Acinetobacter baumanii este un bacil gram negativ aerob intalnit de obicei in infectii

nosocomiale. Pe frotiu are o structura asemanatoare cu Haemophilus influenzae.

Acinetobacter colonizeaza de obicei mediile apoase, cel mai frecvent este identificat in
secretiile respiratorii sau sputa pacientilor si poate contamina solutiile intravenoase sau
cele folosite la irigare.
In majoritatea cazurilor identificarea Acinetobacter in sputa pacientilor nu reprezinta
infectie, pentru ca aceasta bacterie are o virulenta scazuta. Izolarea la pacientii intubati
orotraheal in aproape toate cazurile reprezinta colonizare.
Asemanator altor membri ai familiei, acestia au aparenta unor diplococi gram-negativi
cand cresc pe agar, dar difera de acestia prin reactiile tipice oxidazo-negati, prin
necesitatile simple pentru crestere si aspectul bacilar cand cresc in mediu cu bulion. Spre
deosebire de alte nterobacteriaceae, dau reactie nitrat negativa.
Infectiile cauzate de Acinetobacter sunt similare sub multe aspecte cu cele determinate de
nterobacteriaceae, in special infectiile nosocomiale si cele dobandite in colectivitate ale
tractului urinar, meningelui, tractului respirator inferior si bacteriemia. !ulpinile de.
Acinetobacter pot determina endo-cardita acuta si subacuta. Avand o virulenta innascuta
mica, dar o prevalenta crescuta la nilul pielii indivizilor sanatosi, aceste bacterii sunt
oportuniste si demonstreaza o predilectie pentru invazia in torentul circulator la
persoanele cu catetere intranoase, plagi chirurgicale sau arsuri. "cazional, un episod de
bacteriemie poate fi fulminant si sugestiv pentru menin-gococemie, cu febra crescuta, soc
si petesii. #ulte bacteriemii sunt polimicrobiene.
$a urmare a prezentei ubicuitare a acestor microorganisme, boala cauzata de
Acinetobacter trebuie deosebita de simpla colonizare. Infectiile adevarate pot fi greu de
tratat, deoarece apar frecnt la pacienti debilitati si pentru ca aceste bacterii sunt deseori
rezistente la antibioticele standard. Pana la obtinerea rezultatelor testelor de sensibilitate,
infectia trebuie tratata cu o combinatie intre un agent %&-lactamic cu spectru larg si un
aminoglicozid, orice corp strain trebuie indepartat, iar tesutul necrotic, daca este prezent,
trebuie debridat.
Acinetobacter este sensibil la putine antibiotice' meronem, rifampicina, ami(acina
colistin, polimixina, tigeciclina. )u se recomanda tratamentul colonizarilor. *e
asemenea, nu se recomanda tratamentul cu antibiotice la care bacteria nu este sensibila
pentru ca se creste riscul de colonizare. Se recomanda izolarea pacientului de la care a
fost cultivat Acinetobacter, indiferent daca la acest pacient a fost pus diagnosticul de
colonizare pentru ca este favorizat riscul transmiterii.
Acinetobacter este dificil de eliminat din mediul spitalicesc din cauza rezistentei la
antibiotice si a rezistentei in mediul extern - poate supravietui pe suprafete uscate pana la
+ luni. *e asemenea, au fost identificate tulpini de Acinetobacter care sunt rezistente la
toate antibioticele cunoscute. Acinetobacter este cea mai frecvent identificata bacterie de
la nivelul plagilor de razboi. Poate determina celulita mai ales la pacientii care au diabet
zaharat, ,P"$ sau sunt consumatori cronici de alcool.
Pseudomonas aeruginosa -numit si bacilul piocianic. este o bacterie gram negativa,
larg raspandita in natura, populand apa, solul, plantele si animalele, inclusiv oamenii,
fiind mai frecventa in mediile umede.
/a om aceasta bacterie poate coloniza ocazional pielea, urechea externa, tractul respirator
superior sau intestinul gros la persoanele sanatoase0 mai frecvent apare la pacientii cu o
boala severa, cu imunitate compromisa sau care au primit anterior antibioterapie, ori au
fost internati intr-o unitate spitaliceasca.
