a insulinei preformate ); dupa un timp este afectata
si faza tardiva de eliberare a insulinei.
Simptomele clasice pot fi atenuate, ignorate; uneori pacientul se prezinta pentru prima
data la medic cu o complicatie cronica a hiperglicemiei.

Hiperglicemia cronica:
glicozilarea proteinelor non-enzimatica = direct proportionala cu glicemia si cu durata
persistentei hiperglicemiei; orice tip de proteina circulanta sau structurala poate suferi acest
proces
- pot fi modificate dpv structural si functional proteine din vas, nerv, ficat, piele, etc.
- glicozilarea albuminelor le modifica legarea de membrana bazala a endoteliului vascular
trec excesiv in spatiul extracelular si in urina
- produsi de glicozilare pot stimula sinteza de IL-1 proliferare fibroblasti, celule musculare,
mezangiale, endoteliale; sinteza de GAG ( purtatoare de sarcini electrice) => modificari
ale structurii si incarcarii lectrice a endoteliului si ale altor tesuturi
- proteinele glicozilate sunt mai susceptibile la stresul oxidativ
- glicozilare LP catabolismul LDL, catabolismul HDL
glicozilare enzimatica a proteinelor in special glicoproteine; + a GAG
- sinteza de colagen se acumuleaza in MB glomerulara, piele,....
- glicozilarea proteinelor care contin acid sialic = > incarcarea electrono-negativa la
nivelul glomerulului renal determina pierdere de albumine in urina
activarea caii poliol posibila la nivelul structurilor care au aldozo-reductaza si sorbitol-DH:
celule Schwann, celule endoteliale, cristalin. glomerul renal, epiteliu retinian; apare exces de
fructoza si sorbitol ( sunt osmotic active ) in aceste structuri => acumulare in exces de apa;
+ % de mioinozitol, apare eliminare defectuoasa a radicalilor oxizi (GSH, vit. C, E; depletie
NAD); la nivelul nervului fluxul anterograd = retrograd; apare afectare glomerulara;
retinopatie; cataracta....
stres oxidativ: hiperglicemia => auto-oxidarea glucozei ( Fe2/Cu2 in prezenta OHO); +
peroxidarea lipidelor
Hipoglicemia
= sindrom caracterizat de glicemiei sub valoarea normala (semnificativ daca < 40mg/dl femei
si < 50 mg/dl barbati) in prezenta unor simptome clinice sugestive pt. activarea SPTadrenergica(slabiciune, transpiratii, tahicardie, palpitatii, tremuraturi, nervozitate, iritabilitate,
foame, greata, varsaturi) sau neuroglicopenie (cefalee, diplopie, apatie, confuzie, tulburari de
comportament, amnezie, convulsii, coma)
Cauz
- insulinom
- alcool
e:
- boli hepatice ( necroza hepatica acuta,
- postgastrectomie
glicogenoze)
- neoplazii
- deficienta de substrat (foame?)
- medicamente: insulina, sulfonilureice; s.a.

TESTE STATICE
GLICEMIA

4
a jeun, valori N = 70 120mg/dl
< = hipoglicemie
> = hiperglicemie
O valoare a glicemiei > 180 mg/dl (sange venos) sau 200 mg/dl (sange capilar) in orice conditii
(a jeun/postprandial)= f. probabil DZ
GLICOZURIA
Apare cand glicemia> 180 mg/dl (=prag renal = depaseste capacitatea de reabsorbtie a
celuleor tubulare renale; la normal glucoza filtrata se reabsoarbe in totalitate).
Uneori apare in afectiuni renale care determina scaderea pragului renal.
Hb glicozilata = Hb A1c
N < 6 % din totalul Hb; Hb se glicozileaza non-enzimatic
evalueaza situatia glicemiei pe o perioada de ~ 4 6 saptamani( durata de viata a eritrocitelor
~ 90 120 zile)
se foloseste pentru controlul pe termen lung al DZ
if HbA1c = :
6 - 8% = control metabolic bun
8 - 10% = control metabolic moderat
10 13% = control metabolic inadecvat
>13% = DZ necontrolat
INSULINEMIA
valori normale bazale = 10 15 U/ml
valori in DZ
valori - hiperinsulinism; (?) insulinom
PEPTIDUL C
valori normale = 0,5 0,8 pmoli/l
in DZ ( + nu apar valori modificate date de administrare de insulina exogena)
(?) insulinom
Corpii cetonici
Rezulta din beta-oxidarea AG; la normal cantitati foarte mici in plasma, nedectabile prin teste
calitative; absenti in urina.
= Beta-hidroxibutirat, acetoacetat si acetona.
Cresterea valorilor plasmatice ale corpilor cetonici = cetoacidoza sau cetoza
Corpi cetonici in urina = cetonurie.
Cresterea productiei de corpi cetonici apare in:
- deficitul sever, absolut de insulina ( DZ tip 1 rar in tipul 2)
- alcoolism cronic
- malnutritie severa
Proteinuria diabetica
Semn al afectarii glomerulare de catre hiperglicemia cronica.
In primele etape ale afectarii glomerulare = microalbuminurie = >30mg - 300mg albumina in
urina/24 ore ( la acste valori albuminuria nu este evidentiabila prin teste rapide, calitative sau
tehnici de precipitare; se poate doza insa prin metode imunologice, tip ELISA sau RIA).
Ulterior apare albuminurie > 300mg/urina 24 ore (evidentiabila prin teste calitative ale urinii sau
tehnici de precipitare).