#ajoritatea infectiilor cu Pseudomonas aeruginosa sunt dobandte in spital, unde mediul
umed este favorabil dezvoltarii acestei bacterii.
1ezervoarele bacteriene pot fi reprezentate de' echipamente respiratorii, solutii de curatat,
dezinfectanti, chiuvete, legume, vase cu flori, endoscoape si bazine de fizioterapie etc.
*eoarece Pseudomonas aeruginosa poate avea o rezistenta crescuta la antibiotice,
tratamentul in cazul infectiei se face pe baza rezultatelor antibiogramei si este prudent sa
se repete determinarea bacteriologica -in acest caz exudatul faringian. la sfarsitul
antibioterapiei, pentru a verifica eficienta tratamentului.
P. aeruginosa este un bacii mic gram-negativ, aerob, apartinand familiei
Pseudomonadaceae. Poseda un flagel polar unic care ii confera mobilitate. Peste jumatate
din tulpinile izolate din probele clinice produc piocianina 2 un pigment albastru-verzui0
acest pigment este util pentru identificarea microorganismului si este raspunzator pentru
numele aeruginosa al speciei, care se refera la culoarea distincti a oxidului de cupru. P.
aeruginosa se identifica usor in laboratoarele clinice. ste un bacii gram-negativ mobil,
nesporulat, drept sau usor incurbat, care creste in conditii de aerobioza pe majoritatea
mediilor obisnuite.
EPIDEMIOLOGIE P. aeruginosa este larg raspandit in natura, populand solul, apa,
plantele si animalele -inclusiv oamenii.. Are o predilectie pentru mediile umede. Acest
microorganism colonizeaza ocazional pielea, urechea externa, tractul respirator superior
sau intestinul gros la persoane sanatoase. #ajoritatea infectiilor cu P. aeruginosa sunt
dobandite in spital. Au fost identificate multe rezervoare potentiale incluzand
echipamente respiratorii, solutii de curatat, dezin-fectanti, chiuvete, legume, flori,
endoscoape si bazine de fizioterapie. #ajoritatea rezervoarelor se asociaza cu mediul
umed. Se presupune ca microorganismul este transmis prin intermediul mainilor
personalului din spital sau prin obiecte.
In timp ce unele tulpini de P. aeruginosa par sa fie endemice in mediul spitalicesc, altele
sunt legate de o sursa comuna asociata cu o izbucnire specifica sau o epidemie.
Investigarea epidemiologica este facilitata de serotiparea -imunotiparea. tulpinilor pe
baza diferentelor in structura lipopolizaharidului si prin utilizarea sondelor A*) sau
A1).
PATOGENEZA Patogeneza infectiei cu P. aeruginosa este complexa, asa cum se
evidentiaza prin diversitatea clinica a bolilor legate de acest microorganism si prin
multitudinea factorilor de virulenta pe care acesta ii produce. P. aeruginosa determina rar
boala la o gazda sanatoasa. !otusi, poate suferi o transformare 3maligna45 atunci cand
barierele mucoase sau cutanate normale sunt lezate sau ocolite -de exemplu arsuri,
traumatism penetrant, interventie chirurgicala, intubatie endotraheala, cateterizarea cii
urinare sau abuzul de medicamente intravenoase.0 cand mecanismele imunologice de
aparare sunt compromise -de ex., neutropenia indusa de chimioterapie,
hipogamaglobulinemia, rstele extreme, diabet zaharat, fibroza chistica, SI*A sau cancer.0
cand functia protectoare a florei bacteriene normale este afectata de tratamentul cu
antibiotice cu spectru larg si6sau cand pacientul a fost expus la rezervoare existente in
mediul de spital.
Infectiile produse de P. aeruginosa incep de obicei prin atasarea bacteriilor si colonizarea
superficiala a suprafetelor cutanate sau mucoase si progreseaza producand invazie bacte-
riana localizata si afectarea tesuturilor subiacente. Acest proces poate continua cu invazia
in circulatie, diseminare, sindrom de raspuns inflamator sistemic -S1IS., disfunctii
pluriorganice si, in final, exitus. xista posibilitatea ca infectia sa ramana localizata
anatomic sau sa disemineze prin extinderea directa la structurile de contiguitate.
#icroorganismul si produsele sale pot determina leziuni tisulare la nivelul localizarilor
primare si secundare ale infectiei, iar eliberarea toxinelor cu actiune sistemica sau a
mediatorilor de inflamatie de la gazda infectata pot contribui direct sau indirect la aparitia
sindromului septic.
S1IS sau sindromul septic produs de P. aeruginosa prezinta multe aspecte comune
sepsisului cu gram-negativi produs de alte bacterii, iar componenta lipopolizaharidica sau
endotoxina produsa de acest microorganism, asemanatoare celei produse de alte specii
bacteriene, se crede ca detine un rol central in patogeneza acestui sindrom.
MANIFESTAI !LINI!E SI DIAGNOSTI!" Infectii de tract respirator
Infectiile de tract respirator inferior produse de P. aeruginosa apar in special la
persoanele imunode-primate. Pneumonia primara sau nonbacteriemica, rezultata in urma
aspiratiei secretiilor din tractul respirator superior, apare frecvent la pacienti cu boala
pulmonara cronica, cu insuficienta cardiaca congestiva sau SI*A si este mai frecventa in
unitatile de terapie intensi in legatura cu ventilatia mecanica. Spre deosebire de aceasta,
pneumonia bacteriemica complica malignitatile hematopoietice, in special dupa
chimioterapie, care induce o neutropenie severa. Infectiile cronice cu P. aeruginosa ale
tractului respirator inferior sunt prelente la pacientii cu fibroza chistica. Acestea apar in
mod tipic la copin mai mari si sau adultii tineri si sunt cauzate aproape exclusiv de tulpini
mucoide.
Pneumonia primara sau nonbacteriemica produsa de P. aeruginosa se poate prezenta
ca o infectie acuta, amenintatoare de viata, caracterizata prin febra, frison, dispnee severa,
cianoza, tuse producti, anxietate, confuzie si alte semne de toxicitate sistemica severa.
1adiografia de torace arata in mod tipic bronhopneumonie bilaterala, cu infiltrate
nodulare si mici zone de radiotransparenta0 rersatele pleurale sunt frecvente0 empiemul
este rar0 ocazional se obser condensare lobara. /eziunile patologice includ necroza
alveolara, hemoragii focale si microabcese. /eziunile cavitare apar in special la pacientii
cu SI*A care fac pneumonie cu P. aeruginosa.
Pneumonia bacteriemica produsa de P. aeruginosa, insotita in mod tipic de neutropenie,
debuteaza ca o infectie respiratorie, insa inzia ulterioara in circulatia sanguina si
diseminarile metastatice rezultate produc leziuni caracteristice in plamani si in alte
viscere. Hemoragia alveolara si necroza sunt frecvent intalnite. Semnele si simptomele
acestei boli fulminante le includ pe cele prezentate in pneumonia nonbacteriemica
produsa de acest microorganism, precum si pe cele asociate cu sepsisul produs de
germeni gram-negativi. 1adiografia toracica evidentiaza in mod caracteristic o progresie
rapida de la congestie sculara pulmonara la edem interstitial, apoi edem pulmonar pana la
bronhopneumonie necrozanta difuza, cu formare de cavitati. Pacientul moare de obicei in
&-7 zile de la primele semne.
#aemop$ilus in%luen&ae este denumirea data unor bacterii care determina la om infectii
cu localizari diverse in organism' pneumonii, meningite, otite, epiglotite etc. In functie de
diferentele antigenelor de la suprafata acestor bacterii, s-au identificat sase serotipuri
majore notate cu literele de la a la f. Haemophilus influenzae tip b -Hib. este o bacterie
care determina numeroase infectii severe in cazul copiilor sub + ani, formele grave
afectand mai ales sugarii peste 8 luni.