TESTE DINAMICE
HIPERGLICEMIA PROVOCATA = TTGO (testul de toleranta la glucoza administrata pe
cale orala)

5
pregatirea pacientului: se scoate (if posibil) orice
medicament care interfera cu metabolismul glucidic;
inainte de test regim de viata si alimentar echilibrat
1) se efectueaza o glicemie a jeun
2) se administreaza 75 g glucoza in 200 ml apa (copii
1,75 g/kgc, doza totala < 75 g)
3) se dozeaza din nou glicemia la 1 h (+/- la 2h)
N glicemia pleaca de la valori normale bazal, urca la
max. la 1h; acest maxim nu depaseste la normal 180
mg/dl in sangele venos; iar la 2 h revine la valoari
normale
if glicemie la 1h/2h > 180 mg/dl = DZ
if la 2 h glicemie > 120 mg/dl si < 180 mg/dl =
toleranta alterata la glucoza
I: persoane cu APP cu risc ( sarcina cu fat macrosom, obezitate) sau AHC cu risc(rude cu DZ II) si
care au valori >n la glicemie a jeun fara sa depaseasca 180 mg/dl; suspiciune de DZ tip 2.
CI: DZ tip 1; valori > 180 mg/dl ale gilcemiei a jeun
COMELE DIABETICE:
COMA DIABETICA HIPERGLICEMICA CETOACIDOTICA
Asociata de obicei cu DZ tip 1, rar tip 2.
Poate fi prima prezentare, debutul clinic al DZ 1.
Apare in cazul deficitului sever de insulina.
Poate apare datorita opririi tratamentului cu insulina, poate apare/fi precipitata de un infarct
( miocardic, cerebral, etc.), operatie chirurgicala, infectie etc.
Laborator:
Plasma:
Hiperglicemie=>
- Hiperosmolaritate plasmatica
- Glicozurie => diureza osmotica => deshidratare => hiperosmolaritate plasmatica
Cresc ureea, creatinina ( datorita deshidratarii)
Cetoacidoza acidoza metabolica => hiperpotasemie ( chiar daca potasiul total din organism e
normal sau uneori scazut); la administrarea de insulina K intra repede in celule ( insulina
activeaza ATP-aza membranara Na/K) si poate apare hipopotasemie!!!
Na plasmatic este normal sau usor scazut datorita efectului osmotic al glicemiei ( diluatia ionilor
de sodiu)
Urina: glicozurie, cetonurie
COMA DIABETICA HIPERGLICEMICA HIPEROSMOLARA
Cauza: un deficit relativ de insulina si un aport deficitar de apa.
Apare la pacienti cu DZ 2.
Poate fi precipitata de un infarct, infectie, stress chirurgical etc.
Laborator:
Hiperglicemie cu valori foarte mari ale glucozei =>
- Hiperosmolaritate plasmatica
- Glicozurie cu diureza osmotica si deshidratare
- Natremia aparent normala sau scazuta prin efect de dilutie ( de obicei natremia corectata
este crescuta)
De obicei fara cetoza; uneori se poate asocia cu acidoza lactica.
COMA DIABETICA HIPOGLICEMICA

6
Poate apare la pacienti diabetici care-si supradozeaza medicatia voit/nu/in raport cu necesarul.
Necesarul de medicatie antidiabetica scade daca pacientul are activitate fizica, consuma alcool,
nu mananca.
In special pacientii cu DZ tip 1 isi pierd alarma = simptomele vegetative; pentru ca raspunsul
adrenergic este diminuat la multi pacienti cu DZ1 ( mai ales la cei cu episoade recurente/recente
de hipoglicemie).
De asemenea la pacientii cu DZ tip 1 raspunsul glucagonului la hipoglicemie este pierdut.