Mod de transmitere
9ocarul de infectie il reprezinta purtatorii asimptomatici, microbul fiind cantonat in nazo-
faringe. 1ata purtatorilor de Hib este maxima la copiii prescolari, varsta la care survine in
mod obisnuit colonizarea. ,acteria este transmisa prin intermediul picaturilor respiratorii
exteriorizate -picaturile Pfl gge., ca urmare a contactului cu purtatorii asimptomatici de
Hib, mai rar in urma contactului cu o persoana bolnava. $ontagiozitatea infectiei Hib
invazive este limitata, dar in anumite circumstante poate creste foarte mult.
Factori de risc
)umerosi factori influenteaza aparitia infectiei Hib invazive'
- varsta are cea mai mare importanta in susceptibilitatea la infectia Hib, copiii mici fiind
mai expusi decat ceilalti copii
- boli subiacente' afectiuni hematologie si imunologice severe
- infectii virale anterioare
- factori care cresc probabilitatea expunerii la agentul patogen' locuinta mare, aglomerata,
ingrijirea in centre de zi, frati de varsta scolara
- sezonalitatea' in zonele temperate, incidenta atinge nivele ridicate in septembrie-
decembrie, martie-mai.
Simptome
Simptomatologia depinde de localizarea infectiei, de locul unde se depisteaza bacteria
Hib.
Meningita
#eningita - -inflamarea membranelor care acopera creierul. este cea mai frecventa si
severa manifestare acuta a infectiei Hib. Aspectele clinice cele mai comune sunt febra si
alterarea functiilor nervoase. $opii mici -sub : an. pot avea putine simptome specifice,
care o fac si mai dificil de diagnosticat. Starea copilului poate deveni foarte grava in 87
ore. Spre deosebire de copiii mai mici, copiii mai mari prezinta, in mod tipic, mai multe
zile de boala moderata -de exemplu infectie a cailor respiratorii superioare., urmate de o
rapida agravare, cu febra, voma, rigiditatea cefei, delir ocazional si cefalee. #ortalitatea
generala a meningitei cu Haemophilus influenzae tip b este de +;. Aproximativ 8<-+<;
dintre supravietuitori raman cu handicapuri multiple' tulburari de limbaj, pierderea
auzului, retard mental, tulburari motorii, deteriorare vizuala, toate acestea avand ulterior
efecte nefavorabile semnificative asupra comportamentului si performantelor scolare.
Epiglotita
ste o infectie a laringelui -laringita epiglotica. care poate obstrua traheea. In America de
)ord si uropa, epiglotita este pe locul doi intre manifestarile comune infectiei Hib
invazive. *e regula, pacientul este copil de 8-= ani. >n pacient suspect de epiglotita
trebuie spitalizat imediat. *ebutul epiglotitei este brusc. Incepe cu durere de gat,
respiratie zgomotoasa si febra, care evolueaza rapid. In unele cazuri, apare obstructia
laringiana acuta, care necesita traheotomie imediata sau intubatie. *in acest motiv,
epiglotita este adesea fatala in 87 ore de la debut, pacientul decedand in urma obstructiei
cailor respiratorii.
Pneumonia
Singurul aspect clinic care pare sa distinga pneumonia Hib de pneumonia cauzata de alti
germeni este debutul mai insidios. Pacientul, de regula are varsta cuprinsa intre 7 luni si 7
ani, prezentand pneumonie suficient de severa pentru a necesita spitalizarea. Prognosticul
pentru pneumonia Hib necomplicata este bun.
Alte manifestari' artrita septica, celulita, osteomielita, septicemia -prezenta bacteriilor in
sange., pericardita.
Tratament
In majoritatea cazurilor este necesara spitalizarea. !ratamentul etiologic include
antibioterapie' in meningite se administreaza antibiotice de tipul cefalosporineilor, cu
buna permeabilitate in /$1 -$eftriaxona. in timp ce in infectii mai usoare se poate
administra ampicilina, biseptol, cefaclor. *urata tratamentului este intre : si 8 saptamani.
Administrarea antiinflamatoarelor steroidiene -glucocorticoizi. poate fi necesara.
piglotita constituie o urgenta medicala care necesita sustinerea functiei respiratorii.
Imunizarea activa este singura modalitate profilactica eficienta. Inainte de introducerea
vaccinului anti Hib, boala Hib invaziva a avut la nivel mondial o incidenta similara cu
poliomielita. In anii :??<, incidenta a scazut remarcabil.